Radio România Internațional

Tag: Zine El Abidine Ben Ali

  • Die neuen Revolutionen und das Internet

    Die neuen Revolutionen und das Internet

    Im Dezember 2010 verbrannte sich Mohamed Bouazizi, ein tunesischer Obsthändler, auf der Stra‎ße als Protest gegen das Regime des damaligen Präsidenten Zine El Abidine Ben Ali. Drei Wochen später starb Bouazizi. Weitere zehn Tage danach legte Ben Ali nach 23 Jahren sein Amt nieder. Die Selbstverbrennung von Mohamed Bouazizi gilt als Urprung der tunesischen Revolution und des arabischen Frühlings.



    Nach zweieinhalb Jahren, in denen Volksrevolten eine Welt, die unbeweglich schien, erschüttert haben, scheinen die jüngsten Proteste in der Türkei als Modell die Revolten des arabischen Frühlings zu haben. Dieser stürzte mehrere autoritäre Regimes im Nahen Osten. Die sozialen Netzwerke spielten sowohl in den arabischen Staaten als auch in der Türkei eine wichtige Rolle bei der Mobilisierung der Demonstranten.



    Die Rolle der sozialen Netzwerke erläutert Universitätslektor Eugen Lungu:



    Wenn wir über die Elemente sprechen, die diese Volksrevolten in der arabischen Welt begünstigt haben, können wir sagen, dass diese zum ersten Mal von den sozialen Netzwerken, vom Internet und von der Mobiltelefonie extrem begünstigt wurden. 1989 konnten die Ost- und Mitteleuropäer das Internet nicht benutzen. Auch wenn die arabische Welt ein traditionalistischer Raum ist, ein Wirtschatsraum, der gegenüber anderen Regionen der Welt zurückgeblieben ist, wurde er der Globalisierung ausgesetzt. Das Internet hat sich erheblich entwickelt. Das Internet hat die Lage und die Abwicklung dieser Revolten in Libyen, Agypten und Syrien sehr begünstigt. Es hat das Senden von Nachrichten mittels der Sozialnetzwerke erlaubt. So konnte sich eine sehr gro‎ße Menschenmenge auf dem Tahrir-Platz oder auf einem anderen Platz der Stadt versammeln. Es wurden auf dieser Weise wichtige soziale Kräfte mobilisiert, die dann eine entscheidende Rolle beim Sturz der autokratischen Regime gespielt haben.“



    Dass moderne Kommunikationsmittel wie Facebook oder Twitter bei der Organisierung der Revolten geholfen haben, beweist auch die Reaktion der Regierungen mehrerer Länder, die von Protesten erschüttert wurden: Der Zugang zu diesen Sozialnetwerken oder zum Internet selbst wurde gekappt. Zugleich wurde der Zugang zur internationalen Presse stark eingeschränkt. Die Reporter mehrerer ausländischer Fersehsender hatten ebenfalls zu leiden. Professor Eugen Lungu über die Folgen des arabischen Frühlings:



    Ich würde sagen, die ersten Folgen sind auf interner Ebene zu sehen. Der Sturz dieser autokratischen Regime öffnet den Weg der Modernisierung dieser Gesellschaften. Die Ägypter, die Libyer, die Syrer leben heute in fortgeschrittenere Gesellschaften. Heutzutage verbindet sie das Internet an das Geschehen in der westlichen Welt. Eine erste Folge wäre also der Anfang der Modernisierung dieser Gesellschaften, die Eröffnung des Wegs zur Demokratisierung. Aber hier gibt es ja auch die Diskussion, ob diese mehrheitlich islamischen Gesellschaften die Etappen der Demokratisierung überhaupt durchgehen können, ob der Ausgangspunkt die demokratischen westlichen Modelle sein kann. Eine andere Folge betrifft die Sicherheit. Ich würde sagen, dieser spektakuläre Wandel im Nahen Osten und in Nordafrika bringt für Sicherheitsspezialisten zahlreiche Probleme mit sich.“



    Über die Ursachen der Volksaufstände in der arabischen Welt wurde und wird auch heute noch diskutiert. Einige Spezialisten sind der Ansicht, der wirtschaftliche Faktor hätte eine entscheidende Rolle gespielt, andere glauben, dass die politischen Faktoren das Sagen hatten. Weiter werden auch geopolitische Aspekte und die Religion miteinbezogen. Zugleich müsse man nicht vergessen, dass die autokratischen oder diktatoriellen Regime in der arabischen Welt schon einige Jahrzehnte alt waren, meint Professor Lungu. In der Türkei aber hat die Revolte einem Teil der türkischen Gesellschaft gehört: insbesondere den Anhängern der säkulären Parteien, dem kemalistischen Teil der Gesellschaft.



    Auch in der Türkei spielten die Kommunikationsmittel und die Sozialnetzwerke eine entscheidende Rolle in der Organisierung der Proteste. Die Revolutionen haben sich geändert. Alles wird live im Internet übertragen und jeder Bürger kann seine Meinung gleich und frei äu‎ßern. Durch Kommunikation, Internet und Mobiltelefonie werden wir alle Bürger der globalen Welt.

  • Revoluţiile şi Internetul

    Revoluţiile şi Internetul

    În decembrie 2010, Mohamed Bouazizi, vânzător ambulant de fructe din Tunisia, şi-a dat foc în mijlocul străzii în semn de protest faţă de abuzurile comise de regimul de atunci al preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali. Trei săptămâni mai târziu, Bouazizi murea, cu zece zile înainte ca Ben Ali, care se afla la putere de 23 de ani, să demisioneze, dar protestul său individual este considerat factorul esenţial în izbucnirea revoluţiei din Tunisia, care a deschis porţile Primăverii Arabe. După doi ani şi jumătate în care revoltele populare au răscolit o lume ce părea încremenită, protestele recente din mai multe oraşe din Turcia par copiate după modelul revoltelor din timpul Primăverii Arabe, care a dărâmat mai multe regimuri autoritare din Orientul Mijlociu. La fel ca atunci, numărul participanţilor la proteste a fost de ordinul zecilor de mii, nemulţumirile mocnind de ceva vreme în clasele de mijloc şi inferioare ale societăţii. Şi, nu în ultimul rând, reţelele de socializare au un rol avut un rol important în organizarea manifestaţiilor şi mobilizarea protestatarilor. Despre rolul acestor reţele de socializare, lectorul universitar doctor Eugen Lungu: Dacă e să ne raportăm la ingredientele care au favorizat desfăşurarea acestor revolte populare din lumea arabă, am putea spune că acestea, în premieră, sunt cele care au fost extrem de favorizate de reţelele de socializare, de internet, de telefonia mobilă. În 1989, est-europenii, central-europenii nu puteau să apeleze la Internet. Însă istoria consemnează că lumea arabă, deşi un spaţiu tradiţionalist, un spaţiu economic mai înapoiat comparativ cu alte regiuni ale lumii, a fost supus acestor forţe ale globalizării, în care Internetul are o anumită dezvoltare semnificativă. Internetul a fost un factor extrem de favorizant atât în Libia, cât şi în Egipt sau în Siria, în desfăşurarea acestor revolte, prin faptul că a permis transmiterea de mesaje prin reţelele de socializare; astfel, o populaţie foarte numeroasă a ajuns să fie prezentă în piaţa Tahrir sau într-o altă piaţă dintr-un alt oraş şi, în felul acesta, s-a reuşit coagularea unor forţe sociale importante care au fost decisive în răsturnarea regimurilor autocratice.”



    Înlesnirea organizării revoltelor de către mijloacele de comunicare modernă precum Facebook sau Twitter este demonstrată şi de reacţia autorităţilor din mai multe ţări afectate de proteste, care au blocat accesul la aceste reţele sau chiar la Internet în ansamblu. În acelaşi timp, accesul mass-media internaţionale a fost sever restricţionat, iar reporterii mai multor posturi străine aflaţi în zonele de protest au avut de suferit, fiind ameninţaţi sau chiar reţinuţi de poliţie. În mod generic, prin Primăvara Arabă se înţelege seria de proteste din mai multe ţări din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord începând cu sfârşitul anului 2010, ţări arabe în care domneau regimuri totalitare. Despre consecinţele Primăverii Arabe, din nou profesorul Eugen Lungu: Primele consecinţe aş spune că sunt la nivel intern, în sensul în care schimbarea acestor regimuri autocratice deschide calea modernizării societăţilor respective. Egiptenii, libienii, sirienii au magia unor societăţi mai bine aşezate, a unor societăţi mai evoluate. Internetul, în momentul de faţă, îi conectează cu ce se întâmplă în lumea modernă, occidentală, în lumea civilizată. Deci o primă consecinţă ar fi începutul modernizării acestor societăţi, aşezarea lor pe o direcţie către democratizare, deşi aici este o discuţie dacă aceste societăţi majoritar islamice pot să parcurgă etapele democratizării, pornind de la modelele democratice consacrate din spaţiul occidental. O altă consecinţă priveşte problematica securităţii. Eu aş spune că schimbarea aceasta spectaculoasă care a avut loc în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord ridică pentru specialiştii în studii de securitate numeroase probleme. Este vorba de o reaşezare a faliilor geopolitice.”



    Dacă e să ne referim la cauzele care au generat revoltele populare din lumea arabă, mai spune profesorul Lungu, sunt o serie de autori care insistă pe dimensiunea economică, alţii care insistă pe cea politică, alţii care invocă aspecte geopolitice sau care includ în această ecuaţie a analizei factorul religios. În acelaşi timp, mai spune profesorul Lungu, nu trebuie uitat că regimurile autocratice sau dictatoriale din lumea arabă aveau vechimi impresionante, de ordinul zecilor de ani. În Turcia, în schimb, după cum remarcă interlocutorul nostru, revolta a aparţinut unei părţi a societăţii turce, în special a celor care simpatizează cu partidele laice, zona kemalistă a societăţii turce. Desigur, şi în evoluţiile din Turcia, mijloacele de comunicare şi de socializare au avut un rol esenţial în declanşarea şi desfăşurarea protestelor populare, la fel ca în toate ţările răscolite de Primăvara arabă şi chiar în Iran. Această trăsătură esenţială a societăţii moderne face ca revoluţiile să nu mai semene cu o simplă schimbare ci să continue ca o evoluţie accelerată a stării societăţii, totul comunicat în direct şi cu posibilitatea unei opinii imediate, transformând orice cetăţean, inclusiv pe cel din societăţile autarhice sau dictaturi, astfel încât să nu mai fie singur şi uitat, supus represiunii. Prin comunicare şi informare, prin internet şi telefonie mobilă, devenim cu toţii cetăţenii lumii globale.