Radio România Internațional

Tag: Vladimir Putin

  • Premisele unui an neelectoral

    Premisele unui an neelectoral

    Punctul maxim de atracție au fost prezidențialele din Rusia și cele din SUA. Desigur, nu există nicio asemănare între ele, nici măcar ca principiu elementar al alegerilor. Alegerile prezidențiale din Rusia aveau câștigătorul poleit cunoscut dintotdeauna, nu au produs nicio emoție și nicio știre mai interesantă, de aceea au trecut nebăgate în seamă, au scăpat atenției publice.

    În schimb, în SUA, totul a fost inedit. Unul dintre candidați, președinte în exercițiu, s-a retras din cursa prezidențială, în favoarea nominalizării adjunctului său, vice-președintele. În SUA, vice-președinte este o femeie, persoană de culoare, fiică de emigranți oameni de știință, ea alegând dreptul și politica. Dar nu a câștigat alegerile, astfel că a fost ales-reales fostul președinte Donald Trump, după o pauză de un mandat. Dar nu el este primul președinte al SUA care revine după această pauză ci Grover Cleveland, reales în 1892.

    În Rusia, lucrurile s-au simplificat mult. Lăsat în locul lui de Elțîn, în ultima zi a anului 1999, Putin a fost ales în 2000 și reales în 2004. Bruma de democrație de atunci spune că un președinte rus nu poate avea mai mult de două mandate. Modelul era luat din lumea democratică doar că originalitatea rusă în mimarea democrației a introdus cuvântul ”consecutive”, ceea ce l-a făcut pe noul ”țar” să treacă un mandat pe locul de prim-ministru, președinte devenind o marionetă.

    De la revenirea din 2012 s-a tot meșterit la constituția Rusiei până când mandatul a ajuns de 6 ani, și Putin nu se mai dă dus de la Kremlin. Iar alegerile prezidențiale din Rusia, precum cele din martie 2024, să fie mai puțin importante ca o minora fluctuație de preț la bomboanele cu ciocolată.

    Pentru România, 2024 a fost un an electoral total. Adică au ajuns la termen și mandatele de patru ani ale aleșilor locali sau ale parlamentarilor, și cele de cinci ani ale europarlamentarilor și președintelui. Pe scurt, este vorba de alegeri la toate cele patru niveluri: local, național, prezidențial și european. Guvernul de la București a stabilit ca localele și europenele să fie comasate, să se desfășoare împreună în ziua oficială pentru europarlamentare, 9 iunie. În timp ce parlamentarii au plecat la Strasbourg, primarii și consilierii locali au avut de așteptat până în toamnă pentru a-și preluat atribuțiile.

    Tot în toamnă a fost stabilit și un program în trei etape, încrucișat, pentru alegerile rămase, parlamentarele și prezidențialele. În timp ce deputații și senatorii României au fost votați chiar pe 1 Decembrie, de Ziua Națională a României, prezidențialele erau programate cu o săptămână înainte, la 24 noiembrie, și o săptămână după, al doilea tur, la 8 decembrie. Erau programate pentru că primul tur al prezidențialelor a dat întregul proces peste cap.

    După primul vot, pe primul loc și calificat în turul doi a fost un candidat cunoscut doar de o rețeaua internațională de socializare care aparține unui partid comunist, cel mai mare din lume. Deși a beneficiat, în acest mediu, un tsunami de mesaje electorale, candidatul a declarat autorităților fiscale din România că nu a cheltuit absolut nimic pentru campania electorală. Într-un final, cei în drept, pornind de la informațiile avansate de serviciile de contrainformații, au decis să anuleze al doilea tur al prezidențialelor, programat pentru 8 decembrie. Noua dată a alegerilor prezidențiale din România nu a fost anunțată dar sigur aparține primelor patru luni din acest an.

    Astfel, 2024 nu a mai fost anul tuturor alegerilor ci a lăsat ceva și pentru 2025, an care se anunța lipsit de fior electoral. Până la urmă, de la aleșii locali, la cei naționali și europeni, toată lumea este la locul de muncă. Deși are atribuții reduse, funcția de președinte al României nu este abandonată, fiind exercitată în continuare, după încheierea celor două mandate, de către președintele în exercițiu.

    În restul lumii, sau măcar în SUA și Rusia, prezidențialele s-au încheiat, Putin nici măcar nu coborât din fotoliu, în timp ce președintele Trump va fi reinstalat la 20 ianuarie. În Europa, continuă războiul liderului rus, ales și reales, împotriva Ucrainei, iar efectele războiului propagandistic pe care îl duce cu democrațiile europene încep să se simtă tot mai destabilizator.

  • Doi ani de război

    Doi ani de război

    În urmă cu doi ani priveam cu uimire scene de film despre care știam că, de fapt, sunt reale. Armata rusă invadase un stat independent vecin, deloc mic, fără motive cumva, în termeni încadrabili în dreptul internațional. Aviația bombarda oriunde prin Ucraina iar tancurile rusești urcate pe platforme avansau vitejește pe autostrăzile ucrainene, amestecându-se cu localnicii care mergeau la serviciu. La marginea capitalei, Kiev, rușii au apărut destul de repede. La fel în zona interzisă a Cernobîlului, locul unui teribil accident nuclear produs în 1986.

    Trupele rusești veneau și prin Belarusul vecin, stat care, altfel, se declară neutru în acest război. Moscova insistă din primele momente ale invaziei că nu este un război, ci o operațiune militară specială. Nici declarație de război nu a fost, doar acțiuni de propagandă, mai lipsite de logică decât o reclamă la medicamente ce se vând numai online.

    În Rusia, Putin victorios, în haine scumpe occidentale, vitupera pe stadioane împotriva Occidentului decadent. În Ucraina, rachetele se înfigeau în blocuri pașnice de locuințe, în școli și teatre, iar soldații ruși mitraliau oamenii pe biciclete de prin sate.

    Deși Moscova aduna de luni bune soldați la frontiera cu Ucraina, spre disperarea americanilor care au înțeles repede ce se pregătește, surpriza a fost mare, șocantă. Nimeni nu știa de ce a fost pornit războiul și când se va termina, când vom ști că scopul a fost atins sau cum vom ști cine a învins.

    Tot analiștii pricepuți, care au spus că Putin va invada Ucraina împotriva oricărei logici și normalități, au garantat că va fi un război de lungă durată. Au trecut doi ani, războiul din Ucraina îngheață tot mai mult pentru a se alătura celorlalte conflicte din spațiul fost sovietic pe care Moscova și le agață la gât ca adevărate medalii. Se discută, în aceste zile, de posibilitatea ca Transnistria să ceară alipirea la Rusia. Nume de conflict înghețat, Transnistria reprezintă, de fapt, partea estică a Republicii Moldova, ce se desfășoară de-a lungul Nistrului.

    Favorizată economic în deceniile sovietice, Transnistria a respins de la început aspirațiile cetățenilor Republicii Moldova, majoritatea vorbitori de limba română. În 1991, anul proclamării independenței Republicii Moldova, ca și a Rusiei și Ucrainei, rusofonii din Transnistria au pornit un război de secesiune împotriva autorităților centrale de la Chișinău. Au fost sprijiniți de Armata Roșie, încă staționată pe acolo, și de Rusia. Pacea stabilită atunci, de fapt o încetare a focului, a reprezentat “înghețarea” conflictului.

    Situația durează de mai bine de trei decenii, generațiile momentului nu știu și nu înțeleg nimic din ce a fost înainte, pentru ei contează situația de fapt. Rusia este mai mult ca oricând blocată în timp de aceea trecerea acestuia nu contează. După cum nu contează spațiul și resursele, le au pe amândouă din plin. Multe s-au întâmplat, totuși, în acești doi ani de război sângeros și teribil de distrugător. Singurul produs non-Putin al gloriei rusești, grupul paramilitar cu nume de compozitor german, a dispărut subit, dureros și definitiv, precum prăbușirea unui avion, și a fost declarat persona non grata pe tărâmul istoriei și al amintirilor. Iar recent, atotputernicul de la Moscova a trebuit să-și asasineze cel mai mare opozant al său, pe care oricum îl ținea în închisoare.

    În Ucraina, distrugerile și crimele de război împotriva civililor continuă. Pe front, luptele devin o adevărată demență iar dronele sunt noua cavalerie. Pe internet, propaganda rusească are succes deși nivelul de inteligență este de-a dreptul insultător la adresa cetățeanului mondial de secol XXI. Statele dezvoltate și democratice, unde drepturile omului sunt respectate și afirmate, au probleme economice și sociale, tactica rusească a erodării în timp dând rezultate politice. În schimb, statele nedemocratice sau care mimează democrația, având resurse și populații numeroase, croiesc planuri belicos-expansioniste. Victimele războiului din Ucraina sunt oamenii morți, indiferent de tabără, și dreptul conviețuirii internaționale.

  • Doi ani de război în Ucraina

    Doi ani de război în Ucraina

    Pe 24 februarie 2022, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a anunţat declanşarea a ceea ce a numit “operaţiunea militară specială” împotriva Ucrainei, care a căpătat, în scurt timp, prin amploare şi consecinţe, dimensiunile unui război. Agresiunea a fost condamnată ferm de statele şi organizaţiile lumii libere, iar NATO şi Uniunea Europeană au deschis un front larg de ajutor economic, militar, logistic, umanitar pentru ţara invadată.

    Contrar celor mai sumbre predicţii, care vorbeau de o capitulare rapidă, poporul, armata ucraineană au rezistat, graţie voinţei şi mai ales sprijinului occidental care s-a dovedit vital. Mai mult, vara trecută, o contraofensivă militară ce înregistra la debut câteva succese notabile, răsturna predicţiile iniţiale şi privilegia scenariul unei victorii ucrainene.

    Lucrurile nu au evoluat, însă, aşa cum şi-au dorit Kievul şi aliaţii săi, iar la doi ani de la începutul războiului, situaţia pe teren e complicată. Principala explicaţie rezidă în ritmul încetinit al ajutoarelor miltare livrate Ucrainei, în special de principalul furnizor, Statele Unite. Ucraina, a recunoscut preşedintele Volodimir Zelenski, se află într-o poziţie extrem de dificilă pe front. Armata ucraineană se confruntă cu multiple atacuri ruseşti şi suferă de pe pe urma lipsei de muniţii şi a îngheţării ajutorului american.

    Washingtonul vine, acum, cu noi sancţiuni împotriva Rusiei, ce vizează peste 500 de entităţi legate de susţinătorii săi şi maşina sa de război, după cum preciza Departamentul Apărării. Potrivit acestuia, va fi cea mai mare tranşă de sancţiuni de la începutul invadării Ucrainei de către Putin. Ele vor fi un răspuns la moartea opozantului rus Aleksei Navalnîi, dar vor marca şi doi ani de când a început agresiunea rusă.

    Şi Regatul Unit a anunţat sancţiuni suplimentare împotriva Moscovei, ce vizează peste 50 de personalităţi şi companii, în special în sectoare ce permit armatei ruse să se aprovizioneze cu muniţie, rachete şi explozibili, precum şi surse cheie de venit pentru Rusia, cum ar fi comerţul cu metale, diamante şi resurse energetice. Londra a anunţat, de asemenea, noi livrări de rachete către Kiev.

    Şi ambasadorii UE au aprobat recent al treisprezecea pachet de sancţiuni.

    Luni, la Paris, preşedintele francez, Emmanuel Macron, organizează o întâlnire la nivel înalt, pentru a studia mijloacele de consolidare a cooperării partenerilor în sprijinul Ucrainei.

    La Bucureşti, ambasadorul Igor Prohopciuc a declarat că Ucraina şi aliaţii săi trebuie să rămână uniţi, iar Kievul are un singur obiectiv: să câştige războiul declanşat de Rusia. El a acuzat Moscova de violarea flagrantă a Dreptului internaţional, de distrugere a oraşelor ucrainene şi de numeroase victime în rândul civililor. Diplomatul a salutat decizia luată de liderii Uniunii Europene, la 1 februarie, când au aprobat un pachet de asistenţă financiară de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina, şi a mulţumit României pentru sprijinul politic, militar şi financiar.

  • Omagiu pentru Navalnîi, sprijin pentru Ucraina

    Omagiu pentru Navalnîi, sprijin pentru Ucraina

    Vestea că Aleksei Navalnîi, principalul critic al liderului de la Moscova, Vladimir Putin, a murit subit, săptămâna trecută, în închisoarea unde era încarcerat, cu o lună înainte de alegerile din Rusia, a provocat un val de reacții în lume. În vârstă de 47 de ani, opozantul regimului de la Kremlin a murit după o plimbare în colonia penală „Lupul polar” din Harp, la aproximativ 1.900 km nord-est de Moscova, considerată una dintre cele mai dure închisori din Rusia. Acolo, disidentul executa o pedeapsă de 19 de ani. Autorităţile ruse spun că ar fi fost vorba despre sindromul morţii subite, dar familia nu a putut avea acces la trupul său neînsufleţit.

     

    Liderii occidentali, în frunte cu preşedintele american, Joe Biden, au adus un omagiu curajului lui Aleksei Navalnîi. Opoziţia şi presa independentă rusă, precum şi ministerele de Externe occidentale l-au acuzat, pe Vladimir Putin, mai mult sau mai puţin direct, că a ordonat asasinarea lui Navalnîi, inamicul numărul unu al Kremlinului timp de 15 ani. De partea sa, Moscova a declarat că reacţia Occidentului este inacceptabilă şi absolut furibundă.

     

    Din România, șeful statului, Klaus Iohannis, şi alţi demnitari şi-au exprimat tristeţea faţă de moartea lui Aleksei Navalnîi. Comunitatea internaţională a pierdut un luptător curajos pentru libertate şi drepturi – a precizat preşedintele Iohannis, cerând Rusiei să facă o anchetă transparentă şi cuprinzătoare. Si ministerul român al Afacerilor Externe şi-a exprimat regretul profund ca urmare a decesului în închisoare al politicianului, una dintre figurile emblematice ale opoziţiei din Federaţia Rusă, potrivit unui comunicat.

     

    Numeroase flori şi lumânări, dar şi un afiş cu mesajul „Nu renunţaţi” au fost depuse în faţa Ambasadei Rusiei la Bucureşti în memoria activistului decedat într-o colonie penitenciară din Siberia. “Pentru democraţie trebuie să luptăm tot timpul!” – a fost un alt mesaj al celor care au venit cu flori şi lumânări.

     

    Filiala din București a partidului de opoziție USR propune o hotărâre de Consiliu General prin care o stradă din capitală, pe care se află secţia consulară a Ambasadei Rusiei, să fie redenumită Aleksei Navalnîi. USR Bucureşti subliniază că această iniţiativă reprezintă un pas important în sprijinul valorilor democratice şi al drepturilor omului, reafirmând legăturile de solidaritate cu cei care luptă pentru libertate şi justiţie în întreaga lume.

     

    În acelaşi registru, al luptei pentru libertate, amintim că șefa diplomației de la București, Luminița Odobescu, prezentă, zilele trecute, la Conferința de Securitate de la Munchen, a pledat pentru menţinerea sprijinului internaţional multidimensional acordat Ucrainei. Luminița Odobescu a transmis un mesaj ferm de solidaritate a României cu Ucraina şi poporul ucrainean, în lupta lor legitimă de a-şi apăra independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea în faţa războiului de agresiune ilegal al Rusiei.