Tag: visinata

  • Prăjituri cu vişine

    Prăjituri cu vişine

    Rudele
    mai acrişoare ale cireşelor, vişinele sunt folosite atât în stare proaspătă în
    această perioadă, cât şi conservate. Din vişine se obţine o băutură alcoolică
    nelipsită din casele românilor, vişinata. După consumarea acestei băuturi, vişinele
    alcoolizate pot fi folosite la prepararea unor prăjituri cu blat şi cu cremă,
    dar pot fi trase în ciocolată şi servite ca bomboane. În
    partea de sud a Transilvaniei se mai face supă de vişine, care face parte din
    moştenirea gastronomică a saşilor, la fel ca şi supa de mere. De asemenea, din
    vişine se pot obţine siropuri, gem şi dulceaţă ce pot fi utlizate ulterior la
    prăjituri.



    În
    această perioadă, când le găsim în stare proaspătă, vişinele pot fi folosite
    pentru o prăjitură cu aluat, care se pregăteşte rapid. Avem nevoie de 3 ouă, de
    un pahar cu lapte, de 200 de grame de zahăr, de 250 de grame de făină, de praf
    de copt, de coaja rasă de la o lămâie şi, bineînţeles de jumătate de kg de
    vişine. Vişinele trebuie spălate, li se îndepărtează sâmburii şi sunt lăsate
    într-un castron cu puţin zahăr peste ele. Într-un mixer se pun ouăle şi
    zahărul, se amestecă la o turaţie mai mare, apoi se adaugă laptele şi făina şi
    se amestecă la o turaţie mai mică, adăugând coaja de lămâie şi praful de copt.
    Se tapetează cu hârtie de copt o tavă de aragaz peste care se toarnă această
    cocă, se nivelează după care deasupra se pun vişinele, scurse de zeama pe care
    au lăsat-o. Se introduce tava în cuptorul deja încălzit şi se coace la foc
    mediu timp de circa jumătate de oră. Prăjitura poate fi servită caldă sau rece,
    după ce a fost pudrată cu zahăr şi porţionată.



    O altă
    reţetă rapidă este cea de fursecuri cu vişine. Folosim aproape aceleaşi
    ingrediente, 3 ouă, de la care avem nevoie, de această dată, doar de
    gălbenuşuri, de 200 de grame de zahăr, de un pachet de unt de 100 de grame, de
    200 de grame de făină, de praf de copt, de un plic de zahăr vanilat, de coaja
    rasă de la o lămâie şi de vişine, cărora le îndepărtăm sâmburii. Într-un mixer,
    se amestecă untul cu zahărul până ce se transformă într-o cremă. Se adaugă
    coaja rasă de lămâie şi zahărul vanilat, praful de copt şi, treptat, făina,
    amestecându-se până ce aluatul este fin şi se desprinde uşor de castron. Cu
    ajutorul unei linguriţe, se iau bucăţi mici de aluat, care se aplatizează în
    tava de cuptor pe care am întins deja hârtia de copt. În mijlocul fiecărui
    fursec se pune o vişină după care tava se introduce în cuptorul preîncălzit în
    care se ţine, la foc mediu spre mic, timp de aproximativ 20 de minute, până
    când fursecurile capătă o nuanţă galben-arămie. Dacă doriţi, puteţi stropi fursecurile cu
    un topping de ciocolată.

  • Prăjituri cu vişine

    Prăjituri cu vişine

    Rudele
    mai acrişoare ale cireşelor, vişinele sunt folosite atât în stare proaspătă în
    această perioadă, cât şi conservate. Din vişine se obţine o băutură alcoolică
    nelipsită din casele românilor, vişinata. După consumarea acestei băuturi, vişinele
    alcoolizate pot fi folosite la prepararea unor prăjituri cu blat şi cu cremă,
    dar pot fi trase în ciocolată şi servite ca bomboane. În
    partea de sud a Transilvaniei se mai face supă de vişine, care face parte din
    moştenirea gastronomică a saşilor, la fel ca şi supa de mere. De asemenea, din
    vişine se pot obţine siropuri, gem şi dulceaţă ce pot fi utlizate ulterior la
    prăjituri.



    În
    această perioadă, când le găsim în stare proaspătă, vişinele pot fi folosite
    pentru o prăjitură cu aluat, care se pregăteşte rapid. Avem nevoie de 3 ouă, de
    un pahar cu lapte, de 200 de grame de zahăr, de 250 de grame de făină, de praf
    de copt, de coaja rasă de la o lămâie şi, bineînţeles de jumătate de kg de
    vişine. Vişinele trebuie spălate, li se îndepărtează sâmburii şi sunt lăsate
    într-un castron cu puţin zahăr peste ele. Într-un mixer se pun ouăle şi
    zahărul, se amestecă la o turaţie mai mare, apoi se adaugă laptele şi făina şi
    se amestecă la o turaţie mai mică, adăugând coaja de lămâie şi praful de copt.
    Se tapetează cu hârtie de copt o tavă de aragaz peste care se toarnă această
    cocă, se nivelează după care deasupra se pun vişinele, scurse de zeama pe care
    au lăsat-o. Se introduce tava în cuptorul deja încălzit şi se coace la foc
    mediu timp de circa jumătate de oră. Prăjitura poate fi servită caldă sau rece,
    după ce a fost pudrată cu zahăr şi porţionată.



    O altă
    reţetă rapidă este cea de fursecuri cu vişine. Folosim aproape aceleaşi
    ingrediente, 3 ouă, de la care avem nevoie, de această dată, doar de
    gălbenuşuri, de 200 de grame de zahăr, de un pachet de unt de 100 de grame, de
    200 de grame de făină, de praf de copt, de un plic de zahăr vanilat, de coaja
    rasă de la o lămâie şi de vişine, cărora le îndepărtăm sâmburii. Într-un mixer,
    se amestecă untul cu zahărul până ce se transformă într-o cremă. Se adaugă
    coaja rasă de lămâie şi zahărul vanilat, praful de copt şi, treptat, făina,
    amestecându-se până ce aluatul este fin şi se desprinde uşor de castron. Cu
    ajutorul unei linguriţe, se iau bucăţi mici de aluat, care se aplatizează în
    tava de cuptor pe care am întins deja hârtia de copt. În mijlocul fiecărui
    fursec se pune o vişină după care tava se introduce în cuptorul preîncălzit în
    care se ţine, la foc mediu spre mic, timp de aproximativ 20 de minute, până
    când fursecurile capătă o nuanţă galben-arămie. Dacă doriţi, puteţi stropi fursecurile cu
    un topping de ciocolată.

  • Michel Minouflet (France) – la boisson favorite des  Roumains

    Michel Minouflet (France) – la boisson favorite des Roumains

    Quelle que soit la région, ces messieurs préfèrent certainement la ţuica, leau-de-vie essentiellement de prunes qui est la boisson nationale. La ţuica nest pas la même à travers les régions, et même son appellation diffère. Cette appellation est attestée par un document de 1386. On lappelle également rachiu, răchie, pălincă, horincă. Ainsi, dans le sud du pays, elle sera à une teneur dalcool de 33° environ. Par contre, dans louest du pays, cet alcool est nécessairement plus fort, distillé deux fois, à 50°-60° et même plus, et appelé pălincă, un mot venant du hongrois. Il est intéressant que la pălinca est attestée en Slovaquie vers 1630 ; les Hongrois sen emparent et cest ainsi quelle arrive jusquen Transylvanie. La pălinca peut être faite de différents fruits, tandis que la ţuica est de prunes. Dans le nord du pays, le même alcool est désigné par le vocable horincă. On le prépare suite à la fermentation des prunes à travers le pays, mais on peut retrouver des spécialités dabricots, en général de tous les fruits, et même de céréales. Les fruits doivent fermenter pendant au moins deux mois, suite à quoi ils sont distillés dans un alambic. Le premier jet est jeté, car toxique. Cest un alcool que les gens préparent pour leur usage personnel et les connaisseurs le gardent dans des fûts de mûrier, ce qui lui confère une belle couleur. Plus il vieillit, plus cet alcool devient meilleur, selon les connaisseurs. Et ce sont toujours eux qui vous diront quils préfèrent la palinca à la ţuica, parce que plus forte. Il nest pas permis dajouter des édulcorants ni des aromatisants à la ţuica.



    Michel, tu as bien demandé ce que préfèrent les Roumains en matière de boisson. Pour ces dames, les préférences sont certainement différentes. Ainsi, lors des repas à la maison, en famille ou avec des amis, il est courant de se voir proposer une liqueur à base de griottes (vişinată) ou dans dautres régions – de myrtilles (afinată). En Dobroudja, pays de vignobles, je me suis fait proposer une liqueur de raisin – Muscat de Hambourg (Hamburgadă). Ces liqueurs sont préparées à la maison de fruits, dalcool et de sucre. Chacun peut varier les proportions ; généralement, ce nest pas un alcool fort, mais surtout avec une belle couleur et un arôme très agréable. Ceci pour les alcools traditionnels. A la vôtre ! Autrement, en été, on prépare une boisson rafraîchissante non alcoolisée à base de fleurs de sureau. Délicieuse !