Candidate din vara anului trecut, Ucraina și Republica Moldova au obținut în prima parte a lui noiembrie recomandarea din partea Comisiei Europene privind începerea negocierilor de aderare la UE. O veste primită cu bucurie de conducerile pro-occidentale din cele două țări foste sovietice, dar până la integrare mai sunt încă pași de făcut. Primul dintre aceștia este legat de decizia Consiliului European de la jumătatea acestei luni. Pentru adoptarea recomandării făcute de Comisie toate statele trebuie să fie de acord, iar unele, precum Ungaria, deja au pus sub semnul întrebării oportunitatea acestui demers. Apoi, dacă vor trece hopul din decembrie, în martie 2024 Comisia Europeană va prezenta un nou raport, în care va contabiliza avansul realizat de Ucraina și Republica Moldova către țintele pe care și le-au asumat. Acum, în cazul Ucrainei, Comisia recomandă ca negocierile să fie începute odată ce Kievul îndeplineşte condiţiile rămase privind combaterea corupţiei şi întărirea standardelor de protecţie a minorităţilor. În cazul Republicii Moldova, aceste condiţii se referă la combaterea corupţiei şi ameliorarea reglementărilor financiare.
“Ucraina va fi în Uniunea Europeană. Şi vom obţine asta, în special, prin transformarea ţării noastre – o transformare internă care este cu siguranţă în interesul poporului nostru. Pentru Ucraina, UE înseamnă securitate economică şi stabilitate socială şi pentru UE Ucraina înseamnă o întărire a întregii comunităţi”, a apreciat de la Kiev președintele Volodimir Zelensky.
“Decizia Comisiei Europene ne încurajează și ne responsabilizează să continuăm lucrurile începute: să facem Moldova mai puternică, un stat care asigură pacea acasă și contribuie la securitatea regională și are grijă de bunăstarea cetățenilor săi. E mult de lucru. Drumul pe care am ales să mergem este plin de provocări. Nu ne sperie munca, iar obiectivul nostru este ca Moldova să fie gata să adere la UE până în 2030”, a declarat și președinta Maia Sandu.
Cât de fezabil este acest termen vehiculat pentru aderare, 2030? Asta depinde de fiecare țară în parte, spune profesorul universitar Adrian Cioroianu, fost ministru de externe: “Calendarul este fixat orientativ, evident că nu există o obligație din partea nimănui ca 2030 să fie punctul terminus, dar vorbim de o încurajare. Pe de altă parte, este maniera UE de a ține aproape aceste țări, de a le da un țel. Uitați-vă ce dificultăți politice reale întâmpină Republica Moldova, la fiecare sesiune de vot stăm cu emoții dat fiind peisajul politic al țării. Uitați-vă ce se întâmplă în Serbia, uitați-vă la dificultatea reglării acestui contencios și a acestei traume pe care sârbii încă o resimt în relația lor cu Kosovo, ș.a.m.d. Acestor țări trebuie să li se dea un țel. Începerea parcursului vorbește mai curând despre o intenție și despre o promisiune într-un fel reciprocă. UE recunoaște că are nevoie de aceste state, dar și aceste state trebuie să conștientizeze că se pot modela după principiile și valorile europene. Și sigur că ne dorim ca într-un final să ne asemănăm mai mult decât să ne deosebim, chiar dacă inclusiv în interiorul UE diferențele persistă, dar să sperăm că asemănările sunt mai multe decât diferențele.”
Conformarea cu recomandările Comisiei de la Veneția se află pe lista to do a Ucrainei. Sunt hotărâte autoritățile de la Kiev să urmeze aceste recomandări? Jurnalistul Marin Gherman, director al Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți: “Din punctul meu de vedere vor urma o serie de încercări ale Kievului în special privind recomandările referitoare la legislația în domeniul minorităților naționale de a nu le respecta. Avem și declarații la nivel înalt referitoare la aceste recomadări. De ce? Pentru că există o împotrivire a mediului parlamentar ucrainean referitoare la ideea schimbării legislației în domeniul minorităților naționale, văzută strict această problemă prin ochelari de război în Ucraina, în contextul minorității ruse. Este un subiect dureros, este războiul cu Rusia, invazia la scară largă a Rusiei și când se pune întrebarea minorităților, ucrainenii majoritatea se gândesc la ruși, la rusificare, la tot ceea ce înseamnă război. Și e foarte greu să scape elita politică ucraineană de această viziune.” Ucraina are nevoie și de o reformă a serviciilor, mai spune Marin Gherman, iar probleme sunt și la capitolul combaterii corupției.
Pe de altă parte, ce se va întâmpla în Transnistria, unde nu există control al Chișinăului asupra acestei regiuni separatiste? Își asumă Chișinăul să implementeze un acquis comunitar pe tot teritoriul Republicii Moldova? Iulian Groza, director executiv al Institutului pentru Politici și Reforme europene de la Chișinău: “Da. Și avem un precedent – Acordul de asociere cu UE. Atunci când a fost încheiat s-a convenit că aplicarea acestui acord va fi pe întreg teritoriul țării. Partea componentă cea mai importantă din acord, care ține de comerț, a intrat în vigoare doi ani mai târziu după intrarea provizorie. Regiunea transnistreană astăzi datorită accesului la piața UE este mult mai puternic ancorată în spațiul european. Și astăzi, în contextul războiului și în contextul involuțiilor din regiune, anume acest lucru este un element important de contrabalansare a influenței Rusiei în regiunea transnistreană.”
Pachetul de extindere 2023 prezentat de Comisia Europeană oferă o evaluare detaliată a stadiului actual şi a progreselor înregistrate nu doar de Ucraina și Republica Moldova, ci și de celelalte aspirante la aderare – Albania, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Turcia şi Georgia – aceasta din urmă obținând, de altfel, statutul de țară candidată.
