Tag: vot Brexit

  • Un nău vot tră Brexit

    Un nău vot tră Brexit

    Poate s’hibă spus că britaniţl’i votară di ma multe ori tra ieşearea dit Uniunea Europeană, nu maşi la 23 di cirişaru 2016. Şi votlu di la alidzerle parlamentare anticipate dit aestă stămână easti tut un vot tru favoarea a Brexitlui, vahi nai ma limbidu şi ma apufusitu. După şoclu a referendumlui dit 2016 şi anda niţi un vade ti ieşeare dit Uniunea Europeană nu fu tin’isitu, s’ndreapsi doilu referendum ti Brexitu. Eara cu nădia că un nău referendum vrea u alăxea acuotalui situaţia tră armăneari tru Uniunea Europeană, situaţie ţi canda easti ma logică, normală. Aestă poziţie ari la thimel’iu ixichea a născăntoru argumenti decisivi ti fudzeari, işeari şi un şingiru di prişmănlăchi manifestati public, după referendumlu di ampărtari. Cu chirolu, ama, realitatea fu altă turlie, i situaţia s-alăxi.



    Tru cirisaru 2017, la un an di la referendum, fură ndreapti alidzeri parlamentari anticipate cari lipsea s-da aintaticu di cauză a opozanţălor la Brexit, hiinda ună itie di alăxeari ali situaţie, di convocari a unui nău referendum ica di trădzeari măna di la ideea ti fudzeari. Suporterl’ii a Brexitlui nica şi conservatorl’i chirură teren salami ama nu duri că laburiştil’i s-yină la puteare, cu ună platformă antibrexit. Conservatorl’i armasiră la puteare ama aprăftăsiră maşi ună haotică chiverniseari ali situaţie, ma avură la thimel’iu ună majoritate multu creahtă tru Parlament. Ahât haotică câ britaniţl’I fură grit să-şi voteadză reprezentanţăl’i tru Parlamentul european dit cari nu mata lipsea s-facă parti.



    Tru chirolu anda partidile tţi băna maşi dit ideea a Brexitului kirură teren, criscu areapta separatistă a conservatorlor, sum cumăndusearea a unui dedicat extrem ti ieşearea dit UE, Boris Johnson. Ase, moeabetea fudzi alargu dit zona ma puţăn tradiţională a politicăl’ei şi agiundzi la nivelu a acelor dauă partidi di bază ali democraţie britanică. Iara votlu di gioi spusi limbidu că politicien’l’i pro-Brexit suntu aţel’I cari au ndriptatea a urnilor şi agiutorlu a bănătorloru cu ndrept di vot. Pot s’hib2 adusi multe argumente cari s-demonstreadză că alumta fu ună politică, cu argumente di bună kiverniseari a văsiliil’ei, ama cadealihea easti că tuti tricură prit lentila a poziţionaril’ei andicra di fudzearea dit Uniunea Europeană. Niţi nu eara qananghi di performanţa economică ica di altă factură a membrilor a guvernului, câţe pi measă eara, tru regim di ananghi, problema a Brexitlui, amorsată tru 2016.



    Votlu dit aestă bitisită di anu fu ună turlie di doilu referendum mutrindalui Brexitlu, tra aţea că un cadealihea nu putea s-hibă organizat. Cara vrea s-aminta babageanu laburiştil’i sastipta că Brexitlu s-hibă amânat ica anulat. Al’iumtrea, maca puteearea agiundzea tru mân’ili a conservatorilor, a premierlui tru exerciţiu, Boris Johnson, aţel cari ş-adră dit Brexit un scupo a lui işişi, aestă vrea s-dzăcă ieşearea dit Uniunea Europeană cu iţi păhă.



    Votlu fu limbidu, multu limbidu, tru aestă paradigmă. Britaniţl’I spun majoritar politica Brexit a premierlui Boris Johnson iara năulu guvern ari tu scupo băgarea tu lucru a lui. Tora, guvernul conservator ari tuti pârghiile tra ş-bagă marca personală pi evenimentul istoric ti ieşearea dit organizaţia europeană. Cara evoluţia easti limbidă, tora lipseaşti s’hibă fapti isapi minuţişu itiili tră cari s-agiumsi aoa, la aestă poziţie fermă anti-europeană a britaniţlor.



    Va s-hibă zori ti determinari tra atea că boaţea pro-europeană ghiuşbilea s-avdi şi nu pari s-aibă ţiva ti spuneari. S’hibă zborlu di politica laburistă cabaia slăghită şi nicăndisitoari, cari hărni oprobiul ti armâneeari tru Europa? Tra atea că nu poati s-hibă zborlu ti ună politică exemplară a conservatorlor cari s-amintă pi thimel’ilu a născăntoru prinţipii sănătoase şi filotimi. Nica ari şi căbili că aţeali dit soni evoluţii di pi continent, di Bruxelles şi Strasbourg, s’nu lă arisească a britaniţlor. Ica, ma multu, că stadiul actual a politicăl’ei europene s-hibă cu nvirinari nica şi suporterl’i britaniţ ţi suntu ti armâneari tru UE ahătu multu câ s-aleagă fudzearea ică, niifharistusiţ, s-armănă nanăparti. Armâni tora s-hibă ndreapti lucărli concreti a Brexitlui, cari agiumsi, prit vot universal şi liber, inevitabil.



    Autor: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Un nou vot pentru Brexit

    Un nou vot pentru Brexit

    Se poate spune că britanicii au
    votat de mai multe ori pentru ieşirea din Uniunea Europeană, nu numai la 23
    iunie 2016. Şi votul de la alegerile parlamentare anticipate din această
    săptămână este tot un vot în favoarea Brexitului, poate cel mai clar şi mai
    hotărât. După şocul referendumului din 2016 şi pe măsură ce niciun termen de
    ieşire din Uniunea Europeană nu a fost respectat, a fost cerut un al doilea
    referendum asupra Brexitului. S-a sperat că un nou referendum ar fi schimbat
    radical situaţia în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană, situaţie ce pare
    mai logică, normală. Această poziţie se bazează pe lipsa unor argumente
    decisive în favoarea plecării şi pe o serie de regrete manifestate public, după
    referendumul de despărţire. În timp, însă, realitatea s-a dovedit a fi alta,
    ori situaţia s-a schimbat.





    În iunie 2017, la un an de la
    referendum, au fost organizate alegeri parlamentare anticipate care ar fi
    trebuit să dea câştig de cauză opozanţilor la Brexit, fiind o ocazie de
    schimbare a situaţie, de convocare a unui nou referendum sau de renunţare pur
    şi simplu la ideea plecării. Suporterii Brexitului şi chiar conservatorii au
    pierdut teren serios dar nu suficient ca laburiştii să vină la putere, cu o
    platformă antibrexit. Conservatorii au rămas la putere dar nu au reuşit decât o
    haotică gestionare a situaţiei, bazându-se pe o majoritate extrem de fragilă în
    Parlament. Atât de haotică încât britanicii au fost chemaţi să-şi voteze
    reprezentanţii în Parlamentul european din care nu trebuiau să mai facă
    parte.





    În timp ce partidele ce trăiau
    doar din ideea Brexitului au pierdut teren, s-a dezvoltat latura separatistă a
    conservatorilor, sub conducerea unui dedicat extrem al ieşirii din UE, Boris
    Johnson. Astfel, discuţia părăseşte zona mai puţin tradiţională a politicii şi
    ajunge la nivelul celor două partide de bază ale democraţiei britanice. Iar
    votul de joi a spus clar că politicienii pro-Brexit sunt cei care au dreptatea
    urnelor şi sprijinul populaţiei cu drept de vot. Se pot aduce multe argumente
    care să demonstreze că lupta a fost una politică, cu argumente de bună
    gospodărire a ţării, dar este evident că totul a trecut prin lentila
    poziţionării faţă de plecarea din Uniunea Europeană. Nici nu a mai contat,
    performanţa economică sau de altă factură a membrilor guvernului, pe masă se
    afla, în regim de urgenţă, problema Brexitului, amorsată în 2016.





    Votul din acest sfârşit de an a
    fost un fel de al doilea referendum privind Brexitul, pentru că unul real nu
    putea fi organizat. Dacă ar fi câştigat covârşitor laburiştii era de aşteptat
    ca Brexitul să fie amânat sau anulat. În schimb, plasarea puterii în mâinile
    conservatorilor, a premierului în exerciţiu, Boris Johnson, cel care şi-a făcut
    din Brexit un scop în sine, însemna ieşirea din Uniunea Europeană cu orice
    preţ.





    Votul a fost clar, extrem de
    clar, în această paradigmă. Britanicii susţin majoritar politica Brexit a
    premierului Boris Johnson iar noul guvern are ca scop îndeplinirea sa. Acum,
    guvernul conservator dispune de toate pârghiile de a-şi pune marca personală pe
    evenimentul istoric al ieşirii din organizaţia europeană. Dacă evoluţia este
    clară, acum trebuie analizate temeinic motivele pentru care s-a ajuns aici, la
    această poziţie fermă anti-europeană a britanicilor.





    Va fi greu de determinat pentru
    că vocea pro-europeană de abia se mai aude şi nu pare să mai aibă ceva de spus.
    Să fie vorba de politica laburistă destul de anemică şi neconvingătoare, care a
    atras oprobiul asupra rămânerii în Europa? Pentru că nu se poate vorbi de o
    politică exemplară a conservatorilor care să câştige pe baza unor principii
    sănătoase şi generoase. Mai este şi posibilitatea ca evoluţiile recente de pe
    continent, de la Bruxelles şi Strasbourg, să nu fie pe placul britanicilor.
    Sau, mai mult, ca stadiul actual al politicii europene să îi fi dezamăgit chiar
    şi pe suporterii britanici ai rămânerii în UE într-atât încât să prefere
    plecarea sau, dezamăgiţi, să stea deoparte. Rămâne acum să fie rezolvate aspectele
    concrete ale Brexitului, care a devenit, prin vot universal şi liber,
    inevitabil.