Radio România Internațional

Tag: Vladimir Ionas

  • La revedere, România!

    La revedere, România!

    Diaspora românească e
    a cincea cea mai mare din lume și a șasea din țările OCDE, iar declinul vizibil
    cu ochiul liber al populației țării noastre e dat de emigrare. Sunt concluziile
    unui raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Cei
    mai mulți dintre emigranții români au meserii slab calificate, iar dintre cei
    cu studii superioare mulți sunt supracalificați. Aproape jumătate din românii
    cu studii superioare care au emigrat în țările OCDE ocupă locuri de muncă cu
    nivel scăzut de calificare. Bărbații au, de obicei, joburi în construcții, iar
    femeile își găsesc un job în domeniul activităților casnice. Cu toate astea,
    medicii din diaspora reprezintă o comunitate mare și foarte bine conturată. Simțim
    pe pielea noastră lipsa medicilor din spitale. De ce ne pleacă medicii? Ce
    putem face ca să-i oprim? Cum arată modelul de relație dintre medic și pacient
    la noi și aiurea? Răspunde sociologul Vladimir Ionaș:


    Cea mai mare parte a migrației medicilor putem spune că a avut loc înainte de
    creșterile salariale care știm cu toții că au avut loc doar acum câţiva ani. Din
    păcate, este principala problemă cu care se confrujntă sistemul sanitar
    românesc. Inclusiv astăzi putem vorbi de o migrație a medicilor. Aici nu e
    vorba numai de nivelul salarial, ci și de condițiile din spitale, de lipsurile
    pe care le putem întâlni în spitalele din România, de subfinanțarea sistemului
    sanitar din România. Putem vorbi de respectul de care se bucură medicii din
    România, de modul în care este construită relația dintre pacient și medic în
    țările occidentale și cum este ea în România. Din păcate, în România, relația
    dintre pacient și medic este una bazată doar pe nevoie, pe câtă vreme relația
    dintre pacient și medic în țările occidentale este una bazată pe respect și încredere
    din partea pacientului. Românii nu au această obișnuință în a avea încredere
    totală în medic, ba mai degrabă consideră că medicul este acea persoană la care
    se duc atunci când au o nevoie acută, o nevoie imediată. Lucrul acesta se vede
    clar în rezultatele pe care le-a avut campania de vaccinare împotriva Covid-19
    în România.



    Documentul despre
    care vorbim mai spune și că 25% dintre locuitorii din România (cei mai mulți tineri)
    și-au exprimat dorința de a se stabili definitiv în străinătate. Este unul
    dintre cele mai mari procente înregistrate în regiune. Aproape jumătate dintre
    persoanele cu vârste între 15 și 24 de ani și-au declarat intenția de a emigra.
    Implicațiile pentru forța de muncă sunt colosale. Tinerii, spune Vladimir
    Ionaș, nu pleacă doar pentru bani mai mulți, ci și pentru un alt stil de viață:


    Și
    în cazul tinerilor putem vorbi de modul de viață în primul rând. Nu trebuie să
    ne gândim că cei mai mulți dintre cei care au plecat au rămas în străinătate
    datorită unui venit mult mai mare pe care l-ar obține în străinătate. De multe
    ori, pentru cei care nu au pregătire profesională foarte bună, nivelul salarial
    nu este unul uriaș față de ce ar putea obține în România. Este vorba de nivelul
    de trai, de stilul de viață, de serviciile de care beneficiază atunci când
    interacționează cu instituțiile statului, cu sistemul sanitar, de educația de
    care pot beneficia copiii lor. Vorbim de un ansamblu de factori care duc la
    această dorință a românilor de a pleca și de a se stabili în străinătate.
    Evident că, din nou, ca și în cazul medicilor, e o mare problemă pentru forța
    de muncă, faptul că un procent foarte important dintre cei care pleacă sunt
    dintre cei cu studii superioare, dar nu ar trebui să fie o surpriză pentru că,
    repet, stilul de viață pe care îl dobândesc în momentul în care pleacă în
    străinătate îi face să-și dorească să rămână acolo pentru totdeauna, în special
    pentru ei, dar și pentru a le oferi copiilor un viitor mult mai sigur.



    În ultimii ani
    natalitatea a scăzut vizibil, dar Vladimir Ionaș spune că în 2021, neaşteptat, lucrurile
    s-au mai îndreptat.


    Problema
    natalității este una stringentă pentru România. Este pe un trend descendent de
    foarte mulți ani. 2021 e un an în care natalitatea a înregistrat o ușoară
    creșetere, care se datorează mai degrabă actualei pandemii. E dificil de spus
    dacă poate fi întors trendul. Este nevoie ca statul să ia măsuri foarte dure în
    această privință. Putem să ne uităm, de exemplu, la țări ca Ungaria sau Franța,
    de unde putem copia măsuri care duc la creșterea natalității. Ungaria este țara
    cu una dintre cele mai dure politici pentru creșterea natalității, pentru că și
    ei au o mare problemă cu creșterea demografică. Asta ar trebui să facă clasa
    politică – să înțeleagă care sunt prioritățile țării, să realizeze că situația
    demografică este una extrem de îngrijorătoare și să promoveze politici publice
    de încurajare a natalității. Sunt destul de ușor de implementat. România nu e o
    țară săracă, e o țară bogată, care are resurse pentru a crea astfel de
    programe. E nevoie de voință politică, în primul rând.



    Avem nevoie de politici
    publice bine țintite și aplicate eficient. Dar, într-o țară în care procentul
    celor care încasează pensii e mai mare decât al celor care muncesc, viitorul nu
    sună deloc bine. Vladimir Ionaș explică:


    Din păcate, în această privință, e foarte greu de
    crezut că mai putem îndrepta acest trend. Undeva la 20% dintre cei peste 18 ani
    și-ar dori ca, pe termen mediu, să plece din România și undeva la 50% dintre
    studenții care sunt astăzi în anul I sau anul II de facultate își doresc ca, la
    finalizarea studiilor, să plece în altă țară pentru a avea mai multe șanse de dezvoltare
    și pentru a avea locuri de muncă mai bine plătite. Din nou, nu știu dacă cei
    din instituțiile statului s-au gândit la vreo soluție pentru această problemă,
    dar trebuie să conștientizăm și să realizăm cu toții că un astfel de trend va duce
    la un colaps al multor sistemte, în primul rând al sistemului de pensii. Statul
    nu cred că va mai putea să plătească pensiile oamenilor, dacă vor fi 30% oameni
    care muncesc și 70% oameni care încasează pensie sau de ajutor de șomaj. În
    același timp, sistemul de sănătate va fi subfinanțat și va intra în colaps, deci
    avem o problemă uriașă. Aceasta ar trebui să fie principala temă de dezbatere
    la nivelul societății românești, pentru a identifica soluții în a stopa acest
    exod și a nu ajunge acolo în a avea de două ori mai mulți pensionari decât
    oameni care sunt în câmpul muncii. Ar trebui să fie principala temă de
    dezbatere pentru toate instituțiile statului.

  • „Schöne neue Welt“: Wie die Pandemie unser Leben verändert

    „Schöne neue Welt“: Wie die Pandemie unser Leben verändert

    Die menschliche Gesellschaft scheint sich immer mehr der Dystopie Huxleys anzunähern, der eine Welt der Stabilität, des Friedens und einer Pseudo-Freiheit, einer Pseudo-Harmonie für völlig entgeistigte Menschen vorsah. Die Einschränkungen, die auferlegt wurden, um die Auswirkungen der Pandemie zu begrenzen, verändern die menschliche Natur auf eine subtile Weise. Diese Veränderungen“ (Hausisolation, Einschränkung der Bewegungsfreiheit, Schlie‎ßung von Theatern, Kinos, Restaurants) sind bereits zur Norm geworden. Dies trifft auch auf das Homeoffice zu. Der Soziologe Vladimir Ionaș befasste sich mit der Veränderung des Arbeitsverhaltens während der Pandemie und brachte in Erfahrung, inwieweit es das Burn-out-Syndrom beeinflusst:



    Mit der Pandemie änderte sich auch das Verhalten der Arbeitgeber und Arbeitnehmer. Homeoffice warf zwar anfangs viele Fragen zur Produktivität auf, aber inzwischen hat sich gezeigt, dass sie nicht abgenommen, sondern im Gegenteil zugenommen hat. Die Arbeitgeber begannen, die Idee, Mitarbeiter so lange wie möglich von zu Hause aus arbeiten zu lassen, zu akzeptieren. Zusätzlich zu den verschiedenen Vorteilen, wie die Reduzierung der Büromiete und anderer Kosten, stellten sie schnell fest, dass die Produktivität der Mitarbeiter im Homeoffice tatsächlich steigt und sie durch diese neue Arbeitsweise mehr Vorteile haben.“



    Wer hätte zu Beginn der Pandemie gedacht, dass arbeiten im Hausanzug und ZOOM-Sitzungen nicht mehr mit Leichtigkeit, sondern mit Überproduktivität und psychische und physische Krankheiten wie dem sogenannten Burn-out einhergeht? Jeder, der schon einmal von zu Hause aus gearbeitet hat, wei‎ß, dass die Arbeitsbelastung, die des Büros weit übersteigt. Vladimir Ionaș:



    Die Angestellten haben offensichtlich einerseits Angst, ihren Arbeitsplatz zu verlieren, und andererseits den Wunsch, dem Arbeitgeber zu beweisen, dass sie genauso gut oder sogar besser von zu Hause aus arbeiten können. Dafür strengen sich auch an. Sie arbeiten härter als im Büro, sie versuchen, Projekte schneller abzuschlie‎ßen, sie versuchen alle Aufgaben schneller zu erledigen. Burn-out wurde bei immer mehr Berufsgruppen festgestellt. Nicht nur bei Ärzten, die in der Tat in dieser Zeit ununterbrochen gearbeitet haben, weil sie im Kampf gegen die Pandemie an vorderster Front standen, sondern auch in allen anderen Bereichen gab es solche Fälle. Es gab Mitarbeiter, die versuchten, Projekte, an denen sie arbeiteten, viel schneller zu beenden. Sie arbeiteten ohne Unterbrechung, viele sogar nachts von zu Hause aus. Wenn Familie und Kinder Zuhause sind, ist der Zeitplan ein völlig anderer. Manche Kinder blieben die ganze Zeit zu Hause, weil Schulen auf Fernunterricht umstiegen. Sie lernten von Hause aus, wobei die Eltern auch noch auf sie aufpassen mussten. Es kamen so recht viele Faktoren zusammen, die zum Burn-out führten.“



    Krisen, die wir alle zu bestimmten Zeitpunkten in unserer Karriere haben, erhärteten sich während der Pandemie, zumal der Arbeitsmarkt nicht gut aussieht. Aus Angst, den Arbeitsplatz zu verlieren, arbeiteten die Menschen härter. Vladimir Ionaș wei‎ß, wozu das führt:



    Angesichts der Angst um die Sicherheit des Arbeitsplatzes, die wir alle in dieser Zeit spüren, wollen alle, die von zu Hause aus arbeiten, beweisen, dass sie es genauso gut können wie im Büro. Leider hat sich dieser Zustand verlängert und offensichtlich strengten sich zahlreiche Mitarbeiter viel mehr als während ihrer Arbeit im Büro an. Auch jetzt gibt in Meinungsumfragen ein hoher Prozentsatz der Bevölkerung, der Berufstätigen (irgendwo zwischen 60 und 65% der Arbeitnehmer) an, gerne von zu Hause weiterarbeiten zu wollen, wenn die Pandemie vorbei ist. Sogar wenn in vielen Fällen ein Burn-out auftritt, ziehen es die Menschen dennoch vor, aus dem Homeoffice zu arbeiten, weil es neben allen Unannehmlichkeiten auch positive Aspekte gibt, wie z.B. mehr Zeit mit der Familie, den Kindern und den geliebten Menschen zu verbringen. Das ist es, was zählt.“



    Homeschooling war bis vor Kurzem ein absurder Begriff. Aber jetzt ist er zur Norm geworden, mit ernsthaften Auswirkungen auf die Entwicklung der sozialen Fähigkeiten der Jugendlichen.



    Die jungen Leute sind am meisten davon betroffen. Die, die am Anfang eines neuen Lebens stehen: Studenten, die ein Hochschulleben erwarteten, von zu Hause weggehen wollten, die es in die Städte, dorthin wo die Universitäten sind, zog. Das ist nicht mehr eingetreten, weil alle Unis Online-Kurse anbieten, und hier gibt es ein gro‎ßes Problem, das aus psychologischer Sicht mit viel Feingefühl behandelt werden muss. Denn viele Angestellte wollen auch nach der Pandemie von zu Hause aus arbeiten. Viele sind mit der Art und Weise, wie jetzt gearbeitet wird, zufrieden“, so der Soziologe Vladimir Ionaș.



    In diesem Zusammenhang bleibt die Frage: Sind wir schon in der schönen Neuen Welt“ oder nur auf dem Weg dorthin?



    Audiobeitrag hören:




  • „Minunata lume nouă”

    „Minunata lume nouă”


    Trăim, deja, într-o “minunată lume nouă”, așa cum o imaginase Aldous Huxley la începutul secolului trecut, sau suntem pe drumul către ea? Societatea omenească pare să aducă din ce în ce mai bine cu distopia lui Huxley, care prevăzuse o lume a stabilității, a păcii și a unei pseudo-libertăți, a unei pseudo-armonii pentru oameni completamente despiritualizați. Restricțiile impuse pentru limitarea efectelor pandemiei transformă natura umană într-un fel subtil și care, la începutul crizei, părea imprevizibil. Acum, însă, aceste ciudățenii” de la început (izolarea în casă, limitarea libertății de mișcare, închiderea sălilor de teatru și de cinema, a restaurantelor) au început să devină normă. La fel ca munca de acasă. În ce fel s-a schimbat comportamentul de muncă în timpul pandemiei și în ce măsură influențează fenomenul epuizării psihice știe sociologul Vladimir Ionaș:



    Odată cu pandemia, s-a schimbat și comportamentul angajatorului şi al angajatului. Munca de la distanță, dacă la început a ridicat multe semne de întrebare referitoare la productivitate, s-a demonstrat între timp că aceasta nu a scăzut, ba, din contră, a crescut. Angajatorilor a început să le convină această idee de a lăsa angajatul să lucreze de acasă cât mai mult timp. Pe lângă diverse beneficii care țin de reducerea costurilor cu chiriile pentru birouri și alte costuri aferente acestei părți a unui business și-au dat seama că productivitatea angajaților chiar crește și au mai mult de câștigat ca urmare a acestui nou tip de a lucra.”



    Cine s-ar fi gândit, la începutul pandemiei, că munca în pijama și ședințele pe ZOOM nu sunt avatarul lejerității, ci al unei supraproductivități, dar cu efecte dure pentru sănătatea psihică și fizică a omului activ — burnout-ul? Oricine a muncit de acasă știe că volumul de muncă îl depășește cu mult pe cel de la birou. Vladimir Ionaș:


    De partea angajaților, evident, apare o teamă legată de siguranța locului de muncă, și dorința de a demonstra angajatorului că și de acasă pot lucra la fel de bine sau chiar mai bine. Și atunci evident că de multe ori depun un efort considerabil. Lucrează mult mai mult decât o fac la birou, încearcă să termine proiectele mai repede, încearcă să finalizeze tot ce au de făcut mai rapid și intervine și acest fenomen de burnout care este identificat în categorii din ce în ce mai multe. Nu doar la medici care, într-adevăr, în această perioadă și-au desfășurat activitatea fără oprire, pentru că au fost în linia întâi în lupta cu pandemia, dar și în toate celelalte domenii s-au identificat cazuri de acest gen. Au fost angajați care au încercat să termine mult mai rapid proiecte pe care le aveau, au lucrat fără oprire, mulți lucrează inclusiv nopțile de acasă, evident intervine și prezența familiei, a copiilor, programul este cu totul diferit. Sunt copii care stau tot timpul acasă pentru că și școlile (multe clase) sunt închise, învață de acasă și atunci atenția părinților trebuie să se îndrepte și către ei, nu numai către serviciu. Sunt mulți factori care se adună și atunci evident că apare acest fenomen de burnout.”



    Vechile vulnerabilități pe care le resimțim cu toți, în anumite momente ale carierei noastre, s-au cronicizat în pandemie, mai ales că piața joburilor nu arată deloc bine. Oamenii vor să demonstreze că pot să lucreze de acasă și în afara orelor de program, doar ca să nu-și piardă jobul. La ce duce asta știe Vladimir Ionaș:



    Ţinând cont de teama care a apărut și pe care cu toții o putem resimți în această perioadă legată de siguranța locului de muncă, siguranța zilei de mâine, e și dorința fiecăruia dintre cei care-şi desfăşoară activitatea de acasă să demonstreze că pot face acest lucru la fel de bine ca la birou. Înainte de a apărea acest fenomen, de a munci de la distanță, erau foarte mulți angajați care spuneau că doresc să lucreze de acasă, spunând că pot face lucrul ăsta la fel de bine și, atunci, cel puțin în prima parte a pandemiei, când oamenii lucrau de acasă, mulți au vrut să demonstreze c-o pot face la fel de bine sau mai bine. Din păcate, această stare s-a prelungit și evident că efortul pe care mulți dintre angajați l-au depus a fost mult mai mare decât efortul pe care-l depuneau înainte, când lucrau de la birou. Inclusiv acum, în sondajele de opinie, există procente foarte mari de populație, dintre persoanele active (undeva la 60-65% dintre angajați) care și-ar dori ca și la terminarea pandemiei să li se permită să-și desfășoare activitatea de acasă. Chiar dacă putem spune că în multe cazuri apare sentimentul de burnout, totuși, oamenii preferă să-și desfășoare activitatea de acasă, pentru că, pe lângă toate neplăcerile, sunt și multe aspecte pozitive, cum ar fi petrecerea unui timp mai îndelungat în compania familiei, a copiilor, a celor dragi. Lucrul acesta contează.”



    Școala de acasă părea o absurditate până nu demult. Acum, însă, a devenit o normă, cu implicații serioase asupra dezvoltării abilităților sociale ale tinerilor. Din nou, Vladimir Ionaș:


    Mai afectați de acest lucru sunt în special tinerii, cei care erau la începutul unei noi vieți, în special studenţii, cei care se așteptau să trăiască acea viață de student, să plece de acasă către cămin, către orașele în care sunt facultățile pe care le urmează, lucru care nu s-a mai întâmplat pentru că toate facultățile și-au desfăşurat cursurile în sistem online și aici e o mare problemă şi e nevoie chiar de multă atenție din punct de vedere psihologic. În ceea ce-i privește pe angajați, atât timp cât procentul este foarte mare (în jur de 65%) al celor care doresc ca și după terminarea pandemiei să lucreze de acasă, aceasta cred că arată că foarte mulți dintre angajați sunt mulțumiți de modul în care se desfășoară activitatea acum.”



    În acest context ne menținem întrebarea: suntem, deja, în minunata lume nouă” sau doar în drum spre ea?