Una dintre problemele cu care se confruntă familiile din România o reprezintă violenţa domestică, iar violul este cea mai devastatoare formă de violență. Este o traumă peste care victimele trec foarte greu, unele nu reuşesc să treacă niciodată. Datele statistice furnizate de Poliţie nu reflectă decât parţial fenomenul, de cele mai multe ori victimele nu declară agresiunea. Pentru a veni în sprijinul acestor persoane, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Bărbaţi şi Femei a inaugurat, recent, la Spitalul Universitar de Urgentă din Bucureşti, primul Centru Pilot de Criză pentru Situaţiile de Viol. In acest loc victimele abuzului sexual vor primi sprijinul şi ajutorul de care au nevoie, după cum ne asigură Graţiela Drăghici, secretar de stat al Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Bărbaţi şi Femei:
“Acest demers dorim să constituie un semnal puternic pentru toate femeile din România, un semnal de suport, un semnal de încredere prin crearea unui nou model de bună practică privind managementul integrat al cazurilor de viol. pornind de la o realitate tristă. Si anume aceea că majoritatea femeilor, din cauza stereotipurilor şi mentalitatilor, fie nu depun plângere la Poliţie, fie renunţă la realizarea paşilor necesari pentru ca violatorul să fie, în final, tras la răspundere. Si primul pas important în acest demers a fost acela de a solicita Institutului Naţional de Medicină Legală identificarea unei soluţii care să dea posibilitatea medicilor din cadrul Unităţii de primiri urgenţe să recolteze probe biologice, în baza unui kit standard de prelevare a mostrelor biologice absolut necesare în cazurile de violenţă sexuală. Deci, toată activitatea şi managementul se mută la Camera de Gardă, astfel încât femeia să nu mai fie plimbată pe drumuri şi un procent foarte mare dintre victime să nu mai renunţe la acest demers şi să meargă până la capăt pentru ca violatorii să fie pedepsiţi”.
Graţiela Drăghici ne spune cum va funcţiona acest centru “Prima condiție este ca femeia să declare violul, apoi medicul de la Camera de Gardă activează Grupa operativă din proximitatea Spitalului Universitar – grupă specializată în acțini de criminalitate. Aceștia se prezintă la Camera de Gardă și se va solicita consimțământul victimei pentru depunerea plângerii, iar cu această plângere putem spune că avem, din punct de vedere juridic, un caz de viol. Mai departe se prelevează probele biologice în baza kitului standard furnizat de Institutul Naţional de Medicină Legală, apoi victima va fi îndrumată și condusă către un adăpost pentru victimele violenței domestice, unde va primi găzduire, consiliere psihologică, consiliere juridică, astfel încât cazul să aibă și finalitate, adică pedepsirea agresorului”.
Proiectul se va extinde la nivel naţional, astfel încât numărul agresiunilor sexuale să se reducă. Deocamdată situaţia este îngrijorătoare: anul trecut şi-au pierdut viaţa 46 de femei şi 12 copii, în urma violenţelor comise asupra lor de foştii sau actualii parteneri sau alţi membri ai familiei. La fiecare două zile este înregistrat un caz în care o minoră a fost agresată sexual, dar multe cazuri rămân neraportate. Mai grav este că 55% dintre români consideră că violul este justificat în anumite situaţii.
Graţiela Drăghici: “Din datele furnizate de Poliţia Română, pentru 2017, avem o cifră de peste 500 de cazuri de viol care au fost semnalate, anchetate şi cercetate şi, evident, sancţionate. Până la această dată, cifrele nu sunt finalizate, dar ne situăm undeva la 450 de cazuri. Numai că trebuie avut în vedere următorul aspect. Un procent semnificativ, dacă luăm în ansamblu fenomenul violenţei, care după unele statistici se situiează undeva la 70%, fie că vorbim de violenţa domestică, fie ca vorbim de violenţa sexuală, nu declară statutul de victimă. Prin urmare, aceste cifre se rezumă numai la cazurile care sunt raportate, care ajung în atenţia Poliţiei şi cazuri finalizate cu pedepsirea agresorilor.
Organizațiile feministe din România salută inţiativa Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse de înfiinţare a Centrului Pilot de Criză pentru Situaţiile de Viol. Iată ce ne-a declarat Andreea Bragă, directorul executiv al Centrului Filia, organizație feministă care luptă împotriva inegalităților de gen prin activism, advocacy și cercetare: “Este un pas în plus faţă de ceea ce aveam pînă acum, pentru că nu exista nici un Centru de criza pentru victimele violenţei sexuale. Din păcate, nu este suficient. Suntem foarte departe de o societate în care să punem accent pe drepturile victimelor şi să le acordăm acestora protecţia cuvenită, în sensul în care este mare nevoie de profesionişti care să ştie să lucreze cu trauma sexuală.
Sunt foarte multe situaţii în care, din păcate, sunt reproduse prejudecăţi conform cărora victima este de vină şi atunci, de multe ori, acestea se află în situaţia de a fi retraumatizate. Inclusiv drumurile pe care victima le face, pentru că trebuie să povestească de nenumărate ori trauma prin care trece, o expune pe aceasta la un nou risc de retraumatizare. Adică nu este un sistem gândit că în alte state europene care să fie centrat pe protecţia victimei şi pe minimalizarea riscurilor la care aceasta este supusă. In acelasi timp, avem nevoie de educaţie, de politici pentru educaţie care să ne înveţe ce înseamnă consimţământul. Multe dintre cazurile de violenţă sexuală, de viol, de act sexual cu un minor, de agresiune sexuală nu sunt raportate, pentru că ele rămân ascunse
