Tag: World Cinema Documentary

  • „Acasă, My Home“: meistgekrönter Dokumentarfilm des Jahres

    „Acasă, My Home“: meistgekrönter Dokumentarfilm des Jahres

    Die Dokumentation Acasă, My Home“, mit der der Filmemacher Radu Ciorniciuc sein Debüt als Dokumentarfilmregisseur gab, hat auf dem Internationalen Filmfestival Sundance den Preis für das beste Bild (den World Cinema Documentary Award) erhalten. Die rumänische Dokumentation wurde ebenfalls mit dem Preis der Jury auf dem Internationalen Dokumentarfilmfestival in Thessaloniki ausgezeichnet. In München erhielt der Dokumentarfilm von Radu Ciorniciuc den Gro‎ßen Preis des Festivals DOK.fest.



    Acasă, My Home“ erzählt die Geschichte einer obdachlosen Roma-Familie, die etwa zwanzig Jahre lang im wilden Văcăreşti-Delta am Rande der rumänischen Hauptstadt lebte, einem verlassenen Ort, der nach seiner Verwilderung zu einem Schutzgebiet und dem ersten städtischen Naturpark Rumäniens erklärt wurde. Vier Jahre lang verfolgte der Regisseur Radu Ciorniciuc das gro‎ße Abenteuer“, das die Familie Enache erlebt hat, ihren Weg von einem Leben in perfekter Harmonie mit der Natur zu einem Leben im Gro‎ßstadtdschungel. Gleichzeitig startete sein Team ein soziales Projekt, zu dem viele Experten und humanitäre Organisationen beitrugen. Und das aus gutem Grund: Die elf Mitglieder der Familie Enache hatten ein Leben au‎ßerhalb der Gesellschaft geführt — ohne Identitätspapiere, ohne Bildung, ohne Zugang zu medizinischer Versorgung. Mittlerweile sind alle neun Kinder dieser Familie behördlich registriert, sind in der Schule eingeschrieben und werden regelmä‎ßig von Ärzten besucht. Die Erwachsenen ihrerseits haben feste Arbeitsplätze.



    Der Reporter Radu Ciorniciuc ist einer der Gründer des unabhängigen Journalisten-Portals Casa Jurnalistului“ und Produzent von zahlreichen Reportagen. Mit diesem Film schaffte der Journalist den Übergang von Reportagen zu Dokumentationen:



    Meine Faszination für die Geschichte dieser Familie ist dadurch zu erklären, dass diese Menschen eine starke und konsolidierte Familie sind. Zum zweiten die fabelhafte Beziehung der Kinder zur Natur ist eines der Themen, die meiner Meinung nach eine gro‎ße Bedeutung tragen. Nachdem sie in die Stadt gezogen sind, habe ich natürlich den Integrationsprozess beobachtet. Die ganze Geschichte erwies sich als sehr komplex, selbst wenn vor vier Jahren, als das Projekt startete, alles ganz einfach schien. Deswegen haben wir ursprünglich das Ganze als Reportage mit einer sozialen Komponente um die Geschichte des Văcăreşti-Deltas, und nicht als Film gedacht. Aber die Geschichte entwickelte sich ganz natürlich zu dem, was sie geworden ist. Wir haben jahrelang für diesen Film gearbeitet und wir hatten mit der Zeit neue Ideen. Was den Filmschnitt angeht, sehe ich es immer als gro‎ße Herausforderung, hunderte Stunden Aufnahmen zu haben und daraus die Essenz zu ziehen, die die Geschichte bildet. Als Regisseur ist man gezwungen, rund 300 Aufnahmestunden in 86 Minuten zu komprimieren. Am Anfang schien es mir so gut wie unmöglich, die ganze Geschichte zu erzählen, aber zusammen mit der Drehbuchautorin Lidia Vdovîi und der Produzentin Monica Lăzurean-Gorgan und besonders mit dem Cutter Andrei Gorgan haben wir es geschafft, das Wesentliche aus rund 300 Aufnahmestunden zu finden, ohne die wichtigen Themen zu übersehen. Der Schnitt dauerte zwei Jahre, weil das sehr schwer ist, so viel Stoff in einem Film zu fassen und die beste Form einer solchen Geschichte zu finden.“




    Radu Ciorniciuc und die Drehbuchautorin Lina Vdovîi haben sich in erster Linie gewünscht, ihren Figuren eine Stimme zu verleihen. Das sei nur dann möglich, wenn man Empathie zeigt und wenn man versteht, wie schwer die Integration einer Roma-Familie in der Gesellschaft ist, sagen unsere Gesprächspartner. Selbst wenn Acasă, My Home“ sich international eines gro‎ßen Erfolgs freute, konnte Radu Ciorniciuc im Kontext der Coronavirus-Pandemie bei Preisverleihungen nicht dabei sein:



    Dank Zoom konnte ich so viele Filmfestivals erreichen, physisch konnte ich allerdings nur in Zürich sein, wo wir einen Sonderpreis gewonnen haben, und in Köln, wo wir eine andere wichtige Auszeichnung erhielten, dank der diese Produktion europaweit viel an Sichtbarkeit gewonnen hat. Es ist beeindruckend, so viele Menschen zu treffen, die unserem Projekt nahestanden, einem Projekt, das zum Nachdenken anregte, so viele Diskussionen auslöste und die Menschen auf eine harte Realität aufmerksam machte. Wir waren so froh, zu sehen, dass die Kinosäle in Zürich und Köln voll waren und bei den Q & A-Sessions gab es auch ein zahlreiches Publikum. Das finde ich wunderbar, dass die Menschen ihr Interesse und die Neugier für solche Geschichten nie verlieren.“




    Die Dokumentation Acasă, My Home“ wurde auch für die Preise der Europäischen Filmakademie (EFA) ausgewählt und feierte am 15. Oktober seine Premiere im Pay-TV-Sender HBO GO.

  • „Acasă”/„Acasă, My Home”, documentarul de debut al regizorului Radu Ciorniciuc

    „Acasă”/„Acasă, My Home”, documentarul de debut al regizorului Radu Ciorniciuc

    Prezentat în secţiunea World
    Cinema Documentary a celei de-a 42-a ediţii a Sundance Film Festival, Acasă, My Home, documentarul de debut al regizorului Radu Ciorniciuc,
    a câştigat Premiul Special al Juriului pentru Imagine (World Cinema Documentary
    Special Jury Award for Cinematography), fiind apreciate fluiditatea şi
    tenacitatea mişcărilor camerei
    .

    Imaginea
    filmului este semnată de Radu Ciorniciuc şi Mircea Topoleanu. Filmul regizat de
    Radu Ciorniciuc ar fi urmat să deschidă și cea de-a 13-a ediție a festivalului
    One World Romania, amânat din cauza pandemiei de coronavirus. Acasă, My
    Home spune povestea unei familii care a trăit timp de 20 de ani în
    sălbăticia din Delta Văcărești, până când locul a căpătat statutul de zonă
    protejată – Parcul Natural Văcărești – primul parc natural urban din România.
    Timp de patru ani, regizorul Radu Ciorniciuc a urmărit marea aventură prin care
    a trecut familia Enache: de la o viață în completă armonie cu natura, la traiul
    plin de provocări din marea junglă urbană a capitalei. Radu Ciorniciuc,
    reporter special, este unul dintre co-fondatorii Casei Jurnalistului, realizator
    a numeroase reportaje pentru The Guardian, Al-Jazeera, Channel 4 News, ZDF, și a
    fost premiat național și internațional la Premiile Superscrieri (Superscrierea
    anului 2014), Royal Television Society UK (2014), Amnesty International UK
    (2014) și Harold Wincott Award for Business Economic and Financial Journalism
    (2016).

    Am vorbit cu Radu Ciorniciuc
    despre trecerea de la jurnalism la film documentar: La
    mine a venit cumva naturală trecerea, în sensul că în reportajele pe care le
    făceam la Casa Jurnalistului priveam întotdeauna în subiecte şi valoarea de documentar.
    Şi în cazul Acasă, My Home mi-am dat seama că n-aveam cum să spun povestea doar
    cu instrumentele limitative ale reportajului. A fost momentul în care am
    încercat să caut modalități de a spune povestea asta, de a o spune
    cât mai aproape de felul în care o aveam în minte. Pentru mine acești patru
    ani, cât a durat lucrul la Acasă, au fost o şcoală de film foarte
    bună, am participat la multe workshopuri din Europa unde am cunoscut
    profesioniști de la care am învățat foarte mult, uneori dureros de mult. Totul
    a venit din nevoia de a spune povestea aceasta într-un mod mai profund și mai
    complex decât aș fi putut s-o fac printr-un reportaj.



    Acasă, My Home a fost unul dintre
    filmele favorite ale publicului la Sundance 2020, subliniind portretele
    emoționante ale celor mai tineri din familia Enache și provocările pe care le
    înfruntă, într-o perioadă în care mulți copii cresc cu iPads ca parte obișnuită
    a divertismentului zilnic
    a scris publicația SOUNDVENUE.

    Radu
    Ciorniciuc: Aş putea
    spune că Acasă, my Home e filmul dramei unei
    familii. Filmul este povestea acestei familii, întinsă pe patru ani, am filmat
    aproape doi ani cu ei în Delta Văcăreşti. Apoi, încă aproape doi ani am
    filmat după ce ei s-au stabilit în oraş, în timpul procesului lor de integrare
    socială. Este un documentar realizat în colaborare cu coscenarista Lina Vdovîi
    și cu Mircea Topoleanu. Nici unul dintre noi nu avea experienţă în
    cinematografie, însă am reuşit să colaborăm, iar de la un moment dat ni s-a
    alăturat şi un producător cu experienţă.

    Oricum, pentru că suntem jurnalişti şi
    am avut acces la nişte canale prin care am comunicat mereu cu publicul,
    proiectul devenise destul de vizibil. A fost şi încercarea de a consolida
    proiectul social pe care l-am pornit şi care şi-a propus o tranziţie mai puţin
    traumatizantă a copiilor şi a părinţilor lor, eforturi care au fost susţinute
    şi de public. Datorită celor care ne-au susţinut am putut realiza acest
    proiect multimedia, Acasă. Este un album făcut de copii în primul lor
    an de tranziţie, când au documentat perioada de la plecarea din Deltă până la
    terminarea primului an de şcoală. Până atunci, ei nu mai fuseseră niciodată la
    şcoală.



    Echipa filmului a dezvoltat, în același timp, și un
    proiect social la care au contribuit nenumărați specialiști și organizații
    umanitare. Cei 11 membri ai familiei au trăit izolați de societate: fără
    documente, fără educație sau acces la sănătate. Acum, toți cei nouă copii din
    familia Enache au acte, merg la școală, sunt văzuți în mod regulat de medici,
    iar adulții au locuri de muncă.

    Radu Ciorniciuc: Au fost niște
    lucruri foarte contradictorii care m-au determinat să fac filmul. Vedeam că au
    o condiție socială destul de precară, însă ce m-a
    fascinat la oamenii ăştia a fost sentimentul de familie și faptul că exista
    acolo o grijă între oamenii din familie pentru ceilalți. Și venind după niște
    ani petrecuți în străinătate, niște ani în care am muncit foarte mult, eram
    aproape de burnout, cu atât mai mult am fost fascinat de acești oameni. Asta
    m-a și ținut legat de povestea asta, felul în care erau împreună oamenii ăştia,
    felul în care relaționau între ei, dincolo de starea lor materială precară.

    Pentru
    mine nu era nou, dar era ceva de care uitasem. Eu am plecat foarte devreme de
    acasă și cumva uitasem ce înseamnă să ai niște frați lângă tine, să ai părinți
    care îți poartă de grijă. Asta m-a împins să-mi doresc să fac mai mult decât un
    reportaj din povestea asta. Și, cumva, filmul ăsta m-a făcut să-mi fie mai
    puţin frică de dragoste şi de vulnerabilitate.