Unul dintre principalele drepturi
ale cetăţenilor Uniunii Europene, poate şi cel mai apreciat, este dreptul la
liberă circulaţie în spaţiul comunitar. Exercitarea acestui drept a fost serios
afectată de restricţiile introduse de mai toate ţările europene pentru
combaterea pandemiei de COVID-19.
Perioadele de carantină impuse odată cu
intrarea în multe ţări au descurajat serios mobilitatea cetăţenilor. Familiile
cu membri aflaţi în ţări diferite au avut greutăţi în a se reuni, oamenii au
renunţat să mai caute de lucru peste hotare iar turismul internaţional a căzut
vertiginos, dacă este să pomenim doar câteva dintre consecinţele restricţiilor.
Demararea vaccinării în masă a dat însă noi speranţe europenilor că, odată cu
restrângerea riscurilor legate de infectarea transfrontalieră, îşi vor putea
recăpăta, măcar parţial, mobilitatea, iar aceste speranţe ar putea contribui
semnificativ la susţinerea campaniilor de vaccinare.
Am vrut să aflăm, în acest
sens, opinia europarlamentarului Vlad Gheorghe, din grupul RENEW EUROPE, membru
supleant al Comisiei pentru transport şi turism a Parlamentului European.
În primul rând, trebuie să
existe o motivaţie pentru a te vaccina. Eu cred că cei care se vaccinează
trebuie să fie motivaţi suplimentar pentru a grăbi pasul vaccinării, pentru că,
aţi văzut şi dumneavoastră, avem foarte multe probleme la nivel de percepţie şi
la nivel de încredere.
Chiar zilele trecute a apărut un studiu sociologic în
care undeva în jurul a 35 la sută din populaţie declară că se vaccinează şi tot
cam atâţia declară că nu sunt hotărâţi şi ar vrea să mai aştepte. Or, aşteptarea
aceasta, care este bazată poate pe temeri, pe temeri care în general vin din
lipsa de informare – şi aici este problema noastră, a autorităţilor, că nu
reuşim să informăm oamenii suficient – această temere şi această amânare a
vaccinării se traduce prin miliarde de euro pierdute în economie, prin ani
pierduţi, poate, din viaţa noastră, pentru că nu reuşim să facem anumite
lucruri şi trebuie să rămânem în continuare supuşi unor restricţii.
Aşa că
trebuie să convingem oamenii cât mai repede şi cât mai bine să se vaccineze.
Subliniez, să convingem şi nu să constrângem. Or, o posibilitate ca ei să nu
mai fie supuşi restricţiilor când călătoresc, dacă s-au vaccinat, mie mi se
pare o motivaţie corectă şi o motivaţie proporţională cu scopul şi utilitatea
acestui vaccin.
Cum ar trebui însă procedat
concret? Mai multe ţări membre ale Uniunii Europene au evocat chiar, la un
moment dat, posibilitatea punerii la punct a unui aşa-zis paşaport vaccinal,
eventual sub forma unui certificat unic de vaccinare care să faciliteze
trecerea frontierelor fără restricţii.
Ce crede, în acest sens,
europarlamentarul Vlad Gheorghe? Cei
care se vaccinează oricum vor primi acel certificat de vaccinare, chiar şi în
sistemul actual, şi aici provocarea ar putea să fie doar pentru ca acel
document să fie înregistrat în baze de date comune sau recunoscut în forme
diverse de toate ţările membre. Dar acest lucru este destul de uşor de
implementat din punct de vedere logistic, pentru că există similitudini cu
multe sisteme de schimb de date între ţările membre care sunt deja puse la
punct şi nu cred că ar fi o problemă foarte mare să existe această recunoaştere
comună a certificatelor de vaccinare.
Bineînţeles, cu toţii ne dorim să revenim
la viaţa noastră normală, în special la posibilitatea de a călători liber, şi
cred că acum provocarea principală nu este să ne gândim la documente, la
probleme administrative, la care trebuie sa se gândească autorităţile.
Cred că
publicul ar trebui să se gândească foarte mult să se vaccineze, iar
autorităţile ar trebui să facă tot posibilul ca să reuşească să aducă un număr
suficient de vaccinuri şi să le pună la dispoziţia oamenilor pentru a fi
folosite. Modalitatea în care vom face schimb de date, ulterior, pentru a
certifica vaccinarea trebuie să fie în acest moment o discuţie secundară şi
care, repet, se poate face foarte uşor pe sistemele actuale. Dar în niciun caz
oamenii nu trebuie să înţeleagă că au nevoie de documente suplimentare sau că
trebuie să facă drumuri administrative… Eu, cel puţin, nu aş accepta niciodată
ca oamenii să trebuiască să facă mai multe demersuri decât fac astăzi pentru a
călatori. Lucrurile trebuie să fie mai simple, nu mai complicate.
