Tag: Ziua Armatei Romane

  • Ziua armatei române

    Ziua armatei române

    Ziua Armatei Române a fost marcată, pe 25 octombrie, prin numeroase ceremonii militare şi religioase, însoțite de depuneri de coroane la monumentele închinate eroilor, prin manifestări organizate în principalele garnizoane din ţară, precum şi în bazele din teatrele de operaţii în care sunt dislocaţi militari români. Traversăm o perioadă în care pacea mondială şi întregul climat de securitate sunt ameninţate de conflicte regionale cu potenţial de agravare, iar în acest context rolul Armatei Române în asigurarea securităţii naţionale şi regionale este cu atât mai important, au subliniat cele mai înalte oficialităţi ale statului cu ocazia acestor manifestări.


    În discursul său, șeful statului român a subliniat că Europa se confruntă cu o criză fără precedent după cel de Al Doilea Război Mondial, ca urmare a agresiunii militare a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, dar şi a atacului terorist din 7 octombrie împotriva Statului Israel, care riscă să destabilizeze complet Orientul Mijlociu pe termen lung.

    Klaus Iohannis: Militarii români, alături de aliaţii prezenţi pe teritoriul ţării noastre, cărora le mulţumesc şi cu acest prilej, sunt elemente-cheie în menţinerea posturii de descurajare şi apărare a NATO în regiunea Mării Negre, o zonă de importanţă strategică pentru spaţiul euroatlantic.


    Deteriorarea situaţiei de securitate în regiune a fost evocată și de premierul Marcel Ciolacu. Aceasta demonstrează încă o dată de ce este nevoie de o armată capabilă să facă faţă noilor provocări, a spus Marcel Ciolacu: Descurajarea şi combaterea eficientă a diferitelor tipuri de ameninţări la care suntem supuşi nu se poate face decât dacă vom investi masiv şi în dotări. Acesta este motivul pentru care începând din acest an am alocat un buget de 2,5% la apărare.


    Militar de carieră, cu experiență inclusiv în teatrele de operații în care România activează alături de aliații săi, fostul premier Nicolae Ciucă, în prezent președinte al Senatului, a amintit că Armata României este o instituţie respectată în interiorul ţării şi apreciată în exteriorul ei: Chiar dacă poate suna paradoxal, militarii noştri sunt cei care respectă cel mai mult pacea şi sunt gata să o apere cu preţul vieţii. Armata României, aşa cum o ştim azi, se bucură de un bun renume la nivelul aliaţilor NATO şi al membrilor UE.


    Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, a menționat, la rândul său, că armata a reuşit deja să atingă în multe dimensiuni standardele NATO, iar secretarul general adjunct al Alianţei Nord-Atlantice, românul Mircea Geoană, a transmis un mesaj în care a arătat că graniţele statului român sunt mai sigure ca oricând, în pofida războiului din vecinătate şi multiplelor crize. Oficialul NATO a menţionat, în același timp, că semnificaţia acestei zile pentru întreaga naţiune se regăseşte în patriotismul şi jertfa ostaşilor români de astăzi şi de ieri. Manifestările organizate în Capitală de Ziua Armatei s-au încheiat cu tradiţionala retragere cu torțe – eveniment simbolic prin care militarii români transmit mesajul devotamentului şi sacrificiului lor pentru ţară.



  • Muzeul Militar Național “Regele Ferdinand I”

    Muzeul Militar Național “Regele Ferdinand I”

    La Muzeul
    Militar Național Regele Ferdinand
    I a avut loc pe 25 octombrie, vernisajul expoziției Drumul către
    Încoronarea din anul 1922. Data n-a fost aleasa întâmplător, de Ziua Armatei Române, ci pentru a evidenția rolul important pe care
    această instituție l-a avut în organizarea ceremoniilor Încoronării din 1881 și
    1922, precum și în realizarea obiectivelor aflate în atenția societății
    românești din acest interval de timp.





  • Jurnal românesc – 26.10.2022

    Jurnal românesc – 26.10.2022

    Minorii care au
    împlinit vârsta de 16 ani vor putea călători în străinătate neînsoţiţi, cu
    acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, se arată într-un proiect de
    lege depus la Parlament. Iniţiată de 88 deputaţi şi senatori, propunerea
    legislativă modifică Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a
    cetăţenilor români în străinătate, precum şi Legea nr. 272/2004 privind
    protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Vor putea ieşi din ţară
    neînsoţiţi minorii cu vârsta de 16 ani care prezintă o declaraţie notarială a
    ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin
    hotărâre judecătorească, a părintelui care exercită singur autoritatea
    părintească, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului legal.
    Declaraţia va cuprinde acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei
    respective de către minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în
    care urmează să se desfăşoare călătoria, precum şi la scopul acesteia. Iniţiatorii
    proiectului apreciază drept nejustificat faptul că minorii sub 16
    ani şi minorii care au împlinit vârsta de 16 ani sunt trataţi în mod similar,
    cu toate că dezvoltarea psihosocială a unui tânăr de 16 ani este mai
    apropiată de cea a unui major peste 18 ani decât cea a unui minor de 14
    ani. În ţările europene, minorii care au împlinit vârsta de 16 ani
    pot călători singuri, fără a fi însoţiţi de un major, mai susţin
    parlamentarii semnatari. Proiectul va intra în dezbaterea Senatului şi apoi a
    Camerei Deputaţilor, care este for decizional în această speţă.




    Ziua Armatei
    României a fost sărbătorită, la 25 octombrie, printr-o serie de manifestări
    organizate în principalele garnizoane din ţară şi în bazele militare din
    teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militarii români, în ţările în care
    România are acreditaţi ataşaţi ai apărării şi în capitalele statelor unde ţara
    noastră are reprezentanţe permanente, transmite Ministerul Apărării Naţionale.
    România are un loc distinct în cadrul NATO şi o calitate incontestabilă
    de furnizor de securitate în regiunea Mării Negre şi pe Flancul Estic al
    Alianţei Nord-Atlantice, a declarat cu acest prilej preşedintele Klaus
    Iohannis. Acesta a spus că Armata României continuă să se modernizeze şi a
    amintit că, în 2023, bugetul Apărării va creşte la 2,5% din PIB, pentru a spori
    capacitatea Armatei de a-şi îndeplini misiunile încredinţate şi de a conferi
    astfel României şi mai multă credibilitate în exercitarea rolului de pilon
    regional de securitate. Ceremonii de Ziua Armatei României au mai avut loc la
    cimitirele și la monumentele ostașilor români din Austria, Bosnia și
    Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Rusia, Polonia, Republica Moldova și Ungaria.




    Comisiile
    parlamentare reunite pentru politică externă şi pentru comunităţile de români
    din afara graniţelor ţării au audiat şi acordat avize favorabile pentru doi
    ambasadori propuşi să preia conducerea reprezentanţelor diplomatice ale
    României în Danemarca şi Islanda şi, respectiv, Slovenia. Este vorba despre
    Mihai Alexandru Grădinar, care va ocupa fotoliul de ambasador în Slovenia, şi
    de Anton Niculescu, noul ambasador în Danemarca şi Islanda. Cei doi au fost
    avizaţi pozitiv cu unanimitate de voturi. Cei doi ambasadori, diplomaţi
    de carieră, sunt profesionişti care şi-au făcut datoria în misiunile
    anterioare, a declarat preşedintele Comisiei de politică externă a
    Senatului, Titus Corlăţean. Anterior, Anton Niculescu a ocupat funcţia de
    ambasador în Slovenia, iar Mihai Alexandru Grădinar pe cea de ambasador în Regatul
    Danemarcei şi în Republica Islanda.




    Documentarul
    Vapniarka, realizat de Olga Ștefan, va fi transmis, prin
    live-streaming, pe pagina oficială a Institutului Cultural Român la Tel Aviv,
    pe 27 octombrie, de la ora 17.00. Reprezentanţa culturală va organiza, cu
    aceasă ocazie, un eveniment de prezentare în limbile română și ebraică, la care
    vor participa Olga Ștefan, arhivista Greta Barak din cadrul Centrului de
    Documentare și Cercetare Ghetto Fighters’ House şi ambasadorul României în
    Israel, Radu Ioanid. Pelicula Vapniarka spune povestea deținuților
    din lagărul de concentrare din localitatea ucraineană cu acelaşi nume, care în
    timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a făcut parte din Guvernământul
    Transnistriei, administrat de autoritățile române. Filmul a fost pus la
    dispoziţie de platforma Viitorul Memoriei, fondată de Olga Ștefan,
    ce are drept scop familiarizarea publicului cu trecutul României și al
    Republicii Moldova. Evenimentul face parte din seria de activităţi dedicate
    marcării Zilei Naționale de Comemorare a Holocaustului din România.


  • Ṭentenaru Mihai I di România

    Ṭentenaru Mihai I di România

    Anlu 2021 avu ma multi ţentenari andicra di cumu eara arada, unu di aestea easti aţel anda s’amintă aţelu ditu soni văsille ali Românie Mihai I. Fu unu suvearan cari agiumsi la anălțimea a căftărloru a unei ahtari ipotisi tru oclli a contemporanilor a lui. U cumăndusi România tru añi multu grei, añilli a regimlui fascistu, añilli a doilui polimu mondial, añilli di yineari la puteari a regimului comunist.



    Mihai I s-amintă tru 25 di sumedru 1921 tru castelu Peleș, di Sinaia, reședința rea văsilleadzloru ali României. Fu hillilu a văsillelui Carol al II-lea și al principesăllei Elena di Gărţie și Danemarca. Tru clirunumia a lui genetică avea nai cama mări dinastii ale Europă, a Hohenzollernilor și Romanovilor, ama Mihai I daima spusi “escu român pritu amintari şi miră”. Numa di pătigiuni lliu băgară ti aduţeari aminti al Mihai Viteazul, prinţipili ali Muntenie ditu secolul al 17-lea, cari mindui ună uniune personală anamisa di Muntenia, Moldova și Transilvania. Mihai agiumsi prima oară văsille la ilikia di 6 ani, tru1927, la moartea a paplui a lui Ferdinand I. Afendi a lui, yinitorlu văsille Carol al II-lea, avea traptă măna di la ndreptul di prinţipi clirunumsitoru cu un an ninti, tru1926. Tru1930, după trei ani di văsilleanță, afendi a lui Carol aproaki s’hibă diznău prinţipe clirunom și s’hibă încoronat ca văsille ali României. Al Mihai ălli si duruseaşti titlul onorific di “Mari voievod di Alba Iulia”, titlu purtat di prinţipili clirunomu.



    Dupu 10 añi, tru 1940, ahurhea a doua dumnille după ţi tatăl a lui trădzeamana di la prerogativele a lui di suvearan. Tru meslu yismăciuni 1940, Mihai agiundzea pi tronlu ali Românie a daua oară, ama tora tru unu kiro multu ndilicatu: fănicolu a kirerloru teritoriale și ascensiunea a extremăllei dreaptă. Generalu Ion Antonescu agiundzea cumăndarlu a statlui, ligăturlir cu aestu hiinda un altu capitol a aduţerloru aminti uruti a suveranului pi cari li mărturisea tru 2008, atumţea cându deadi un interviu ti Centrului di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română.


    “El tutu mi lugursea ună turlie di părmătie neglijabilă, bună tră simnat nascanti lucruri, şeflu ali armată, uniforme, parădz, maşi lucre di ahtari turlie, ama alanti. Aveamu ma multă tiñie tră mama mea, di itia că, haristusită a lui ea s-turnă după yismăciuni 1940 şi tră aesta mini ălli daima ălli pricunuscui. Ama deapoa ahurhiră măcăturli. Fu unu di mesajele a noastre di Anlu Nău, ăni si spari, ică ti Cărciun 1943, cându spuşu ţiva negative ti polimu. Mutară capu şi nemţăllii, ama nu fu niţi ună zñie dupu aesta.”



    A văsillelui Mihai I ălli si reproşa tratamentul la cari fu băgatu Ion Antonescu după arestarea di pi 23 di agustu 1944, cându România tricu tru tăburea a aliațlor: nivrearea a văsillelui ta s’lu graţiadză fostul conducător a statlui. Tră aţea alăxeari a taberelor, România fu recompensată cu darea năpoi ali Transilvanie di Nord ţi u avea kirută tru agustu 1940. Tru 2008, suvearanlu avu exighiseri tră atea ţi s’feaţi atumţea. “Fu tru caplu a mulţăloru ideea că eu puteam să-lu graţiedzu i să-lli comutu pedeapsa. Elli nu ştiu sistemlu constituţional cari eara la noi atumţea, că niţi un act, baş simnat di mine, nu eara valabil cara nu eara contrasimnatu di un ministru. Tru iţi nomu eara aesta. Emu, tru cazul aestu, ministrul di justiţie eara Pătrăşcanu, el nu vrea s’bagă semnulu. Şi aesta nu akicăsi vărnu. Tru cazlu aestu, ruşllii şi anglo-americañillii vărnăoară nu vrea s’aproaki.”



    După polimu, PCR u loa tută putearea tru stat cu agiutorlu a Armatăllei Roșii di ocupație. Văsillele Mihai I și anturajlu a lui s-ncuntrară la tăvăluglu sovietic pritu tuti călliurli legale ti li avea. Ama ixikea a agiutorlui ditu Occidentu democrat u feaţi dgheafuraua. Tu 30 di andreu 1947, cu tuti instituțiile a statlui sumu control a guvernului comunist, văsillelu Mihai I eara forțatu s’abdică și s’fugă deadunu cu dada a lui. La 26 di ani el avea s’ahurhească ună bană nauă și să-și thimilliusească ună familie bazată pi rigorile ali morală embistimenă.



    Tru tuț añilli a dictatur4llei comunistă boaţea a văsillelui s-feaţi avdzătă la posturli libire di radio condamnânda abuzurli și crimili a regimlui comunist. După 1989, suveranlu avinatu s’turnă tu văsilie diznău și românii nviţa di ună parti a istoriillei a loru işiş ţi lă fu furată. Tru interviul adusu aminti ditu arhiva Radiodifuziunii Române, el dădia ndaua urminii ti bărnurli yinitoari, urminii aplo, di bană. “S’aipurtaticu uminescu cu alanţă, cât s’poate s’tiñiseştăă tuţ alanţă. Să spuñi buneată, ngenearal, ama nu buneată până la infinit, câtivărăoară lipseaşti şi apridunari, cum să spune. Vidzui ahăti lucri teribile cari s’făţea tru v4silie cu oamenii şi când vedz că autoritţli nu apleacă ureacllea şi aproapea că îlli arucă pri padi, ţă si faţi aynosu cându vedz ahtari lucru. Mini escu înviţatu altuţiva: tamamu aesta, uminillea, şi să spuñi tiñie şi a oarfănlui că tutu oamiñi himu. Easti multu greu câtivărăoară când îlli andămusescu niscănţă cari nu au aestă mentalitate şi agudescu pi oamiñilli aeşţa oarfăñi, îlli arucă aclo ca vără cuprie, easti ţiva infernal aesta!



    Ṭentenarul ti aminttarea a văsillelui Mihai I însimneadză adza, întră multe altele, dzuua armatăllei române cari, tru 25 sumedru 1944, elibera tutu teritoriulu ali Românie di sumu ocupația xeană.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Centenar Mihai I de România

    Centenar Mihai I de România

    Anul 2021 a avut mai multe centenare
    decât de obicei, unul dintre acestea este cel al nașterii ultimului rege al
    României Mihai I. A fost un suveran care s-a ridicat la înălțimea cerințelor
    unei asemenea poziții în ochii contemporanilor săi. A condus România în ani
    extrem de dificili, anii regimului fascist, anii celui de-al doilea război
    mondial, anii instaurării regimului comunist.


    Mihai I s-a născut pe 25 octombrie
    1921 în castelul Peleș, la Sinaia, reședința regilor României. A fost fiul
    regelui Carol al II-lea și al principesei Elena de Grecia și Danemarca. În
    moștenirea sa genetică se regăseau cele mai mari dinastii ale Europei, ale
    Hohenzollernilor și Romanovilor, însă Mihai I a spus mereu sunt român prin
    naştere şi destin. Numele i-a fost dat în memoria lui Mihai Viteazul,
    principele Munteniei din secolul al 17-lea, care a încercat o uniune personală
    între Muntenia, Moldova și Transilvania. Mihai a ajuns prima oară rege la vârsta
    de 6 ani, în 1927, la moartea bunicului său Ferdinand I. Tatăl său, viitorul
    rege Carol al II-lea, renunțase la dreptul de pricipe moștenitor cu un an
    înainte, în 1926. În 1930, după trei ani de regență, tatăl său Carol acceptă să
    redevină principe moștenitor și să fie încoronat ca rege al României. Mihai
    primește titlul onorific de Mare voievod de Alba Iulia, titlu purtat de
    principele moștenitor.

    Peste 10 ani, în 1940, începea cea de-a doua domnie după
    ce tatăl său renunța a doua oară la prerogativele sale de suveran. În luna
    septembrie 1940, Mihai ajungea pe tronul României a doua oară, dar acum într-un
    moment foarte delicat: dezastrul pierderilor teritoriale și ascensiunea
    extremei drepte. Generalul Ion Antonescu devenea conducătorul statului, relaţiile
    cu acesta fiind un alt capitol al amintirilor neplăcute ale suveranului pe care
    le mărturisea în 2008, atunci când acorda un interviu Centrului de Istorie
    Orală din Radiodifuziunea Română.

    El tot mă considera un fel de cantitate neglijabilă, bună pentru semnat
    anumite lucruri, şeful armatei, uniforme, parăzi, numai chestii din astea, dar
    restul nu. Avea mai mult respect pentru mama mea, pentru că, de fapt, graţie
    lui ea s-a întors după septembrie 1940 şi pentru asta eu i-a fost întotdeauna foarte
    recunoscător. Dar după aceea au început frecuşurile. A fost unul dintre
    mesajele noastre de Anul Nou, mi se pare, sau Crăciun 1943, când am spus ceva
    negativ despre război. S-au înfuriat şi nemţii, dar nu a fost nicio urmare după
    asta.


    Regelui
    Mihai I i s-a reproşat tratamentul la care a fost supus Ion Antonescu după
    arestarea de pe 23 august 1944, când România a trecut în tabăra aliaților:
    refuzul regelui de a-l fi graţiat pe fostul conducător al statului. Pentru acea
    schimbare a taberelor, România a fost recompensată cu retrocedarea
    Transilvaniei de Nord pierdută în august 1940. În 2008, suveranul a avut
    explicaţii pentru ceea ce a fost atunci. A fost în capul multora ideea că eu puteam să-l graţiez sau să-i comut
    pedeapsa. Ei nu ştiu sistemul constituţional care era la noi atunci, că nici un
    act, chiar semnat de mine, nu era valabil dacă nu era contrasemnat de un
    ministru. În orice lege era asta. Or, în cazul de faţă, ministrul de justiţie
    era Pătrăşcanu, el refuza să semneze. Şi asta nu a înţeles-o nimeni. În cazul
    acesta, ruşii şi anglo-americanii nu ar fi acceptat niciodată.


    După
    război, PCR acapara întreaga putere în stat cu sprijinul Armatei Roșii de
    ocupație. Regele Mihai I și anturajul său s-au opus tăvălugului sovietic prin
    toate mijloacele legale de care dispuneau. Însă lipsa sprijinului din
    Occidentul democrat a făcut diferența. Pe 30 decembrie 1947, cu toate
    instituțiile statului sub controlul guvernului comunist, regele Mihai I era
    forțat să abdice și să plece împreună cu mama sa. La 26 de ani el avea să
    înceapă o viață nouă și să-și întemeieze o familie bazată pe rigorile moralei
    creștine.


    În toți anii dictaturii comuniste
    vocea regelui s-a făcut auzită la posturile libere de radio condamnând
    abuzurile și crimele regimului comunist. După 1989, suveranul alungat a revenit
    în țară și românii descopereau o parte a propriei istorii ce le fusese furată.
    În interviul menționat din arhiva Radiodifuziunii Române, el dădea câteva
    sfaturi generațiilor viitoare, sfaturi simple, de viață. Să te comporţi omeneşte cu ceilalţi, pe cât se poate să nu
    dispreţuieşti pe nimeni. Să ai bunătate, în general, dar nu bunătate până la
    infinit, câteodată mai trebuie să strângi şurubul, cum se spune. Am văzut
    atâtea lucruri teribile care se întâmplau în ţară cu oamenii şi când vezi că
    autorităţilor nu le pasă şi aproape că îi aruncă pe jos, ţi se face scârbă când
    vezi aşa ceva. Eu sunt învăţat altceva: tocmai asta, omenia, şi să te porţi cu
    omul de rând, sărac, la fel, tot oameni suntem. Este foarte greu câteodată când
    îi întâlnesc pe câte unii care nu au această mentalitate şi dau în oamenii
    ăştia săraci, îi aruncă acolo ca pe gunoi, este ceva infernal asta!


    Centenarul
    nașterii regelui Mihai I înseamnă astăzi, între multe altele, ziua armatei
    române care, pe 25 octombrie 1944, elibera întregul teritoriu al României de sub
    ocupația străină.

  • Ziua Armatei Române

    Ziua Armatei Române

    Pe 25 octombrie 1944, în timpul celui de al doilea
    război mondial, odată cu preluarea controlului asupra oraşului Carei, Armata elibera, după o formulă consacrată în epocă, ultima brazdă
    de pământ românesc din nordul Transilvaniei, aflat, până atunci, sub ocupaţie
    maghiară. Atât protagoniştii acelor momente, cât şi istoricii spun că evenimentul
    s-ar fi putut produce mai devreme şi că ofiţerii au preferat să-şi odihnească
    trupele cîteva zile înaintea asaltului final, astfel ca victoria de la Carei să
    coincidă cu aniversarea Regelui Mihai I, care era şi comandantul Armatei. Trei
    ani mai tărziu, când ţara se afla, practic, sub ocupaţie militară sovietică şi
    era condusă de un guvern comunist marionetă, Regele a fost silit să abdice şi
    să se exileze în Occident, de unde a putut reveni doar după Revoluţia din 1989.

    Dar data de 25 octombrie a intrat, defintiv, deopotrivă în calendare şi în
    conştiinţa publică, drept Ziua Armatei Române. Captivi, timp de aproape
    jumătate de secol, în lagărul sovietic, românii şi-au putut valida vocaţia
    occidentală abia în primii ani 2000, la sfârşitul tranziţiei post-comuniste.
    România fost admisă în NATO, în martie 2004 – data celei mai masive extinderi
    spre Est a celei mai de succes alianţe politico-militare din istorie. Era
    finalul unui drum pe care Bucureştiul pornise încă din octombrie 1990, când a
    stabilit relaţii diplomatice cu NATO şi continuase cu cererea de admitere,
    avansată trei ani mai târziu. Sfâşiate, pe plan intern, de dispute adesea
    feroce, clasa politică românească şi opinia publică, în ansamblu, au acţionat,
    atunci, într-un remarcabil consens. De dreapta sau de stânga, la putere sau în
    opoziţie, toate partidele importante au subscris fără ezitare la obiectivul
    integrării europene şi euroatalantice, singura garanţie a prosperităţii şi
    securităţii pentru România. Detaliu relevant, şef al statului în momentul
    admiterii era fostul ministru comunist Ion Iliescu, care-şi făcuse studiile la
    Moscova şi fusese frecvent acuzat de rusofilie.

    Importanţa geostrategică,
    potenţialul militar însemnat şi o opinie publică profund pro-occidentală au
    fost şi rămân cele mai convingătoare argumente ale apartenenţei la NATO.
    Aceasta e dublată şi de un parteneriat strategic privilegiat care leagă
    Bucureştiul de Washington. România găzduieşte baze militare americane şi componente
    ale scutului antirachetă, iar soldaţii săi participă frecvent la manevre şi
    misiuni internaţionale alături de camarazii lor americani. Aproape o mie de militari se află în misiuni externe, iar
    numărul acestora a fost, în anii trecuţi, semnificativ mai mare, de peste
    2.500. Circa 30 de militari români şi-au pierdut viata şi 180 au fost
    răniţi în teatrele de operaţii externe.

  • Ziua Armatei Române

    Ziua Armatei Române

    În urmă cu 73 ani, la 23 august 1944,
    România ieşea din alianţa cu Puterile Axei, înceta războiul împotriva Aliaţilor
    şi declara război Germaniei naziste şi Ungariei horthyste. În aceste
    condiţii dificile, printr-un efort naţional suprem, Armata Română a
    trecut la lupta pentru eliberarea întregului teritoriu al ţării. În
    toamnă, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a Române, a decis
    să pornească ofensiva pentru a elibera oraşul Carei, ultimul colţ de pământ
    românesc aflat sub ocupaţie maghiară din 1940. Victoria a fost dedicată regelui
    Mihai, care, la 25 octombrie, împlinea 23 de ani. Astfel, această zi este legată în mod direct de ultimul suveran, singurul
    român în viaţă care are rangul de mareşal şi care, în 1944, era comandatul
    suprem al Armatei.

    Trupele române le-au urmat pe cele aliate şi în afara
    României, iar luptele s-au finalizat prin marea victorie de la 9 mai 1945 care
    a marcat sfârşitul celui de-al doilea război mondial. În 1959, după retragerea trupelor sovietice din România, ziua de 25
    octombrie a fost declarată oficial Ziua Armatei Române, astfel că, în mod
    ironic, comuniştii au continuat să serbeze astfel ziua Regelui pe care ei îl
    alungaseră din ţară la sfârşitul anului 1947.
    În prezent, Armata României
    se adaptează la schimbările mediului de securitate din proximitate.

    Şeful
    Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă: Armata României a pregătit şi desfăşurat o
    serie întreagă de procese care au vizat atât transformarea şi adaptarea structurală
    a unităţilor şi marilor unităţi din compunerea ei la toate categoriile de
    forţe. Am desfăşurat un amplu proces de pregătire şi de instruire împreună cu
    aliaţii noştri strategici şi s-a putut remarca o amplitudine în tot ceea ce
    înseamnă prezenţa şi participarea la exerciţii pe teritoriul naţional, dar şi
    în afara teritoriului naţional, activităţi care asigură atât creşterea
    nivelului de instruire cât mai ales a interoperabilităţii, atribut de care avem
    nevoie să-l menţinem cât se poate de echilibrat în tot ceea ce înseamnă partea
    aceasta de compatibilitate a capabilităţilor de luptă.

    România este un aliat puternic şi un stat frontieră în
    faţa agresiunii Rusiei, se arată într-un mesaj transmis de Pentagon cu ocazia
    Zilei Armatei Române.
    Potrivit oficialilor departamentului
    american al Apărării, România este un exemplu pentru celelalte state membre ale
    NATO, iar Statele Unite îşi respectă integral angajamentele de securitate în
    calitate de partener strategic al său. Totodată, Statele Unite au remarcat
    contribuţia României în cadrul Alianţei, eforturile de modernizare a Armatei şi
    sacrificiul militarilor români pe teatrele de operaţiuni.

  • VIDEO Manifestări de Ziua Armatei Române

    VIDEO Manifestări de Ziua Armatei Române

    În localitatea Rossoşka, din regiunea Volgograd (fostă Stalingrad), a fost inaugurat duminică, 25 octombrie, cu prilejul Zilei Armatei României, Cimitirul de Onoare Românesc, prima necropolă de război construită pentru militarii români căzuţi în luptele de la Stalingrad.


    În cadrul ceremoniei a fost dezvelit monumentul central şi au fost depuse coroane de flori, a fost oficiată o slujbă religioasă şi au fost reînhumate osemintele militarilor români înmormântaţi în localităţile Plodovitoe, Gromki şi Izbuşenski.



    La manifestări au luat parte oficiali ai Ministerului Apărării Naţionale, secretarul de stat pentru afaceri strategice Daniel Ioniţă, reprezentanţi ai societăţii civile din România şi Federaţia Rusă şi o numeroasă asistenţă aparţinând comunităţii locale.


    Manifestarea a fost organizată de Ambasada României la Moscova şi a fost consacrată memoriei militarilor români care şi-au dat viaţa în timpul celui de-al doilea război mondial la Stalingrad.



    De asemenea, Mircea Duşa, a susţinut o videoteleconferinţă cu militarii români din detaşamentele dislocate în teatrele de operaţii din Afganistan şi Balcanii de Vest.


    “Am ţinut să vă felicit, de Ziua Armatei României, pentru misiunile îndeplinite peste hotare. Seriozitatea şi profesionalismul dumneavoastră au contribuit decisiv la prestigiul dobândit de România în rândul statelor membre ale NATO şi UE”, a transmis ministrul Duşa.



    Ministrul apărării naţionale le-a cerut militarilor să acţioneze cu responsabilitate pentru îndeplinirea misiunilor, în deplină cooperare şi coordonare cu partenerii şi aliaţii ţării noastre.


    Comandanţii detaşamentelor din teatrele de operaţii au raportat conducerii ministerului modalităţile concrete de executare a misiunilor, aspecte referitoare la situaţia de securitate din zonele unde sunt dislocaţi, precum şi starea de sănătate a trupelor.


    Sursa: MAE, MApN



  • Mesajul ministrului apărării cu ocazia Zilei Armatei Române

    Mesajul ministrului apărării cu ocazia Zilei Armatei Române

    Astăzi este o zi importantă pentru ţara noastră – Ziua Armatei României, sărbătoare cu o rezonanţă specială în conştiinţa şi istoria poporului român, moment cu valoare de simbol al împlinirii naţionale. La data de 25 octombrie 1944, ostaşii Armatei noastre eliberau localităţile Carei şi Satu Mare din Ardealul răpit prin Dictatul de la Viena.


    Anul acesta sărbătorim 70 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, 70 de ani de pace, 70 de ani departe de ororile unui război care a marcat întreaga omenire. Din statisticile oficiale, preţul plătit de ţara noastră, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost unul dureros, România înregistrând peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri şi invalizi de război (dintre care circa 92.000 de militari şi-au pierdut viaţa).



    În semn de preţuire pentru cei care au scris cu sângele şi sacrificiul lor, cu devotament şi curaj, istoria glorioasă a ţării, Guvernul României a declarat anul 2015 drept Anul Veteranilor de Război”, iar Ministerul Apărării Naţionale şi-a asumat organizarea unor serii de acţiuni comemorative, pe durata întregului an, în toate marile garnizoane din ţară.



    La şapte decenii de la încheierea acestui război, cu prilejul Zilei Armatei României, noi, generaţiile care le-au urmat, dar care nu i-au uitat, ne înclinăm cu respect şi recunoştinţă în faţa memoriei eroilor care şi-au pierdut viaţa pe câmpul de luptă. Transmitem, totodată, un gând de preţuire celor 20.000 de veterani de război, 760 de văduve de război şi 102.000 văduve de veterani de război.



    Armata este una dintre instituţiile care şi-au definit menirea şi împlinit destinul de a acţiona permanent în slujba poporului, în toate momentele fierbinţi ale istoriei naţionale. Fidelă misiunilor încredinţate în toată existenţa sa — apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale, Oastea ţării a învins duritatea vremurilor şi a făurit oameni cu caractere puternice, de învingători. Alături de Biserică, Armata a reprezentat — şi continuă să fie — unul dintre pilonii pe care întreaga naţiune s-a sprijinit în momentele grele.



    Ziua Armatei României constituie, pentru militarii aflaţi la datorie în ţară sau departe de hotarele ei, prilej de a cinsti şi evoca faptele de arme ale înaintaşilor care, prin jertfa lor pe câmpul de luptă, au înnobilat sensul cuvintelor ONOARE şi PATRIE.


    Prin misiunile îndeplinite astăzi în ţară şi în teatrele de operaţii, militarii români se ridică la înălţimea faptelor de arme ale înaintaşilor. Gândurile noastre se îndreaptă, în aceste momente, către militarii aflaţi în misiuni, departe de cei dragi, în teatrele de operaţii din Afganistan, Balcanii de Vest, sub egida NATO ori în operaţiuni conduse de ONU, UE sau OSCE. Ei demonstrează hotărârea noastră de a ne respecta angajamentele internaţionale, de a întări statutul României de ţară furnizoare de securitate în regiune, care contribuie din plin la efortul global de instaurare a unui climat de securitate şi pace în lume. Participarea armatei noastre la operaţiuni umanitare, de menţinere a păcii şi de combatere a terorismului va rămâne un obiectiv de bază al politicii de securitate româneşti.



    Traversăm, alături de aliaţii noştri, o perioadă complexă din punct de vedere al situaţiei de securitate. Criza din Ucraina şi evenimentele din flancul sudic au impus Alianţei Nord-Atlantice regândirea priorităţilor şi implementarea măsurilor de reasigurare şi adaptare a statelor membre la noua situaţie.În acest sens, s-a trecut la fundamentarea unei noi viziuni strategice, care presupune realizarea creşterii vitezei de reacţie şi constituirea unor structuri de comandă şi control pentru prevenirea şi contracararea noilor ameninţări, incluse în cadrul Planului de Acţiune pentru Creşterea Capacităţii Operaţionale a Alianţei.


    România, în acord cu angajamentele asumate, implementează propriile măsuri de reconfigurare şi adaptare a capacităţilor defensive la realităţile generate de degradarea mediului de securitate din vecinătatea noastră. Unitatea de integrare a forţelor NATO (NFIU) a fost deja activată, iar Comandamentul Diviziei Multinaţionale de Sud-Est va fi constituit în scurt timp. Cele două structuri de comandă-control aliate, care vor funcţiona pe teritoriul ţării noastre, înseamnă o prezenţă vizibilă şi persistentă a NATO în România şi vor avea un rol-cheie în asigurarea legăturii dintre forţele naţionale şi cele NATO, îndeplinind funcţiuni de comandă şi control în situaţiile în care s-ar impune dislocarea noii Forţe de Reacţie Rapidă a Alianţei.



    În plan naţional, prioritatea noastră de bază va fi consolidarea capacităţii operaţionale a Armatei României. În acest sens am reuşit să asigurăm creşterea semnificativă a alocaţiilor bugetare pentru apărare, iar din anul 2017 vom asigura alocarea a 2 la sută din PIB bugetului Apărării, pentru următorii 10 ani. Tot în cadrul măsurilor de întărire a capacităţii de acţiune a structurilor militare, am sporit, în acest an, de aproape trei ori numărul exerciţiilor de pregătire şi antrenament, din cele aproape 340 de exerciţii din acest an, aproximativ 40 fiind cu participare internaţională.


    O importanţă deosebită vom acorda, în continuare, şi implementării măsurilor stabilite prin parteneriatele strategice ale României, în special cel cu Statele Unite ale Americii, cu cele două dimensiuni importante ale sale, proiectul scutului antibalistic de la Deveselu şi dezvoltarea nodului multimodal din cadrul Centrului de tranzit de la Mihail Kogălniceanu.



    Doamnelor şi domnilor generali, amirali, ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, elevi şi studenţi, soldaţi şi gradaţi profesionişti, personal civil,



    Ziua Armatei României constituie, pentru întreaga naţiune, ocazia de a vă mulţumi pentru curajul, devotamentul şi profesionalismul dumneavoastră.


    Mă alătur acestor gânduri, adresând cele mai calde felicitări şi urări de succes în activitate întregului personal al armatei, precum şi celor aflaţi în rezervă sau în retragere şi, în mod special, veteranilor de război, de ieri şi de azi, ai Armatei noastre.


    Cinstim, cu preţuire şi respect, memoria eroilor căzuţi la datorie în teatrele de operaţii şi suntem alături de familiile acestora, pe care le asigurăm, încă o dată, de sprijinul nostru. Gânduri bune şi urări de sănătate transmit şi militarilor răniţi în misiunile executate în teatrele de operaţii. Curajul şi spiritul lor de sacrificiu îi inspiră şi îi întăresc pe toţi cei care au ales să-şi servească Patria în uniforma Oştirii Române.


    Dumnezeu să binecuvânteze Armata României!


    La mulţi ani!



    Mircea Duşa



    Comunicat MApN