Radio România Internațional

Tag: violenta domestica

  • Raport al CE privind egalitatea de șanse

    Raport al CE privind egalitatea de șanse

    România continuă să se numere printre țările Uniunii Europene cu cea mai mică diferență de salarizare între femei și bărbați. Astfel, în 2023, această diferență este de numai 3,8% în țara noastră. Procente și mai mici au înregistrat Italia (2,2%) și Belgia (0,7%), în timp ce Luxemburg avea o diferență negativă (-0,9%).

    La nivelul UE, diferența de salarizare din 2023 era de 12% cu 4 puncte procentuale mai puțin față de cea înregistrată în urmă cu 10 ani. Majoritatea statelor membre au raportat o diferență de peste 10%. Cele mai mari procente s-au înregistrat în Letonia (19%), Austria (18,3%) Cehia (18%), Ungaria (17,8%) și Germania (17,6%).

    Datele oferite de Eurostat au fost incluse în raportul  Comisiei Europene pe 2025 privind egalitatea de șanse în UE, publicat vineri în preajma Zilei Internaționale a Femeii.

    Diferențele de salarizare în statele UE (2023) / Sursa: Eurostat

    Un alt set de date pus la dispoziție de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) arată că, în 2024, 34,7% dintre membrii consiliilor de administrație ale companiilor listate public din UE erau femei, în creștere de la 33,8% în 2023. Dintre toate statele membre, 12 au atins obiectivul de cel puțin 33% femei în rândul membrilor consiliilor de administrație. România are o cotă de 24,8%.

    Ponderea femeilor în consiliile de administrație ale companiilor în statele UE (2024) / Sursa: EIGE – Comisia Europeană

    Raportul prezintă și concluziile unui sondaj Eurobarometru privind stereotipurile de gen, realizat anul trecut. Potrivit acestuia, cetățenii UE sunt în cea mai mare parte de acord că egalitatea de gen este benefică pentru societate. Trei sferturi dintre respondenți au răspuns că și bărbații ar beneficia de egalitatea între femei și bărbați. Însă,  există un segment semnificativ al populației care este de acord cu afirmațiile stereotipe. Spre exemplu, aproximativ un sfert dintre cei chestionați consideră că este neatractiv pentru femei să exprime opinii puternice în public.

    Majoritatea europenilor (55%) și jumătate dintre români sunt de acord că este nevoie de măsuri temporare pentru o prezență mai mare a femeilor în funcțiile politice / Sursa: Eurobarometru  

    Violența bazată pe gen rămâne una dintre cele mai mari provocări ale societății noastre, subliniază Comisia în raportul privind egalitatea de gen. Cazuri cutremurătoare de violență continuă să fie prezentate pe prima pagină a publicațiilor  și au o rezonanță profundă în toată Europa. Acestea sunt un semnal clar că violența de gen este profund înrădăcinată și perpetuează inegalitatea de gen. Actele de violență au un impact fizic, psihologic și economic profund asupra victimelor care nu pot participa pe deplin în societate în urma suferințelor. De aceea, stoparea violenței de gen este unul dintre pilonii strategiei pentru egalitatea de gen 2020 – 2025, mai precizează Executivul european.

    În luna mai a anului trecut, Uniunea Europeană a adoptat Directiva privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Actul legislativ este menit, printre altele, să contribuie decisiv la combaterea violenței cibernetice bazate pe gen. Directiva introduce definiții unitare în dreptul penal pentru cele mai frecvente forme de violență cibernetică, obligă statele membre să elimine conținutul online incriminat conform prevederilor sale și să ofere servicii de asistență specializate pentru victime. De asemenea, directiva susține cooperarea dintre platformele digitale prin mecanisme de autoreglementare și prin adoptarea unor coduri de conduită.

  • Combaterea violenței împotriva femeilor

    Combaterea violenței împotriva femeilor

    Potrivit datelor Comisiei Europene, violența împotriva femeilor și violența domestică afectează aproximativ una din trei dintre cele 228 de milioane de femei din UE. În 2024, au intrat în vigoare primele norme ale Uniunii Europene privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Acestea sunt decisive împotriva violenței de gen și interzic mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forțate și cele mai răspândite forme de violență cibernetică, precum partajarea neconsimțită de imagini intime, inclusiv deepfake-uri, urmărirea cibernetică și hărțuirea cibernetică.

    Violența cibernetică este o problemă urgentă care trebuie abordată, având în vedere răspândirea exponențială și impactul dramatic al violenței online, susține executivul european. Siguranța și starea de bine a victimelor trebuie să aibă prioritate, inclusiv prin accesul la adăposturi sigure.

    Victimele ar trebui să beneficieze de acces la îngrijiri medicale, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă. Autoritățile statelor membre au, din acest an, mai multe obligații în materie de raportare și de colectare a probelor. Ele trebuie și să sensibilizeze publicul cu privire la faptul că actele sexuale neconsensuale sunt considerate infracțiuni.

    Comisia Europeană va întocmi un raport o dată la cinci ani pentru a constata dacă normele trebuie revizuite.

    Cu ocazia Zilei internaționale pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, Parlamentul European s-a reunit într-o dezbaterea asupra fenomenului, din păcate, întâlnit în toate statele membre.

    Realitatea este alarmantă, spune Maria Grapini, din Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților. O treime dintre femei se confruntă cu violența în UE, însă doar puțin peste o optime raportează acest lucru. Este necesară o analiză serioasă a problemelor sistemice care împiedică o schimbare a situației.

     „Sigur că dezbatem, dar oare progresăm? În fiecare an analizăm acest lucru. Sunt foarte multe organizații neguvernamentale în toate statele care analizează, dar progresăm? Avem nevoie nu numai de statistici, ci și de măsuri. Iată! Am să spun trei măsuri concrete.

    Trebuie să mergem la pachet cu educație uniformă pentru combaterea violenței încă din școli, în toate statele membre, pentru că, da, avem libertatea de mișcare.

    Trebuie să mergem cu bani dedicați pentru adăposturi, pentru că femeile care suportă violența în familie n-au unde să se ducă.

    Cel puțin, în statele mai noi membre în Uniunea Europeană, din est, nu avem suficiente adăposturi și degeaba le lăsăm acolo, de aceea nici n-au curajul să spună. Și sigur că mai avem o problemă cu nivelul pedepselor. Pedeapsa este foarte mică. Făptașul stă o lună, două, pleacă, femeile sunt expuse mai departe și aș vrea până la anul să avem o statistică a ceea ce s-a întâmplat cu măsurile pe care le-am luat pentru combaterea violenței.”

    Conform celui mai recent sondaj Eurostat, pentru numeroase femei, „acasă” nu înseamnă întotdeauna un loc sigur. Una din cinci femei s-a confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală comise de partener, de o rudă sau de alt membru al gospodăriei. De asemenea, una din trei femei a fost hărțuită sexual la locul de muncă. Deși majoritatea femeilor care s-au confruntat cu acte de violență au vorbit cu o persoană apropiată despre acest lucru, doar una din cinci a contactat un furnizor de servicii de sănătate sau sociale și doar una din opt a raportat incidentul la poliție.

    Audio Player
  • Declarație comună privind Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor

    Declarație comună privind Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor

    Violența de gen este una dintre cele mai răspândite și sistematice încălcări ale drepturilor omului din zilele noastre. Violența împotriva femeilor îmbracă multe forme, cum ar fi violența partenerului intim, cea sexuală, femicidul, traficul de persoane și practicile dăunătoare precum mutilarea genitală a femeilor sau căsătoriile forțate și premature ale copiilor. Ele devastează viețile a peste 200 de milioane de femei și fete din întreaga lume.

    Conform Organizației Mondiale a Sănătății, una din trei femei la nivel mondial s-a confruntat cu violență fizică sau sexuală din partea unui fost sau actual partener.

    Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice solicită statelor semnatare să pună în aplicare politici globale și coordonate împotriva acestei violențe.

    Din păcate, nicio țară nu a eradicat încă violența împotriva femeilor și fetelor și sunt necesare mai multe eforturi pentru a promova egalitatea de gen și pentru a asigura tuturor femeilor și fetelor libertatea față de violență.

    Statele trebuie să ia măsurile necesare pentru incriminarea și urmărirea penală a violenței împotriva femeilor și fetelor.

    Totodată este necesar să asigure accesul supraviețuitorilor la sprijin și servicii juridice, psihosociale și medicale, se arată în declarația comună privind Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, semnată de reprezentanța Comisiei Europene în România și alte 24 de ambasade.

    De altfel, este în vigoare deja o Directivă Europeană privind combaterea violenței, care trebuie transpusă în legislația națională până la 14 iunie 2027.

    Și asta pentru că este necesar să ne asigurăm că agresorii sexuali sunt trași la răspundere pentru crimele lor, indiferent de puterea pe care o dețin.

    Este nevoie și de educația generațiilor viitoare cu privire la egalitatea de gen, drepturile pe care le au și la cum să recunoască diferitele forme de violență .

    Şi în România, 34.000 de femei cad anual victime ale violenţei domestice, arată datele centralizate de Organizaţia de Femei din cadrul Blocului Naţional Sindical.

    Audio Player
  • A intrat în vigoare noua lege care combate violența împotriva femeilor

    A intrat în vigoare noua lege care combate violența împotriva femeilor

    Nu există un colț din societatea noastră care să fie imun în fața violenței de gen. Acasă, la școală, la locul de muncă, în locuri publice, pe stradă și pe platformele sociale online, femeile și fetele cad pradă adeseori violenței și abuzurilor comise de bărbați, a atras atenția în timpul unor dezbateri în legislativul comunitar europarlamentara suedeză Evin Incir.

    Iar statistica arată că una din trei femei din Uniunea Europeană a fost victima unor violențe fizice sau sexuale, comise cel mai des de partenerii de viață.

    O creștere importantă a violenței fizice și emoționale împotriva femeilor s-a înregistrat în timpul pandemiei de COVID-19. Potrivit unor rapoarte, publicate de Consiliul Uniunii Europene, apelurile la liniile telefonice de asistență pentru violența domestică au crescut în această perioadă de cinci ori în unele țări.

    Violența online este și ea în creștere, vizate fiind în mod special tinerele și femeile din viața publică. În plus, femeile se confruntă cu violență la locul de muncă: aproximativ o treime din actele de hărțuire sexuală săvârșite în Uniune împotriva femeilor s-au petrecut la serviciu.

    Să nu uitați: drepturile femeilor și fetelor sunt drepturi ale omului, a mai spus Evin Incir.

    Iar colega sa din Parlamentul European, irlandeza Frances Fitzgerald, cu care a lucrat la elaborarea normelor europene, a afirmat la rândul ei:

    Nu poate exista egalitate fără eradicarea violenței împotriva femeilor și a celei domestice.

    Normele noi intrate în vigoare interzic mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forțate și cele mai răspândite forme de violență cibernetică, precum partajarea fără consimțământ a unor imagini intime (inclusiv deepfake-uri), urmărirea și hărțuirea cibernetică.

    Noua legislație garantează în același timp că victimele au acces neîngrădit la justiție, au dreptul de a solicita despăgubiri, au acces gratuit la linii telefonice de urgență și la centre de primire în regim de urgență în caz de viol.

    Statele membre trebuie să transpună toate aceste norme în legislația lor națională până la mijlocul lunii iunie 2027, adică în următorii 3 ani.

  • PE aprobă primele norme ale UE privind combaterea violenței împotriva femeilor

    PE aprobă primele norme ale UE privind combaterea violenței împotriva femeilor

    Final de mandat pentru actualul legislativ european, început de drum pentru legislaţia comunitară în materie de combatere a violenţei împotriva femeilor. Cu 522 de voturi pentru, 27 împotrivă și 72 de abțineri, Parlamentul European a votat ieri primele norme privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

    Documentul prevede reglementări care interzic mutilarea genitală a femeilor sau căsătoria forțată și includ orientări specifice pentru infracțiunile comise online, cum ar fi divulgarea informațiilor private și exhibiționismul cibernetic (cyber-flashing).

    Noua legislație va include o listă mai cuprinzătoare a circumstanțelor agravante pentru infracțiunile pasibile de pedepse mai grave, cum ar fi infracțiunile împotriva personalităților publice, a jurnaliștilor sau a apărătorilor drepturilor omului. Pe lista circumstanțelor agravante se află și intenția de a pedepsi victimele în funcție de sexul lor, orientarea sexuală, culoarea pielii, religie, origine socială sau convingeri politice, precum și dorința făptuitorului de a-și menține sau recăpăta „onoarea”.

    Siguranța și starea de bine a victimelor trebuie să aibă prioritate, inclusiv prin accesul la adăposturi sigure. Victimele ar trebui să beneficieze de acces la îngrijiri medicale, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă. Autoritățile statelor membre vor avea mai multe obligații în materie de raportare și de colectare a probelor. Ele vor trebui să sensibilizeze publicul cu privire la faptul că actele sexuale neconsimţite sunt considerate infracțiuni.

    Co-raportoarea din partea Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen, Frances Fitzgerald, sublinia:

    „Astăzi, Parlamentul a făcut primii pași pentru a transforma Europa în primul continent din lume care pune capăt violenței împotriva femeilor. Acesta este un act legislativ amplu care va preveni violența împotriva femeilor, va proteja victimele și va urmări penal autorii, asigurând astfel o abordare cuprinzătoare a combaterii acestor infracțiuni atroce. Nu poate exista egalitate fără eradicarea violenței împotriva femeilor; trebuie să ne asigurăm că nu poate exista impunitate pentru cei care comit astfel de infracțiuni.”

    Noile prevederi care vizează combaterea violenţei împotriva femeilor vor intra în vigoare la 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al UE. Statele membre vor avea la dispoziție trei ani pentru a pune în aplicare aceste dispoziții.

  • Învingătoarele violenţei domestice

    Învingătoarele violenţei domestice

    În cazul violenței domestice sau de gen, discuțiile sunt, în general, axate
    pe urmele fizice sau corporale lăsate de loviturile partenerului. Dar, de
    fiecare dată aceste lovituri sunt însoțite și de efecte psihice. Despre
    violența psihologică la care sunt supuse zilnic femeile abuzate se vorbește mai
    puțin, deși se face referire la ea în actele normative și deși constituie,
    poate, principala cauză a blocajului care le reține pe victime să părăsească
    relația nocivă. Și despre violența psihologică este subiectul principal al
    piesei de teatru Restart scrisă de Ozana Nicolau și montată tot de ea la
    Centrul Educațional Replika din București. Inspirat din povestirile victimelor
    care au reușit să se elibereze din relația abuzivă, spectacolul Restart s-a
    bucurat de colaborarea cu organizații non-guvernamentale precum Aleg din Sibiu
    și Anais din București. În plus, autoarea Ozana Nicolau și-a amintit de
    situații din copilăria ei când auzea despre femei cunoscute bătute de soții sau
    concubinii lor și se mira că niciun adult nu reacționa pentru a le veni în
    ajutor sau pentru a condamna situația.

    Acum legislația românească permite și
    emiterea ordinului de restricție provizoriu contra atacatorului, și intervenția
    poliției după un simplu apel de urgență. Cu toate că în prezent, victima
    primește mai mult ajutor din partea autorităților și a organizațiilor
    non-guvernamentale, abuzul emoțional o ține încă mult timp prizoniera relației
    nocive. Cum să învingi violența de acest tip aflăm din piesa Restart și de la
    regizoarea Ozana Nicolau: Violența fizică este cea care se vede, e
    flagrantă, e pedepsită de lege. Însă ea este posibilă pentru că există o
    violență emoțională care nu este văzută și pe care legea nu o sancționează.
    Aceasta este foarte greu de dovedit. Și de la asta a pornit ideea: să vedem
    ceea ce se întâmplă în mintea unei femei care, deși are de suferit, tot ea se
    simte vinovată. Este adesea manipulată să se simtă vinovată sau să se simtă
    fără putere, să simtă că nu poate să plece, că nu are soluții. Și mi s-a părut
    important de redat faptul că mintea poate să ne joace feste și poate uneori să
    ne țină pe loc. Sigur când ne regăsim puterea, tot mintea e cea care ne ajută
    să plecăm de acolo, să reconstruim tot.


    În piesă există doar două personaje
    interpretate de actrițele Mihaela Rădescu și Nicoleta Lefter. Cea din urmă ne
    spune acum ce a determinat-o să joace rolul unei victime inițial, apoi al unei
    învingătoare a violenței de gen. Nicoleta Lefter: În primul rând, oferta Ozanei. Îmi doream foarte tare să lucrez cu ea
    și cu actrița Mihaela Rădescu. Și subiectul m-a atras pentru că e un subiect
    care trebuie să aibă o voce. Și este adevărat că în teatrele de stat nu prea
    există spectacole cu un asemenea discurs. Apoi poveștile m-au emoționat foarte
    tare și într-adevăr, după ce le-am citit, le-am și cunoscut pe unele dintre
    femeile acelea, căci au fost la spectacol. Și da, mi se pare important. Mi se
    pare că e un pas care trebuie făcut și susținut. Și îți iei și o mare
    responsabilitate, știind că poveștile sunt reale, că femeile astea există, că
    au venit în sală. Îți dai seama că gestul tău contează în prezent extrem de
    tare. Când ești pe scenă și spui povestea lor, simți o energie venind din sală.


    Este adevărat că spectacolul are darul de
    a stârni empatia spectatorilor pentru tribulațiile victimei. Iar Nicoleta
    Lefter, la rândul ei, a fost mișcată de anumite întâmplări redate pe scenă și
    trăite de unele dintre femeile abuzate:
    M-au impresionat mărturiile. Una e cea a
    femeii care spune că, după ce a avut loc despărțirea sau divorțul, fostul soț a
    hărțuit-o ani de zile cu procese pe care i le intentase ei, prietenilor care au
    ajutat-o, părinților și polițiștilor. Adică nu se termină totul cu o
    despărțire, cu o separare. Asta mi se pare un calvar. Și cel mai rău lucru era
    că trauma nu e doar a femeii. Când există și copii la mijloc, mi se pare mult
    mai grav, pentru că ei nu știu cum să treacă. Tu, ca adult, reușești cumva să
    depășești momentul, dar pentru un copil e destul de rău pentru că poate să-i
    lase sechele toată viața. Și poate dacă lucrurile nu sunt discutate și nu sunt
    rezolvate corect, e posibil să ajungă și copilul un agresor sau chiar o
    victimă.


    Restart nu este primul spectacol al
    Ozanei Nicolau inspirat din realitățile sociale. Acum câțiva ani a montat
    Foreplay, o piesă scrisă tot de ea despre mamele adolescente și prezentată
    tot la Centrul Educațional Replika. Acest tip de teatru ancorat în social
    reprezintă o modalitate de a atrage atenția asupra unor probleme des întâlnite
    în viața de zi cu zi. Care este impactul ? Ne răspunde tot Ozana Nicolau.

    Eu cred că impactul există. Dacă e să fiu sinceră, sigur că el e mult
    mai mic decât ne-am fi dorit, pentru că o sală de teatru are câteva zeci de
    locuri sau câteva sute, dacă e o sală mai mare. Dar mesajul se propagă pentru
    că oamenii merg și vorbesc mai departe cu colegi de serviciu, cu prieteni, cu
    familiile lor. Și uitați, chiar zilele trecute am primit un feedback foarte
    fain de la o spectatoare care a venit cu fiul ei de 14 ani care inițial nu voia
    să meargă la teatru. El rămăsese cu impresia că teatru înseamnă doar teatru
    pentru copii sau teatrul de păpuși. Și apoi a venit, a văzut spectacolul
    Restart și a zis: Dacă asta înseamnă teatru, mai vreau. Mi s-a părut
    extraordinar că a venit și că i-a plăcut, deși e un subiect destul de dificil
    pentru vârsta lui. Cred că oamenii vor să vadă subiecte care sunt desprinse din
    viața lor de zi cu zi. Cred că poate nu găsesc într-un spectacol de teatru
    soluția exact pentru problema lor, dar cred că poate să găsească o direcție, un
    mod de a privi lucrurile sau măcar o încurajare, speranța că se poate și altfel
    sau să știe că nu sunt singuri.


    Un alt mesaj venit din partea unui
    pre-adolescent, spectator la Restart, a fost acela de a-i mulțumi mamei că
    l-a adus la spectacol unde a putut vedea ceea ce nu și-ar dori să devină: un
    soț și tată abuzator.


  • VENUS-Împreună, un proiect de sprijinire a femeilor victime ale violenţei domestice

    VENUS-Împreună, un proiect de sprijinire a femeilor victime ale violenţei domestice

    Directia Generală de Asistență Socială Craiova implementează în calitate de
    partener local, alături de alte 41 de instituții specializate de la nivelul administrației publice locale,
    proiectul VENUS- împreună pentru o viață în siguranță.


    Acesta are o
    valoare de pesete cincizeci și unu de milioane de lei și este cofinanțat prin
    FSE, Programul Operațional Capital Uman.

    Doamna Ioana Stoian- directorul
    adjunct al instituției ne oferă detalii:


    Acest proiect are ca
    obiectiv general îmbunătățirea și dezvoltarea măsurilor și serviciilor sociale
    în scopul prevenirii și combaterii violenței domestice prin crearea și
    dezvoltarea unei rețele naționale, inovative, integrate de locuințe protejate,
    grupuri de suport și consiliere vocațională, în scopul implementării unui
    program național de protecție a victimelor violenței domestice și derularea
    unor campanii privind prevenirea și combaterea acesteia.


    În cadrul
    proiectului, în Craiova, sunt create o lucuință protejată precum și servicii
    integrate complementare de grupuri de
    suport și cabinet de consiliere vocațională.


    Scopul serviciului
    locuință protejată este asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții
    și promovarea incluziunii sociale, capacitatea acestui serviciu social este de
    6 locuri, iar găzduirea se realizează pe o perioadă de 12 luni.


    Referitor la serviciile
    integrate complementare, aici se furnizează servicii atât pentru persoanele
    care sunt găzduite în locuința protejată, cât și pentru alte victime din
    comunitate.


    Serviciile de grup
    de suport sunt oferite pentru minim 14 beneficiari pe an, iar serviciile de
    sprijin în vederea integrării socioprofesionale sunt oferite pentru minim 34 de
    beneficiari pe an.


    Persoanele care
    port face parte din grupul țintă trebuie să aibă vârsta mai mare de 18 ani și
    să fie victime ale violenței domestice,


    Pentru admiterea în
    cadrul serviciilor sociale persoana victimă trebuie să facă un dosar de
    includere în grupul țintă, fac mențiunea că anunțul și documentele de inscriere
    în grupul țintă al proiectului se regăsesc pe site-ul instituției, pe site-ul
    Primăriei municipiului Craiova precum și la sediul instituției.


    Anunțul a fost
    transmis de Direcția Generală de Asistență Socială Craiova către instituții și
    autorități publice locale, ONG- uri din Craiova și județul Dolj în scopul
    furnizării ajutorului necesar pentru identificarea victimelor violenței
    domestice.


    In acest moment
    sunt 43 de femei, victime ale violenței domestice, care participă la grupul
    suport și beneficiază de consiliere
    vocațională, urmând ca în curând să fie deschisă și locuința protejată.


  • Femeile, categorie aparte în timpul pandemiei

    Femeile, categorie aparte în timpul pandemiei

    Așa cum deja se
    știe, pandemia și restricțiile impuse în consecință au afectat și mai mult
    grupurile deja vulnerabile cum ar fi, de pildă, persoanele și copiii din zonele
    rurale defavorizate. Iar femeile care,
    oricum, duceau povara inechității salariale și a turei duble de lucru în
    gospodărie s-au simțit și mai împovărate ca înainte. O studiu realizat recent
    de firma de cercetare de piață FRAMES a evidențiat faptul că șapte din zece
    femei intervievate au afirmat că pandemia le-a schimbat modul de viață, iar 64
    % dintre ele consideră că au fost afectate de izolarea impusă de măsurile de
    restricție. Despre celelalte informații cuprinse în studiu am stat de
    vorbă cu reprezentantul firmei, Adrian Negrescu:

    58 % dintre femei au
    declarat că munca de acasă a fost o corvoadă în această perioadă pentru că
    nimeni nu prea a fost pregătit pentru munca de acasă. Nu am avut calculatoare,
    nu am avut camere video. Nu am avut viteza de internet necesară pentru a face
    astfel de activități. În plus, să lucrezi de-acasă, într-un apartament foarte mic, cu familia, cu
    copiii alături, face dificilă
    concentrarea, posibilitatea de a da randament pentru locul de muncă. Interesant
    este că doar 26% dintre dintre femei au considerat telemunca drept o măsură
    pozitivă.


    În lumea satului
    și în alte zone defavorizate, izolarea în case n-a adus telemuncă, însă, ci a
    accentuarea nesiguranței economice și, de ce nu, psihologice. Centrul FILIA, organizație dedicată
    protejării drepturilor femeii, a monitorizat situația acestora în timpul
    pandemiei, ne spune directoarea general Andreea Rusu:

    Iar în ceea ce le
    privește pe femeile cu care noi lucram în mediul rural, acestea fie au fost
    nevoite să se întoarcă de la munca pe care o făceau în străinătate, fie nu au
    mai avut posibilitatea să lucreze cu ziua.
    Au trebuit să rămână acasă cu copiii lor care nu mai puteau să meargă la
    școală. De asemenea, partenerii lor sau soții lor nu mai puteau să meargă la
    muncă pentru că, după cum bine știm, foarte multe persoane în mediul rural ori
    lucrează fără contracte de muncă, ori lucrează pentru o perioadă determinată.
    (…) Deci posibilitatea lor de a cumpăra produse de igienă sau alimente a fost
    mult mai complicat decât până atunci. La nivel național există studii care ne
    arată că în acea perioadă de stare de urgență, două treimi dintre cei care au
    cerut ajutor de șomaj au fost femei. Asta ne arată faptul că atunci când apare o astfel de criză sanitară, ea este și
    o criză economic-socială, iar femeile sunt primele care sunt afectate. (…) Dacă
    copiii nu mai merg la școală sau dacă au rude care se îmbolnăvesc, femeile sunt
    cele care se ocupă de îngrijirea acestora și atunci nu mai au timp să fie și pe
    piața muncii și să se ocupe și de această parte de îngrijire a familiei. Asta
    înseamnă că situația femeilor a devenit și mai precară din punct de vedere
    economic, iar ele sunt și mai dependente de partenerii lor.


    De altfel, în
    unele cazuri, chiar relația femeilor cu soții sau partnerii lor de viață a
    trecut prin mari încercări în ultimul an. Adrian Negrescu ne detaliază.

    64% dintre femei au declarat că statul acasă le-a făcut să își cunoască
    mai bine partenerii de viață. De ce? Înainte de această criză pandemică știm
    foarte bine că atât bărbații, cât și femeile
    erau preocupați de serviciu de dimineață până seara. Se întâlneau de
    regulă seara și în weekend. Interacțiunea era una oarecum limitată pe când așa
    lucrând și trăind în același mediu 24 de ore din 24 au observat lucruri de care
    înainte nu erau preocupați, iar acest lucru a influențat modul în care se
    percep partenerii. Pe unii i-au unit, dar pentru alții, din păcate, lucrurile
    au evoluat într-un sens negativ.(…) Ăsta e motivul pentru care am avut atât de
    multe divorțuri în 2020, iar în 2021, tendința continuă. Românii divorțează mai
    mult decât înainte de pandemie pe fondul problemelor generate de criză, pe
    fondul diferendelor și diferențelor de percepție dintre bărbați și femei.


    Pandemia a
    afectat, de asemenea, și relația mamelor cu copiii lor, în condițiile în care
    și educația formală s-a făcut, mai mult, de-acasă care a devenit, brusc, și
    școală, și birou, și cămin. Cu toate
    greutățile, însă, pentru unele femei a fost benefică apropierea și mai mare de
    cei mici, a observat Adrian Negrescu.

    Femeile care sunt deja mame s-au apropiat
    mai mult de lumea copiilor. Copiii au lucrat online și-au făcut școala de
    acasă. Părinți și copii au fost mai mult timp împreună decât înainte de
    pandemie. Iar unele mame și-au descoperit practic copii, au descoperit niște
    lucruri la copii pe care altă dată nu le vedeau pentru că, din păcat, aveau prea puțin timp la dispoziție.(…) Pe de
    altă parte am descoperit faptul că 54 % dintre femeile fără copii participante
    la cercetarea noastră spun că și-ar dori să rămână însărcinate chiar și în condițiile
    grele de pandemie. Asta înseamnă că femeile și-au descoperit mai mult dorința
    de a fi mame.


    Pe de altă parte,
    cercetarea întreprinsă de Centrul Filia relevă faptul că un ajutor în plus n-ar
    fi stricat. Andreea Rusu:

    Femeilor care le era foarte greu să lucreze
    acasă, lângă copii, trebuia să li se ofere o variantă. Ar fi trebuit să existe
    o alternativă pentru ele. Au existat diferite ajutoare din partea din partea
    autorităților (cum ar fi posibilitatea de a intra în șomaj tehnic), dar acestea
    au fost insuficiente. Au fost foarte multe femei care, în chestionar, ne
    spuneau că au fost nevoite să muncească noaptea sau că au preferat să intre în
    concediu medical în această perioadă pentru că nu făceau față îndatoririlor de
    acasă. Din acest motiv, pentru femei, în perioada de pandemie, a crescut
    stresul și s-a amplificat munca, iar acest echilibru între viața privată și
    viața profesională a fost foarte greu de găsit pentru multe dintre ele.


    Sănătatea a
    constituit alt prilej de îngrijorare, dar accesul la servicii medicale a fost,
    de asemenea, îngreunat, prioritatea având-o cazurile COVID-19. Dar, partea plină a paharului este aceea că
    pandemia a evidențiat importanța prevenției, un aspect neglijat de majoritatea
    românilor și a româncelor, observă Adrian Negrescu.

    Femeile sunt din ce în
    ce mai atente la sănătate. Este un lucru bun. Interesant este că înainte de
    pandemie 61% declarau că mergeau la doctor doar când aveau nevoie, 21% doar o
    singură dată pe an și doar 11% se prezentau la controalele medicale
    trimestriale. Acum în 2021 starea de sănătate a trecut pe primul loc. 83%
    dintre respondente consideră că acesta e
    principala prioritate în 2021.
    Vorbim de controale periodice. Pe
    fondul pandemiei, femeile au fost mai
    interesate să meargă la medic ca să vadă dacă nu au alte probleme de sănătate
    decât cele cunoscute deja.


    Bineînțeles, la toate
    problemele prezentate mai înainte, se adaugă creșterea cazurilor de violență
    domestică, mai ales în perioadele de carantină, creștere observată pe tot
    teritoriul UE.




  • Prima Strategie cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului, adoptată de Comisia Europeană

    Prima Strategie cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului, adoptată de Comisia Europeană

    Dreptul copiilor de a-și
    valorifica pe deplin potențialul, indiferent de mediul social din care provin
    este unul dintre punctele esențiale ale noii Strategii a UE. Pentru a combate
    sărăcia și excluziunea socială în rândul copiilor, Comisia dorește să instituie
    o garanție europeană pentru copii.

    De asemenea, Comisia va aborda problema
    sănătății mentale a copiilor și va contribui la sprijinirea introducerii unei
    alimentații sănătoase și durabile în școlile din UE. Comisia își fixează ca obiectiv
    îmbunătățirea standardelor în materie de educație și îngrijire timpurie la
    nivelul UE și construirea unui sistem de educație incluziv și de calitate. Dreptul
    copiilor de a duce o viață ferită de violență este un alt domeniu tematic vizat
    de noua strategie. Actele legislative menite să combată violența bazată pe gen
    și violența domestică și prezentarea de recomandări pentru a împiedica
    practicile vătămătoare împotriva femeilor și a fetelor sunt abordate în
    strategie.

    De asemenea, dreptul copiilor la o justiție care este în interesul
    lor, indiferent dacă sunt victime, martori, suspecți, acuzați de săvârșirea
    unei infracțiuni sau părți în cadrul unei proceduri judiciare.

    În calitate de
    raportor Renew Europe, europarlamentarul Ramona Strugariu a avansat propuneri
    care se regăsesc în noua Strategie europeană privind drepturile copilului. O nouă
    strategie necesară, în condițiile în care este nevoie de o legislație coerentă
    care să adreseze în mod corespunzător provocările cu care ne confruntăm astăzi
    la nivel european, consideră europarlamentarul Ramona Strugariu:

    Strategia are în vedere faptul că violența și abuzul asupra copiilor au
    crescut în această perioadă și putem exemplifica cu cifre. Evident, trebuie să vorbim și de creșterea inegalităților sociale.
    Poate mai mult decât oricând, în această perioadă de criză copiii s-au
    confruntat cu inegalități, sărăcie, lipsa accesului la unele servicii de bază.
    Strategia are în vedere drepturile copiilor cei mai vulnerabili, cei mai
    afectați de sărăcie, de lipsa accesului la educație, de asemenea, ale copiilor
    din familii monoparentale și ale celor care se confruntă cu tot felul de
    situații de fragilitate și vulnerabilitate, pe care trebuie să le adresăm mult
    mai serios. Strategia are în vedere
    și drepturile copiilor în era digitală, pentru că agențiile de specialitate transmit
    semnale foarte serioase în acest sens, este tot mai mare nevoie de măsuri
    pentru prevenirea și combaterea violenței și de promovarea unei justiții în
    interesul copiilor.

    Este un subiect pe care încercăm să-l abordăm și să-l
    adaptăm cu toate statele membre și pot spune că, din păcate, nu toate statele au
    adaptări în legislația națională care să vizeze interesul copilului. Referitor
    la spațiul online, am văzut că există niște studii recente care spun că unul
    din trei copii este utilizator de online.

    Pe de altă parte, estimările sunt că
    un copil din cinci cade victimă unor forme de de violență sexuală în spațiul european. Și avem indicii foarte clare că
    această criză provocată de pandemie de fapt a adâncit și agravat problema
    pentru foarte mulți copii care locuiesc cu agresorii sau abuzatorii. Europol a
    publicat chiar recent un astfel de studiu în care spune că există o corelație
    direct între pandemie și partajarea mult mai frecventă de imagini care conțin
    abuzuri în mediul online. Ca să aveți idee cât de gravă este problema în ceea ce
    privește abuzul sexual online asupra copiilor: în 2010 au fost înregistrate aproximativ
    23.000 de cazuri, iar în 2019 avem 725 000 de cazuri de abuzuri raportate. Or,
    o astfel de situație cere o schimbare de strategie și o abordare diferită.


  • COVID-19 și violența de gen

    COVID-19 și violența de gen

    Încă de la
    începutul pandemiei și de la instituirea primelor restricții de circulație în
    primăvara anului trecut, au apărut semnale că violența domesctică a escadalat
    peste tot în lume. Statele membre ale UE, inclusiv România n-au făcut excepție,
    iar femeile au îndurat, în anumite privințe, dificultăți chiar mai mari decât
    de obicei, după cum ne spune Andreea Rusu, directoare executivă a Centrului
    FILIA, asociație dedicată protecției drepturilor femeii.

    Andreea Rusu. În România, în primele nouă luni ale anului s-au înregistrat peste
    20.000 de cazuri de loviri sau alte violențe în familie. De asemenea, numărul
    de apeluri la numărul unic de urgență 112 a fost mai mare cu 18% decât în
    aceeași perioadă a anului 2019. Totodată la numărul verde pus la dispoziție de
    Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, unde
    femeile pot obține informații despre serviciile la care pot să apeleze în caz
    de violență, s-a dublat în perioada de urgență. De asemenea, femeile s-au lovit
    și de alte piedici. De pildă, pentru a depune de acasă cererea pentru ordin de
    protecție, aveau nevoie de acces la internet, de calculator și imprimantă. Dar
    se știe foarte bine că România stă foarte prost în ceea ce privește accesul la
    internet în zonele rurale, mai ales, sau în cele devaforizate. Multe femeie pur
    și simplu nu au în casă mijloacele tehnologice necesare pentru așa ceva


    În timpul stării
    de urgență din perioada martie-mai, când libertatea de mișcare a fost amplu
    restricționată, multe femei au fost practic blocate în case cu agresorii lor,
    neavând nici cum să plece, nici la cine să apeleze pentru ajutor. De asemenea,
    pe lângă faptul că cererea pentru ordin de restricție trebuia depusă online,
    unele judecătorii au fost închise sau au funcționat cu program redus. În
    majoritatea cazurilor, femeile agresate au rămas cu impresia lor că, în
    momentul acela, prioritatea era sănătatea publică, iar siguranța și
    integritatea celor abuzate devenise irelevantă pentru autorități. Aceasta este,
    în orice caz, concluzia la care au ajuns organizațiile non-guvernamentale.

    Andreea Rusu revine cu amănunte. Mai multe dintre beneficiarele lor s-au
    întors acasă la agresori sau au rămas blocate în aceași locuință fie pentru că
    se temeau să iasă din cauza virusului, fie pentru că, pur și simplu, din cauza
    agresorului nu mai puteau să vorbească cu nimeni altcineva. În alte țări, au
    fost găsite ale modalități prin care victimele agresiunii domestice puteau să
    alerteze poliția sau direcțiile de asistență socială, cum ar fi să apeleze
    numere dedicate pe Whatsapp sau să meargă la o farmacie și să spună acolo un
    cod anume. În momentul în care ești cu un agresor în casă este foarte greu să
    iei legătură cu ong-uri sau cu oficiile de asistență socială ca să spui prin ce
    treci. Nu întotdeauna o victimă poate să sune la 112 și nu întotdeauna apelul
    lor era considerat o urgență


    În condițiile
    acestea, victimele au primit, totuși, ajutor atât cât s-a putut tot prin
    intermediul tehnologiei digitale. Cum au putut interveni asociațiile civice sau
    non-guvernamentale care, în mod obișnuit, le ajutau pe aceste femei? Andreea
    Rusu. Discuțiile s-au mutat în cele mai multe cazuri în mediul online cu
    victimele care și-au permis și au avut acces la această variantă. Din acest
    motiv, accesările pe site-urile speciale ale colegelor noastre de la alte
    asociații au crescut. De asemenea, au fost lansate și câteva campanii online
    care în această perioadă de criză pandemică au ajutat victimele. Însă, din
    păcate, femeile care locuiesc în medii vulnerabile și nu cunosc nicio
    organizație non-guvernamentală au fost singure, iar opțiunile lor au fost
    puține, dacă nu de-a dreptul inexistente


    Deși toată UE a
    fost afectată de un număr crescut de plângeri privind violența domestică,
    statele membre au reacționat oarecum diferit atunci când au intervenit contra
    abuzurilor. Institutul European pentru Egalitate de Gen (EIGE) – o agenție a UE
    cu sediul la Vilnius – a realizat un studiu privind impactul bolii COVID 19
    asupra victimelor violenței domestice. Care sunt principalele informații
    înregistrate la scurt timp după instituierea carantinei în multe țări ale UE,
    aflăm de la Veronica Collins, reprezentanta EIGE.

    În Franța,
    doar în prima săptămână, s-a înregistrat o creștere cu 32% a reclamațiilor
    privind violența domestică. În Lituania, numărul acestor reclamații a crescut
    cu 20% de-a lungul a trei săptămâni comparativ cu aceeași perioadă a anului
    2019. Acestea sunt primele două cifre pe care le-am primit. În cazul Lituaniei,
    datele provin de la poliție, iar în cazul Franței, aceste cifre au fost apărut
    în presă. Încă nu avem acces deplin la informații solide provenite de la
    autoritățile statelor membre, iar studiul nostru se axează mai degrabă pe
    inițiativele guvernamentale de a le proteja pe femei contra violențelor și de a
    le asigura accesul la servicii de sprijin cum ar fi adăposturi și linii telefonice
    dedicate lor. Inițial, în anumite state, s-a înregistrat chiar o scădere a
    raportărilor cazurilor de violență, probabil din cauză că victimele erau
    izolate la un loc cu agresorii și nu puteau ieși sau telefona


    Tot din studiul
    EIGE se desprind și motivele pentru care în situații de criză, cum este această
    pandemie, se înmulțesc cazurile de violență domestică. Veronica Collins. Motivele care au dus la această creștere a violenței domestice sunt
    numeroase. Unul din ele este nesiguranța economică, nesiguranță care duce la
    tensiuni crescute în cadrul familiei și căminului. Dacă victima nu este, din
    punct de vedere financiar, independentă, pentru ea devine și mai greu să iasă
    dintr-o relație abuzivă în condiții de insecuritate economică generală. De
    asemenea, stresul și anxietatea generalizată pot duce la consum ridicat de
    alcool, o altă cauză a creșterii violenței. Tot în perioade de criză și de
    restricții, victima nu mai are acces la rețeaua de sprijin formată din prieteni
    sau cunoștințe



    Deși unele state-membre au luat măsuri pentru
    protejarea victimelor violenței domestice în această perioadă, studiul EIGE
    relevă faptul că sunt insuficiente intervențiile circumstanțiale, fiind nevoie
    de o strategie integrată care să poată fi aplicată în orice tip de criză.

  • Rolul femeii în societatea europeană actuală

    Rolul femeii în societatea europeană actuală

    Femeile de astăzi
    se confruntă cu probleme despre care societatea civilă cunoaşte, poate, prea
    puţine lucruri. Ziua Internaţională a Femeii a prilejuit, la începutul lunii
    martie, o conferinţă europeană dedicată tuturor celor interesaţi de statutul şi
    rolul femeilor în anul 2020. Ramona Strugariu, deputat european din partea Alianţei
    USR PLUS (Renew Europe), este cea care a organizat evenimentul de la Bucureşti. Nu suntem neapărat atât de departe pe
    cât ne-am fi dorit ca strategie în ceea ce priveşte egalitatea de gen şi ca
    realitate a egalităţii de gen în reprezentarea politică. Mai mult decât atât,
    în acelaşi timp, această Europă, despre care comisarul Vera Jourova spunea că
    este cel mai bun loc din lume, astăzi, pentru femei şi pentru drepturile
    femeilor – iar acest lucru este adevărat -, este o Europă în care una din trei
    femei este agresată fizic sau într-un alt fel, în fiecare zi. Şi este o Europă
    în care 55% dintre femei sunt hărţuite sexual.


    Prezentând
    problemele reale ale femeilor din România, Ramona Strugariu a insistat asupra
    cadrului legal la care victimele violenţei pot face apel peste tot în Europa.
    De asemenea, eurodeputatul a adăugat că este necesar ca aceste eforturi să
    continue şi la nivel naţional. Suntem într-o ţară în care 63% din
    populaţie consideră că violenţa de gen şi cea familială nu sunt nişte probleme reale,
    că nu există neapărat şi că nu constituie o problemă pentru societate. Pornind
    de la aceste date şi cifre, ar trebui să ne gândim ce este de făcut. Ce putem
    face concret, ca măsuri structurate, la nivel european? Ce putem să facem la
    nivel naţional, şi în legislaţie, dar şi în implementarea unor măsuri şi în
    respectarea legii? Şi ce putem să facem la nivel de mentalitate şi de educaţie?


    Irina von Wiese,
    fost membru al Parlamentului European înainte de Brexit, reprezintă Partidul
    Liberal Democrat din Marea Britanie. Fiind una dintre participantele la
    conferinţa România şi Europa la feminin, politiciana britanică a subliniat
    importanţa eliminării stereotipurilor de gen. Acest lucru
    nu se întâmplă din lipsă de şansă. Este cauzat, în parte, de faptul că sistemul
    nostru de învăţământ a tratat tehnologia, matematica, ingineria ca pe nişte
    domenii dedicate bărbaţilor, atât de mulţi ani. Pentru a identifica
    oportunităţile pentru femei pe piaţa muncii, este nevoie să se formeze încă o
    generaţie. Avem nevoie să depăşim regulile şi stereotipurile privind profesiile
    pe care femeile ar trebui să le urmeze. Ar trebui să ne încurajăm fiicele şi să
    le spunem da, asta este o ocupaţie pentru tine. Oportunităţile sunt aici şi
    sunt extraordinare pentru femeile de astăzi.


    Debutând în
    politică printr-o conjunctură care a propulsat-o rapid ca reprezentantă a societăţii
    în Marea Britanie, Irina von Wiese a vorbit şi despre experienţele neplăcute
    prin care a trecut după ce a devenit persoană publică. Trebuie să
    spun că, dacă nu eşti pregătită pentru aşa ceva, este nevoie de multă
    rezistenţă. Mai ales online. Aşa cum ştim cu toţii, este nevoie să avem şi o
    astfel de prezenţă online, iar persoana care se ocupă de comunicarea mea în
    mediul virtual a făcut nenumărate sesizări cu privire la răspunsurile abuzive. Nu
    s-a întâmplat doar pe Twitter, ci şi în celelalte media. Cele mai multe abuzuri
    aveau o tentă misogină, incluzând chiar hărţuirea sexuală şi comentarii de
    ameninţare. Existau, de asemenea, comentarii care mă vizau ca femeie
    politician. A trebuit să-mi construiesc singură rezistenţa, şi asta extrem de
    repede.


    Iar abuzurile de
    la adăpostul identităţii prea puţin transparente, pe care mediul virtual o
    favorizează, pot avea un impact deosebit asupra victimelor. Deşi aflate în
    posturi importante, femeile care se confruntă cu astfel de situaţii pot rămâne
    cu traume emoţionale grave şi, deseori, aleg să renunţe la carierele lor din
    domeniile publice. Irina von Wiese Problema nu este doar
    abuzul propriu-zis. Problema este efectul pe care abuzul îl are la nivel
    psihologic asupra tinerelor femei din politică. Ori de câte ori discut cu
    astfel de femei, îmi spun: Bineînţeles că îmi doresc ca implicarea mea să
    conteze, că îmi doresc să particip la viaţa politică, dar oare îmi doresc cu
    adevărat să trec prin această experienţă, prin toată această ură, prin această
    agresiune constantă la nivelul discursului public de astăzi? Cum să fac faţă
    din punct de vedere emoţional?


    Irina von Wiese
    este convinsă, însă, că atât în România, cât şi în celelate state membre ale
    Uniunii Europene, abuzurile pot fi prevenite şi efectele lor controlate, atâta
    timp cât există grupuri de sprijin. Cred că dispunem de cadrul
    necesar şi că, în multe cazuri, avem programe specifice prin care să promovăm
    femeile. Dar nu este suficient. Ceea ce ne trebuie pentru a atrage tot talentul
    lor pentru domeniul politicii este să le oferim o reţea, o plasă de siguranţă
    pentru politicieni, pentru oricine activează într-un domeniu public. Este
    nevoie de aceasta pentru a le oferi un antrenament pentru a rezista, o soluţie
    de rezervă, în cazul în care ceva merge greşit. Avem nevoie de o reţea
    accesibilă de mentori şi de susţinători pentru aceste femei. Acest lucru, cred
    eu, va fi un catalizator pentru ca femeile să facă un pas în faţă şi să ia
    atitudine. De asta avem nevoie.


    Cele mai recente
    statistici arată că peste 52% din populaţia României este alcătuită din femei. Deşi
    ponderea este în creştere, prezenţa femeilor în funcţii publice rămâne una scăzută.
    În prezent, doar 5% dintre primari şi 20% dintre parlamentarii aleşi sunt
    femei. Situaţia este similară şi în mediul de business, cu puţin peste 35% acţionariat
    feminin. Iar violenţa asupra femeilor şi prejudecăţile cu privire la profesiile
    pe care acestea ar trebui să le aibă persistă în România.

  • Barometrul de gen, după 18 ani

    Barometrul de gen, după 18 ani

    O Românie
    dinamică în care percepţiile de gen se schimbă în sensul modernizării, o
    Românie care încă oscilează între atitudini conservatoare şi progresiste în
    raport cu temele egalităţii de gen, dar şi o percepere redusă a nevoii de
    politici privind egalitatea de şanse. Acestea sunt cele mai importante
    concluzii ale Barometrului de Gen pe 2018, realizat după 18 ani de la primul
    Barometru de Gen din România în anul 2000. Cel mai recent a fost întocmit la
    cererea asociaţiei non-guvernamentale feministe Centrul Filia şi surprinde
    foarte bine schimbarea anumitor mentalităţi, încremenirea în timp a altora şi
    oscilaţia anumitor atitudini. Cum chestiuni precum violenţa domestică, educaţia
    pentru sănătate şi reproducere, numărul extrem de mare al mamelor adolescente
    din România s-au aflat printre temele agendei publice în ultimii ani, Centrul
    Filia îşi doreşte ca rezultatele acestei cercetări să ducă şi la apariţia unor
    politici de gen adecvate.

    Andreea Bragă, reprezentanta Centrului Filia, despre
    contextul în care a apărut Barometrul de Gen şi despre posibile soluţii.

    Andreea Bragă: Prejudecățile patriarhale cu privire la
    violență, la victimă, la agresori, dar și lipsa de informare despre violența
    domestică și dinamica violenței în rândul profesioniștilor din domeniu -
    polițiști, judecători sau asistenți sociali – limitează accesul femeilor la
    drepturile lor. De la firul ierbii, aflăm că victimele sunt descurajate chiar
    de polițiști să depună plângerea penală sau nu știu încotro să le îndrume. Nu
    vreau să generalizez, nu toți se poartă așa, dar ne dorim să existe cât mai
    mulți profesioniști sensibili față de problematica de gen, să depășească
    stereotipurile și prejudecățile cu privire la femei și bărbați și să intervină
    prompt în cazurile de violență domestică, mai ales când intervenția lor poate
    face diferența dintre viață și moarte. Suntem în continuare primii în topurile
    europene despre nașterile în rândul adolescentelor, mortalitate ridicată la
    naștere, acces redus la servicii de sănătate maternală… Există nenumărate
    femei care nu ajung niciodată la doctor în timpul sarcinii. De aceea, una
    dintre soluțiile găsite a fost revitalizarea uneia dintre rețelele de moașe și
    asistente comunitare care să se ducă ele către beneficiare și să lucreze cu
    femeile la firul ierbii, în comunitate. Vrem să revitalizăm rețeaua de cabinete
    de planning familial. Din păcate, există și o rezistență a opiniei publice
    atunci când vorbim de drepturi reproductive și acces la contracepție. Cred că e
    cazul să schimbăm lucrul acesta.



    În aceste condiţii, prin comparaţie Barometrul de Gen din 2000 şi cel din
    2018 evidenţiază apariţia unor schimbări în bine, dar şi a unor atitudini
    încremenite în timp, cum au fost caracterizate de profesoara universitară şi
    socioloaga Laura Grunberg. Multe răspunsuri din 2018 sunt contradictorii și
    vădesc oscilația mentalităților între trecut și prezent, între atitudini
    tradiționaliste și progresiste. Laura Grunberg despre percepţiile încremenite
    în timp:

    Și în 2000, și în 2018 sunt foarte mici procentele celor care vorbesc
    de egalitate sau de un parteneriat în viața privată între bărbați și femei.
    Cine face treburile în casă?. Dacă răspunsul predominant ar fi fost ambii,
    atunci puteam vorbi de un partneriat privat. Întreaga temă a parteneriatului
    privat, al echilibrului viață privată/viață profesională, nu pare a fi
    cunoscută sau nu i se acordă destulă atenție. Dar percepția asta s-a menținut
    aproape la același nivel în timp. Alte percepții încremenite în timp. Este mai
    mult datoria femeilor decât a bărbaților să se ocupe de treburile casnice.
    Procentul celor care susțin asta de aproape de 60%, cam la fel ca în 2000. Și
    în 2018, și în 2000, cu mici fluctuații, în jur de 80% dintre respondenți
    consideră că aproape toate treburile casei sunt apanajul femeilor, mai puțin
    reparațiile.


    În acelaşi timp,
    în anumite privinţe, se observă o schimbare ușoară, dar nesemnificativă. Laura
    Grunberg: E adevărat că la întrebarea dacă bărbatul e
    capul familiei, statistica ne zice că de la 83% în 2000, percepția a scăzut la
    70% în 2018. Totuși, e de bine. Dar mie tot nu-mi vine s-o consider o
    schimbare, căci 70% dintre români e încă foarte mult. La fel în privința
    părerii Femeile trebuie să-și urmeze bărbatul. Aici, într-un fel, schimbarea
    e vizibilă: de la 78% la 65%. Dar mie acest procent tot nu-mi place. Sunt
    diferențe vizibile, dar procentele sunt încă mari. Mă așteptam ca în 18 ani,
    lucrurile să se schimbe în mod mai semnificativ.


    Totuşi, sunt şi
    multe aspecte pozitive în Barometrul de Gen pe 2018. Laura Grunberg: În privința femeii-președintă de țară. În 2000, românilor nu prea le
    plăcea lucrul ăsta. Dar în 2018, schimbarea e evidentă. Dacă în 2000, 73%
    dintre respondenți preferau un bărbat președinte, procentul a scăzut până la
    43%, deci e vorba de o schimbare fantastică. În privința ideei că Bărbații
    sunt mai capabili decât femeile să
    conducă, scăderea e semnificativă: de la 54% la 44%. Asta înseamnă că femeile
    sunt la fel de capabile ca bărbații, unele din ele chiar mai capabile. Femeile
    sunt prea ocupate cu treburile gospodărești și nu au timp de posturi de
    conducere, scădere de la 68% la 44%. Femeile nu au încredere în forțele lor,
    în 2000, 43% dintre români credeau asta spre deosebire de 31% în 2018.


    Din acest
    barometru se vede clar că au dat roade eforturile organizaţiilor
    non-guvernamentale de a creşte conştientizarea nivelului de violenţă domestică
    şi de susținere a măsurilor legale contra agresorilor şi în beneficiul
    victimei.

    Laura Grunberg: Faţă de anul 2000, mult mai multe persoane
    consideră deja că violenţa domestică nu este doar o treabă privată care trebuie
    să se rezolve în familie. Dimpotrivă, prima care ar trebui să rezolve aceste
    chestiuni poliţia. În 2000, 35% considerau că partenerii trebuie lăsaţi să-şi
    rezolve singuri problemele, iar acum doar 20% cred asta şi plasează pe primul
    loc poliţia. E o schimbare de mentalitate, iar astea se întâmplă cel mai greu.
    Deci, eforturile se văd.


    Concluzia realizatorilor
    Barometrului de Gen: România este în plină schimbare, iar percepțiile
    populației cu privire la rolurile tradiționale ale femeii și bărbatului se
    diversifică.



  • Centru Pilot de Criză pentru Situaţiile de Viol

    Centru Pilot de Criză pentru Situaţiile de Viol


    Una dintre problemele cu care se confruntă familiile din România o reprezintă violenţa domestică, iar violul este cea mai devastatoare formă de violență. Este o traumă peste care victimele trec foarte greu, unele nu reuşesc să treacă niciodată. Datele statistice furnizate de Poliţie nu reflectă decât parţial fenomenul, de cele mai multe ori victimele nu declară agresiunea. Pentru a veni în sprijinul acestor persoane, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Bărbaţi şi Femei a inaugurat, recent, la Spitalul Universitar de Urgentă din Bucureşti, primul Centru Pilot de Criză pentru Situaţiile de Viol. In acest loc victimele abuzului sexual vor primi sprijinul şi ajutorul de care au nevoie, după cum ne asigură Graţiela Drăghici, secretar de stat al Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Bărbaţi şi Femei:



    “Acest demers dorim să constituie un semnal puternic pentru toate femeile din România, un semnal de suport, un semnal de încredere prin crearea unui nou model de bună practică privind managementul integrat al cazurilor de viol. pornind de la o realitate tristă. Si anume aceea că majoritatea femeilor, din cauza stereotipurilor şi mentalitatilor, fie nu depun plângere la Poliţie, fie renunţă la realizarea paşilor necesari pentru ca violatorul să fie, în final, tras la răspundere. Si primul pas important în acest demers a fost acela de a solicita Institutului Naţional de Medicină Legală identificarea unei soluţii care să dea posibilitatea medicilor din cadrul Unităţii de primiri urgenţe să recolteze probe biologice, în baza unui kit standard de prelevare a mostrelor biologice absolut necesare în cazurile de violenţă sexuală. Deci, toată activitatea şi managementul se mută la Camera de Gardă, astfel încât femeia să nu mai fie plimbată pe drumuri şi un procent foarte mare dintre victime să nu mai renunţe la acest demers şi să meargă până la capăt pentru ca violatorii să fie pedepsiţi”.



    Graţiela Drăghici ne spune cum va funcţiona acest centru “Prima condiție este ca femeia să declare violul, apoi medicul de la Camera de Gardă activează Grupa operativă din proximitatea Spitalului Universitar – grupă specializată în acțini de criminalitate. Aceștia se prezintă la Camera de Gardă și se va solicita consimțământul victimei pentru depunerea plângerii, iar cu această plângere putem spune că avem, din punct de vedere juridic, un caz de viol. Mai departe se prelevează probele biologice în baza kitului standard furnizat de Institutul Naţional de Medicină Legală, apoi victima va fi îndrumată și condusă către un adăpost pentru victimele violenței domestice, unde va primi găzduire, consiliere psihologică, consiliere juridică, astfel încât cazul să aibă și finalitate, adică pedepsirea agresorului”.



    Proiectul se va extinde la nivel naţional, astfel încât numărul agresiunilor sexuale să se reducă. Deocamdată situaţia este îngrijorătoare: anul trecut şi-au pierdut viaţa 46 de femei şi 12 copii, în urma violenţelor comise asupra lor de foştii sau actualii parteneri sau alţi membri ai familiei. La fiecare două zile este înregistrat un caz în care o minoră a fost agresată sexual, dar multe cazuri rămân neraportate. Mai grav este că 55% dintre români consideră că violul este justificat în anumite situaţii.



    Graţiela Drăghici: “Din datele furnizate de Poliţia Română, pentru 2017, avem o cifră de peste 500 de cazuri de viol care au fost semnalate, anchetate şi cercetate şi, evident, sancţionate. Până la această dată, cifrele nu sunt finalizate, dar ne situăm undeva la 450 de cazuri. Numai că trebuie avut în vedere următorul aspect. Un procent semnificativ, dacă luăm în ansamblu fenomenul violenţei, care după unele statistici se situiează undeva la 70%, fie că vorbim de violenţa domestică, fie ca vorbim de violenţa sexuală, nu declară statutul de victimă. Prin urmare, aceste cifre se rezumă numai la cazurile care sunt raportate, care ajung în atenţia Poliţiei şi cazuri finalizate cu pedepsirea agresorilor.



    Organizațiile feministe din România salută inţiativa Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse de înfiinţare a Centrului Pilot de Criză pentru Situaţiile de Viol. Iată ce ne-a declarat Andreea Bragă, directorul executiv al Centrului Filia, organizație feministă care luptă împotriva inegalităților de gen prin activism, advocacy și cercetare: “Este un pas în plus faţă de ceea ce aveam pînă acum, pentru că nu exista nici un Centru de criza pentru victimele violenţei sexuale. Din păcate, nu este suficient. Suntem foarte departe de o societate în care să punem accent pe drepturile victimelor şi să le acordăm acestora protecţia cuvenită, în sensul în care este mare nevoie de profesionişti care să ştie să lucreze cu trauma sexuală.


    Sunt foarte multe situaţii în care, din păcate, sunt reproduse prejudecăţi conform cărora victima este de vină şi atunci, de multe ori, acestea se află în situaţia de a fi retraumatizate. Inclusiv drumurile pe care victima le face, pentru că trebuie să povestească de nenumărate ori trauma prin care trece, o expune pe aceasta la un nou risc de retraumatizare. Adică nu este un sistem gândit că în alte state europene care să fie centrat pe protecţia victimei şi pe minimalizarea riscurilor la care aceasta este supusă. In acelasi timp, avem nevoie de educaţie, de politici pentru educaţie care să ne înveţe ce înseamnă consimţământul. Multe dintre cazurile de violenţă sexuală, de viol, de act sexual cu un minor, de agresiune sexuală nu sunt raportate, pentru că ele rămân ascunse


  • Jurnal românesc – 09.02.2018

    Jurnal românesc – 09.02.2018

    Poliţiştii români vor
    putea interveni în cazurile de violenţă domestică, dacă este nevoie chiar şi
    intrând cu forţa în casă, şi pot emite ordine de protecţie cu aplicare imediată
    în cazul agresorilor. Guvernul de la Bucureşti a
    aprobat un proiect de lege prin care se înăspresc măsurile de combatere a
    violenţei în familie. De asemenea, agresorii vor putea fi scoşi pe loc din locuinţă, le vor fi
    confiscate cheile şi vor avea interdicţia de a reveni la domiciliu sau să se
    apropie de victimele lor, iar în cele mai grave cazuri vor purta brăţări
    electronice. Anul trecut, în România au fost
    înregistrate peste 220 de mii de victime ale violenţei în familie şi 84 de
    decese. Instanţele au emis peste 3.000 de ordine de protecţie, dar circa 1.000
    au fost încălcate. Noile reglementări se regăsesc într-un proiect de lege
    adoptat joi de Guvern.




    Salariile personalului medical vor înregistra
    creşteri semnificative, iar salarizarea din domeniu va ajunge, pentru prima
    dată, aproape de nivelul înregistrat în Uniunea Europeană, astfel că unele
    dintre ele vor depăşi 4.000 de euro, de la 1 martie 2018, a anunţat ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea.
    Ea a explicat că aceste creţteri se aplică
    în două etape în 2018: de la 1 ianuarie, salariile brute ale personalului
    medical cresc cu 25% faţă de nivelul acordat în luna decembrie 2017, inclusiv
    cel al sporurilor, iar de la 1 martie, salariile medicilor şi asistenţilor
    medicali cresc la nivelul salariilor de bază stabilite pentru anul 2022.




    Cele mai puţine slujbe nesigure sunt în România – 0,2%, arată datele pe 2016 publicate, astăzi, de
    Oficiul European de Statistică (Eurostat). România este urmată de Marea Britanie, Cehia şi Germania. La polul opus, cei mai mulţi
    angajaţi cu locuri de muncă nesigure se află în Croaţia, Franţa, Spania,
    Polonia şi Slovenia. În medie, la nivelul Uniunii Europene, 2,3% dintre
    angajaţi aveau în 2016 slujbe nesigure, ceea ce înseamnă că durata contractelor
    lor de muncă nu depăşea trei luni. Cele mai multe erau în domeniul
    agriculturii, silviculturii şi pescuitului




    Parlamentul de la
    Bucureşti va organiza, pe 27 martie, o şedinţă solemnă de Ziua Unirii
    Basarabiei cu România. Senatorii şi deputatii au adoptat recent o iniţiativa a
    Alianţei pentru Centenar care include peste 130 de organizaţii non-guvernamentale
    şi instituţii ale societăţii civile din România, Republica Moldova şi ale
    românilor din diaspora. Data de 27 martie 1918 are o deosebită însemnătate
    pentru istoria României şi salutăm gestul firesc al Parlamentului, ca principal
    for reprezentativ al cetăţenilor români. Şedinţa solemnă pe care Parlamentul
    României o va organiza cu prilejul aniversării a 100 de ani de la Unirea
    Basarabiei cu Ţara este un semnal că 2018, Anul Centenar, este despre
    Basarabia, prima provincie unită cu Ţara’, a declarat George Simion,
    preşedintele Acţiunii 2012, organizaţie membră a Alianţei pentru Centenar.
    Alianţa pentru Centenar face un apel către partidele politice din România de a
    nu încerca să obţină capital de imagine cu ocazia şedinţei solemne din 27 martie
    şi aminteşte că Unirea provinciilor istorice ale României pe parcursul anului
    1918 a fost un proiect de larg consens naţional, la care şi-au dat mâna toate
    forţele politice ale vremii.

  • Combaterea violenţei domestice în UE

    Combaterea violenţei domestice în UE

    Violența domestică este unul dintre flagelurile lumii actuale, iar statisticile europene sunt de-a dreptul îngrijorătoare. Numeroşi oficiali europeni nu se abţin să o catalogheze drept cea mai importantă problemă de securitate din Uniunea Europeană. 30% dintre femeile din Uniune au fost victime ale violenței la ele acasă, iar un sfert dintre ele au fost abuzate sexual cel puţin odată, în viaţa lor. Costurile violenţei domestice împotriva femeilor se ridică anual la peste 109 miliarde de euro, şi aici sunt luate în calcul cheltuielile din cauza absenţelor de la locul de muncă sau zilelor de concediu medical ale victimelor, precum şi banii pierduţi de angajat şi angajator, cheltuielile cu sănătatea, actele de justiţie, precum şi cele de asistenţă socială şi psihologică.

    Eurodeputata din Franţa, Christine Revault D’Allonnes Bonnefoy, a cerut o strategie valabilă la nivel european pentru lupta împotriva violenţei comise asupra femeilor: O femei din 3 a suferit, începând de la vârsta de 15 ani, cel puţin o formă de violenţă fizică şi sexuală. Pentru a eradica violenţa împotriva femeii, avem nevoie de o profundă schimbare de mentalitate în societatea noastră. Violenţa este parte dintr-un tablou cu mult mai larg, ce ilustrează discriminarea şi inegalităţile existente dintotdeauna între femei şi bărbaţi. Chiar şi în zilele noastre, femeile sunt prea des confruntate cu atitudini sexiste, atât în sfera privată, cât şi în cea profesională, sunt mai prost plătite decât bărbaţii, sunt mult mai slab reprezentate în politică şi în funcţii de conducere în mediul de afaceri. Iar mass-media şi industria de publicitate continuă să le prezinte în stereotipuri şi imagini degradante. Trebuie să îndepărtăm aceste practici, atât de înrădăcinate în societatea noastră! De la vârste fragede, fetiţele şi băieţii trebuie educaţi în spiritul egalităţii între sexe, al respectului demnităţii şi drepturilor fiecăruia. Educaţia şi numai educaţia poate instaura, în mod durabil, comportamente mai corecte în societate. De aceea, îi cer Comisiei Europene să prezinte o strategie globală şi un act legislativ prentru prevenirea şi împotriva violenţei domestice. Este urgent! Toate femeile din Europa au dreptul absolut să trăiască fără violenţă.

    Aplicarea unui program unitar este imposibilă, din cauza diferențelor culturale dintre statele membre. Fenomenul trebuie abordat din mai multe unghiuri. Este o certitudine, însă, nevoia urgentă de îmbunătăţire a metodelor de luptă împotriva acestui fenomen – susţin, la unison, parlamentarii europeni.