Radio România Internațional

Tag: Virgil Nițulescu

  • Expoziția „Horror Vacui” de Horia Roșca la Muzeul Național al Țăranului Român

    Expoziția „Horror Vacui” de Horia Roșca la Muzeul Național al Țăranului Român

    Muzeul Național al Țăranului Român (MȚR) a
    prezentat din a doua jumătate a lunii decembrie 2023 și până în a doua jumătate
    a lunii ianuarie 2024 o expoziție a unui artist contemporan român stabilit în
    Germania: Horia Roșca în expoziția Horror Vacui. Horia Roșca a absolvit
    Institutul de Arte Plastice din București și în 1982 a plecat din România în
    Italia, ca din 1983 să fie stabilit în Germania. Din 1983 până în prezent a
    avut 25 de expoziții personale în Germania, Suedia, Belgia, Italia, Franța,
    Statele Unite ale Americii, Canada și Japonia. Este prima sa expoziție
    personală în țara natală. Despre expoziție și despre artistul Horia Roșca am
    stat de vorbă cu managerul MȚR, Virgil Ștefan Nițulescu:


    Horia Roșca este un pictor
    care a fugit, cum se spunea pe vremuri, din România, evident înainte de 1989,
    și s-a stabilit în Germania. Din păcate, nu s-a prea auzit de el în România și
    asta este păcat. El nu a mai expus la noi în țară. Este un pictor care s-a
    format într-o școală ce amintește în bună măsură de pictura occidentală care se
    practica acum câteva decenii: o manieră uneori constructivistă, o manieră care
    amintește uneori de un pictor precum Braque, să spunem. Dar sigur că orice
    pictor este original și eu nu am dat aceste repere decât pentru a face ca un
    ascultător care nu a apucat să vadă expoziția, să știe cam la ce să se aștepte.


    Termenul de Horror Vacui este un termen de
    sorginte latină ce definește o teorie propusă de filosoful grec Aristotel, care
    a sugerat că natura are oroare de vid, cu alte cuvinte definește frica de
    spațiul gol. Teoria a fost adoptată și în fizică de Galileo Galilei, iar în
    artele plastice este un fenomen în care întreaga suprafață sau spațiu al unei
    lucrări de artă este umplută cu conținut, lăsând liber pe cât de puțin loc
    posibil.


    Despre ce înseamnă titlul expoziție din
    perspectiva teoriei lui Artistotel și despre ce a propus artistul Horia Roșca
    în cadrul acesteia, ne spune tot Virgil Nițulescu:


    Expoziția este interesantă,
    zic eu, și este practic, pe înțelesul fiecărui vizitator. Nu este o expoziție
    complicată. Te poți uita însă cu grijă la fiecare dintre tablouri și poate că
    unul dintre motivele pentru care autorul a ales acest titlu Horror Vacui este
    acela că într-adevăr este o mare aglomerare de lucrări pe pereți. Este vorba
    despre Sala Irina Nicolau, a doua sală ca mărime pentru expoziții temporare a
    muzeului nostru, în care practic nu a lăsat niciun loc liber. A fost dorința
    lui să aibă o asemenea expoziție așa ușor aglomerată, în care poți să stai însă
    mult timp fără să te plictisești, pentru că nu este o expoziție cu tablouri
    trase în serie. Știți, există în momentul de față mulți artiști contemporani
    care fac serii de lucrări și poți să vezi diverse variante ale aceluiași
    subiect. Nu este cazul lui Horia Roșca. Fiecare lucrare este individualizată în
    comparație cu toate celelalte. Temele sunt diverse, de la peisaje la portrete
    și foarte multe lucrări. Toate sunt într-o manieră abstractă și cred că această
    frică de spațiu de care autorul amintește încă din titlu poate să fie de
    interes pentru oricare vizitator.


  • Povești în șezătoare

    Povești în șezătoare

    În luna februarie, la Muzeul Național al
    Țăranului Român (MȚR) din capitală, a avut loc lansarea volumului dedicat celor
    mici și mari Povești în șezătoare. O carte de povești adunate de Ana Pascu de
    la povestitoarea Valeria Olenici, din Județul Suceava și
    ilustrate de Beatrice Iordan.

    Despre lansare și despre carte, despre munca din
    spatele realizării volumului, am stat de vorbă cu Virgil Nițulescu, managerul MȚR:


    Da,
    este un volum realizat de o colegă a mea, Ana Pascu, un volum la care s-a
    muncit în mult timp, aș spune, dar în salturi. De fapt, perioada propriu zisă
    de pregătire a volumului, dacă ar fi să o comprimăm, a fost de doar câteva luni
    de zile, dar e un volum care s-a lucrat ani de zile, pentru că este vorba
    despre niște povești care au fost culese de la o povestitoare, care a murit
    acum mai mulți ani, și a durat ceva până când aceste povești din județul
    Suceava, de acolo au fost culese, au fost transcrise utilizând limbajul
    specific al povestitoarei, termeni care necesitau explicații, care nu puteau fi
    ușor înțeleși, nici măcar de către colegii mei din muzeu, specializați de
    altfel în asemenea lucruri, pentru că sunt cercetători. Și la acest text s-au
    adăugat niște desene foarte frumoase, ale colegei mele Beatrice Iordan, care
    este specializată în ateliere de educație muzeală pentru copii utilizând
    limbajul teatrului. Dar iată că a dovedit că este și un talentat desenator și
    cartea este un obiect foarte frumos realizat, este o carte-obiect, așa cum
    adeseori sunt publicațiile muzeului nostru, este primul succes de librărie, ca
    să spun așa – este cea mai vândută publicație a muzeului nostru din ultimii
    câțiva ani. În primul rând, sigur ca tușa desenului, pentru că vorbim și despre
    niște povești, se adresează copiilor, să spunem, între 8 și 12 ani, dar eu vă
    asigur că ea poate fi citită cu plăcere și de adulți.


    Managerul MȚR
    ne-a vorbit despre nevoia umană de a asculta povești, de a fi parte din povești
    în viața noastră. Virgil Nițulescu:


    Suntem
    cu toții interesat de povești în general, de asta ne uităm la filme care spun
    povești, de asta citim cărți care pornesc de la povești. Suntem oameni care, cu
    toții trăim, în afară de viața noastră obișnuită, în care acționăm noi înșine,
    trăim îmbogățindu-ne mintea și sufletul cu poveștile altora, în care încercăm
    uneori să ne introducem și pe noi. Asemenea povești ne sunt necesare pentru a
    supraviețui. Oamenii au nevoie de povești, astea sunt niște nevoi care se
    aseamănă viselor, pe care le parcurgem în fiecare noapte, fie că ne aducem
    aminte de ele sau nu, și ele sunt într-un fel sau altul, un răspuns la nevoia
    noastră de a fi părtași ai unei creații.


    În finalul
    discuției noastre, Virgil Nițulescu ne-a adus aminte de această preocupare -
    cea de povestitoare – care este pe cale de dispariție și ce și-ar dori să se
    întâmple legat de aceasta:


    E
    adevărat că sunt destul de puține povestitoare. Este o tradiție care se
    transmite din generație în generație, dar care într-adevăr în ultimii ani s-a
    diminuat din, aș spune, dintr-o cauză destul de evidentă: copiii de astăzi sunt
    beneficiarii poveștilor spuse la televizor sau pe calculator, fie că sunt
    povești desenate sau filmate, și timpul lor, modul de petrecere a timpului lor
    s-a schimbat, tehnologia a luat deseori locul ființelor umane care povesteau,
    astfel încât nu mai este construit timpul copiilor de o asemenea manieră încât
    să le mai ofere posibilitatea de a asculta pe cineva din familie care spune o
    poveste. … Avem un program național care se numește Tezaure Umane Vii și
    mi-ar plăcea să cred că la un moment dat se va gândi cineva, unul dintre
    colegii mei de breaslă, să propună acordarea acestui titlu de Tezaur Uman Viu
    și unei povestitoare.

  • Mirrors of Brâncuşi: Bukarester Bauernmuseum ehrt den berühmten Bildhauer mit Sonderausstellung

    Mirrors of Brâncuşi: Bukarester Bauernmuseum ehrt den berühmten Bildhauer mit Sonderausstellung

    Constantin Brâncuşi wurde am 19. Februar 1876 im südrumänischen Hobiţa geboren. Seine plastischen Arbeiten in Bronze, Marmor, Holz und Gips zeigen häufig abstrakte eiförmige Köpfe und fliegende Vögel; sie werden der Avantgarde in der bildenden Kunst zugeschrieben. Als Pionier der modernen abstrakten Skulptur gilt der Rumäne Constantin Brâncuşi als einer der grö‎ßten Bildhauer des 20. Jahrhunderts. Einige seiner berühmtesten Werke sind Madame Pogany“, Das Gebet“, Der Vogel im Raum“ und das Skulpturenensemble in Târgu Jiu mit der berühmten Endlosen Säule“, dem Tor des Kusses“ und dem Tisch des Schweigens“. Der Bildhauer verstarb 1957 in Paris, der damaligen Kulturhauptstadt der Welt. Brâncuşi wurde vor 145 Jahren geboren und noch immer ist er Gegenstand unzähliger Studien und Ausstellungen. Eine solche Ausstellung ist Spiegel von Brâncuşi die vom Rumänischen Bauernmuseum veranstaltet wurde.



    Über die Ausstellung haben wir mit Virgil Niţulescu gesprochen, dem Leiter des Museums:



    Ich tue mich schwer mit der Übersetzung des Namens der Ausstellung, denn der Originaltitel ist auf Englisch: »Mirrors of Brâncuşi«. Die Ausstellung entstand eigentlich mit der Teilnahme Rumäniens an der gro‎ßen Kulturveranstaltung in Brüssel, Europalia, vor allem mit der Ausstellung »Brâncuşi. Die Sublimation der Form«, kuratiert von der gro‎ßen Brâncuşi-Expertin Doina Lemny, im Museum für Moderne Kunst in Paris. So entstand die Idee, Brâncuşi hierher zu bringen, mit Ausstellungsmitteln, die für die jüngere Generation leichter zu handhaben sind, mit multimedialen Installationen. Dieses Projekt wurde dann beim Kulturministerium im Rahmen des Programms RO-Cultura eingereicht und fand ebenfalls mit Unterstützung von europäischen Finanzmitteln statt. Das Rumänische Bauernmuseum ist das erste Museum in Rumänien, die erste Institution in Rumänien, die diese Ausstellung beherbergt.“




    Durch den Einsatz neuer Technologien und die Neuinterpretation besser oder weniger bekannter Werke des berühmten Künstlers ist die Ausstellung eine dynamische Darstellung von Ereignissen im Leben des Bildhauers, seiner Beziehung zu Künstlern seiner Zeit sowie von Merkmalen seines Charakters, die nicht weitgehend bekannt sind. Das Projekt basiert auf Untersuchungen, die zur Schlussfolgerung führen, dass die Menschen insgesamt einen anderen Eindruck von dem Künstler haben, als er ausdrücken wollte. Um dies zu ändern, nutzten die Organisatoren des Projekts die Idee der Interaktivität und Technologie im kreativen Prozess. Die Ausstellung lässt den Zuschauer ins Werk von Brâncuşi eintauchen und gibt ihm die Möglichkeit, eine naturgetreue Darstellung der Endlosen Säule zu erkunden, zusammen mit einem kurzen Film, der dem Leben des Bildhauers gewidmet ist. Ausstellungskuratorin Silvana Dulama-Popa dazu:



    Für dieses Projekt folgten wir einer logischen Linie, bei der wir Konzepte in Brâncuşis Werk mit den Bedürfnissen des Publikums vermischten. Das war die Geburtsstunde des Konzepts »Mirrors of Brâncuşi«, eines Projektes, bei dem den Besuchern nicht nur Werke des Bildhauers präsentiert werden, sondern sie eingeladen werden, sich in bestimmte Werke des Künstlers hineinzuversetzen und so ihre eigenen Emotionen und Gefühle aus einer neuen Position heraus zu analysieren.“




    Der Direktor des Nationalen Bauernmuseums, Virgil Niţulescu erläutert, was die Ausstellung anders macht:



    Das ist keine Ausstellung, in der es um die Werke von Brâncuşi als solche geht. Mit dieser besonderen Ausstellung können wir jedoch sein Universum entdecken und versuchen, sein Werk zu verstehen, nicht aus der Perspektive eines Experten, denn sie ist für die breite Öffentlichkeit gedacht, die weniger bereit ist, die Wurzeln seines Werkes zu verstehen. Damit soll das Werk des gro‎ßen Bildhauers der Moderne in einen bestimmten Kontext gestellt werden, nicht nur für Rumänien, sondern für die Welt des Jahres 2021.“

  • Le Musée national du Paysan Roumain à la fin de l’année 2020

    Le Musée national du Paysan Roumain à la fin de l’année 2020

    Considéré comme l’un des musées les plus importants de la capitale roumaine, le Musée national du Paysan roumain a continué d’être présent dans la vie culturelle de la capitale, malgré l’actuel contexte pandémique. Pour plus de détails, on a invité au micro son directeur, le professeur docteur Virgil Nitulescu: Comme toutes les autres institutions culturelles de Roumanie, soient-elles publiques ou privées, le Musée national du Paysan roumain a été, lui aussi, affecté par la pandémie. Du coup, on a été obligé de réduire les horaires d’ouverture. On a également constaté qu’une partie de notre public fidèle a renoncé, ces derniers mois, à nous rendre visite. Les raisons possibles en sont multiples: la peur, la baisse de l’appétit culturel pour les événements déroulés en présentiel, parallèlement au développement des expositions virtuelles. Il faut mentionner que depuis 9 ou 10 mois, notre musée propose toute sorte de programmes virtuels très appréciés par notre public. Par ailleurs, on s’enorgueillit du fait que, lors de la dernière édition de la Nuit des Musées, notre institution a réuni le plus grand nombre de visiteurs, même s’il avait été inférieur à celui des années précédentes. Comparé aux autres, notre musée a reçu le nombre le plus élevé de visites virtuelles, ce qui nous a rendu confiants. On espère donc que, l’année prochaine, une fois de retour à la normalité, on arrivera à faire revenir le public dans nos salles.

    Le Musée national du Paysan roumain attirait de nombreux visiteurs, chaque fin d’année, à l’occasion des grands marchés de Noël organisés sur place. Ces événements proposaient non seulement une large variété d’objets traditionnels et de produits du terroir, mais aussi une incursion dans les coutumes roumaines spécifiques de cette période. Cette année, la fête de Noël sera marquée autrement, précise Virgil Nițulescu: Pour l’instant, on n’a prévu que deux foires hebdomadaires d’ici Noël. On ne se permet pas d’organiser des événements censés attirer un public nombreux, car on sait qu’à l’heure où l’on parle, les gens ont d’autres soucis. En revanche, on prépare des expositions pour la fin de l’hiver et le début du printemps, donc pour la période février- mars 2021. On a prévu pour ce moment-là un événement qui attirera, je l’espère bien, un public nombreux. Il s’agit d’une exposition réalisée avec des instruments multimédias, consacrée au grand sculpteur roumain Constantin Brancusi. C’est, si vous voulez, une exposition contemporaine, pour ainsi dire. A part cet événement que l’on compte organiser à l’occasion de la Journée nationale dédiée à Brancusi, né le 19 février, on organisera un spectacle, en ligne, sans public, pour célébrer la Journée de la culture roumaine. Ensuite, à partir de la mi-février, on espère renouer avec notre programme habituel et pouvoir présenter au public quelques expositions qu’il a fallu reporter en raison de la pandémie. Personnellement, j’espère avoir un agenda bien riche pour le printemps et l’été 2021, bien sûr, en admettant que l’on puisse bénéficier d’un financement adéquat. Car, en ce moment, on ignore le montant de l’enveloppe qu’on se verra attribuer en 2021: (trad. Ioana Stancescu)

  • Collection de la famille Ţipoia au Musée du paysan roumain

    Collection de la famille Ţipoia au Musée du paysan roumain

    Trois générations d’artistes de la famille Ţipoia — ancienne famille originaire de Suisse — sont présentes actuellement au Musée du paysan roumain par le biais d’une exposition réunissant leurs ouvrages et objets de collection. Il s’agit d’une donation faite par la famille Victoria, Diana et George Tzipoia à la municipalité de la ville de Bucarest. Leur immeuble de Bucarest fait également l’objet de cette donation.


    L’exposition et la donation, la capitale roumaine les doit à l’artiste George Ţipoia, fils du peintre Alexandru Ţipoia.



    Virgil Niţulescu, le directeur du Musée du paysan roumain précisait: « Il est très difficile de réunir, dans un espace limité, des objets aussi divers. Car il y a, tout d’abord ceux rassemblés, au fil du temps, par le peintre Alexandru Ţipoia dans sa collection personnelle. Une collection riche de nombreuses pièces ethnographiques, qui l’ont beaucoup inspiré notamment pendant ses dernières années de création artistique. Et il y a, d’autre part, les oeuvres d’art réalisées par les trois générations d’artistes de la famille : le grand-père, le fils et la petite fille. Pourtant, jusqu’à ce que la municipalité de Bucarest réussisse à mettre sur pied le Musée Tzipoia, il est dommage de priver le public du plaisir de voir au moins une partie de la future collection permanente du futur musée. »



    La valeur des ouvrages figurant dans l’album consacré à Alexandru Ţipoia et publié en 1997 aux éditions Alp Impression France se monte à plus d’un million d’euros, celle des instruments de musique sculptés à 140 mille euros, les dessins de l’artiste à plus de 260.000 euros, les gravures à 80.000 euros et les ouvrages en céramique à 24.000 euros. Une broderie au fil d’or, réalisée pour marquer les 5 siècles écoulés depuis l’avènement du prince régnant Etienne le Grand au trône de la principauté roumaine de Moldavie, vaut 35.000 euros.



    Font également l’objet de cette donation les ouvrages de George Tzipoia, évalués à plus de 755.000 euros, des tapis très précieux, ainsi que d’autres objets de collection : figurines en céramique, récipients en cuivre jaune, icônes, albums et catalogues.



    Se rapportant à l’immeuble offert à la municipalité de Bucarest et qui doit devenir le Musée Tzipoia, l’artiste George Tzipoia, fils du peintre Alexandru Tzipoia, précisait: « En fait, ce serait impropre de l’appeler musée ; dire « maison » ce serait certainement trop peu. La nouvelle institution permettra l’accès du public à l’œuvre de ce grand artiste, si méconnu de son vivant. Après sa mort, en 1993 à Genève, nous avons déployé des efforts considérables pour mieux faire connaître son œuvre. Nous avons organisé des expositions dans plusieurs grands musées de Roumanie. Nous n’avons pourtant pas réussi à présenter son œuvre en Suisse ou ailleurs, bien qu’il s’agisse de la culture d’un pays et non pas d’une famille. »



    Si l’offre de la famille Ţipoia est acceptée par la municipalité, tous les biens qui font l’objet de cette donation deviendront la propriété publique de la capitale roumaine et seront gérés par la Musée de la ville de Bucarest. (trad.: Dominique)