Tag: vulnerabilitate

80% dintre sesizările privind abuzurile asupra copiilor
din perioada 2014-2020 au fost soluționate cu clasarea faptelor și renunțarea
la urmărirea penală. Este rezultatul unui raport al Inspecției Judiciare,
asupra căruia a atras atenția președintele executiv al organizației Salvați
Copiii România, Gabriela Alexandrescu. Dintre cele 18.549 de sesizări făcute în această
perioadă, 80% dintre acestea – care cuprind încălcări grave ale libertății și
integrității sexuale a copilului – au fost închise. Când vorbim despre copiii -
victime ale abuzurilor sexuale, statul este mai mult preocupat să pedepsească
abuzatorul (asta dacă decide începerea urmăririi penale) și foarte puțin spre
deloc să recupereze copilul. Am întrebat-o pe Gabriela Alexandrescu ce este
nevoie să facem pentru a ajuta copilul-victimă a abuzului sexual, în țara
noastră:

«În general, în România, nu sunt conștientizate
efectele unui abuz sexual asupra copilului. Se știe că abuzul sexual e
subraportat în România. Numărul cazurilor de copii abuzați este mult mai mare
decât cel al sesizărilor. Trebuie să se știe că
abuzul sexual este o experiență puternic traumatizantă. Recuperarea nu se
întâmplă de una singură. Crește nevoia de suport și cresc afecțiunile
declanșate de abuz. Copilul are nevoie de mult suport și ajutor imediat. În
lipsa acestora, efectele pe termen scurt sunt posibile, iar cele pe termen lung
vor afecta întreaga dezvoltare a copilului.

Din punctul nostru de vedere,
pentru a ajuta copilul și pentru a limita aceste lucruri, este nevoie de
introducerea educației pentru sănătate în școli, inclusiv a sănătății
reproductive, educația sexuală, este nevoie ca mulți copii să conștientizeze riscurile,
pericolele la care pot fi expuși. Apoi, este nevoie să avem specialiști
pregătiți în a detecta și a discuta și a intervieva copii care cad victime
abuzului sexual. Trebuie crescută încrederea copilului și familiei acestora în
autorități, de aceea este important să avem profesori, judecători, psihologi,
magistrați specializați în intervievarea, în analiza, în judecarea cazurilor de
abuz sexual împotriva copilului, polițiști, de asemenea.

Este foarte important
să avem un aparat foarte bun și fin cunoscător al semnelor și modului în care
pot ajuta un astfel de copil. Noi am deschis un prim serviciu specializat de
tipul Barnahus, un serviciu lansat în Islanda cu mulți ani în urmă, un serviciu
care intervievează, protejează, sprijină copilul victimă a abuzului sexual,
astfel încât să se respecte interesul superior al copilului. Este, însă, nevoie
ca tratamentul, tot ce ține de aceste cazuri să fie decontate de către
stat, să fie mult mai ușor ca copilul și familia să beneficieze de servicii în
astfel de cazuri, pentru a ajuta din punct de vedere emoțional și a evita
retraumatizarea acestuia».

Gabriela Alexandrescu de
la «Salvaţi Copiii» a întocmit un portret-robot al abuzatorului și al relației
pe care o dezvoltă acesta cu victima lui:

«În general,
caracteristicile copilului cu risc crescut de abuz se referă la
vulnerabilitatea lui din punct de vedere emoțional. Copilul nu este mereu
conștient de faptul că ceva greșit s-a întâmplat, așa că nu va vorbi
despre acest lucru. Poate un risc crescut de abuz îl au copiii mai mici, pentru
că e legat de nivelul lor de dezvoltare cognitivă. Copiii mici pot fi victime
ani de zile, fără să știe. De obicei, agresorii obișnuiesc să amenințe victima
să păstreze secretul. Acești copii pot realiza, eventual, în adolescență, când
au informații despre viața sexuală, că ceva anormal s-a întâmplat cu ei.

În
general, da, copiii aceștia nu realizează că ceea ce trăiesc este anormal,
copilul nu este în stare să ofere consimțământul clar în ceea ce privește o
relație sexuală, e foarte ușor de manipulat de către persoana adultă. Ceea ce
am observat din literatura de specialitate, din studiile făcute de noi aici, la
Salvați Copiii, putem spune că este un mit faptul că abuzul sexual li se
întâmplă doar anumitor copii. Adevărul este că abuzul sexual nu are legătură cu
statutul socio-economic, educațional și nici cu caracteristicele unui copil, în
general. Dar, sigur că condițiile economice și sociologice și familiale de
genul izolare socială, divorț, relație de concubinaj, evenimente neplăcute în
climatul familial, dificultăți economice, pot duce și pot constitui un factor
de risc pentru copii».

Într-adevăr, spune și Gabriela
Alexandrescu, faptul că un copil e mai expus abuzului sexual dacă vine dintr-un
mediu social și economic vulnerabil este doar un mit:

«În ceea ce îi privește pe abuzatori, putem
spune că aceștia sunt, în mare parte, membri ai familiei de origine sau ai unei
familii extinse. Sunt persoane pe care copiii le cunosc, în care au încredere,
de exemplu vecini, prieteni de familie, persoane care sunt într-o poziție de
putere față de copii, de exemplu profesor, antrenor, asistent maternal, membrii
familiei acestora. Întotdeauna agresorul încearcă să ascundă abuzul și, de obicei,
sunt persoane bune, grijulii, pentru a păcăli părinții și a câștiga încrederea
copilului și a familiei».

Psihoterapeutul Elena Maria Dumitrescu atrage atenția
asupra lipsei psihoterapiei la copilul victimă a abuzului sexual:

«Psihoterapia dispune de metode terapeutice prin
care se poate interveni în vederea vindecării acestor răni care afectează
posibilitățile de adaptare ale persoanei afectate. Rezultatul depinde de o
serie de factori printre care foarte important este acela de a stabili legătura
de încredere cu persoane semnificative din viața copilului, care-i pot oferi în
mod real siguranță și protecție. Când această rană este extrem de profundă și
legătura cu acea persoană nu se poate realiza pentru a satisface nevoile
copilului, acesta va învăța să trăiască cu această rană prin dezvoltarea anumitor
abilități de adaptare.

O relație părinte-copil bazată pe satisfacerea nevoilor
emoționale ale copilului poate crea un mediu securizant, în care acesta să
comunice deschis cu părintele său despre experiențele sale de zi cu zi. Astfel,
părintele poate observa cu cine și în ce fel relaționează copilul în
interacțiunile sale și poate identifica anumite aspecte nesănătoase, dacă este
cazul. Din
păcate, sunt situații în care, dintr-o multitudine de motive, aceste legături
nu pot fi realizate. Abuzatorii sunt foarte buni observatori, sesizând, astfel,
punctele vulnerabile ale victimei, vor profita de existența acestora și vor
manipula lucrurile în direcția în care vor să se dezvolte scopurile lor
machiavelice.

Cum arată calea spre
vindecare a copilului abuzat sexual ne spune în continuare psihoterapeutul
Elena Maria Dumitrescu.

Dincolo de
manifestarea tabloului patologic al abuzatorului sexual, vorbim de ceea ce,
psihologic, numim triunghiul dramatic agresor, victimă și salvator. Noi,
oamenii, învățăm roluri. Astfel, unii vor învăța rolul agresorului,
identificându-se cu acesta, și, astfel, vor deveni agresori, la rândul lor,
prin diferite forme de manifestare. Alții, dimpotrivă. Vor lua rolul
salvatorului, în relațiile pe care le au, dorind să salveze copilul din fiecare
persoană apropiată. Iar unii vor continua să trăiască în poziția de victimă, în
relațiile lor cu ceilalți. Vorbind despre abuzul asupra copiilor, cu cât
intervenim mai din timp, cu atât sunt șanse mai mari ca victima să învețe
abilități noi de adaptare și funcționalitate și chiar de vindecare. Odată
cu vârsta adultă și definitivarea procesului de formare a personalității,
lucrurile se stabilizează tot mai mult. Psihoterapia dispune de tehnici de
intervenție în vederea parcurgerii procesului terapeutic al victimei, atât în
rolul de copil, cât și în cel al adultului».