Radio România Internațional

Tag: world vision

World Vision hilft armutsbetroffenen Kindern auf dem Land

In Rumänien gibt es zahlreiche Menschen, die von Armut bedroht sind. Laut den Statistiken eines sozialen Projektes der Friedrich-Ebert-Stiftung in Rumänien verdienen mehr als 1,5 Millionen Personen weniger als 3 Euro pro Tag. Mit diesen Zahlen ist Rumänien Schlusslicht in der EU in Sachen Sozialschutz. Die Einkommen der 10% der ärmsten Rumänen betragen nur ein Zehntel von dem, was 10% der ärmsten Europäer verdienen. Auf dem Lande gibt es sogar ganze Gemeinschaften, die sich mit zahlreichen Nöten und Unzulänglichkeiten konfrontieren.

Das fand die Stiftung World Vision Rumänien durch die soziologische Studie Bunăstarea copilului din mediul rural“ (Der Wohlstand des Kindes im ländlichen Milieu“) heraus. Oana Şerban, Zuständige für die Kommunikation im Rahmen der Stiftung World Vision, erläutert:

Es gibt viele Probleme. Wir haben viele Schulabbrecher auf dem Land. Diese Kinder haben kein Geld, um eine Schule zu besuchen. Sie bekommen keine materielle und seelische Unterstützung. Sie haben keine Kleider, keine Schuhe. Die Erwachsenen können auch nicht viel tun. Die Eltern finden in Rumänien keine Arbeit, deshalb fahren nicht wenige ins Ausland, wo sie auch nicht viel verdienen. Die Leute auf dem Dorf haben viele Kinder, und es ist sehr schwer, sie mit allem Nötigen zu versorgen.“

Eines von 11 Kindern, die auf dem Land leben, geht abends hungrig ins Bett. Eine der Folgen ist der Schulabbruch, von dem 19% der Gesamtzahl der Schüler in Rumänien betroffen sind. 74% der Schulabbrecher sind vom Dorf. Deshalb orientieren Organisationen wie World Vision ihre Projekte in Richtung Vorbeugen des Phänomens, das von der Armut hervorgerufen wird. Eines der Projekte hei‎ßt Pâine şi mâine“ (Brot und der morgige Tag“). Oana Şerban dazu:

Wir versuchen, durch das Programm »Brot und der morgige Tag« die Zahl der Schulabbrüche zu vermindern. Wir bieten ein warmes Mittagessen und zwei Nachhilfestunden am Tag. Eingeschrieben sind 1250 Kinder aus drei Landkreisen: Dolj, Vâlcea und Vaslui. Anfang 2019 wollen wir unser Projekt auch auf Cluj (Klausenburg) ausweiten. Wir haben das Programm vor zwei Jahren gestartet, weil wir erfahren hatten, dass es auf dem Dorf Probleme hinsichtlich der Ernährung der Kinder gibt. Entweder essen die Kinder gar nicht, oder sie essen wenig und ungesund. Unser warmes Mittagessen wurde von den Schülern und Lehrern gut aufgenommen. Die Kinder versuchen, nicht mehr zu fehlen, sind gut integriert und fühlen sich glücklicher in der Schule.“

Dieses Programm ergänzt ein 10 Jahre altes Projekt, das die Schüler als Ziel hatte. Es geht um Ich will in die neunte Klasse“. Oana Şerban dazu:

Praktisch bieten wir den Kindern Stipendien, die aus sehr armen Familien stammen und lernen wollen. Wir bieten ihnen Hilfe. Es geht nicht nur ums Geld. Ein Teil davon geht zu ihnen, so dass sie alleine die Summe verwalten können, während der andere Teil für die Aktivitäten verwendet wird, die im Rahmen des Projekts durchgeführt werden. Die Kinder werden dadurch unabhängiger. Es ist aber nicht leicht, das Dorf zu verlassen, um in die Stadt zu kommen. Wir organisieren verschiedene Aktivitäten für Sozialisierung und helfen ihnen bei den Hausaufgaben. Es geht um ein komplexes Programm. Wir haben für jeden einzelnen Schüler einen Plan. Sie sind nicht alle gleich. Wir handeln unterschiedlich. In diesen 10 Jahren hatten wir 1395 Absolventen, 74% haben die Reifeprüfung bestanden. 260 haben auch eine Hochschule besucht. Sie werden durch individuelle Spender oder Partnerschaften mit Unternehmen unterstützt.“

Und weil der Winter typische Probleme mit sich bringt, wurde eine Kampagne gestartet, die als Ziel das Spenden von Schuhen und Stiefeln hat. Die Kinder aus armen Verhältnissen, die auf dem Dorf leben, haben im Winter oft keine Winterschuhe. Oana Şerban dazu:

Es ist eine traurige Realität, aber das ist die Wirklichkeit. Ein Paar Stiefel wird von einem Bruder zum anderen weitergegeben, so dass die Kinder in die Schule gehen können. Deshalb haben wir uns vorgenommen, etwas Konkretes zu tun. Wir sammeln Geld für alle Kinder der Gemeinden, wo wir tätig sind. Es geht um rund 14.500 Kinder. Wie können sie unterstützt werden? Durch Spenden, natürlich. Mit jeder SMS an die Nummer 8849 mit dem Text »GHETE« (»Winterschuhe«) spendet man 4 Euro. Die Kampagne dauert bis Ende Januar.“

Um das Leben dieser benachteiligten Menschen nachhaltig zu verbessern, braucht man konstante und systematische Hilfe.

26 December 2018
Children education and welfare in rural Romania

Romanias rural population accounts for 44%t of the countrys entire population. It is also here that, according to statistics, the number of households on the verge of poverty is greater than that in urban areas, and this affects children, too. For these children, poverty has long-lasting consequences. Poverty affects childrens school performance and reduces their development potential, and can generate inequalities on the labour market and society in general. The economic gap between the rural and urban areas is also reflected in school performance, such as the results obtained in evaluation exams before going to high school and the baccalaureate exams.

Ligia Deca is a state advisor working for the Presidents Office and the coordinator of the Educated Romaniaprogramme, run under the aegis of Romanias President. She tells us more about the situation of children living in rural areas as far as education is concerned.

“In 2017, for example, the average grade in the secondary school evaluation exams was 5.60 in the urban areas and 7.40 in the urban areas. It is a major gap. Although 54% of Romanias young people who turn 18 live in rural areas, only 30% of them have even registered for the baccalaureate exam. For those who have, the success rate is 13% lower than in the case of children from urban areas. There are regions where the infrastructure exists, such as sports halls and school buildings, but there are no resources to heat these places or purchase the required teaching materials.”

The situation of education in the rural regions is a reflection of the general state of affairs in these areas. The World Vision Romania Foundation, which has been assessing children welfare in rural areas since 2012, confirms that this how things are. Their 2018 results are based on opinion polls carried out in the last part of 2017. Daniela Buzducea, the national director of World Vision Romania, sums up respondents perceptions of their own incomes in the rural areas:

“One in two families places itself in a vulnerability area. Which means their incomes are not enough to get by or that their income is just enough for them to live from one month to the next. Families are trying to have more than one source of income. The myth that in the rural regions people dont do anything to help themselves is not true. Its a false perception. People work really hard and there are families with five different sources of income. Even so, between 38 and 41% of families say they find it really hard to get by from one month to the next.”

For around 60% of households, salaries have been the main source of income between 2014 and 2018. The number of countryside families with a salaried member increased between 2012 and 2016 but has begun to decrease again this year. At the moment, around 33% of rural households live below the poverty line and receive some form of social assistance because of their very low incomes. One of the most obvious consequences of poverty is school dropout. The rural dropout rate has decreased by 0.5% since 2016, but this is obviously far too little. The same World Vision survey on children welfare in the rural areas also tells us why children stop going to school. Daniela Buzducea:

“Of course the top factor is the cost of going to school. Public education is free of charge in Romania, but the costs of sending kids to school for rural families struggling with poverty are sometimes overwhelming. Another reason is that some children cannot cope with the academic tasks they are presented with in school. In other words, what they are taught at school does not enable them to learn enough to advance from one year to the next.”

Some 51% of the kids who drop out from school in rural communities say they no longer go to school because they have poor results. The school location and the means of getting there are further barriers to their access to education, although some progress has been made in this respect compared to previous years. Here is Daniela Buzducea once again:

“A comparative analysis indicates that 2% of the children walk to school, and that going to and from school now takes less time. On the one hand, in many villages there are school buses and more children live closer to the village centres. But on the other hand, the proportion of kids who say they miss classes in order to work has increased. It is actually a 50% increase compared to 2016, and this is another reason for concern. As many as 6.3% of the children who live in the countryside say they are tired because they work before or after school, and this is a 75% increase compared to 2016. Most of them do household work at home, but more than 2% say they also work for their neighbours.”

Another alarming fact is related to nutrition, which is extremely important for the normal psychological and physical development of children. Daniela Buzducea:

“A total of 9% of the children say they go to bed hungry, 6% only occasionally, but 3% say they are always hungry when they go to sleep. This is extremely alarming, because it means one in eleven kids in rural communities. A similar number said they only get a maximum of two meals a day, which means in fact that many of them only get one meal per day. Furthermore, we wanted to see the quality of their meals, and found out that one in eight children eat a loaf of bread per day.”

Given the effects of poverty on education and nutrition, expert recommendations for public policy makers emphasise the need to draw up programmes that are able to provide integrated solutions for all these problems in the rural environment.

22 August 2018
Activism social contra sărăciei

În pragul şi în
timpul sărbătorilor de iarnă, când relaxarea şi veselia se îmbină, în mod
tradiţional, cu generozitatea, cei mai puţin favorizaţi de soartă nu sunt deloc
uitaţi. Mai ales că în România, persoanele aflate în pragul sărăciei sau chiar
în plină sărăcie sunt în continuare numeroase. Conform statisticilor compilate
de Monitorul Social, proiect al Fundaţiei Friedrich Ebert România, mai
mult de 1,5 milioane de persoane
câștigă sub 3 euro pe zi. Cifrele acestea ne situează pe primul loc în
topul europenilor aflaţi în situaţii de vulnerabilitate: veniturile celor 10% cei mai săraci români
sunt de 10 ori mai mici decât ale celor 10% cei mai săraci europeni. La ţară,
există chiar comunităţi întregi marcate de vulnerabilităţi multiple, după cum
au aflat cei de la Fundaţia World Vision România prin intermediul studiului
sociologic Bunăstarea copilului din mediul rural. Oana Şerban,
directoare de comunicare în cadrul Fundaţiei World Vision, ne
explică: Acolo sunt probleme de
toate felurile, sunt probleme grave de abandon școlar, căci acei copii nu au
suficiente resurse financiare pentru a merge la școală, fie nu are cine să-i
susțină și moral, nu doar material, fie nu au cu ce se încălța, fie nu au cu ce
se îmbrăca. Pe lângă abandonul școlar, există și alt tip de probleme: lipsa de
oportunități pentru adulți. Părinții acestor copii nu-și găsesc locuri de muncă
la țară. De aceea unii din ei pleacă în străinătate să muncească acolo, iar
alții sunt zilieri, oricum pe bani puțini. În condițiile în care oamenii de la
sat au copiii mulți, este foarte greu să le asigure ceva substanțial.

Prin urmare, la
ţară, unul din 11 copii merge la culcare flămând. Printre consecinţe se află şi
abandonul şcolar, ajuns la 19% din totalul elevilor din România. 74% din cei
care renunţă la şcoală provin din mediul rural. De aceea, organizaţiile
caritabile, precum World Vision, îşi orientează proiectele către prevenirea
acestui fenomen derivat tot din sărăcie. Unul din proiecte se numeşte Pâine şi
mâine.

Oana Şerban: Pâine și Mâine este un program prin care
noi încercăm să reducem cifrele înspăimântătoare ale abandonului școlar. Prin
acest program noi oferim o masă caldă la școală și două ore de ajutor la teme.
În program sunt cuprinși peste 1250 de copii din trei județe (Dolj, Vâlcea și
Vaslui). Urmează ca, la începutul anului, să ne extindem și într-o comunitate
din Cluj. Am lansat acest program de doi ani, tocmai fiindcă am aflat că sunt
în continuare probleme cu alimentația copiilor la țară. Copiii nu mănâncă sau
mănâncă prost și puțin. Iar masa caldă oferită de noi a fost bine primită și de
către copii, și de către profesori. Încearcă să nu lipseasă de la școală și
sunt cât mai bine integrați. Sunt și mai fericiți la școală.

Acest program s-a
alăturat în anii din urmă unui proiect vechi de 10 ani, destinat elevilor de
liceu şi intitulat Vreau în clasa a noua, după cum ne spune tot Oana Şerban: Practic noi oferim nişte burse unor copii care provin din familii
extrem de sărace, dar care-şi doresc să înveţe. Noi le oferim un ajutor care nu
este doar unul bănesc. O parte din bani merge la ei, pentru a şi-i gestiona singuri,
dar cealaltă parte merge către alte activităţi din proiect. Dincolo de
sprijinul pe care-l primesc pentru rechizite, cazare sau transport, există şi o
componentă care-i ajută să fie mai independenţi. Nu-i uşor pentru copil să se
mute de la ţară la oraş pentru a se duce la liceu. Organizăm pentru ei diverse
activităţi de socializare şi le oferim, de asemenea, ajutor la teme. E un
program complex şi pentru fiecare elev există un plan individual de
intervenţie. Nu acţionăm la fel pentru toată lumea. În aceşti 10 ani noi am
avut 1395 de absolvenţi de liceu. Promovabilitatea la bac este de 74% la nivel
naţional pentru absolvenţii noştri. Iar dintre 260 au terminat şi facultatea.
Ei sunt susţinuţi de donatori individuali şi prin parteneriate cu diverse companii.

Şi pentru că
iarna vine cu problemele ei specifice, care se adaugă celor care deja îi
împovărează pe copii, recent a fost lansată o campanie de sezon destinată
donaţiei de încălţăminte. În comunităţile rurale sărace, iarna copiii nu prea
au cu ce să se încalţe, a constatat Oana Şerban: E o realitate tristă,
dar ăsta e adevărul. De multe ori, aceeaşi pereche de cizme trece de la un
frate la altul ca să iasă din casă sau ca să se ducă la şcoală. De aceea, ne-am
propus să facem ceva. Strângem bani ca să cumpărăm încălţăminte pentru absolut
toţi copiii din comunităţile unde activăm noi. Este vorba de aproximativ 14.500
de copii. Cum pot fi susţinuţi ei? Prin donaţii oferite prin SMS la numărul
8849 cu textul GHETE, un SMS cu valoare de 4 euro. Este o campanie pe care am
gândit-o să dureze până la sfârşitul lunii ianuarie.

Însă pentru ca viaţa acestor oameni să se
îmbunătăţească pe termen lung, e nevoie de ajutor constant şi sistemic.

9 January 2018
Bildungssystem: Qualität braucht Investitionen

In Rumänien setzt man sich immer intensiver mit der Qualität des Bildungssystems auseinander, vor allem innerhalb der Zivilgesellschaft. Vor diesem Hintergrund hat die Stiftung World Vision România“ eine Untersuchung durchgeführt, und zwar über die Art und Weise, in der die Schule von Eltern und Kindern wahrgenommen wird.

Die Studie zur Qualität der Bildung wurde in 157 Schulen in ländlichen und benachteiligten Gebieten aus sechs Landkreisen durchgeführt. Deren Schlussfolgerungen bestätigen teilweise die informellen Debatten der Gesellschaften. Zum Beispiel sind die Schulen auf dem Lande entgegen gängiger Meinung zu 90% mit Fachlaboratorien ausgestattet, allerdings sind sie nur zu 10% ausgelastet. Erwartungsgemä‎ß wird das Informatik-Labor am häufigsten genutzt. Zudem arbeitet nur einer von zwei Schülern am PC, nur ein gutes Drittel aller Schüler hat Internet-Zugang. Andererseits hob die Studie auch positive Aspekte hervor. Etwa die Tatsache, dass es genügend Klassenräume gibt. In sehr vielen Schulen wird in einer einzigen Schicht unterrichtet, Nachmittagsunterricht gibt es nur in wenigen Ausnahmen.

Die Autoren der Studie stellten ferner einen Widerspruch hinsichtlich der Beteiligung der Eltern am Bildungsvorgang fest: Obwohl die Schule in ländlichen Gebieten als extrem wichtige Institution wahrgenommen wird und die Bevölkerung mit dem Schulalltag generell zufrieden ist, wissen die Eltern oft nicht genau, was in den Schulen passiert. Das erklärt der Vorsitzende der Rumänischen Agentur für Qualitätssicherung in der voruniversitären Bildung, Şerban Iosifescu. Er leitete die Forschungsarbeit und kennt weitere Details der Studie.

Wir haben weiter festgestellt, dass jeder Schüler regelmä‎ßig Hausaufgaben in mindestens drei Fächern täglich zu machen hat. 80% der Schüler behaupten, dass mehr als die Hälfte einer Schulstunde für die Ausführungen des Lehrers verbraucht wird. Zwei der lernfördernden Faktoren erhielten die niedrigsten Bewertungen: die Umsetzung der Kenntnisse in reellen Alltagssituationen und die Möglichkeit, Zusammenhänge zwischen den Kenntnissen herzustellen. In jeder Schule gibt es mindestens einen Lehrer, der Verbindungen zwischen den Lehrfächern herstellt, generell ist es nur einer, und nicht alle, so wie es sein sollte. Was wir als positiv bewerten konnten: Die Lehrkräfte bieten den Schülern Unterstützung und Feedback an. Au‎ßerdem fanden wir heraus, dass sich die Art und Weise, in der die Bewertung der Schüler stattfindet, ebenfalls verbessert hat. Die Ergebnisse der Bewertung werden für Korrekturma‎ßnahmen verwendet, allerdings weniger für die Identifizierung der Ursachen schwacher Lernleistungen oder für die Steigerung der Motivation beim Lernen.“

All diese Informationen sind laut Şerban Iosifescu ausreichend, um den Autoren der World Vision“-Studien zu bestimmten Schlussfolgerungen zu verhelfen:

Die Tätigkeit der Lehrkräfte ist eher auf den Unterricht an sich ausgerichtet und weniger darauf, dass sich die Schüler gewisse Kenntnisse aneignen. Die Autonomie der Schüler ist relativ eingeschränkt, der Bildungsprozess wird noch als Übermittlung von Informationen definiert, dabei hat die Bewertung überwiegend den kognitiven und weniger den verhaltensbezogenen Teil in ihrem Mittelpunkt.“

Jenseits der Tatsache, dass sie nicht genau wissen, was mit ihren Kindern während des Unterrichts geschieht, gibt einer von drei Eltern an, dass sie bei der Festlegung der Wahlfächer nicht zu Rate gezogen werden. Dieselbe Antwort gab auch knapp die Hälfte aller Schüler. Neben den Hausaufgaben, der Bewertung und dem Aneignen von Kenntnissen stellen die Schulabgänger eines der grö‎ßten Probleme dar. Viele Schüler verlassen die Schule oder bleiben dem Unterricht fern, weil sie entweder für den Unterhalt ihrer Familie sorgen müssen, oder weil sie andere persönliche Probleme haben, für deren Behebung die Schule nicht vorbereitet ist, erklärt Şerban Iosifescu.

Besorgniserregend sind die fehlenden Betreuungs- und Beratungsdienstleistungen, viele Schüler sagen, sie hätten niemals derartige Dienstleistungen beansprucht. Es gibt sehr viele unbegründete Fehlzeiten, die den Eltern und Schülern bekannt sind. Hauptursache sind die Probleme der entsprechenden Familien und nicht etwa eine Unzufriedenheit über die Schule. Ein Gro‎ßteil der Schüler und Eltern sind der Ansicht, dass man einen Schulabschluss machen muss, allerdings ist der Anteil derjenigen, die angeben, den Schulunterricht abbrechen zu wollen, sehr hoch. Es sind insgesamt 35%, also zweimal so hoch wie der Landesdurchschnitt. Die Schulabgängerquote steht in starkem Zusammenhang mit dem Bildungsniveau und den Einkommen der Familie.“

Ferner gibt es einen Zusammenhang mit der Arbeit, die manche Kinder im eigenen Haushalt verrichten müssen. Laut der World-Vision-Studie trifft das auf eines von zehn Kindern zu. Der vorzeitige Schulabgang hat ohnehin nicht nur Auswirkungen auf persönlicher Ebene, sondern auch für die Wirtschaft. Das ergab eine UNICEF-Studie zum Thema Kosten der unzureichenden Investitionen in das rumänische Bildungssystem“. Luminiţa Costache, Expertin bei der Organisation, erklärt, welchen Preis man konkret für einen Schulabgänger zahlen muss:

Die lebenslangen Kosten für einen vorzeitigen Schulabgang liegen zwischen 100.000 und 1,1 Millionen Euro pro Person. Diese Zahlen sind in unterschiedlichen Landesstudien wiederzufinden, sie treffen nicht nur auf Rumänien zu. Die allgemeinen Kosten eines vorzeitigen Schulabgangs in Rumänien entsprechen 0,9% des Bruttoinlandsproduktes. Auf individueller Ebene reduziert jede zusätzlich absolvierte Jahrgangsstufe das Arbeitslosigkeitsrisiko um 8,2%.“

Da Rumänien derzeit der Bildung einen geringen Anteil am Bruttoinlandsprodukt zugesteht, sind die langfristigen Folgen für die Wirtschaft nicht gerade positiv. Ursprünglich hatte man sich im sogenannten Nationalen Pakt für die Bildung“ verpflichtet, 6% des Bruttoinlandsproduktes für das Bildungssystem auszugeben, erklärt Luminiţa Costache von der UNICEF:

Wir haben versucht, Szenarien nach unterschiedlichen Mustern auszuarbeiten: Was würde passieren, wenn Rumänien nach wie vor dieselben Summen in die Bildung investiert, und was, wenn das Investitionsniveau bis auf 6% des Bruttoinlandsproduktes ansteigen würde. Bislang werden aus dem Haushalt 4% für die Bildung ausgegeben, hier sind aber auch die privaten Ausgaben inbegriffen, nicht nur die Haushaltsmittel. Wenn wir dieses Niveau beibehalten, werden die Ziele der Europa-2020-Strategie nicht erreicht werden. Das zweite Szenario untersucht einen Anstieg der Mittel für die Bildung bis auf 6% bis 2025. Die Europa-2020-Ziele würden so erreicht, die Ergebnisse der PISA-Studie würden den Durchschnitt der OECD-Länder ausgleichen, und ein zusätzlich absolviertes Schuljahr würde ein Wachstum des BIP um 2,7 – 2.95% für einen Zeitraum von 10 Jahren verursachen. Mit anderen Worten wird Rumänien zwischen 12 und 17 Milliarden Euro in den kommenden zehn Jahren verlieren, wenn es seine Investitionen in die Bildung nicht erhöht.“

Indirekt schlagen also die Autoren der zwei Studien eine klare Linie vor: eine tiefgründige Veränderung der Finanzierung des Bildungssystems und der Beziehung zwischen Schule, Eltern und Schüler.

10 December 2014
Investiţiile în calitatea educaţiei

Cum preocupările privind calitatea educaţiei au crescut în ultima vreme, mai ales în rândul societăţii civile, Fundaţia World Vision” România a realizat o analiză a percepţiilor părinţilor şi copiilor despre şcoală. Intitulat chiar Calitatea educaţiei”, studiul a inclus 157 de şcoli din zone rurale şi dezavantajate de pe cuprinsul a şase judeţe, iar concluziile sale confirmă, în parte, discuţiile informale din societate. De pildă, deşi, în ciuda părerii comune, şcolile rurale sunt dotate, în proporţie de 90%, cu laboratoare de specialitate, acestea nu sunt folosite decât la 10% din capacitatea lor. Cel mai exploatat” laborator este, după cum era de aşteptat, cel de informatică. În plus, doar unul din doi elevi foloseşte calculatorul şi puţin peste o treime dintre ei au acces la internet. Pe de altă parte, la capitolul observaţiilor pozitive, s-a constatat că numărul sălilor de clasă este suficient de mare. În foarte multe şcoli se lucrează doar într-un singur schimb, doar în puţine, se învaţă în două. Cât despre implicarea părinţilor în actul educaţional, studiul notează un paradox: deşi, în comunităţile rurale, şcoala este o instituţie extrem de importantă şi oamenii sunt, în general, satisfăcuţi de viaţa şcolară, părinţii nu ştiu exact ce se întâmplă în şcoală, după cum am aflat de la Preşedintele ARACIP (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar), Şerban Iosifescu, coordonatorul cercetării. Tot el ne prezintă, în continuare, alte detalii ale studiului. O altă constatare este faptul că fiecare elev are cu regularitate teme scrise la cel puţin trei discipline, în fiecare zi. 80% elevi spun că mai mult de jumătate din timpul lecţiei este folosit pentru a asculta explicaţiile profesorului. Dintre factorii favorabili învăţării, scorurile cele mai mici sunt înregistrate la aplicarea cunoştinţelor la situaţii reale din viaţă şi la posibilitatea coroborării acestor cunoştinţe. În fiecare şcoală există cel puţin un profesor care face corelări între discipline, în general doar unul, nu toţi aşa cum ar trebui. Ceea ce am constatat ca element pozitiv: profesorii oferă sprijin şi feedback elevilor. De asemenea, tot un aspect pozitiv, am constatat că s-a îmbunătăţit modul în care se face evaluarea. Rezultatele evaluării sunt folosite pentru acţiuni corective, dar mai puţin pentru identificarea cauzelor rezultatelor slabe la învăţătură sau pentru creşterea motivaţiei pentru învăţare.

Toate acestea informaţii sunt suficiente pentru a-i face pe realizatorii studiului World Vision” să tragă anumite concluzii. Şerban Iosifescu: Activitatea profesorilor este centrată pe predare şi mai puţin pe însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe. Autonomia elevului este destul de scăzută, educaţie e încă definită ca transmitere de informaţie şi evaluarea se centrează mai mult pe partea cognitivă şi mai puţin pe cea comportamentală.

Pe lângă faptul că nu ştiu foarte bine ce se întâmplă cu copiii lor în timpul orelor, unul din trei părinţi declară că nu sunt consultaţi în stabilirea disciplinelor opţionale. Acelaşi lucru e valabil pentru aproape jumătate dintre elevi. În afara temelor, a evaluării şi a însuşirii de cunoştinţe, o altă problemă acută este părăsirea timpurie a şcolii. Mulţi elevi abandonează şcoala sau absentează pentru că fie muncesc pentru întreţinerea familiei, fie au alte probleme personale pe care şcoala nu e pregătită să le rezolve. Şerban Iosifescu: Un fapt îngrijorător îl constituie lipsa serviciilor de orientare şi consiliere, foarte mulţi elevi spunând că nu au beneficiat de astfel de servicii. Există un număr mare de absenţe nemotivate, cunoscute şi de părinţi şi de elevi. Principala cauză e legată de problemele din familiile respective şi nu ţine de nemulţumirile referitoare la şcoală. Mare majoritate a elevilor şi a părinţilor consideră că trebuie să continue studiile, dar procentul celor care declară că nu vor continua studiile este foarte mare, 35%, dublu faţă de media naţională. Această rată de părăsire timpurie a şcolii se corelează foarte puternic cu nivelul economic şi educaţional al familiei.

Se corelează, de asemenea, şi cu munca pe care unii copii o prestează în gospodăria proprie. Unul din zece face acest lucru, conform studiului World Vision. De altfel, abandonul şcolar nu are doar implicaţii la nivel personal, ci şi la nivel economic, potrivit unui studiu realizat de UNICEF şi intitulat Costul Investiţiei Insuficiente în Educaţie în România”. Luminiţa Costache, expertă în cadrul organizaţiei, ne arată care este preţul concret al abandonului şcolar. Costul de-a lungul vieţii al părăsirii timpurii a şcolii se situează între 100.000 de euro şi 1,1 milioane de euro în cazul fiecărei persoane care-şi întrerupe timpuriu studiile. Asta apare în diverse studii de ţară, nu este valabil doar pentru România. Costul general al părăsirii timpurii a şcolii pentru România este echivalentul a 0,9% din PIB. La nivel individual, fiecare an în plus de şcoală reduce riscul de şomaj cu 8,2%.”

Având în vedere că, oricum, România alocă educaţiei un procent mic din PIB, în loc de 6% aşa cum s-a propus în Pactul naţional pentru educaţie”, consecinţele pe termen lung asupra economiei nu sunt tocmai pozitive. Luminiţa Costache: Am încercat să facem scenarii, de genul ce s-ar întâmpla dacă România rămâne la acelaşi nivel de investiţie în educaţie şi ce se întâmplă dacă ar creşte nivelul de investiţie până la 6% din PIB. Nivelul de până acum al alocărilor bugetare este 4%, aici fiind incluse şi cheltuielile private cu educaţia, nu doar banii care vin de la buget. Dacă ne menţinem la acest nivel, ţintele din strategia Europa 2020 nu vor fi atinse. Al doilea scenariu: ce se întâmplă dacă bugetul educaţiei creşte la 6% din PIB până în 2025. Ţintele din strategia Europa 2020 sunt atinse, scorurile la testele PISA ating media OECD şi un an în plus de şcoală aduce o creştere între 2,7% şi 2,95% a PIB-ului pe o perioadă de 10 ani. Cu alte cuvinte, România pierde între 12 şi 17 miliarde de euro în următorii zece ani, dacă nu investeşte mai mult în educaţie.”

Prin urmare, ceea ce propun indirect autorii celor două studii este o modificare cât mai profundă atât a finanţării educaţiei, cât şi relaţiei dintre şcoală, părinţi şi elevi.

10 December 2014
Programme gegen Kinderarmut auf dem Land

In Rumänien leben 47,2% der Bevölkerung auf dem Lande. Auf den ersten Blick könnte man glauben, dass die Menschen hier sich selbst versorgen könnten. Man sollte hier folglich nicht auf extreme Armut sto‎ßen. Die Statistiken zeigen aber ein anderes Bild. Auf dem Lande Leben sechsmal so viele Menschen, die sich unter der Armutsgrenze befinden, als in der Stadt. Und, wie es auch zu erwarten war, sind die Kinder am meisten davon betroffen. Und das nicht nur auf dem Lande: Mehr als die Hälfte aller Kinder in Rumänien (52,2% in 2011) sind den Risiken der Armut und der sozialen Ausgrenzung ausgesetzt. Das ist die höchste Zahl der Kinderarmut in der EU. Sehr viele Kinder sind unterernährt und ihre Gesundheit hat darunter zu leiden. Weiter brechen sehr viele Kinder die Schule ab. Natürlich findet man solche Fälle öfter auf dem Lande vor. Daniela Buzducea von der rumänischen Filiale der Stiftung World Vision“ erklärt:

Die Kinder in Rumänien leiden an Unterernährung. Viele Studien bestätigen, dass eines von zehn Kindern unter drei Jahre unterernährt ist. Die Mutter ernährt sich nicht gut und ernährt ihr Kind mangelhaft. Man verzeichnet ein niedriges Eisen-Niveau im Körper. Im Rahmen einer Studie, die wir vor zwei Jahren durchgeführt haben, wurden die Kinder gefragt, wie gut sie essen. Einer von 10 sagte, er würde hungrig zu Bett gehen. Die Folgen einer solchen Ernährung werden in einigen Jahren im Gesundheitswesen spürbar sein, nicht nur bei den Kindern, sondern auch bei den Erwachsenen.“

Der Schulabbruch senkt die Chancen, später einen anständigen Arbeitsplatz auf dem europäischen Gemeinschaftsmarkt zu finden. Daniela Buzducea:

In den letzten Jahren ist die Zahl der Kinder, die keine Schule besuchen, gestiegen. Jährlich brechen in Rumänien etwa 40.000 Kinder die Schule trotz Schulpflicht ab. Die Lage ist insbesondere auf dem Lande gravierend. Infolge der Word-Vision-Studie konnten wir erkennen, dass die Entfernung zur nächtsgelegenen Schule einen Grund für den Schulabbruch darstellt. Die Kinder auf dem Lande bekommen erheblich kleinere Zensuren bei den nationalen Prüfungen. In 2011 haben etwa 30% der Kinder auf dem Lande eine Durchschnittsnote von unter 5 (in einem Benotungssystem von 1 bis 10) bei der nationalen Prüfung nach dem Abschluss der 8. Klasse bekommen. In der Stadt waren nur 13% der Kinder in dieser Lage. Folglich gibt es auch einen Qualitätsunterschied zwischen der Bildung auf dem Lande und in der Stadt.“

Welche ist dann die Lösung? Nichtregierungsorganisationen wie die Stiftung World Vision“ wickeln Programme für arme Kinder ab. Die kleine Gemeinschaft, aus der sie stammen, aber auch die breitere Gesellschaft soll diesen Kindern dabei helfen. Ein solches Programm ist Zukunfts-Spender“. Oana Şerban, Presse-Sprecherin von World Vision, erläutert:

Der Zukunfts-Spender ist ein Programm, mit Hilfe dessen wir den Bürgergeist in unser Leben zurückzuholen versuchen. Wir arbeiten mit den lokalen Behörden zusammen, mit anderen Nichtregierungsorganisationen, auch mit Unternehmen. Es ist sehr einfach, an diesem Programm teilzunehmen. Jeder Spender gibt 68 Lei (umgerechnet etwa 15 Euro) im Monat. Dieses Geld hilft den Kindern und der Gemeinschaft. Mit diesem gesammelten Geld wird ein Fonds gegründet und es werden dann unterschiedliche Projekte in der Gemeinschaft finanziert. Die Schulen müssen zum Beispiel ausgestattet werden, mit PCs, Schreibwaren, oder sie müssen ans Stromnetz oder an die Wasserleitung angeschlossen werden. Man kann vieles für diese Kinder machen. Im Programm sind 600.000 Kinder registriert und wir haben 160.000 Spender gefunden. Wir müssen also noch daran arbeiten.“

Das Programm Zukunfts-Spender“ fördert die Beziehung zwischen dem Spender und dem Kind, das dieser unterstützt. Die beiden tauschen Briefe aus und viele Male besucht der Spender das Kind und die Gemeinschaft, in der dieses lebt. Der Spender kann dann auch selbst sehen, wofür das Geld ausgegeben wird. Der Pianist Nicolae Dumitru ist Spender und begründet sein Engagement:

Das Programm »Zukunfts-Spender« hat als Ziel, die Gleichgültigkeit zu brechen, die Menschen zu erschüttern. Es ist eine Sache, Geld für Schulbücher oder Schuhe oder Pakete mit Kleidung zu schicken. Ich glaube, dass wir, die die Gemeinden besuchen, diejenigen, mit denen wir in Kontakt treten, viel mehr beeinflussen werden. Diese Kinder brauchen ab und zu mal einen Energie-Impuls, der ihnen helfen soll, ihr Schicksal zu ändern.“

Zurzeit wird das Programm Zukunfts-Spender“ nur in einigen ländlichen Gemeinden im Landkreis Dolj abgewickelt. Dort gibt es die meisten extrem armen Kinder. Sollten mehrere Spender Interesse zeigen, könnte man das Programm auch in anderen Regionen des Landes implementieren.

Audiobeitrag hören:

15 January 2014
Les enfants les plus vulnérables de Roumanie

En Roumanie, 47,2% de la population vit à la campagne. A première vue, on pourrait penser que dans les zones rurales, les gens peuvent se procurer plus facilement de quoi vivre, en cultivant leur potager et en élevant des volailles et du bétail. Aussi, ne devraient-ils pas être très touchés par la pauvreté. Pourtant, les statistiques ne confirment pas cette idée. Le nombre de personnes vivant en dessous du seuil de pauvreté est 6 fois plus grand en milieu rural qu’en milieu urbain. Et, comme on pouvait s’y attendre, les enfants représentent la catégorie la plus vulnérable face à ce fléau — et pas uniquement en milieu rural — hélas : plus de la moitié des enfants roumains sont menacés de pauvreté ou d’exclusion sociale — ils en étaient 52,2% en 2011 — soit le chiffre le plus élevé dans l’UE. Cette situation se traduit par un grand nombre d’enfants qui souffrent de malnutrition et qui, de ce fait, ont des problèmes de santé ou abandonnent l’école. La situation est évidemment plus dramatique dans les villages – affirme Daniela Buzducea, chargé des activités de promotion au sein de la fondation « World Vision » de Roumanie. « Les enfants de Roumanie souffrent de malnutrition. Un grand nombre d’études confirment le fait qu’un enfant sur 10 est mal nourri jusqu’à l’âge de 3 ans. Cette situation s’explique par le fait que la mère ne se nourrit pas bien et ne nourrit pas son enfant non plus — d’où d’importantes carences en fer chez les deux. Dans le cadre d’une étude que nous avons réalisée, nous avons voulu savoir si les enfants étaient bien nourris. Nous avons constaté qu’un enfant sur 10 se couchait sans avoir dîné. De telles carences alimentaires détermineront, des années après, des problèmes de santé, chez tous ces jeunes, même à l’âge adulte.

L’abandon scolaire est un problème tout aussi sérieux, car il diminue les chances des ces enfants de trouver un emploi, plus tard dans la vie. Daniela Buzducea : « Nous assistons, ces dernières années, à une augmentation constante du nombre d’enfants qui ne sont pas scolarisés. Environ 40 mille enfants quittent l’école chaque année pendant la période de scolarité obligatoire. La situation est encore plus grave en milieu rural, où, selon une étude de « World Vision », la distance que les enfants doivent parcourir pour aller à l’école est une des principales causes de l’abandon scolaire. Aux examens nationaux, ces enfants obtiennent des résultats inférieurs à ceux des enfants du milieu urbain. Ce qui traduit également une différence de qualité entre l’éducation scolaire dispensée dans les deux milieux.

Que faut-il faire pour améliorer la situation de ces jeunes ? Les organisations non-gouvernementales — dont la fondation « World Vision » – déroulent des programmes au bénéfice des enfants pauvres, en leur offrant de l’aide par le biais aussi bien des petites communautés où ils sont nés que de la grande communauté dont ils font également partie. « Donneur d’avenir » est un tel programme. Oana Şerban, attachée de presse de la fondation « World Vision » nous le présente: « Par le programme «Donneur d’avenir», nous essayons de déterminer un retour de l’esprit civique dans nos vies. Nous collaborons avec les autorités locales, avec d’autres ONGs et même avec des partenaires commerciaux. Il est très simple de rejoindre ce programme. La contribution mensuelle de chaque donneur s’élève à 68 lei — soit quelque 15 euros. Les enfants que le donneur choisit, ainsi que toute la communauté bénéficient de cette aide. Réunies dans un fonds commun, les sommes versées servent à financer des projets pour la communauté respective. Par exemple: doter les écoles de laboratoires ou d’ordinateurs, ou de fournitures scolaires ou les connecter au réseau d’eau potable ou d’électricité. Il existe nombre de choses que l’on peut faire pour ces jeunes. 600 enfants sont inscrits dans ce programme et nous avons déjà trouvé des donneurs pour 160 d’entre eux. Nous avons donc encore du travail devant nous. »

Le programme « Donneur d’avenir » encourage la relation entre le donneur et l’enfant auquel son aide est destinée. Ils entretiennent une correspondance et, le plus souvent, le donneur se rend sur place pour voir de quelle façon la communauté vient en aide aux enfants, en utilisant les fonds qu’il lui offre. Cela encourage l’esprit d’entreprise dans les villages, autrement dit, on apprend aux gens à pêcher — estime le pianiste Nicolae Dumitru, qui compte parmi les donneurs. « Le programme «Donneur d’avenir» est censé tirer les gens de l’apathie, les secouer un peu. Cela se distingue des donations habituelles. On ne se contente pas d’envoyer une somme d’argent dont on va acheter des livres d’école ou des chaussures ou préparer des colis contenant de petits vêtements. Je pense qu’en voyant ce qui s’y passe, nous pouvons exercer un impact beaucoup plus grand sur les personnes avec lesquelles nous entrons en contact. Ces enfants ont besoin, de temps à autre, d’une impulsion, d’un flot d’énergie qui les pousse à agir pour changer leur destin. »

Pour l’instant, le programme «Donneur d’avenir» est appliqué uniquement dans quelques communautés rurales du département de Dolj — zone du sud du pays où se trouve le plus grand nombre d’enfants vivant dans des conditions de pauvreté extrême. Si des donneurs intéressés sont dépistés, le programme sera élargi à d’autres zones du pays. (Trad. : Dominique)

15 January 2014
Cei mai vulnerabili copii din România

În România, 47,2% din populaţie trăieşte la ţară. La prima vedere, s-ar putea crede că aici, oamenii îşi pot asigura strictul necesar cultivându-şi grădina şi crescând animale pe lângă casă. Sărăcia severă nu şi-ar găsi, astfel, locul aici. Statisticile indică, însă, altceva. La ţară, numărul de persoane aflate sub pragul sărăciei este de şase ori mai mare faţă de mediul urban. Şi, după era de aşteptat, copiii sunt categoria ce mai afectată, nu doar în mediul rural, din păcate: mai mult de jumătate dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau de excluziune socială (52,2% în 2011), cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. În plan concret, aceste date se văd în numărul mare de copii malnutriţi care, din această cauză, au probleme de sănătate precum şi în numărul mare de copii care abandonează şcoala. Bineînţeles, toate aceste aspecte sunt mai acute în mediul rural, după cum aflăm de la Daniela Buzducea, director de advocacy la fundaţia World Vision” din România.

Copiii din România suferă de malnutriţie. Multe studii confirmă că unul din 10 copii sunt malnutriţi sub trei ani. Situaţia asta se explică pentru că nici mama nu se hrăneşte bine pe lângă faptul că nu-şi hrăneşte bine copilul. Se remarcă, mai ales, nivelul scăzut de fier din organism. În timpul unui studiu făcut de noi, acum doi ani, i-am întrebat pe copii cât de bine mănâncă, unul din 10 copii au spus că se culcă flămânzi. Impactul unui astfel de comportament alimentar se va regăsi peste nişte ani de zile în toată problematica medicală, nu numai a copiilor, dar şi a adulţilor.

Abandonul şcolar duce, mai târziu, la scăderea şanselor de obţinere a unui loc de muncă decent pe o piaţă a muncii unică în UE unde vor intra în competiţie cu persoane provenind din toate statele-membre.

Daniela Buzducea: În ultimii ani asistăm la o creştere constantă a numărului de copii care nu sunt în şcoală. Anual, în România, părăsesc învăţământul obligatoriu cam 40.000 de copii. Situaţia este cu atât mai gravă la ţară, iar în studiul pe care World Vision l-a făcut am descoperit că distanţa faţă de şcoală reprezintă una din cauzele abandonului şcolar. Copiii din mediul rural obţin note semnificativ mai mici la examenele naţionale. În 2011, cam 30% dintre copiii din mediul rural au medii sub 5 la examenul de capacitate comparativ cu cei 13% care au obţinut aceeaşi medie în mediul urban. Prin urmare, există şi o diferenţă de calitate a învăţământului între mediul rural şi cel urban.

Ce este de făcut atunci? Sectorul non-guvernamental, prin unii reprezentanţi ai săi, cum ar fi Fundaţia World Vision”, desfăşoară programe prin care copiilor sărăci să le vină în ajutor comunitatea mică, în care s-au născut, dar şi cea largă din care, de asemenea, fac parte. Un asemenea program este Donator de viitor”, prezentat acum de Oana Şerban, ofiţerul de presă al fundaţiei World Vision”. Donator de viitor este un program prin care noi încercăm să aducem spiritul civic înapoi în vieţile noastre. Lucrăm cu autorităţile locale, cu alte organizaţii non-guvernamentale, chiar cu parteneri comerciali. Este foarte simplu să intri în acest program. Fiecare donator contribuie cu 68 de lei pe lună, iar aceşti bani îi ajută atât pe copiii aleşi, cât şi întreaga comunitate. Aceşti bani se adună într-un fond comun din care, apoi, sunt finanţate diverse proiecte din comunitate. De pildă, poate fi nevoie să se doteze şcolile cu laboratoare, cu computere, cu rechizite sau ca ele să fie racordate la reţeaua de apă sau de curent electric. Este foarte largă plaja de lucruri care pot fi făcute pentru aceşti copii. În program sunt înscrişi 600 de copii şi am găsit deja donatori pentru 160. Deci încă mai avem de lucru.

Programul Donator de viitor” încurajează relaţia dintre donator şi copilul pe care acesta îl susţine. Cei doi corespondează şi de multe ori, donatorul merge la faţa locului pentru a vedea în ce fel comunitatea vine în ajutorul copiilor, folosindu-se de fondurile donate de el. Astfel, se încurajează spiritul antreprenorial în satele respective sau ideea că oamenilor care li s-a dat o undiţă, învaţă să pescuiască singuri, după cum crede pianistul Nicolae Dumitru, unul dintre donatori: Programul Donator de viitor” este menit să izbească în această apatie, să zgâlţâie oamenii. Una este să dai nişte bani din care se cumpără manuale sau încălţăminte, să trimiţi nişte pachete tot cu hăinuţe. Dar eu consider că noi cei care mergem acolo ca să vedem ce se întâmplă la faţa locului, vom avea un impact mai mare asupra celor cu care stăm de vorbă. Aceşti copii au mare nevoie să primească din când în când câte un impuls de energie prin care ei să încerce să-şi schimbe destinul.

Momentan, programul Donator de viitor” este aplicat doar în unele comunităţi rurale din judeţul Dolj, acolo unde se găsesc cei mai mulţi copii care trăiesc în sărăcie severă. Dacă vor apărea mai mulţi donatori interesaţi, el se poate extinde şi în alte zone ale ţării.

15 January 2014
Farmen für die Zukunft

Rumänien ist ein wahres landwirtschaftliches Paradies“, für französische Investoren gibt es viele Möglichkeiten, in die rumänische Landwirtschaft zu investieren. Das erklärte in diesem Sommer Frankreichs Botschafter in Bukarest, Philippe Gustin. Die Landwirtschaft sei wirklich einer der beliebtesten Investitions-Bereiche in Rumänien für ausländische Investoren, meinen auch Fachleute.

Auch junge Rumänen sind immer mehr daran interessiert, sich im Bereich der Landwirtschaft ausbilden zu lassen. Maria Drinovan, Leiterin des Kollegs für Landwirtschaft und Lebensmitteindustrie Burzenland“ in der Gemeinde Prejmer/Tartlau, Landkreis Braşov/Kronstadt, erläutert die Schwierigkeiten der Fachausbildung Landwirtschaft:

Leider befinden sich heute die Landwirtschaftsschulen in einer ziemlich schwierigen Lage, weil immer weniger Kinder sich für Landwirtschaft interessieren Es wäre sehr wichtig, die Mentalität der Menschen irgendwie zu ändern. Man sollte nicht mehr sagen ‚wenn du nicht lernst, dann wirst du auf die Kühe aufpassen‘. Ich glaube immer noch daran, dass Rumänien sich durch die Landwirtschaft sehr viel entwickeln wird. Aber dafür brauchen wir ausgebildete junge Leute. Entweder machen sie Abitur bei einem Landwirtschafts-Gymnasium oder studieren an einer Universität, ohne Bildung und ohne vorbereitete Leute werden wir keine leistungsfähige Landwirtschaft haben können.“

Die Erklärung der Leiterin des Landwirtschafts-Kollegs in Prejmer erfolgte bei der Feier anlässlich des 9.Jahrestags seit der Implementierung des Projekts Die demonstrative Farm und das Landwirtschafts-Zentrum für Ausbildung und Beratung Agrovision.“ Das ist ein Projekt von World Vision Rumänien, das 2004 eingeleitet wurde. Es kann als Modell einer alternativen Lösung für die Ausbildung professioneller Landwirte angesehen werden.

Die Milchkühe-Farm wurde in einer armen Gemeinde, im Dorf Criţ/Deutsch-Kreuz, Gemeinde Buneşti/Bodendorf, Landkreis Braşov/Kronstadt gebaut. Crenguţa Bărbosu, Programm-Managerin für Landwirtschaft und ländliche Entwicklung bei World Vision, erzählt, wie das Projekt startete. Das geschah 2004, gerade als Rumänien die EU-Verhandlungen im Bereich der Landwirtschaft abgeschlossen hatte.

Zuerst haben wir eine Farm gekauft, eine ehemalige Landwirtschafts-Genossenschaft, die wir modernisiert haben. Au‎ßer der Finanzierung aus den USA haben wir auch ein Projekt bei SAPARD vorgelegt. Das, um in erster Reihe den Leuten zu beweisen, dass diese Fonds sich an Landwirte in Rumänien richten und dass man diese abrufen kann. Mit diesem Geld haben wir die Farm modernisiert, Kühe gekauft, die Ställe und einen Melkstand modernisiert. Zudem haben wir ein Bildungs-Zentrum für Landwirte gebaut und haben Management-Lehrpläne für Milchkuh-Farmen entwickelt. Zu dem Zeitpunkt gab es Fachliteratur nur für Spezialisten. Es gab keine zugänglichen Unterlagen für kleine Landwirte. Dann ist Rumänien der EU beigetreten, es entstand das Nationale Programm für ländliche Entwicklung. Unsere Programme haben sich dann damit beschäftigt, den Landwirten die Kenntnisse zur Verfügung zu stellen um EU-Fonds abzurufen.“

Radu Todea ist ein junger Mann, der die Fakultät für Bauingenieurwesen absolviert hat. Er beschloss jedoch, im Bereich der Viehzucht zu arbeiten, nachdem er bei der Agrovision-Farm ausgebildet wurde. Er hat seine Farm selbst geplant und gebaut. Das erfuhren wir aus dem Präsentations-Video über den Impakt des Projekts:

Ich habe dieses Geschäft von meinen Eltern geerbt. Wir hatten 11 Milchkühe. Dann habe ich die Kurse der Stiftung World Vision besucht. Ich habe gelernt, Tiere unter den besten Bedingungen zu züchten, ich habe über die Kalbzucht gelernt und über Milchstände. Jetzt melke ich auch mechanisiert. Ich habe die Zahl der Tiere verdoppelt. Ich leite ein blühendes Geschäft und bereue meine Wahl nicht.“

In den neun Jahren ist die Demo-Farm in Criţ mehr als nur ein Unterstützungs-Projekt für kleine Farmer geworden. Letzen Endes hatte sie wichtige soziale Folgen und führte zur Entwicklung der lokalen Gemeinde. Crenguţa Bărbosu:

Wir haben das touristische Potential der Gegend geahnt — Criţ befindet sich in einer Region mit vielen sächsischen Kirchenburgen. Das Interesse der rumänischen und ausländischen Touristen wuchs immer mehr. Dann haben wir die Agrotourismus-Kurse für Frauen und nicht nur gestartet. Etwa 300 Personen haben die Agrotourismus-Kurse absolviert — ein Gro‎ßteil dieser Absolventen betreiben jetzt touristische Pensionen oder arbeiten in solchen. Für die Entwicklung der Gemeinde haben wir auch eine Weberei-Werkstatt für die ärmsten Frauen, die als Tagelöhnerinnen arbeiteten, gegründet. Wir habe sie das Weben gelehrt und einige von ihnen verkaufen erfolgreich ihre Produkte den Touristen, die in der Gegend immer zahlreicher werden.“

Ein gro‎ßes Problem der landwirtschaftlichen Ausbildung in Rumänien ist, dass die Schüler kein relevantes Praktikum ableisten können. Dies weil zu wenige Farmen auf höchstem Niveau ausgestattet sind, meint Maria Drinovan, die Leiterin des Landwirtschafts-Kollegs in Prejmer.

Ich wünsche mir von ganzem Herzem, dass die jungen Leute auf dem Lande bleiben und dort ein Geschäft entwickeln, auch wenn nicht alle im Bereich der Landwirtschaft sein werden. Aber es geht auch auf dem Lande. Ich stamme aus einer reichen Gemeinde, wo sich auch die Schule, in der ich arbeite, befindet. Unser Einfluss in der Gemeinde war sehr gro‎ß. Ich gebe Ihnen ein Beispiel: Ich glaube, wir hatten im Jahr 2000 ein Leonardo-Projekt abgewickelt und haben 10 junge Farmer aus Prejmer und den Nachbardörfern für vier Monate nach Dänermark zu einem Praktikum im Bereich der Öko-Landwirtschaft geschickt. Das Ergebnis: 5 der 10 jungen Leute, die gegangen sind, besitzen heute vorbildliche Farmen in Prejmer und den umliegenden Dörfern. Einer von ihnen hat auch ein Hochschulstudium im Bereich der Landwirtschaft belegt und ist Manager einer gro‎ßen dänischen Farm, die 6.000 Hektar Land in Rumänien bearbeitet.“

Als Schlussfolgerung kann man sagen, dass man auch in der Landwirtschaft gut verdienen kann. Das ist auch die positive Botschaft, die von den Leitern solcher Projekte gesendet wird. Und es gibt junge Leute in Rumänien, die Geschäfte auf dem Lande entwickeln und sich als Vorbild an Farmen wie jene in Criţ orientieren.

Audiobeitrag hören:

2 October 2013
Ferma viitorului

România reprezintă un adevărat paradis agricol”, investitorii francezi având multe oportunităţi de a investi în agricultura românească, declara în această vară ambasadorul Franţei la Bucureşti, Philippe Gustin. Într-adevăr, după cum apreciază şi specialiştii, agricultura se află în topul preferinţelor investitorilor străini.

Pe de altă parte, însă, tinerii români sunt din ce în ce mai puţin interesaţi să se formeze în domeniul agriculturii, după cum remarcă şi Maria Drinovan, directoarea Colegiului pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Ţara Bârsei” din comuna Prejmer, judeţul Braşov: Din păcate, astăzi şcolile agricole sunt într-o situaţie destul de grea, pentru că ne confruntăm cu problema că vin tot mai puţini copii spre agricultură. Ar fi foarte important să schimbăm cumva mentalitatea oamenilor şi să nu se mai spună că, dacă nu înveţi, ajungi la coada vacii”. Eu încă mai cred că România se va dezvolta foarte mult prin agricultură, dar pentru asta avem nevoie de tineri educaţi. Fie că termină un liceu agricol, fie o universitate de profil; dar fără educaţie şi fără oameni pregătiţi nu vom putea avea o agricultură performantă”.

Declaraţia directoarei Colegiului pentru Agricultură din comuna Prejmer a fost făcută la evenimentul de sărbătorire a 9 ani de proiect Ferma demonstrativă şi Centrul de pregătire şi consultanţă agricolă Agrovision”. Un proiect al World Vision România, lansat în 2004, care poate fi privit ca un model de soluţie alternativă pentru formarea unor agricultori profesionişti. Ferma, de creştere a vacilor cu lapte, a fost construită într-o comunitate săracă, satul Criţ, din comuna Buneşti, judeţul Braşov. Crenguţa Bărbosu, manager program Agricultură şi Dezvoltare Rurală în cadrul World Vision, povesteşte cum a demarat proiectul, în anul în care România tocmai încheiase de negociat cu UE capitolul Agricultură: Întâi am cumpărat o fermă, o fostă Cooperativă Agricolă, pe care am modernizat-o. Pe lângă finanţarea din Statele Unite, am aplicat şi pentru un proiect SAPARD, în primul rând ca să demonstrăm oamenilor că aceste fonduri sunt pentru agricultorii din România şi că se pot accesa. Cu aceşti bani am modernizat ferma, am cumpărat vaci, am modernizat grajdurile, o sală de muls… De asemenea, am construit un centru de pregătire pentru fermieri, am dezvoltat un curriculum de management al fermei de vaci cu lapte, pentru că la acea oră literatura de specialitate existentă se adresa, în general, specialiştilor. Nu existau materiale pentru fermierii mici, scrise într-un limbaj accesibil. Apoi, România a aderat la UE, a apărut Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, moment în care programele noastre s-au axat pe echiparea cu cunoştinţe a fermierilor pentru a accesa fondurile europene”.

Radu Todea este un tânăr care a absolvit Facultatea de construcţii, dar a decis să lucreze în zootehnie, în urma celor învăţate la ferma Agrovision. El şi-a proiectat şi construit singur ferma aşa cum arată ea astăzi, după cum am aflat din filmul de prezentare a impactului proiectului: Am moştenit această afacere de la părinţii mei. Aveam 11 capete mulgătoare. După care am urmat cursurile la Fundaţia World Vision. Am învăţat să cresc animalele în condiţii optime, am învăţat creşterea viţeilor, m-am inspirat în privinţa sălii de muls. La ora actuală mulg şi eu mecanizat. În prezent mi-am dublat efectivul de animale. Duc o afacere prosperă şi chiar nu îmi pare rău de alegerea făcută”.

În cei 9 ani, ferma demonstrativă din satul Criţ a devenit mai mult decât un proiect de sprijinire a micilor fermieri pentru a face tranziţia de la ferma de subzistenţă la cea comercială, având, la final, un puternic impact social şi ajutând la dezvoltarea comunităţii locale. Crenguţa Bărbosu: Am intuit potenţialul turistic al zonei — satul Criţ se află într-o zonă cu multe cetăţi fortificate săseşti, iar interesul devenea din ce în ce mai mare, atât al turiştilor români, cât şi al celor străini. Şi atunci am lansat cursurile de agroturism pentru femei şi nu numai pentru femei. Am avut de-a lungul anilor vreo 300 de absolvenţi de cursuri de agroturism — o mare parte dintre ei, în prezent, au pensiuni agroturistice sau lucrează în pensiunile altora. Totodată, pentru dezvoltarea comunităţii am dezvoltat şi un atelier de ţesătorie, pentru femeile cele mai sărace, care trăiau din munca de zilier. Le-am învăţat ţesătoria şi, în momentul de faţă, o parte dintre ele îşi vând produsele cu succes turiştilor care vin în număr din ce în ce mai mare în zonă”.

Una dintre problemele majore ale învăţământului agricol din România o reprezintă faptul că elevii nu au unde să efectueze stagii de practică relevante, inovatoare, pentru că sunt prea puţine ferme dotate la standarde foarte ridicate, susţine Maria Drinovan, directoarea Colegiului pentru Agricultură din comuna Prejmer: Din tot sufletul doresc ca tinerii să rămână în mediul rural şi să-şi dezvolte acolo o afacere, chiar dacă nu toate vor fi în agricultură. Dar se poate şi în mediul rural. Eu provin dintr-o comună bogată, unde e şi şcoala la care lucrez, şi impactul nostru în comunitate a fost foarte mare. Vă dau un exemplu: cred că în anul 2000, am avut un proiect Leonardo şi am trimis 10 tineri fermieri din comuna Prejmer şi satele învecinate într-un stagiu de 4 luni în Danemarca, pe agricultură ecologică. Rezultatul: 5 dintre cei 10 tineri care au plecat au astăzi ferme model în comuna Prejmer şi în satele dimprejur, iar unul dintre ei a terminat şi o facultate în domeniul agricol şi este managerul unei mari ferme daneze care lucrează 6 mii de hectare de pământ în România”.

În concluzie, se poate obţine un venit decent din agricultură, se poate trăi bine din agricultură, este mesajul pozitiv pe care încearcă să îl transmită şi iniţiatorii unor astfel de proiecte. Şi există tineri şi în România care aleg să înceapă o afacere în mediul rural, inspiraţi de ferme model precum cea din satul Criţ.

2 October 2013
Hilfe gegen Schulabbruch in Rumänien

Es gibt viele Gründe, warum Kinder die Schule vor dem Ende der Ausbildungspflicht abbrechen. Meistens hat es mit der Armut und einem Milieu zu tun, das die Bildung überhaupt nicht schätzt. Viele Male haben die Eltern das notwendige Geld für Hefte und Schulbücher nicht, andere Male werden die Kinder von den Eltern nicht unterstützt, ihren gesellschaftlichen Aufstieg durch Bildung zu fördern.

Laut dem europäischen Statistikamt Eurostat brechen EU-weit im Durchschnitt 12,8% der Schüler vorzeitig die Schule ab. 2011 waren es noch 13,5%. In Rumänien lag der Schulabbruch 2010 bei 18%, letztes Jahr sank er auf 17%.

Diese Daten widerspiegeln aber nicht das ganze Ausma‎ß des Phänomens in Rumänien. Hier gibt es andere Definitionen des Schulabbruchs und folglich andere Datenerfassungen. Die Definition der EU ist folgende: Die Schulabbruchs-Quote wird als Prozentsatz der Personen im Alter von 18 bis 24 Jahren ermittelt, die höchstens die Mittelschule abgeschlossen haben und nicht mehr im Bildungs- oder Berufsausbildungs-System registriert sind.“ Bogdan Georoceanu, Bildungsspezialist bei der Organisation World Vision“ in Rumänien, erläutert:

Diese Definition wird durch unsere Bildungspraxis als vorzeitiger Schulabbruch hervorgehoben. Wenn wir in Rumänien von Schulabbruch sprechen, beziehen wird uns auf den Abbruch der pflichtigen Bildungsperiode. Die Zahlen betreffend den vorzeitigen Schulabbruch schauen in Rumänien viel schlechter aus als in den anderen EU-Ländern. Die Zahlen sind sehr unterschiedlich, es hängt davon ab, wer sie ausrechnet. Die UNICEF und das Institut für Bildungswissenschaften zählen nach, wieviele Kinder in einem bestimmten Jahr die Schule angefangen haben und berechnen den Anteil derer, die in acht Jahren die pflichtige Bildungsperiode schaffen. Das Bildungsministerium vermisst den Schulabbruch jährlich. Es zählt die Kinder am Anfang des Schuljahres und diejenigen, die das Jahr beenden. Der Unterschied wird als Schulabbruch gemeldet. Um von Schulabbruch sprechen zu können, muss ein Kind die Schule drei Jahre konsekutiv nicht besucht haben. Es gibt eine kritische Masse von Kindern, von denen wir noch nicht wissen, ob sie die Schule abgebrochen haben oder nicht. Die Lage ist sehr unsicher, weil wir den Begriff des Schulabbruch-Risikos nicht definiert haben.“

Abgesehen von der Definition und der Vermessungmethode schauen wir uns die offiziellen Statistiken in Rumänien an. Bogdan Georoceanu von World Vision“:

Laut dem Bericht über die Bildungssituation liegt der Schulabbruch in Rumänien, dem Bildungsministerium zufolge, bei 1,5% im Jahr. Auf dem Dorf steigt dieser Prozentsatz bis zu 1,7-2 %. Wenn wir von den Klassen 9 und 10 diskutieren, sieht es viel schlechter aus. In den armen und isolierten Gemeinden ist die Lage dramatisch.“

In diesen armen und abgelegenen Gemeinden, die zum Gro‎ßteil auf dem Lande leben, aber auch am Rande von Gro‎ßstädten brechen viel mehr Kinder die Schule ab. Viele Schulen wurden geschlossen, der Zugang ist schwer, manchmal müssen die Kinder viele Kilometer zu Fu‎ß zurücklegen, um bis zur nächsten Schule in einem anderen Dorf zu gelangen. Manche Eltern halten ihre Kinder zu Hause zurück, um ihnen bei den Arbeiten zu helfen. Viele Eltern lassen ihre Kinder allein zurück und gehen ins Ausland arbeiten. Manche dieser Kinder verzichten auf die Schule. Sie werden nicht unterstützt. Um diesen zu helfen, implementiert Wolrd Vision“ seit ein paar Jahren das Programm Ich möchte die 9. Klasse besuchen“.

Bis jetzt wurde 277 Kindern, die auf dem Land leben, geholfen, ihre Studien mittels Sponsoren fortzusetzen. Ema ist eine Schülerin, die unterstützt wurde. Sie ist in der 12. Klasse bei einem Lyzeum im Landkreis Ialomiţa. Sie wohnt zusammen mit ihren zwei Brüdern und ihren arbeitslosen Eltern in einer benachteiligten Gegend am Rande einer Stadt.

Ich habe mittels Sozialarbeiter den Kontakt zu ‚World Vision‘ aufgenommen. Sie hatten uns gesagt, wir könnten ein Stipendium bekommen, weil wir gute Schulnoten hatten. Weil ich dieses Stipendium brauchte, wurde es mir beginnend mit der 10. Klasse, seit fast drei Jahren, angeboten. Ich bekomme 100 Lei (umgerechnet ca. 23 Euro) im Monat. Ich kann daraus Schulartikel Kleidung und, wenn nötig, auch Lebensmittel kaufen. Die Summe ist nicht sehr gro‎ß, aber ich freue mich, dass ich sie für meine Schulergebnisse bekomme.“

Trotz der schweren materiellen Lage erklärt Ema, es habe bei ihr nie das Risiko gegeben, die Schule abzubrechen:

Ich würde genauso gute Ergebnisse haben, denn ich kann unter jedwelchen Bedingungen lernen. Dank des Stipendiums habe ich viel bessere Lernbedingungen und kann mir Bücher kaufen. Aber ich bin sicher, meine Zensuren würden genauso gut auch ohne dieses Geld sein.“

Die Sponsoren bleiben dem breiten Publikum unbekannt. Ema kennt sie jedoch.

Nicht direkt, sondern mittels Briefen. Es ist eine sehr schöne Geste. Sie helfen uns nicht nur mit diesem monatlichen Stipendium, sondern auch mit Geschenken an Feiertagen. Wir haben keine Ansprüche, es ist ihre Initiative. Der Sponsor hat uns auch einen PC geschenkt. Unser Horizont wurde dadurch breiter. Andere Probleme? Was kann ich Ihnen sagen… es wurden Schulausflüge organisiert, an denen ich nicht teilnehmen konnte.“

Einem Kind fällt es schwer, über seine Schwierigkeiten zu sprechen. Er trägt keine Schuld daran. Diesen Kindern muss man helfen, wenn die Familie nicht helfen kann.

(Deutsch von Alex Grigorescu)

Audiobeitrag hören:

8 May 2013
Abandonul şcolar

Sunt multiple cauzele pentru care copii abandonează şcoală cu mult înainte de terminarea ciclului de învăţământ obligatoriu. În general, ele ţin de sărăcie şi de un anturaj care nu preţuieşte deloc învăţătura. De multe ori, costul caietelor, al cărţilor, al activităţilor extra-şcolare e greu de suportat de către părinţi, alteori cei din urmă nu-i încurajează deloc pe copii să-şi depăşească condiţia mergând la şcoală. Conform Eurostat (biroul de statistică al UE), în medie, în toate statele-membre, ponderea tinerilor care îşi abandonează prematur studiile este în prezent de 12,8 % în UE, scăzând de la 13,5 % în 2011.

În România, conform aceleiaşi surse, rata abandonului şcolar era, în 2010, de 18%, pentru a scădea anul trecut, la 17%. Din păcate, datele acestea nu sunt foarte relevante pentru întreaga dimensiune a fenomenului din România, căci aici sunt aplicate alte definiţii ale abandonului şcolar şi implicit, alte măsurători. De pildă, definiţia care funcţionează în UE este următoarea: Rata abandonului şcolar este definită ca procentul de persoane cu vârste între 18 şi 24 de ani care au cel mult studii medii şi care nu mai sunt înregistrate în sistemul de învăţământ sau de formare profesională.” Bogdan Georoceanu, specialist în educaţie, în cadrul organizaţiei World Vision” din România ne explică: Această definiţie este subliniată de practica educaţională de la noi, drept rată de părăsire timpurie a şcolii. La abandonul şcolar din România ne raportăm, atunci când vorbim de părăsirea învăţământului obligatorie. Cifrele din România vizavi de rata de părăsire timpurie a şcolii arată mult mai rău ca în restul UE. În ceea ce priveşte abandonul educaţiei obligatorii, cifrele sunt foarte diferite în funcţie de cine le măsoară. UNICEF şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei merg pe măsurătoarea pe cohortă, măsurând numărul de copii care au intrat în sistem într-un anumit an şi procentul lor care reuşeşte să absolve învăţământul obligatoriu la în cei opt ani prevăzuţi. Ministerul Educaţiei, pe de altă parte, măsoară abandonul şcolar anual. Măsoară numărul de copii care intră la începutul anului şcolar, iar la sfârşitul anului, îi numără pe cei care termină. Diferenţa este raportată ca abandon şcolar. Pentru ca un copil să fie declarat în situaţie de abandon şcolar, el trebui să nu frecventeze cursurile timp de trei ani consecutiv. Avem o masă critică de copii despre care nu ştim încă dacă sunt în abandon şcolar sau nu. Situaţia este foarte incertă pentru că nu avem definit conceptul pericol de abandon şcolar” sau de risc de abandon şcolar”.

Însă, indiferent de definiţie sau de modalitatea de măsurare, iată care sunt statisticile oficiale din România. Bogdan Georoceanu, de la World Vision”: Conform Raportului privind starea învăţământului, Ministerul Educaţiei spune că abandonul şcolar, per total, în România este de 1,5% pe an. În mediul rural, rata urcă până la 1.7 %-2%, în funcţie de genul copilului, de tipul de învăţământ, primar sau gimnazial. Când vorbim despre clasele a IX-a şi a X-a, lucrurile stau mult mai rău. Cu acest fenomen, se confruntă tot mediul rural, în ansamblul său. Există, mai degrabă, vârfuri ale frecvenţei şcolare. Mă refer la localităţi care au o stare materială mai bună, au infrastructură şi au asigurate transport şcolar şi cadre didactice calificate. Însă în comunităţile sărace şi izolate, situaţia este deplorabilă.”

În aceste comunităţi sărace şi izolate, multe dintre ele aflate la ţară, dar şi în zonele periferice ale marilor oraşe, copii părăsesc şcoala în procente mai mari ca în alte părţi. Multe şcoli s-au închis, accesul la cele rămase se face greu, uneori copii fiind obligaţi să străbată mulţi kilometri pe jos ca să ajungă la cea mai apropiată şcoală care se află în alt sat. De asemenea, unii copii sunt ţinuţi de părinţi acasă ca să-i ajute în gospodărie, alţii sunt abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi renunţă ei la şcoală din lipsa încurajării. Pentru a veni în ajutorul lor, World Vision” implementează de câţiva ani programul Vreau în clasa a noua”. Până acum au fost ajutaţi 277 de copii din mediul rural să-şi continue studiile la liceu prin intermediul unor sponsori dispuşi să le acorde o bursă lunară, în acest scop. Printre beneficiari se află şi Ema, elevă în clasa a XII-a la un liceu din judeţul Ialomiţa. Ema locuieşte într-o zonă defavorizată de la periferia unui oraş, împreună cu cei doi fraţi ai săi şi cu părinţii, fără serviciu de multă vreme, căci în regiunile defavorizate, locurile de muncă sunt rare. În continuare, chiar Ema ne povesteşte cum a intrat în programul de la World Vision”: Am luat legătură cu World Vision prin intermediul lucrătorilor sociali care ne-au spus nouă, mai multor elevi cu medii mari la învăţătură, că am putea primi o bursă. Pentru că aveam nevoie de această bursă, ea mi s-a oferit din clasa a X-a, de aproape trei ani. Bursa este de o sută de lei noi pe lună, iar cu ajutorul ei îmi pot cumpăra rechizite, haine, atunci când am nevoie, şi alimente. Nu este o sumă foarte mare, dar mă bucur că o pot primi, căci o primesc pentru rezultatele mele şcolare.”

În ciuda situaţiei materiale precare, Ema spune că nu a fost niciodată în pericol să abandoneze şcoala, care-i place foarte mult. S-ar fi descurcat oricum foarte bine, chiar şi fără bursă: Aş avea rezultate la fel de bune pentru că pot să-nvăţ în orice condiţii. Datorită bursei, am condiţii mult mai bune de învăţat şi îmi permit să-mi cumpăr cărţi. Dar sunt sigură că aş putea să-mi păstrez notele mari şi fără această sumă de bani.

Sponsorii ei, ca şi sponsorii celorlalţi copii, preferă să nu se expună în faţa unui public larg. Cu toate acestea, Ema îi cunoaşte: Nu în mod direct, doar prin scrisori. Este un gest foarte frumos din partea dumnealor. Nu ne ajută doar prin această bursă lunară, ci şi prin diverse cadouri de sărbători. Noi nu le cerem nimic, este o iniţiativă a dânşilor. Sponsorul ne-a dat şi un calculator care să ne ajute la învăţat… În felul acesta, ne-am mai lărgit orizonturile. Despre alte probleme, ce să spun? Au fost nişte excursii şcolare unde nu am putut să merg…

Este evident dificil pentru un copil să vorbească despre necazurile sale, pe care de altfel, nu şi le-a pricinuit el. Şi este la fel de evident, că trebuie ajutat chiar şi cu puţin, atunci când familia nu poate.

8 May 2013