Radio România Internațional

Tag: vinuri

  • România, pe harta turismului viticol

    România, pe harta turismului viticol

    Despre apariția vinului s-au scris multe legende, cele mai vechi dovezi fiind înregistrate în zonele Caucazului, Mesopotamiei sau Egiptului. Georgia ar fi locul de naștere a vinului, aproximativ în anul 6000 î.Hr, potrivit unui studiu la care au lucrat experți din șapte țări, pentru această concluzie oamenii de știință folosind datarea cu carbon a unor fragmente ceramice care au fost în contact cu vinul. Dovezi au fost descoperite și în Iran, Grecia sau Sicilia, dar și legate de un vin obținut din struguri fermentați, amestecați cu alte fructe, în China, datând de acum mai bine de 7000 de ani. Specialiștii spun că la început vița-de-vie a fost “sălbatică”, fiind domesticită ulterior. Iar cea mai veche cramă a fost descoperită de arheologi într-un complex de peșteri din Armenia. Situl găsit aici datează din anul 4100 î.Hr. și conținea o presă de vin, vase pentru fermentație, cupe și semințe de Vitis vinifera.

     

    Pe lângă faptul că ne încântă în cele mai neașteptate feluri, în funcţie de aspect, culoare, aromă sau consistenţă, vinul din pahar spune povestea unor generații întregi, a formării unor popoare și țări, a explicat la Radio România, Cătălin Păduraru, doctor al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, președintele celui mai important concurs internațional de vin din Europa Centrală și de Sud-Est, Vinarium:

    “E vorba de o caracteristică pe care o are vița de vie și care a schimbat fundamental inclusiv migrația marilor popoare. Plantele cerealiere sunt luate, depozitate, în migrație populațiile mergeau mai departe, le replantau, așteptau prima recoltă, le recoltau, consumau, păstrau semințe, plecau mai departe. În momentul în care populațiile acestea migratoare de la est la vest au trecut prin Bazinul Caucazian și au dat de Vitis vinifera și au ajuns imediat și pe teritoriul de astăzi al României și al Republicii Moldova și au pus viță de vie nu au mai plecat, pentru că nu puteau să facă un act fără nici un sens. Au trebuit să aștepte 4-5 ani să se bucure de roadele viței de vie. De asta spun că în jurul viței de vie s-au format popoare și țări. A schimbat total viteza de deplasare a popoarelor.”

     

    În România, cultivarea viței de vie are o tradiție îndelungată, atestată istoric, care a contribuit, cu siguranță, la plasarea ţării, în zilele noastre, în topul celor cu suprafață cultivată cu viță de vie. Dar și în ceea ce privește cantitățile de vin produse – locul 13 în lume și locul 6 în Europa – vin tot mai apreciat, atât în țară, cât și în afara granițelor. O privire asupra hărții viticole relevă existența în România a 8 regiuni – Dealurile Moldovei, Podișul Transilvaniei, Dealurile Munteniei și Olteniei, Dealurile Banatului, Dealurile Crișanei și Maramureșului, Terasele Dunării, Colinele Dobrogei, respectiv nisipurile și alte zone mai puțin favorabile din sudul țării. Fiecare dintre aceste zone are particularitățile sale, spun specialiștii – fie că este vorba de altitudine, expunere sau pantă, de exemplu, elemente ce își pun amprenta asupra maturării diferite a strugurilor. Aceste diferențe sunt un atu pentru România ca țară producătoare de vin, căci aceste deosebiri eco-climatice înseamnă soiuri diferite cultivate în anumite zone și perioade diferite de maturare a strugurilor. Altfel spus, diversitate.

     

    Din nou, Cătălin Păduraru, cu o altă interpretare a celebrei butade latine in vino veritas, în vin se află ascuns adevărul: ”Noi am făcut un experiment unic în lume, am reușit să creăm vocea vinului, amprenta sonoră, și la un moment dat am început să vedem că aceste voci sunt din ce în ce mai diferite. Și am ajuns și la o concluzie logică, o repet cam în forma în care am spus-o de fiecare dată, poate la un moment dat rămâne ca atare, dacă avem încredere că o bucată de siliciu, un aparat din acesta electronic poate înregistra memorie, de ce să nu avem credința că o materie organică poate înregistra informație? Cumva, un vin care are niște ani, a fost martorul unor evenimente, are sigur inclusă și informația, singura problemă a noastră este că încă nu știm s-o descifrăm. Cam asta înseamnă, în viziunea mea, în vin e adevărul.”

     

    În prezent, în România, circa 80 de crame practică turismul viticol – cele mai multe situate în partea de sud a țării, în Muntenia – iar aproximativ un sfert dintre ele oferă și posibilitate de cazare. Dar România ar putea fructifica mai mult această latură importantă a turismului, mai spune Cătălin Păduraru:

    ”Noi am gândit la Institutul Vinului, unde există și Vinarium, un nou tip de turism care se leagă de un proiect major al țării, Autostrada A7, care ajunge până în Moldova și de la Iași chiar până în Republica Moldova, care s-ar putea numi ‘Autostrada Podgoriilor’. Pentru că trece prin cele mai importante podgorii din țară, prin Dealul Mare, prin Vrancea, după aceea prin Moldova. Nu înseamnă că minimalizez importanța podgoriilor din restul țării. Se poate dezvolta un nou tip de turism, turismul cu rulote. Nu se pot construi zeci de hoteluri în crame peste noapte. Amenajarea unor spații pentru campare și rulote se poate face, însă, peste noapte, e nevoie doar de apă și curent electric. Și putem avea, pe această autorută, străini foarte mulți care consumă tipul ăsta de turism.”

    Dintr-odată, cramele s-ar putea umple, spune Cătălin Păduraru.

     

  • România, cel mai mare importator de vinuri din Republica Moldova în 2023

    România, cel mai mare importator de vinuri din Republica Moldova în 2023

    România a fost anul trecut cel mai mare importator de vinuri din Republica Moldova, cu un sfert din cantitatea totală, transmite Radio Chişinău.

    Totodată, Uniunea Europeană a fost principala piaţă de desfacere cu 45 de procente, în timp ce doar 26% din exporturi au ajuns în statele ex-sovietice. Restul de aproximativ 30 de procente au ajuns în alte ţări ale lumii, precum Statele Unite ale Americii, Canada şi China. În total, veniturile încasate în 2023 de Republica Moldova din exportul de vinuri au depăşit 100 de milioane de dolari.

  • Eurostat: România, țara cu cele mai multe exploatații viticole din UE

    Eurostat: România, țara cu cele mai multe exploatații viticole din UE


    România dispune de 844.015 exploatații viticole, echivalentul a 37,9% din cele 2,2 milioane de exploatații viticole care existau în întreaga Uniune Europeană în 2020, arată datele publicate de Eurostat. Țara noastră are, în același timp, și cele mai mici exploatații viticole din spațiul comunitar. În medie, o suprafață cultivată cu struguri măsoară 0,21 hectare, mult mai puțin decât media europeană de 1,43 hectare. De precizat că majoritatea exploatațiilor viticole din UE sunt mici, 83,3% dintre acestea având o suprafață mai mică de un hectar.



    Trei state au 75% din viile Uniunii Europene



    Datele Eurostat mai arată că Uniunea Europeană avea în 2020 peste 2,2 milioane de exploatații viticole care cultivau 3,2 milioane de hectare de viță de vie, iar 180.000 de hectare se aflau în România). În total, cele 27 de state membre dețin 45% din suprafața mondială cultivată cu viță de vie.



    La nivelul Uniunii Spania, Franța și Italia acumulează trei sferturi (74,9%) din suprafața cultivată cu viță de vie, respectiv 38,7% din exploatațiile viticole din UE.



    Între 2015 şi 2019, suprafața cultivată cu viță de vie în UE a rămas relativ stabilă, înregistrând o scădere de doar 1,1%. Totuși, numărul exploatațiilor viticole s-a micșorat cu peste 250.000 de exploatații, o scădere de 10,3% în numai cinci ani. Portugalia a înregistrat cea mai mare scădere, cu 98.000 de exploatații viticole mai puțin. Și Italia a avut o scădere importantă de 78.000 de exploatații viticole, în timp ce Spania a pierdut 34.000 de exploatații viticole.

    Numărul de hectare și exploatări viticole din statele Uniunii Europene / Sursa: Eurostat

    vii-exploatare-viticole-ue-2020-eurostat.jpg



    România produce puțin vin de calitate superioară



    Peste o treime din viile cultivate în cele 27 de țări membre (36,7%) au o vechime de peste 30 de ani reprezintă puţin peste o treime, în timp ce 41,3% din exploataţiile viticole din UE au o vechime cuprinsă între 10 şi 29 de ani.



    În România, ponderea viilor cu o vechime de peste 30 de ani este a doua cea mai mare din Uniunea Europeană, cu două treimi din totalul exploatațiilor (65,7%). Bulgaria are o pondere de 68,8 %, în timp ce 64,7% din totalul viilor din Cipru pot fi considerate cu vechime. Însă, potrivit Eurostat, procesul de înlocuire a viilor vechi din România este cu mult peste media din UE, în condițiile în care 12% din totalul viilor au o vechime mai mică de trei ani.



    Cele mai multe vii ale Uniunii (82,4%) erau dedicate în 2020 producției de struguri pentru vinurile de calitate. De altfel, în Cehia, Germania, Luxemburg, Austria şi Slovenia toate exploatațiile viticole sunt specializate doar pe producția de vinuri de calitate. Și la acest capitol România întâmpină probleme, deoarece trei sferturi din exploatațiile viticole (72,1%) sunt dedicate producției de vinuri de masă.


  • Murfatlar

    Murfatlar

    Astăzi vă invităm într-o zonă ce aminteşte mai
    degrabă de vinurile produse aici şi de întinse suprafeţe de viţă de vie:
    Murfatlar. Mergem în Dobrogea, în județul Constanța, într-un loc în care
    săpăturile arheologice indică urme de locuire datate înainte de anul 992 e.n.,
    dar atestat documentar cu acest nume din anul 1855, urmând ca pentru câteva
    decenii să poarte denumirea de Basarabi.


    Pentru mulţi dintre noi, Murfatlar este un reper
    în drumul spre mare. Murfatlar înseamnă însă mult mai mult, după cum am aflat
    de la Adrian Boioglu, jurnalist de turism

    Cu siguranţă Murfatlar este dintre destinaţiile care merită văzute atunci
    când mergem pe litoral şi nu numai. Eventual putem să facem o vizită în
    localitatea Murfatlar, pentru că zona oferă o multitudine de obiective
    turistice şi mai ales naturale, care merită vizitate. Vorbim aici de celebrele
    bisericuţe de cretă, care, din păcate sunt închise acum, dar zona poate fi
    vizitată. Se lucrează intens pentru obţinerea aprobărilor de la Ministerul
    culturii şi de la Muzeul de istorie şi arheologie Constanţa, pentru ca acele
    bisericuţe să fie deschise sau măcar să fie construite nişte replici 3D, care
    pot fi vizitate de către turişti. Chiar dacă nu putem vizita bisericuţele de
    cretă, în zonă avem dealurile de cretă de la Murfatlar şi, la fel de
    interesant, este şi un lac care are culori deosebite datorită reliefului şi
    rocilor care sunt în jurul lui. Mai mult decât atât, în zona Murfatlar avem
    podgoriile Murfatlar, cunoscute de altfel pentru o istorie destul de lungă.
    Aceste podgorii au dat vinuri foarte cunoscute, care sun în continuare premiate
    la competiţiile internaţionale de profil.


    Dacă vă opriţi la Murfatlar, atunci poate ajungeţi
    şi la rezervaţia naturală din apropiere. Revine cu detalii Adrian Boioglu: Mai mult decât atât, avem şi
    rezervaţia naturală Fântâniţa Murfatlar, un loc vizitat de cei care sunt
    interesaţi să vadă flora şi fauna din zonă. Dacă acum o sută de ani acolo se
    ţineau cureşurile tătăreşti, adică un fel de arte marţiale tătăreşti, acum zona
    a devenit una unde vin doar cei pasionaţi de natură. Şi trebuie să spunem că în
    zonă există şi o grădină de vară foarte frumoasă, care poate fi vizitată, aşa
    că vechile chefuri la grătare au fost înlocuite de o atmosferă mult mai
    civilizată, dedicată celor care îşi doresc să petreacă timp în natură, în acea
    zonă.

    Rezervaţia Fântâniţa Murfatlar este accesibilă pe jos sau cu maşina, este situată la
    ieşirea din Murfatlar, către localitatea constănţeană Ciocârlia, este la
    aproximativ 3 kilometri de localitate. De altfel, drumul către Ciocârlia este
    drumul care face legătura cu Autostrada Soarelui şi atunci este foarte bine
    administrat, e un drum bun pe care se poate ajunge fără nicio problemă, odată
    ce ai ieşit de pe drumul naţional vei face stânga către rezervaţie, mai mergi
    doar câţiva kilometri pe un drum forestier şi ajungi într-o zonă de poiană,
    care deschide rezervaţia, iar acolo ai acea fântâniţă, despre care se vorbeşte,
    care este un izvor de unde poţi să bei o apă curată, filtrată de roca
    calcaroasă din zonă.




    Jurnalistul de turism Adrian Boioglu este
    convins că zona Murfatlar are multe de oferit vizitatorilor Cu siguranţă, Murfatlar are mai multe atracţii turistice, dar
    printre ele aş dori să menţionez priveliştea superbă asupra Canalului Dunăre
    Marea Neagră, care trece prin Murfatlar. Se poate ajunge la o mănăstire situată
    deasupra canalului Dunăre – Marea Neagră, unde sunt de altfel montate literele
    Murfatlar, nişte litere uriaşe pe un deal. Oricine poate să urce până acolo pe
    scări sau cu maşina şi să observe acel peisaj. Sunt aproximativ 200 de trepte
    care duc la acel monument, poţi să vizitezi o mănăstire foarte frumoasă,
    realizată din piatră, dar poţi să ai şi o privelişte superbă asupra oraşului.


    O vizită la Murfatlar, presupune şi un
    popas la Podgoria și crama Murfatlar, cu vizitarea muzeului, degustarea a până
    la 9 sortimente de vin, şi unde se poate lua masa, cu un meniu tradiţional, cu
    muzică şi voie bună.

  • Vinul românesc, în avangarda marilor producători europeni

    Vinul românesc, în avangarda marilor producători europeni

    România, al 13-lea producător mondial de vinuri, cu 5,1 mil HL în 2018 este, paradoxal, nou-venită pe piaţa vinului de calitate. Tradiția cultivării viței de vie în aceasta țară cu dealuri propice unei culturi agricole lăudate de poetul latin Ovidiu, datează, însă, cel puțin din Antichitate. Devastată de filoxeră, la sfarsitul secolului al 19-lea, degradată de sistemul agrar comunist, cultura vinului pare a trăi, acum, o a doua viață.




  • Crame româneşti

    Crame româneşti

    România se află pe locul al cincilea în Europa din
    punct de vedere al suprafeţei de teren cultivată cu viţă de vie şi între primii
    şase producători de vin de pe continent. Feteasca Regală este soiul care ocupă
    cele mai mari suprafeţe, fiind urmat de Merlot şi Feteasca Albă. Sunt soiuri pe
    care le puteţi degusta în vizite turistice la cramele româneşti. Există chiar
    şi un program dedicat atât cunoscătorilor, cât şi acelora curioşi să guste din
    vinul românesc: Drumul vinului. Vom afla astăzi cum se desfăşoară o experienţă
    de o zi, de două zile sau chiar un sejur întreg cu tururi prin cramele
    româneşti.


    Adrian Voican, preşedintele Asociaţiei pentru
    Promovarea Turismului Prahova, spune că drumul vinului este un concept frumos,
    pentru a vinde programe turistice interesante: E bine să
    mergem cu un grup organizat, să apelăm la o agenţie de turism care face astfel
    de excursii sau oferă aceste experienţe de o jumătate de zi, de o zi sau de
    două zile. De exemplu, plecăm din Bucureşti şi ajungem la Ploieşti – Valea
    Călugărească, Urlaţi, Ceptura, Tohani. Este zona
    noastră, numită generic Dealu Mare, patria vinurilor roşii din România. Pe
    drum, întâlnim şi obiective turistice. De exemplu, Conacul
    Bellu sau Muzeul Crama 1777, Mănăstirea Vărbila sau Mănăstirea Jercălăi.
    Însă punctul principal de interes va fi reprezentat de crame: Crama Basilescu, Conacul Urlăţeanu,
    Domeniile Dealu Mare, Cramele Rotenberg, Crama
    Budureasca şi altele. Sunt destul de multe. În ultimul timp, sunt bine puse la
    punct, cu specialişti oenologi, cu producători de vinuri de valoare. Feteasca
    neagră este regina vinurilor roşii în Prahova, dar şi Merlot sau Cabernet şi
    multe soiuri de vinuri, dar şi albe, roze. Acestea pot fi vinificate în mai
    multe variante. Toate sortimentele sunt realizate într-o manieră deosebită.


    Conacul Bellu, la care vă puteţi
    opri a aparţinut familiei nobiliare cu acelaşi nume şi a fost donat statului
    român în anul 1926. În prezent muzeu, conacul adăposteşte obiecte de artă
    plastică şi decorativă, etnografie, dar şi icoane şi arme din secolele al
    XVIII-XIX. Mănăstirea Vărbila şi Mănăstirea Jercălăi au fost ridicate ambele
    acum mai bine de două secole şi au o arhitectură interesantă. Dacă Mănăstirea
    Vărbila e construită respectând arhitectura tipică din sud, a Ţării Româneşti,
    Mănăstirea Jercălăi are turlă înaltă, din lemn şi o arhitectură caracteristică
    mănăstirilor transilvănene. Aşadar, în drumul spre cramele din Prahova, merită
    să vă opriţi aici. Însă cine sunt cei care au deschis cramele?

    Sunt
    oameni pasionaţi, care şi-au lăsat afaceri de succes în alte ţări şi au venit
    în România. De exemplu, la una dintre cramele din judeţul nostru, un specialist
    IT, venit din America s-a stabilit în Ceptura şi şi-a construit acolo o cramă
    atipică, în care tehnologia e exclusă, iar totul se lucrează natural, ca acum
    100 de ani, folosind gravitaţia, fără a se recurge la tehnici mecanice.
    Programele nu se adresează turismului de masă. De obicei, sunt grupuri mici,
    care vin cu maşini proprii sau chiar cu bicicleta. Dealurile de acolo sunt extrem de frumoase. Dacă
    le vizitezi vara, primăvara, toamna, senzaţia este extraordinară. Cicloturismul
    a devenit foarte apreciat. Dacă îmbinăm turismul gastronomic şi oenologic cu
    cicloturismul, putem avea o combinaţie inedită şi de neuitat. E foarte frumos
    de mers toamna. Atunci nu se va sta doar într-o sală în care se vor depăna
    poveştile vinului, ci se va merge chiar prin vie. Se încalţă cizmele de cauciuc
    şi se merge pentru a vedea cum are loc procesul de vinificaţie. Şi primăvara,
    când se trezeşte natura la viaţă, este iar frumos.


    Drumul vinului este un concept cunoscut pentru
    turiştii străini, spune Adrian Voican, preşedintele Asociaţiei pentru
    Promovarea Turismului Prahova: Probabil că cel mai repede ne
    gândim la vinurile alsaciene şi la drumul vinului din Alsacia. În zona Colmar,
    Strasbourg sunt nişte dealuri extraordinare, iar clima de acolo e asemănătoare
    cu a noastră. Le place autenticul de la noi, natura, verdeaţa, aerul şi,
    bineînţeles, vinul. Avem oenologi de clasă, care au produs vinuri româneşti
    deosebite în ultimii ani. Dacă intrăm în cramele respective şi vedem câtă
    atenţie este acordată laboratoarelor de analiză din cadrul acestor crame, ne
    vom da seama că lucrurile sunt luate în foarte serios. Nu e numai un vin
    gustos, popular. Este un vin nobil, făcut ştiinţific. În România, drumul
    vinului e un subiect de mare interes şi vă asigurăm că şi cei specialişti, şi
    cei mai puţin specialişti vor trăi o experienţă plăcută.



    George Ţigănuş este administratorul unei crame din
    Urecheşti, care se promovează pe piaţa de profil ca având cele mai bune vinuri
    din zona Vrancei: Crama noastră e înfiinţată din anul 2004 şi
    are o capacitate de 250.000 de litri de vin. Ne lăudăm cu opt soiuri de vin:
    Merlot, Muscat Otonel, Cabernet Sauvignon, Fetească regală, Riesling şi Şarbă.
    Mai avem şi o sală de degustare, în Urecheşti, unde avem şi un restaurant şi un
    loc de agrement. Turiştii ne pot vizita în fiecare zi din săptămână. Pot rămâne
    câteva nopţi în zonă, fiindcă au unde. Avem şi petreceri cu specific vrâncean,
    cu dansuri şi diverse activităţi de enoturism: degustări şi prezentări de
    vinuri, vizite în podgorii. Cine vine la noi şi ne vede produsele, locul în care
    suntem, obiceiurile, îşi dă seama că tot ce avem este autentic. Avem nişte
    foste butoaie imense, de vin, unde turiştii se pot odihni sau chiar servi masa.
    Avem şi terasă amenajată, unde se desfăşoară activităţi pentru copii şi pentru
    cei care vor să se relaxeze. Avem şi grădină proprie. Suntem înconjuraţi de
    vie.


    În Urecheşti se scot deja murăturile pe masă. Iar
    acestea se combină iarna cu platouri cu bucate tradiţionale: jumări, pastramă,
    rasol de vită, rasol de curcan, piftie, cârnaţi sau tobă. În funcţie de
    perioada în care vă programaţi sejurul, indiferent de zona României în care
    ajungeţi, puteţi participa şi la diverse festivaluri cu spectacole de muzică
    folclorică şi demonstraţii ale meşteşugarilor.

  • Jurnal românesc – 29.10.2014

    Jurnal românesc – 29.10.2014

    Execuţia bugetului general consolidat românesc s-a încheiat cu un excedent de 0,06 % din produsul intern brut, după primele nouă luni ale anului, ceea ce indică o situaţie favorabilă din perspectiva încadrării în ţinta de deficit pe ansamblul anului 2014, de 2,2 % din PIB, se arată într-un comunicat al Ministerului Finanţelor Publice. Rezultatul înregistrat este influenţat de încasarea veniturilor din certificatele pentru emisii de gaze cu efect de seră, emise de Ministerul Economiei, precum şi de tranşa a doua din impozitul pe construcţii speciale, se mai arată în document. În administraţiile locale s-au înregistrat, de asemenea, creşteri faţă de anul precedent la impozite şi taxe pe proprietate cu 4,7 procente.



    Aflat la o degustare de produse şi vinuri moldoveneşti, însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti, Dean Thompson, a declarat că Republica Moldova trebuie să îşi diversifice în cel mai scurt timp pieţele de export, după ce Rusia a interzis importurile de fructe şi vinuri din această ţară. Diplomatul american a sfătuit companiile din fosta republică sovietică să profite de “pieţele europene şi euroatlantice care sunt predictibile şi sigure în comparaţie cu cele ruseşti”. Totodată, el a precizat că SUA susţin ferm angajamentul Chişinăului faţă de integrarea europeană, “cel mai bun drum către prosperitatea ţării”.



    Reprezentanţii Guvernelor român şi bulgar au semnat, la Bucureşti, un memorandum prin care se angajează să înceapă construcţia a două noi poduri peste Dunăre, mai intai la Turnu Măgurele-Nikopole şi apoi la Călăraşi-Silistra. Termenul avansat pentru inaugurarea primei construcţii este de 2 ani. Acesta fi cel de-al treilea pod peste Dunăre după cele de la Ruse-Giurgiu şi Vidin-Calafat şi va costa între 200 şi 270 de milioane de euro, potrivit studiilor de fezabilitate. Pentru această construcţie se va solicita co-finanţare din partea UE. Bulgaria şi România şi-au exprimat disponibilitatea de a construi cât mai multe poduri pentru a lega regiunile sărace de pe cele două maluri ale Dunării, pentru atragerea investiţiilor, creşterea traficului şi susţinerea afacerilor locale.



    Efectivul salariaţilor din economia românească a ajuns la finalul lunii iulie a acestui an la 4,4 milioane de persoane, nivelul maxim înregistrat din luna octombrie 2009 până în prezent, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Piaţa muncii mai are însă de recuperat încă 300.000 — 400.000 de locuri de muncă pentru a ajunge la numărul mediu înregistrat în 2008. Conform specialiştilor, creşterea numărului de salariaţi este o consecinţă a faptului că firmele şi-au majorat capacităţile de producţie în România, în detrimentul statelor din Asia sau din Africa, din cauza costurile scăzute.



    Două concerne internaţionale de pe piaţa de tehnologie a informaţiei vor veni, anul viitor, în România şi vor crea 4.500 de locuri de muncă, a anunţat ministrul pentru societatea informaţională, Răzvan Cotovelea. El a precizat că cele două companii au fost mulţumite de politica de taxare şi impozitare din România, dar şi de calitatea forţei de muncă pe care o găsesc aici. Agenda Digitală pentru România 2020, document care s-a aflat în consultare publică până la sfârşitul lunii iulie, arată că investiţiile totale în sectorul Tehnologiei Informaţiei şi a Comunicaţiilor vor ajunge până la 2,4 miliarde de euro în România, până în 2020, iar impactul pozitiv în PIB va fi de 13%.

  • UE sprijină Republica Moldova

    UE sprijină Republica Moldova

    Rusia a ştiut întotdeauna să-şi protejeze interesele, iar metodele folosite în acest scop nu au fost întotdeauna ortodoxe, depăşind, adesea, graniţele diplomaţiei.



    O mostră oferită, recent, este decizia autorităţilor sanitare de la Moscova de a sista importurile de vinuri moldoveneşti, pe motiv că acestea ar fi de proastă calitate. Rusia a constatat că celebrele vinuri produse de micul stat ex-sovietic, majoritar românofon nu mai respectă standardele de calitate cu doar câteva luni înaintea summitului de la Vilnius, din noiembrie, la care Republica Moldova ar urma să parafeze acordul de asociere la Uniunea Europeană. Gestul Rusiei nu este, aşadar, întâmplător. În 2006, Moscova a luat o decizie similară, după ce regiunea separatistă transnistreană din estul Moldovei, aflată sub protecţia sa, a fost obligată să-şi exporte mărfurile doar cu acordul Chişinăului. Autorităţile moldovene au interpretat măsura de acum ca pe un act inamical, regretabil.



    Mai dură a fost, însă, reacţia Parlamentului European, care a adoptat o propunere de rezoluţie ce se referă la presiunea exercitată de Rusia asupra membrelor Parteneriatului Estic – state din fosta URSS care încearcă apropierea de UE. Vizate ar fi, în principal, Ucraina şi Moldova. Parlamentul European consideră că Uniunea trebuie să-şi asume responsabilitatea şi să se implice în apărarea acelor ţări din Parteneriat care au fost supuse presiunilor deschise, alarmante şi crescânde ale Rusiei, menite să le descurajeze asocierea cu UE, se arată în document. Legislativul comunitar îndeamnă Comisia şi Consiliul să adopte măsuri concrete şi efective de sprijinire a ţărilor partenere. România, susţinător fervent al integrării europene a Moldovei vecine, nu şi-a ascuns nedumerirea provocată de decizia Rusiei.



    Secretarul de stat pentru afaceri strategice din Ministerul de Externe, Bogdan Aurescu:


    Avem, evident, nedumeriri fata de aceasta decizie, care este nefireasca, în conditiile în care vinurile din Republica Moldova au trecut testele de tip sanitar ale organismelor europene si pot fi cumparate în numeroase state din UE. Sperăm ca situatia sa se rezolve cât mai rapid, prin folosirea mecanismelor bilaterale la care face apel Guvernul Republicii Moldova sau multilaterale, în cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului existente”.



    Bogdan Aurescu a mai anuntat ca producatorii de vin din Moldova se vor întâlni cu retailerii din România, într-o încercare de a spori exporturile de vinuri pe piata româneasca şi de a contracara, astfel, efectele măsurii luate de Rusia.



    Experţii susţin, de altfel, că embargoul rusesc nu va mai avea acelaşi efect asupra producătorilor precum cel din 2006, pentru că ponderea exporturilor de băuturi alcoolice moldoveneşti în Rusia s-a diminuat, de atunci, sensibil, de la 75 la 30%.