Tag: violenta in familie

  • “VENUS – Împreună pentru o viață în siguranță”

    “VENUS – Împreună pentru o viață în siguranță”

    Abuzul şi violenţa în familie au
    înregistrat o creştere alarmantă în perioada pandemiei, o arată studiile
    realizate de diverse instituții și ONG-uri.
    Și cei de la Asociația Telefonul
    Copilului spun că au primit numeroase sesizări în acest sens.


    Dacă în 2019, mai puțin de 20% din
    apeluri făceau referire la violența în familie, în 2020, procentul s-a apropiat
    de 50%. Iar acest lucru nu se întâmplă doar în
    România.


    În toate țările afectate grav de
    pandemie se înregistrează o creștere a violenței domestice, atrag atenția reprezentanți
    ai Organizației Mondială a Sănătății și ai ONU. În unele state au fost luate măsuri de
    combatere a fenomenului.


    În Franța, femeile au fost instruite să
    meargă la farmacie pentru a cere ajutor și să folosească un cod, dacă nu pot
    vorbi deschis.


    În România, persoanele care sunt victime
    ale violenței domestice pot suna la 112 și pot obține un ordin de protecție.


    De asemenea, în fiecare județ, există
    locuințe protejate, unde victimele pot primi găzduire, dar și consiliere. O astfel de posibilitate există și la
    Constanța.


    În cadrul Proiectului cu finanțare
    europeană VENUS – Împreună pentru o viață în siguranță, Direcția Generală de
    Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, a deschis o locuință
    protejată, unde femeile abuzate și copiii lor pot fi găzduiți.


    Oana Manoilă, purtătorul de cuvânt al
    instituției: Locuința protejată, a cărei
    locație este secretă pentru publicul larg, este deservită de un psiholog, de un
    consilier vocațional, dar și de cinci lucrători sociali, infirmieri, adică
    personal de specialitate ce oferă îngrijire și asistență. Complexul are în
    componență un compratiment de consiliere pentru victimele violenței domestice
    cu grup de suport. De serviciile oferite în cadrul acestui proiect beneficiază
    deopotrivă femeile singure cât și mamele alături de copiii lor, pe o perioadă
    de maximum 12 luni.





    Locuința protejată de la Constanța a
    împlinit deja un an de funcționare. În acest timp, 26 de femei abuzate au
    beneficiat de sprijin, a anunțat Direcţia de Asistenţă Socială.
    Toate au beneficiat de consiliere
    profesională, șase dintre ele și-au găsit un loc de muncă iar una dintre
    beneficiare a fost înscrisă la o unitate de învăţământ pentru continuarea
    cursurilor la fără frecvenţă.



    Proiectul se concentrează și pe acest
    aspect, întrucât experții au constatat faptul că lipsa independenței financiare
    reprezintă unul dintre motivele pentru care femeile rămân într-o relație
    abuzivă.


    Locuința Protejată Victimele Violenței
    Domestice a fost realizată în cadrul Proiectului cofinanțat din Fondul Social
    European prin Programul Operațional Capital Uman (POCU) 2014-2020 – VENUS -
    ÎMPREUNĂ PENTRU O VIAȚĂ ÎN SIGURANȚĂ- POCU: 465/4/4/128038, implementat de
    Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, în
    parteneriat cu Consiliul Judeţean Constanţa şi Direcția Generală de Asistență
    Socială și Protecția Copilului Constanța.


  • Teatru forum în cadrul schimbului online de experiență între Centrele Europe Direct

    Teatru forum în cadrul schimbului online de experiență între Centrele Europe Direct

    Joi, 24 septembrie, cele trei trupe de teatru forum ale
    Centrelor de Informare Europe Direct din București, Vâlcea și Târgoviște,
    împreună cu coordonatorii Loredana Licuța, Dana Rădulescu și Vlăduț Andreescu,
    s-au reîntâlnit în mediul online, pe platforma Webex, de data aceasta pentru a
    viziona piesa de teatru forum propusă de Centrul Europe Direct București în
    cadrul Caravanei Stă în puterea ta să schimbi ceva și pentru a face schimb de
    idei și bune practici.


    Întâlnirea a început cu vizionarea înregistrării
    cunoscutei piese de teatru forum jucată de trupa CIED București, având ca temă
    principală cetățenia și democrația, respectiv discriminarea pe motiv de
    rasă și religie. În continuare, cele trei
    echipe au vorbit despre problemele sociale pe care plănuiesc să le abordeze în
    piesele la care lucrează. Ideile au fost foarte variate, actorii și
    coordonatorii propunându-și să aducă în atenția publicului larg probleme cum ar
    fi violența în familie sau discriminarea persoanelor cu dizabilități. Ca de
    obicei, participanții au fost foarte încântați de experiență.





    Pentru mai multe detalii, vă rugăm accesați site-ul Europe Direct București.


    (Loredana Licuța, coordonator Centrul Europe Direct
    București)

  • Egalitate de gen în societatea românească

    Egalitate de gen în societatea românească

    În 2014 un caz
    deosebit de grav atrăgea atenţia presei şi opiniei publice. O elevă în vârstă
    de 18 ani din localitatea vasluiană Văleni a fost violată de şapte tineri. După
    ce magistraţii au decis arestarea agresorilor, n-au întârziat să apară
    reacţiile comunităţii. Paradoxal, n-au fost puţini cei care au ţinut partea
    vinovaţilor, afirmând că victima a distrus şapte familii şi că ar fi
    instigat să fie violată.

    Atitudini sexiste şi discriminări de gen întâlnim
    însă şi la case mai mari, chiar în Parlamentul European, unde un deputat
    polonez a declarat că femeile ar trebui să câştige mai puţin decât bărbaţii,
    pentru că sunt mai slabe, mai mici şi mai puţin inteligente. O afirmaţie
    asemănătoare a fost făcută de un cunoscut neurochirurg şi politician român care
    a afirmat că femeile nu sunt făcute pentru chirurgie. Şi pentru că în luna
    martie doamnele şi domnişoarele beneficiază de un plus de atenţie, brandurile
    au pregătit, la rândul lor, surprize. Una dintre ele a venit din partea
    lanţului de brutării Paul, ale căror vitrine au afişat, în replică,
    specialităţile Croque servitoare şi Croque Monsieur.

    Andreea Bragă, de la
    centrul FILIA, organizaţie non-guvernamentală care luptă împotriva
    inegalităţilor de gen prin activism, advocacy şi cercetare, ne oferă o
    explicaţie: Cred că
    aceste lucruri sunt posibile pentru că nu avem o educaţie care să preţuiască
    egalitatea de gen, respectul între femei şi bărbaţi, istoria feministă, contribuţia femeilor în
    societate, care să ne înveţe cât de nocivă este discriminarea. Şi, pe lângă
    acest tip de mesaje transmise de formatori de opinie, ne lovim şi de atitudini
    conservatoare, care atacă drepturile femeilor. Este cazul recentului marş
    împotriva avortului, care a avut loc în foarte multe oraşe din România şi care
    a stigmatizat public femeile pentru dreptul lor de a decide asupra propriului
    corp. Astfel de manifestări ne arată că nu învăţăm nimic din istoria României.
    Să ne amintim că avortul a fost interzis în perioada comunistă şi că peste
    10.000 de femei -numai din datele oficiale – au murit din această cauză. Este
    clar că suntem într-un moment în care drepturile femeilor sunt atacate de
    aceste valori conservatoare şi în acelaşi timp nu avem o alternativă la nivel
    de educaţie. Avem legi, avem o Constituţie care spune că suntem egali, însă
    realitatea -şi când spun realitatea mă refer şi la datele statistice-ne arată
    că există foarte multe inegalităţi.



    Conform statisticilor, una din patru femei din România a fost
    agresată fizic sau sexual de partenerul de viaţă cel puţin o dată în viaţă şi,
    potrivit rapoartelor recente ale Ministerului Public – 2013, 2014, 2015 -
    numărul victimelor creşte de la an la an. Iar dacă vorbim despre piaţa muncii,
    femeile din România sunt plătite mai prost şi mai puţin promovate decât
    bărbaţii. România are a treia cea mai scăzută rată de ocupare a forței de muncă
    în rândul femeilor din Uniunea Europeană, conform datelor publicate de Banca
    Mondială. Cum
    spune Andreea Bragă, alternativa faţă de mentalităţile şi atitudinile sexiste
    de care ne lovim ar trebui găsită în educaţie. Dar rezultatele la care au
    ajuns sociologii în urma analizei
    ilustraţiilor -peste 1600 la număr – din manualele şcolare nu pare să fie în
    favoarea egalităţii de gen, chiar dacă vorbim de manuale apărute în ultimii
    ani.

    Cosima Rughiniş, iniţiatoarea acestei ample cercetări, ne-a spus că ea şi
    ceilalţi sociologi au avut în vedere două aspecte: reprezentarea de gen şi
    felul în care apare tehnologia în ilustraţii. Pe scurt, fetele sunt frumoase,
    cuminţi, îmbrăcate în roz, cu o oglindă sau o păpuşă în mână. Când cresc,
    păpuşa este înlocuită cu un copil, oglinda cu o cratiţă. Băieţilor, în schimb,
    li se permite să fie rebeli, să mânuiască o sabie, să cucerească spaţiul sau să
    descopere formule chimice. Cosima Rughiniş: Problema
    este că realitatea nu este aşa, există femei care sunt electricieni, ingineri,
    care au ales să fie şoferi de taxi. Manualele nu reflectă realitatea, o
    îngustează. Manualele nu îi ajută pe copii să vadă lumea în care mamele lor au
    o ocupaţie, dimpotrivă, le formează o percepţie distorsionată sau o grilă de
    interpretare care nu corespunde lumii în care trăim. Manualele ar trebui să
    contribuie la îmbogăţirea perspectivei pe care o are un elev faţă de lumea în
    care trăieşte, ar trebui să le încurajeze pe fete să aibă aspiraţii. Or, cum
    spuneam, nu numai că nu-i ajută pe copii în acest sens, manualele nici măcar nu
    îi ajută să observe lumea reală, lumea în care ei trăiesc. Şi dacă aceste
    constatări nu ne-au uimit în cazul manualelor mai vechi, de la cele noi, mai
    ales de la cele publicate în ultimii ani, aveam alte aşteptări.



    Ilustraţiile sunt sprijinite de conţinut. Iar pentru a realiza o
    schimbare la nivelul conţinutului -limitându-ne la cazul manualelor de
    literatură- autorii ar trebui să descopere că există şi femei scriitoare. Mai
    mult, scriitoare contemporane. Cosima Rughiniş, sociolog: În cazul manualelor, sursele acestor inegalităţi sunt multiple. Pe de parte,
    există sexismul cultural generic în care trăim şi care este neproblematizat în
    România. Pe de altă parte, dacă ne gândim la structura manualelor, acestea
    preiau multe texte literare din secolul al XIX-lea. Texte scrise de regulă de
    bărbaţi, din perspectiva lor de secol XIX. În felul acesta, trecutul lor devine
    o sursă pentru realitatea copiilor noştri. O posibilă rezolvare ar fi ca
    manualele să preia şi texte scrise de femei, şi unele din aceste femei să ne
    fie contemporane. Ca o concluzie, pe lângă reprezentări sexiste, manualele
    includ o mulţime de reprezentări patriarhale, pe care le regăsim în România de
    acum un secol şi jumătate. Vă invit
    să vă uitaţi în manualele de educaţie civică la lecţia despre lider, acolo se
    observă clar diferenţa între genuri. De regulă, cu două trei excepţii, toate
    manualele prezintă băieţi lider, după cum era de aşteptat.



    Cum se împacă mentalităţile de secol
    XIX desprinse din cele mai multe manuale cu legislaţia actuală? Ne răspunde
    Andreea Bragă: Avem o lege şi o strategie în domeniul egalităţii de şanse între femei
    şi bărbaţi însă atâta timp cât nu există voinţă politică, oameni care să
    considere că egalitatea de gen este o prioritate, nu vom repara mare lucru. Iar
    când spun priorităţi mă refer şi la anumite forme de violenţă cu care se
    confruntă femeile, atât în spaţiul public, cât şi în cel privat. Suntem cu
    toţii conştienţi de aceste probleme, însă ele rămân mereu în afara discursului
    public. Foarte rar vedem dezbateri despre cum puteam să bugetăm mai multe adăposturi
    pentru victimele violenţei în familie, în condiţiile în care peste 13 judeţe
    care n-au nici un adăpost de acest gen. Sau avem propuneri legislative care
    încurajează discriminarea sau hărţuirea la locul de muncă, în sensul că la
    prima abatere, agresorul nu primeşte decât un avertisment. Este clar că pentru
    a determina o schimbare structurală în societate în primul rând avem nevoie de
    educaţie. Educaţie care să se facă cât mai devreme posibil. Şi avem nevoie de
    informare şi sensibilizare şi în rândul politicienilor.

  • Nivel alarmant al violenţei în familie

    Nivel alarmant al violenţei în familie

    Violenţa domestică este inacceptabilă şi injustificabilă
    şi reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului. Tocmai de aceea, violenţa
    împotriva fetelor şi femeilor este considerată drept una dintre cele mai
    presante probleme actuale, cu efecte dăunatoare incomensurabile, iar
    comunitatea internaţională şi societatea civilă au conchis că nu există
    circumstanţte atenuante pentru această formă de agresiune.

    In fiecare an, pe 25
    noiembrie, violenţa asupra femeilor este adusă în atenţia publică pentru a se
    conştientiza gravitatea ei. Statisticile arată realitatea dureroasă: 35% dintre femei şi fete s-au confruntat cu o formă de violenţă fizică
    la nivel global din partea partenerului sau unei alte persoane, iar în unele
    ţări, şapte din zece femei au trăit o formă de abuz în timpul vieţii lor. In
    România, trei din zece femei sunt victime ale unor agresiuni fizice,
    verbale sau psihice după împlinirea vârstei de 15 ani, arată un studiu al
    Agentiei Europene pentru Drepturi Fundamentale, care ia în calcul date adunate
    în 2014.

    De asemenea, statisticile arată că doar în prima
    jumătate a anului, la Poliţie au fost depuse aproximativ 9.000 de sesizări
    privind acte de violenţă în familie, iar consumul de alcool este o cauză
    favorizantă a acestui fenomen. In 14 judeţe din ţară nu există servicii de
    suport, în special centre de cazare, la care femeile victime ale violenţei
    domestice să poată apela, susţin reprezentanţii unor ONG-uri prezenţi la o dezbatere
    organizată de Crucea Roşie. Mai mult, în comunităţile mici indeosebi, femeile
    nu ştiu ce au de făcut în cazul în care sunt agresate.Directorul unei fundaţii care
    activează în domeniu, Cristina Horia, spune că, în cazul unei astfel de fapte,
    se poate obţine un ordin de protecţie împotriva agresorului în termen de 72 de
    ore. In acelasi timp, ea avertizează că, deşi documentul se obţine repede,
    există deficienţe legislative atunci când agresorul încalcă ordinul de
    protecţie: Ar fi necesară înăsprirea sancţiunilor pentru
    agresor. Sunt situaţii în care femeile sunt ucise chiar dacă au ordin de
    protecţie. Inspectoratul General al Poliţiei Române şi-a manifestat suportul.
    Mai avem de trecut un mic hop la nivelul Ministerului de Justiţie. Şi Codul Penal
    spune că sunt nişte sancţiuni, dar din păcate, doar 2% din plângerile penale
    ajung la nivelul instanţelor. Urmarea: agresorii nu sunt sancţionaţi.
    Cristina Horia mai atrage atenţia asupra unei alte probleme – cea legată de
    ceea ce se întâmplă după plecarea femeilor din adăposturi. Cu cât creşte
    perioada de şedere în adăpost, cu atât recuperarea lor este mai bună, consideră
    Cristina Horia, care aminteşte că, statistic vorbind, 85% dintre femeile care
    au stat minimum şase luni au fost independente la plecarea din adăpost. Nu
    există, în acest sens, servicii pe termen lung şi foarte lung, a conchis d-na
    Horia.