Cunoscută publicului larg și
specialiștilor drept o autoare a Bucureștiului, atât prin studiile sale de
geografie literară, cât și prin proza sa de ficțiune, Andreea Răsuceanu a
coordonat recent volumul Cartea orașelor, astfel stimulându-i și pe alții să
transforme locuri în personaje. Antologia a apărut, recent, la editura
Humanitas și cuprinde textele a 16 autori contemporani. În ce scop? Ne răspunde
Andreea Răsuceanu.
De multă vreme mă ocup de tema asta și în
cărțile mele de critică sau de non-ficțiune, dar și în romanele mele. Iar de
data asta m-am gândit să pornesc invers, nu dinspre literatură spre autori, ci
dinspre autori spre textele de ficțiune pe care le-ar putea scrie ei pornind de
la orașele lor natale sau de la orașele de adopție sau de la orașele care
reprezintă în general un punct de reper pe harta lor personal. Mi-am dat seama
că e o temă bună de exploatat și o temă care pune în valoare și locurile pentru
a arăta potențialul literar și al altor orașe în afară de București. Dar cartea
oferă cititorului poate și un fel de panoramă a literaturii române care se
scrie astăzi de către autori tineri și mai puțin tineri cu foarte mare
diversitate stilistică și multe formule narative. Am avut aceste două lucruri
în minte când m-am gândit la o antologie:
pe de o parte să fie într-adevăr un exercițiu de geografie literară și
pe de altă parte să arătăm publicului care este potențialul tinerilor și
autorilor care scriu astăzi literatură română.
Printre autorii care scriu în Cartea orașelor se
numără Corina Sabău cu orașul Câmpulung Muscel, Adrian G.Romila cu Piatra
Neamț, Marius Chivu cu Râmnicu-Vâlcea, Viorica Răduță cu Ploiești sau Angelo
Mitchievici cu Constanța. Ce spune Andreea Răsuceanu despre colaborarea cu
acești scriitori aflăm acum. Le-am cerut texte de ficțiune în care orașul
să joace un rol important, să aibă un rol central, să fie ori un cadru ori un
pur și simplu un décor, să fie aproape un personaj. Au avut toată libertatea să
se raporteze la temă așa cum doresc, dar să vină cu un text de ficțiune.
Bineînțeles că multe dintre texte au și elemente autobiografice pentru că, în
general, e vorba de orașele natale ale autorilor, poate au și elemente de
eseistică. Unele texte sunt un fel de descrieri narative ale orașelor, poate cu
mai puține elemente ficționale, dar în general, trebuie să ne să ne raportăm la
volum ca la unul de proze scurte.
La
rândul ei, coordonatoarea a dedicat propria ficțiune orașului său natal,
București. Andreea Răsuceanu. E un text care are drept cadru
Bucureștiul, important pentru mine ca loc și în proza mea, nu doar în studiile
geo-critică pe care l-am scris până acum. E, de fapt, un fragment puțin
adaptat, în așa fel încât să se constituie într-o proză de sine stătătoare, din
romanul la care lucrez acum. E o dublă imagine a Bucureștiului: un București
interbelic cu un focus acolo pe zona Dâmboviței, a Pieței Unirii și a fostului
cartier Uranus și un București și mai vechi care cuprinde și Calea Victoriei.
În general o zonă de referință pentru mine care apare și în primele două romane
pe care le-am scris.
În final, toate aceste texte pot constitui o altă
modalitate de a cunoaște un oraș, dar și de a-i explora trecutul sau de a ți-l apropia
prin intermediul artei.