Tag: violonist

  • Interviu cu violonistul Florin Iliescu

    Interviu cu violonistul Florin Iliescu

    Florin Iliescu s-a născut la București, în 1984, într-o familie de muzicieni și a început studiul viorii la vârsta de 5 ani. A studiat la Universitatea de Muzică din Lübeck. Din 2018, Florin Iliescu este prim-concertmaestru al Orchestrei Simfonice Radio din Frankfurt. În prezent este este solist în rezidență al Filarmonicii Banatul, din Timișoara. Florin Iliescu cântă la o vioară construită la 1716 de Gioffredo Cappa.

     

    Am discutat cu artistul imediat după unul dintre concertele sale, de la Timişoara, sub bagheta maestrului Gabriel Bebeşelea. Concertul a avut loc în cadrul Festivalului Musica Ricercata, ediţia 2024.

     

  • Makcim Fernandez Samodaiev, violoncelist belgian de origine ruso-cubaneză, stabilit în România

    Makcim Fernandez Samodaiev, violoncelist belgian de origine ruso-cubaneză, stabilit în România

    Makcim Fernandez Samodaiev are o
    poveste de viață foarte interesantă. Este violonist, locuiește în România, are
    cetățenie belgiană și este de origine ruso-cubaneză. S-a născut în Rusia, la
    Stalingrad – actualmente Volgograd- , dintr-o mamă ucraineancă și un tată cubanez.
    Și-a petrecut copilăria în Cuba și vacanțele în Rusia, la familia de acolo. La
    17 ani s-a mutat cu familia în Odessa, apoi a locuit câțiva ani în Mexic. A
    absolvit Conservatorul din Anvers, Belgia. A cunoscut-o pe pianista româncă Monica
    Florescu, cu care s-a căsătorit și astfel a ajuns în România. După ce a locuit un
    an în București, s-a stabilit din 2015 la Sibiu, unde este solist în cadrul
    Filarmonicii de Stat. L-am întrebat cum este România pentru artist, după toată
    această experiență atât de bogată, multiculturală.


    Eu sunt un
    copil, cum ar zice altă generație, al prieteniei
    dintre popoare. Părinții mei s-a cunoscut în ceea ce era atunci Uniunea Sovietică. Eu m-am născut în Rusia, mama e
    ucraineancă, însă în epoca respectivă nu se prea făceau aceste diferențe, era o
    nație- o uniune și era considerat ca un singur popor. Am trăit în multe țări, am
    fost nevoit și am ales locurile de reședință, bineînțeles, influențat de
    fenomenele sociopolitice care mă înconjurau – prăbușirea Uniunii Sovietice, situația
    dificilă din Cuba- și întotdeauna ghidul meu în viață a fost muzica. În Cuba am
    copilărit până la 15 ani, practic am trăit în Cuba cu câteva întreruperi când
    mergeam în Rusia. După care am trăit în Mexic în total cam șapte ani, în Belgia
    am trăit 12 ani și în România sunt deja de șapte ani. Ce m-a atras în România? A fost decizia mea, nu a soției, să ne
    mutăm în România, iar motivul principal au fost copiii noștri. Noi am trăit în
    Belgia și duceam o viață de freelancers, eram muzicieni independenți, însă, în
    momentul când copiii au început să crească – aveam atunci două fete -
    bineînțeles, s-a pus problema stabilității familiei, pentru că, în calitate de freelance
    ești tot timpul nevoit să călătorești. Prima opțiune care a apărut a fost în Mexic,
    unde am stat doi ani cu fetele și cu Monica, am lucrat la Universitatea din Xalapa,
    la cea mai veche orchestră din Mexic, Orchestra Simfonică de Xalapa. Însă în
    Mexic problema a fost, din păcate, gradul de insecuritate care există și
    viitorul copiilor era foarte neclar în societatea respectivă. Având o mamă
    româncă, am simțit că este de primă instanță ca ele să aibă un stâlp cultural,
    iar ăsta a fost principalul motiv pentru a ne muta în România. Și după, au fost,
    bineînțeles, alte motive practice. De exemplu, România fiind o țară cu multe
    probleme, cu deficiențe, să spunem așa, de fapt, aceste probleme și deficiențe
    sunt și oportunități, depinde cum le privim. Trăind mulți ani în Belgia, am învățat cumva că societățile dintr-o
    țară precum Belgia, unde totul este deja foarte bine fixat, aceste societăți
    devin destul de rigide, totul este extrem de bine organizat. Poate că amestecul
    acesta cubanezo-rus nu permite aceste structuri foarte bine organizate și cumva
    tot timpul caut un pic de latură artistică, un pic de latură improvizatorică.


    Makcim Fernandez Samodaiev este solist
    instrumentist al Filarmonicii de Stat din Sibiu, însă a creat și un proiect
    artistic personal, Stagiunea Camerală Florescu-Fernandez
    and Friends, împreună cu soția sa, pianista Monica Florescu. Un proiect
    independent și unic cel puțin în Sibiu, cu concerte în fiecare lună în care cei
    doi artiști invită muzicienii din România, dar și din afara țării. L-am
    întrebat pe Makcim Fernandez Samodaiev dacă se vede în România peste ani, dacă dorește
    să dezvolte rădăcinile pe care le-a prins aici timp de șapte ani și ce le spune
    copiilor săi în această privință:



    Noi stăm în Sibiu de șapte ani,
    am venit în România în 2014 și am stat un an în București. Pe vremea aceea
    obișnuiam să mergem o dată pe an să cântăm ca soliști în diverse filarmonici
    din țară și în ianuarie 2015 am cântat la Sibiu. Plimbându-ne prin Piața Mare,
    am simțit că este un loc potrivit pentru familie, am simțit așa o frumusețe intrinsecă
    a orașului. Cu adevărat este un loc excepțional în România și am avut marele
    noroc că am fost angajați, atât Monica, cât și eu, ca soliști instrumentiști la
    Filarmonica de Stat din Sibiu. Este o nevoie lăuntrică, o nevoie internă, în
    orice loc unde trăiesc să aduc ceva, să împărtășesc ceva. Cu această idee am
    început aceste concerte camerale și am început cu fondurile proprii. Avem acest
    noroc cu Monica că avem și capacitatea de a organiza, dar putem și livra
    produsul artistic. Încet-încet, sala s-a umplut. Am avut un noroc extraordinar cu
    oamenii din Sibiu, oameni care iubesc acest oraș și care au venit în
    întâmpinare. Apoi au apărut și primăria locală și Forumul German, care a venit
    cu un sprijin și atunci au apărut și fonduri, iar asta a permis posibilitatea
    de a invita artiști din România și nu numai – și din străinătate să vină să
    concerteze în domeniul muzicii de cameră, care nu este prea dezvoltat la ora
    actuală în România. Noi ne simțim foarte bine în România, pentru că ne-am
    regăsit atât în viața profesională, cât și în viața personală aici. Fetele acum
    cresc, ele s-au născut în Belgia, băiețelul, Vladimir, s-a născut în Sibiu,
    este singurul sibian din familie. Fetele au un parcurs interesant: Rafaela, cea
    mijlocie, vrea să facă vioară de performanță și urmează să meargă în Austria să
    continue studiul de vioară în mod profesional. Carina, fata cea mare este acum
    ucenic la orgă la Biserica Evanghelică. Am văzut-o recent la o slujbă, cântând
    la orgă, a dat și concerte de orgă. Nu știm încă dacă ea va rămâne în Sibiu sau
    va pleca în străinătate pentru studii, decizia îi aparține total. Vladimir e
    prea mic, acum împlinește șapte ani și e prea devreme să spunem în ce direcție
    va merge. În cazul meu personal, eu nu am simțul apartenenței și atunci oriunde
    merg în lume am o mare capacitate de adaptare și niciodată nu îmi este dor de
    ceva, în sensul că fiecare loc este complet, are magia sa. Sunt acasă peste tot,
    pentru că peste tot unde am fost am ales să fiu. Acum am surpriza să stau în
    Sibiu de șapte ani și încă nu mă gândesc să plec de aici. Este încă mult de
    făcut și mult de oferit reciproc, atât noi avem mult de oferit acestui oraș,
    cât și orașul ne oferă foarte mult.


  • George Enescu – 140 la Radio România Muzical

    George Enescu – 140 la Radio România Muzical

    Un simbol pentru cultura românească, cel mai important compozitor român al timpurilor, George Enescu a venit pe lume în 19 august 1881; în 2021 se împlinesc 140 ani de la nașterea sa.

    Aniversarea lui George Enescu este sărbătorită la nivel național și internațional, iar Radio România Muzical, unicul post de radio românesc dedicat muzicii culte, a pregătit o întâlnire specială cu George Enescu pentru ascultătorii săi.

    Începând cu data de 1 aprilie 2021, în fiecare zi de joi, până în 30 decembrie 2021, la Radio România Muzical poate fi ascultată integrala creațiilor lui George Enescu, alături de toate înregistrările pe care George Enescu le-a lăsat în calitate de interpret: violonist, pianist și dirijor.

    40 episoade de aproximativ o oră, difuzate săptămânal în jurul orei 14.30, în cadrul emisiunii Polifonii – despre George Enescu, compozitorul a 33 de opusuri, dar și al unui mare număr de lucrări fără număr de opus și al unor lucrări inedite sau neterminate, (re)descoperite după moartea sa. Dar și despre interpretul George Enescu, un legendar violonist al secolului XX, în egală măsură, un mare pianist și dirijor.

    Audiția lucrărilor enesciene este însoțită de comentariile unuia dintre cei mai importanți exegeți ai creației lui George Enescu: compozitorul Pascal Bentoiu. În 2005, Pascal Bentoiu (1927-2016) a fost autorul unei serii de emisiuni dedicate lui George Enescu la Radio România Muzical – comentariile sale au fost strânse pe un album apărut în 2017 la Editura Casa Radio, un extraordinar document audio, o contribuție esențială la cunoașterea creației enesciene, concepută pentru un public larg.

    Din 1 aprilie, în fiecare zi de joi, emisiunile dedicate aniversării George Enescu 140 sunt realizate de Sorina Bobeico și Monica Cengher, beneficiind și de un minisite în pagina www.romania-muzical.ro pentru audiții ulterioare.

  • Sorin Dumitru, violonist, director al Liceului de Artă din Konstantz, Germania

    Sorin Dumitru, violonist, director al Liceului de Artă din Konstantz, Germania

    Sorin Dumitru, violonist,
    director al Liceului de Artă din Konstantz, Germania


  • Costel Niţescu, violonist român de etnie rromă din Franţa

    Costel Niţescu, violonist român de etnie rromă din Franţa

    Costel Niţescu, violonist
    român de etnie rromă din Franţa, care a colaborat la coloana sonoră a filmului «Django»,
    consacrat chitaristului de jazz, Django Reinhardt.


  • Marele violonist  Sherban Lupu

    Marele violonist Sherban Lupu

    Marele violonist Sherban Lupu, unul dintre cei mai însemnaţi interpreţi din lume ai muzicii lui George Enescu, a studiat la Conservatorul din Bucureşti, cu maestrul George Manoliu. Şi-a continuat studiile la Londra, unde unul dintre maeştri săi a fost Yehudi Menuhin.

    Din 1976 şi-a continuat studiile în SUA. Profesor emerit la Universitatea din Illinois, Sherban Lupu şi-a dedicat o mare parte din activitatea artistică scoaterii la lumină a unor partituri puţin sau deloc cunoscute ale unor mari compozitori. Recitalul din 7 aprilie, de la Centrul Comunitar Evreiesc din Bucureşti, a fost primul cu public după o pauză de peste 3 ani, în urma unor repetate fracturi ale umărului drept, care l-au ţinut departe de scenă.


  • Violonistul Iohan Coman, elev la Școala Tinerilor Muzicieni Purcell din Marea Britanie

    Violonistul Iohan Coman, elev la Școala Tinerilor Muzicieni Purcell din Marea Britanie

    Născut în 2001, în Franţa, violonistul Iohan Coman a trăit şi în Romania sau Republica Moldova, iar din toamna lui 2018 este elev al Şcolii Tinerilor muzicieni Purcell din Marea Britanie.


  • Vladimir Cosma, un Mozart al celei de-a şaptea arte

    Vladimir Cosma, un Mozart al celei de-a şaptea arte

    Este greu să scrii pe scurt despre Vladimir Cosma, pentru că face parte
    dintre personalităţile care mişcă lucrurile din loc.


    Născut la 13 aprilie 1940, la București, într-o familie de muzicieni este
    violonist, compozitor și dirijor, stabilit la Paris, Franţa. Tatăl, Theodor
    Cosma, era pianist și dirijor, mama Carola, autor- compozitor, iar unchiul său,
    Edgar Cosma, compozitor și dirijor, Una dintre bunici fusese şi ea pianistă,
    elevă a celebrului Ferrucio Busoni.


    Un film documentar al unei televiziuni franceze îl prezenta recent
    plimbându-se, cu zâmbetul pe buze, de-a lungul străzii bucureştene unde şi-a
    petrecut copilăria şi tinereţea. Îşi aducea amintea nu doar de poznele pe care
    le făcea, alături de alţi colegi, ucenici într-ale muzicii, ci şi de cântările
    pe care le auzea în zonă sau de certurile vecinilor mai temperamentali.


    După primele premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma
    ajunge la Paris în 1963 şi îşi continuă studiile cu binecunoscuta Nadia
    Boulanger, la Conservatorul Național.


    Ce s-a întâmplat între timp? Pe scurt, dacă ne uităm doar la vitrina cu
    trofee, s-au întâmplat două premii Cézar pentru Cea mai bună muzică de
    film Diva (1982) și Le Bal (1984), două premii 7 d’Or pentru Cea mai bună
    muzică TV( în 1986 și 1991), multe alte premii și distincții în Franța și în
    lume. Vladimir Cosma este Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare,
    Mare Ofițer al Meritului Cultural Român și Comandor al Ordinului Des Arts et
    des Lettres. A obţinut numeroase
    Discuri de Aur și Platină în întreaga lume: Franța, Germania, Japonia, Anglia,
    Elveția, Belgia, Italia, Olanda, Scandinavia, etc.


    Şi mai pe scurt, Vladimir Cosma este un om amabil, muncitor, inspirat,
    deschis pe care greutatea trofeelor nu pare să fi adăugat niciun gram în plus.


    Evenimentele pe care Institutul Cultural Român le-a organizat, pe 26 şi 27 ianuarie
    2019 în colaborare cu ilustrul compozitor, s-au desfăşurat sub egida
    Preşedinţiei Române a Consiliului Uniunii Europene, iar la organizarea lor a
    contribuit Ambasada României la Paris.


    Doina Marian, directorea ICR Paris spune: Este un eveniment pe care-l
    pregătim de aproape un an, împreună cu maestrul Vladimir Cosma şi cu societatea sa Larghetto Music. Avem un parteneriat cu
    această societate, am contribuit major la producerea şi realizarea celor două
    concerte. Desigur cel de sâmbătă 26 a fost foarte important
    şi simbolic, fiind dedicat preşedinţiei române a Consiliului UE. A durat peste
    3 ora, plus o oră de autografe pe CD-uri cu muzica maestrului. 27
    ianuarie a fost o zi la fel de impresionantă. Vladimir Cosma a ţinut un
    masterclass, eveniment inedit pentru el. A povestit episoade din viaţă, legate
    de compunerea unor anumite coloane sonore, cu exemplificări orchestrale.


    Din 1968 şi şi până în prezent,
    Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung
    metraj sau seriale TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în
    colaborare cu nume grele ale cinematografiei, cum ar fi Yves Robert, Claude
    Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, A participat cu succes la
    realizarea unor importante producții pentru televiziunile franceză și
    americană. A abordat şi aprofundat muzica de jazz (are opere scrise pentru mari
    soliști ca Toots Thielmans, Chet Baker, Don Byas, Stéphane Grappelli, Jean-Luc
    Ponty, leTony Coe, Pepper Adams), melodiile gen şlagăr (cum ar fi cele pentru
    Nana Mouskouri, Marie Laforêt sau Lara Fabian) şi muzica folclorică, sub toate
    formele ei. Vezi compoziţiile pentru naistul Gheorghe Zamfir şi, în prezent,
    colaborarea lui permanentă cu un alt român, Cezar Cazanoi – care cântă la
    flaut, nai, fluier şi alte instrumente din aceeaşi familie. Cezar Cazanoi,
    alături de alţi instrumentişti de valoare, a evoluat la concertul din 26
    ianuarie. Fireşte că şi muzica clasică l-a atras constant pe Cosma. Este
    suficient să amintim opera Marius şi
    Fanny după Marcel Pugnol, cu premiera la Opera din Marsilia şi alte nume
    mari pe afiş: Angela Gheorghiu, Roberto Alagna şi Jean-Philippe Lafont. Sau
    comedia muzicală Aventurile Rabinului Iacob,care s-a jucat în premieră la
    Palatul Congreselor de la Paris, în 2008.


    Înapoi la ecourile evenimentelor din 26 şi 27 ianuarie, alături de Doina
    Marian, directoare ICR Paris: Toate aranjamentele muzicale s-au petrecut
    pe fundalul unor proiecţii de filmele franceze pentru care el a compus
    coloanele sonore.El este un mit. Impresionează faptul că generaţii întregi de
    francezi îl au ca reper. Ce coincidenţă că pe 27 ianuarie este ziua de naştere
    a lui Mozart, pentru că oricum Vladimir Cosma este supranumit Mozart al cele
    de-a şaptea arte.


    Este greu să scrii pe scurt despre Vladimir Cosma. Ai fi tentat să spui -
    Ok, mă uit pe Wikipedia şi aflu tot. Şi totuşi, de acolo nu rezultă deocamdată că,
    la concertul din 26 ianuarie 2019, pe lângă ochestră simfonică şi cor, Cosma a
    apelat la doi DJ francezi, DJ Polo şi DJ Pain.

  • Festivalul Internaţional George Enescu

    Festivalul Internaţional George Enescu

    Ediţia a XXII-a a Festivalului Internaţional
    George Enescu s-a încheiat pe 20 septembrie 2015 la Bucureşti, lăsând în urmă
    aprecieri la superlativ, atât din partea publicului, cât şi din partea
    specialiştilor. Evenimentul a avut loc
    în Capitală, între 30 august şi 20 septembrie 2015, sub înaltul patronaj al
    Preşedintelui României şi a fost produs de Guvernul României prin Ministerul
    Culturii, coproducători fiind Radio România şi Televiziunea Română, organizator
    ARTEXIM, iar coorganizator ArCuB. George
    Enescu a fost cel mai important muzician şi totodată om de cultură român, iar
    Festivalul care îi poartă numele din 1958 încoace este cel mai bun şi eficient
    prilej de a-l face cunoscut lumii, prin intermediul marilor artişti invitaţi la
    Bucureşti. De câteva ediţii încoace, directorul artistic al Festivalului a fost domnul
    Ioan Holender, situaţia urmând să se schimbe din 2017. Nu se ştie sigur cine va prelua mandatuld e
    director artistic, dar vestea bună este că Preşedinte onorific va fi maestrul
    Zubin Mehta, care în pofida stării de sănătate delicate, nu a renunţat la
    concertele susţinute în festival împreună cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii
    din Israel.


    Dintre prezenţele strălucite în Festivalul ENESCU
    – ediţia 2015, amintim câteva: Orchestra Filarmonicii berlineze, dirijată de Sir Simon Rattle,
    ansamblu pentru aducerea căruia s-a negociat timp de 15
    ani, London Symphony Orchestra şi Ion Marin, Orchestra Filarmonicii din Sankt
    Petersburg cu Yuri Temirkanov la pupitru, ansamblul de coarde Tharice Virtuosi, formaţie
    alcătuită din solişti excepţionali de diverse naţionalităţi, în frunte cu
    violonistul Liviu Prunaru, Konzerthausorchester
    Berlin cu dirijorul Horia Andreescu, Orchestra de Cameră din Paris şi Sir Roger
    Norrington, violonistele de origine românã Deborah şi Sarah Nemţanu,
    clavecinistul şi organistul englez Laurence Cummings, împreună cu Orchestra şi
    corul Age of Enlightenment, apreciatul Cvartet Belcea fondat de violonista română
    Corina Belcea în 1994 la Londra, împreună cu violistul polonez Krzysztof
    Chorzelski, New European Strings
    Chamber Orchestra, sub conducerea valorosului violonist şi dirijor Dmitri Sitkovetsky, Orchestra Filarmonicii din
    Viena cu Semion Bichkov la pupitru, Orchestra Naţională Radio / cea a Filarmonicii bucureştene, Orchestra Regală Concertgebouw Amsterdam,
    cu Andris Nelsons dirijor, etc. Un eveniment a fost prezentarea variantei de concert a operei Wozzeck de Alban Berg, în
    interpretarea Corului şi Orchestrei Filarmonicii George Enescu, conduse de
    Leo Hussain, ca şi capodopera enesciană Oedipe, în regia Andei
    Tăbăcaru-Hogea, scenografia Vioricăi Petrovici şi cu Davide Damiani invitat în
    rolul titular. Evenimentele conexe, Piaţa Festivalului,
    expoziţiile
    nu au lipsit nici ele; pe scena teatrului Bulandra s-a jucat spectacolul Dosarele Bach, pe muzica lui Adrian
    Enescu, bazată pe anumite teme sau fragmente sonore din creaţia marelui
    compozitor preclasic, cu formula Zoli TOTH Project şi în regia lui Alexandru
    Darie, la teatrul Mic Gigi Căciuleanu a imaginat Un minut de dans sau UF,
    Copilăria lui Enescu a fost prezentată la teatrul Odeon în cadrul proiectului
    Clasic e fantastic, iubitorilor de carte le-a fost oferit unui produs de
    calitate – PRESS PASS, cu interviuri şi însemnări de jurnal din ediţiile 2011 şi
    2013 ale Festivalului Internaţional George Enescu, apariţie datorată
    realizatorului de televiziune Marius Constantinescu, etc.


    Au avut loc recitaluri excepţionale: Murray
    Perrahia, Christian Zaccharias, Elisabeth Leonskaja, Fazil Say – toţi pianişti, au impresionat prin prezenţele lor tinerele artiste Valentina Naforniţă – soprană şi respectiv
    pianista Alexandra Dăriescu.


    La toate
    ediţiile de până acum ale Festivalului, ca şi în 2015 de altfel, Radio România
    a transmis, dar a şi înregistrat majoritatea concertelor. Alexandra Dăriescu, aflată la a doua invitaţie în festival, prima fiind la ediţia precedentă, din 2013: Le sunt foarte
    recunoscătoare organizatorilor, mă bucur extrem de mult să fiu aici, în
    companii onorante precum Alexandru Tomescu şi cvartetul Ad libitum – de-acasă,
    din Iaşi. A fost un public fantastic, s-a ridicat toată sala în picioare şi am
    înţeles că cvintetul de Elgar
    s-a cântat în primă audiţie la Bucureşti, aşa că mă bucur că am adus ceva de la Londra
    aici. De altfel, Bucureştiul mă primeşte tot
    timpul cu braţele deschise,
    sunt fericită pentru acest lucru, aici este ca acasă, de aceea revin de fiecare
    dată cu mare emoţie şi bucurie.



    Singurul român din
    celebra Orchestră Regală Concertgebouw Amsterdam este chiar concert maestrul
    acesteia, violonistul Liviu Prunaru: Noi,
    cei din Concertgebouw considerăm mereu o mare onoare să fim invitaţi, răspunderea oricum există, mai ales în România,
    simt cum colegii mei abia aşteaptă
    să revină aici, că suntem programaţi la început, la mijloc sau la finalul
    festivalului, nu asta contează ci faptul că suntem la Bucureşti, la mine acasă,
    ei participă, se bucură pentru mine, în fond sunt singurul român
    din orchestră. Noi suntem ca o familie, sunt deja de 9 ani în acest ansamblu şi de fiecare dată la repetiţie sau la concert mă
    minunez de cât de frumos pot cânta aceşti oameni, nu mă pot obişnui niciodată.



    Persoana care ştie ce aduce ediţia din 2017 a Festivalului
    Internaţional George Enescu este directorul ARTEXIM, Mihai Constantinescu: Festivalul din 2017 continuă tradiţia celor de până acum, chiar dacă anumite
    elemente din conducere se vor schimba, noi ne continuăm treaba la fel. Ne-am
    propus să aducem primii zece pianişti din lume, primii zece violonişti, primii
    zece violocelişti în festivalul nostru: la pian începem cu Lang Lang, continuăm
    cu Martha Argerich, Boris Berezovski, Khatia Buniatishvili, la violonişti Maxim
    Vengerov, Joshua Bell, Vadim Repin, Laonidas Kavakos, Renaud Capuçon, ca violocelişti celălalt Capuçon (Gautier), Misha Maiski şi alţi artişti pe care
    îi confirmăm pe parcurs.

  • Răzvan Stoica a câştigat concursul de vioară New Talent de la Bratislava

    Răzvan Stoica a câştigat concursul de vioară New Talent de la Bratislava

    Luni, 7 octombrie 2013, a avut loc finala concursului New Talent de la Bratislava, în urma căreia violonistul român Răzvan Stoica a primit unicul premiu pus în joc la această competiţie — titlul de Noul talent al anului 2013. El este primul muzician român care reuşeşte această performanţă în istoria de 44 de ani a acestui concurs iniţiat de Sir Yehudi Menuhin.



    În finală, Răzvan Stoica a interpretat Concertul op.35 pentru vioară şi orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski, o interpretare care a ridicat în picioare publicul aflat la Sala de concerte a Filarmonicii din Bratislava. New Talent este cea mai importantă competiţie pentru tineri instrumentişti între 18 şi 28 ani derulată sub semnul Uniunii Europene de Radio.



    Fiecare radiodifuziune publică europeană are dreptul de a înscrie în concurs propriii candidaţi. Răzvan Stoica a fost propus în această competiţie de Radio România Muzical, unicul post de radio românesc dedicat muzicii clasice şi de jazz, care confirmă astfel implicarea sa în promovarea valorilor muzicale româneşti.



    Violonistul Răzvan Stoica (26 ani) a studiat la Liceul de Muzică George Enescu din Bucureşti şi la Conservatorul Regal de Muzică din Amsterdam, la clasa binecunoscutului profesor Ilya Grubert. Are în palmares aproape 30 de premii naţionale şi internaţionale. Din 2009, violonistul român cântă pe o vioară Stradivarius din 1729, pe care a câştigat-o la o competiţie desfăşurată la Salzburg, unde a avut 170 de contracandidaţi.



    Serviciul Comunicare