Radio România Internațional

Tag: Ziua Internationala a Femeii

  • Ziua Internaţională a Femeii

    Ziua Internaţională a Femeii

    De peste un secol, în întreaga lume, este marcată Ziua Internațională a Femeii. În 1908, 15 mii de femei din industria textilă participau la un marş în New York, cerând reducerea programului de lucru, salarii mai bune și dreptul la vot, iar un an mai târziu, Partidul Socialist din America declara, la 28 februarie, prima Zi Națională a Femeii.

    Ideea de a o transforma într-o Zi internațională a apărut în 1910, la o Conferință internațională a femeilor muncitoare desfășurată la Copenhaga. Iniţiativa s-a bucurat de succes, astfel că Ziua Femeii a fost sărbătorită în afara graniţelor Statelor Unite, pentru prima dată în 1911, în Austria, Danemarca, Germania și Elveția.

    Organizația Națiunilor Unite a început să marcheze Ziua internaţională a femeii la data de 8 martie în timpul Anului internaţional al femeii, în 1975. Apoi, în 1977, Adunarea Generală a ONU a oficializat Ziua. Totodată, a hotărât ca, în fiecare an, să aibă o temă specifică. Prima temă, în 1996, a fost “Celebrarea trecutului, planificarea viitorului”. Anul acesta, tema aleasă este “Investeşte în femei: accelerează progresul”.

    Cu alte cuvinte, marcată la început de primăvară, Ziua Internațională a Femeii nu este doar despre foarte multe flori, cadouri din partea celor dragi, spectacole omagiale, expoziții, conferințe sau petreceri, care, de altfel, abundă inclusiv în România! Ci este o zi-manifest, o ocazie de a recunoaște impactul pe care femeile îl au în societate.

    De la activiste și lideri, până la mame, colege și prietene, femeile au contribuit la construirea societății și la îmbunătățirea vieții. Din păcate, însă, statisticile confirmă că ele rămân, în continuare, o categorie vulnerabilă, problema egalităţii în drepturi cu bărbații nefiind, nici la ora actuală, în totalitate rezolvată.Femeile sunt, încă, discriminate în privința salariilor, a accesului la educație și la oportunități de carieră. Sunt, de asemenea, victime ale violențelor și abuzului sexual.

    “La mulți ani și o primăvară frumoasă!” – le-a urat femeilor din România premierul social-democrat Marcel Ciolacu. Iar preşedintele Senatului, liberalul Nicolae Ciucă, într-un mesaj transmis de Ziua Femeii, a scris: “O societate civilizată şi care prosperă este aceea în care fiecare femeie are posibilitatea să îşi urmeze visurile şi obiectivele, într-un mediu echitabil, just şi incluziv. Iar datoria noastră este să le asigurăm acest mediu. Trebuie să continuăm politicile care promovează egalitatea de şanse, care combat discriminarea şi violenţa împotriva femeilor.”

    Și, pentru că este vorba despre egalitate de șanse și nediscriminare, să nu pierdem din vedere că, pe 19 noiembrie, va fi și Ziua internațională a lor, a bărbaților!

  • Egalitatea de gen

    Egalitatea de gen

    Intensificarea hărţuirii sexuale, a intimidării şi
    discursului instigator la ură împotriva femeilor şi fetelor, inclusiv în mediul
    online, cere obligatoriu o acţiune imediată şi fermă, arată o declaraţie comună
    semnată de peste 20 de ambasade la Bucureşti şi Reprezentanţa Comisiei Europene
    în România, pe 8 martie, de Ziua Internaţională a Femeii.

    Sărbătorim succesele obţinute în privinţa unei
    egalităţi de gen semnificative şi progresele înregistrate, până în prezent, în
    asigurarea drepturilor femeilor şi fetelor de pe întreg globul. Totodată,
    trebuie să recunoaştem că au mai rămas multe de făcut pentru ca femeile şi
    fetele să îşi poată exercita pe deplin drepturile omului    , declară semnatarii.

    În document se mai
    apreciază că esenţială în realizarea egalităţii de gen este
    asigurarea participării depline, egale, eficiente şi semnificative a femeii în
    toate sferele vieţii private şi publice, inclusiv prin reprezentare politică şi
    la nivel de conducere în procesele decizionale    .

    De asemenea, semnatarii
    subliniază că femeile şi fetele au dreptul la o viaţă lipsită de violenţă şi
    discriminare.

    Cu toate acestea, violenţa împotriva femeilor şi fetelor este
    cea mai frecventă încălcare a drepturilor omului, una din trei femei trecând
    cel puţin o dată în viaţă prin experienţa unei violenţe fizice şi/sau sexuale,
    fapt neschimbat de mai bine de un deceniu. (…) Este nevoie să se asigure
    accesul la justiţie şi servicii complete de suport victimelor şi
    supravieţuitoarelor violenţei sexuale şi de gen    , se arată în declaraţie.

    Faptul
    că femeile nu sunt reprezentate aşa cum ar trebui în parlamentele şi guvernele
    naţionale, inclusiv în România, nu este benefic pentru democraţie, afirmă, și
    comisarul european pentru egalitate, malteza Helena Dalli. Aceasta a făcut la
    începutul acestei săptămâni o vizită oficială la București, unde a participat
    la conferinţa Femei
    mai puternice în România.

    Toate femeile trebuie să aibă independenţă
    economică şi financiară. Trebuie să recunoaştem şi să valorizăm munca şi
    contribuţia femeilor şi să le oferim instrumentele pentru un echilibru între
    viaţa personală şi cea profesională    , a declarat comisarul european. Ea a
    arătat că, în România, 46% dintre femei, în comparaţie cu 25% dintre bărbaţi,
    îngrijesc copii, persoane în vârstă sau persoane cu dizabilităţi din familie.

    O
    împărţire egală a responsabilităţilor ar ajuta bărbaţii şi femeile să aibă
    şanse egale de a lucra şi a evolua, fără a sacrifica viaţa de familie    , a
    subliniat Helena Dalli.     Comisarul a amintit și că, la ora
    actuală, femeile câştigă în medie cu 30% mai puţin pe oră decât bărbaţii.
    E    a a remarcat, de asemenea, rata mare de sarcini
    la adolescente în România, care     propagă
    mediul de sărăcie, dar şi discriminarea persoanelor rome, atât în ceea ce
    priveşte etnia, cât şi genul. Comisarul a calificat drept scandaloasă şi inacceptabilă situaţia în care
    trăiesc romii în multe comunităţi din UE. De asemenea, a precizat că încălcarea
    drepturilor persoanelor din comunitatea LGBTIQ contravine spiritului UE şi a
    atras atenţia că fondurile europene nu trebuie să ajungă la autorităţile locale
    din zonele unde sunt excluşi aceşti oameni.


  • România, peste media UE la numărul de femei în funcții de conducere

    România, peste media UE la numărul de femei în funcții de conducere

    Femeile din Uniunea Europeană continuă să fie subreprezentate în funcțiile de conducere le companiilor din Uniunea Europeană. Datele Eurostat, publicate pe 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, arată că peste 9,5 milioane de persoane ocupau în trimestrul trei al anului trecut o funcţie de conducere în Uniunea Europeană. Dintre acestea, circa 6,2 milioane sunt bărbaţi şi 3,3 milioane femei.



    Cu toate că femeile reprezintă aproape jumătate din toate persoanele angajate din Uniune (46%), doar 34% dintre ele ocupă funcții de conducere. Trendul este însă în creștere, pondere crescând gradual, de la mai puţin de 30% în trimestrul doi din 2002, când s-a început publicarea acestor date de către Eurostat.



    Letonia și Polonia, statele UE cu cele mai multe femei manager



    În rândul statelor membre, cea mai ridicată pondere a femeilor în funcţii de conducere se înregistra în trimestrul trei din 2020 în Letonia (45%), Polonia (44%), Bulgaria, Ungaria, Slovenia şi Suedia (toate cu 42%), Irlanda (38%). România se situează și ea peste media UE cu 37%, o pondere identică cu cea a Finlandei. La polul opus, aproximativ un sfert dintre femei ocupau o poziţie managerială în Croaţia (24%), Olanda (26%) şi Cipru (27%).



    România este însă prima în Uniunea Europeană la numărul de femei care conduc afaceri din poziţia de Senior Executives în companii, potrivit unui raport Eurostat, citat de hub-ul de afaceri dezvoltat de femei, mamprenoare.eu.



    34% dintre persoanele care ocupă funcția de Senior Executive sunt femei în România. Cifre apropiate au mai obținut cele trei state baltice: Estonia (33% femei care ocupă aceeași poziție), Lituania (30%) şi Letonia (29%), arată datele Eurostat pentru anul 2019.



    În România, sunt peste jumătate de milion de afaceri active în România care au ca acţionar o femeie, iar majoritatea afacerilor conduse de femei sunt microîntreprinderi (cabinete diverse, saloane de înfrumuseţare, magazine, centre educaţionale, terapii, mici ateliere de producţie etc.), mai menționează hub-ul mamprenoare.eu, citat de Agerpres.

    Procentul de scaune de demnitari ocupate de femei în parlamentele naționale (Sursa: Eurostat)

    numar-femei-parlament-27eu-eurostat.jpg



    În Parlamentul României, doar 1 din 5 demintari este femeie



    În ceea ce privește femeile aflate pe poziții de demnitari sau sunt cele care sunt membre ale guvernelor naționale media UE se menține la o treime din total (33%). La acest capitol, România se numără printre țările cu cea mai mică pondere din rândul statelor membre UE. Femeile ocupau în 2020 doar 20% dintre locurile de parlamentari și 17% din portofoliile de ministru. Doar Malta și Ungaria aveau mai puține femei în parlamentele naționale (ambele cu o pondere 13%), în timp ce Estonia (13%), Grecia (11%) și Malta (8%) aveau mai puține femei în structura guvernelor.



    Organizația Națiunilor Unite a ales ca temă a Zilei internaţionale a femeii din acest an Femeile în conducere: atingerea unui viitor egal într-o lume COVID-19 prin care sărbătoreşte eforturile uriaşe ale femeilor şi fetelor din întreaga lume în conturarea unui viitor mai sigur şi privind recuperarea în urma pandemiei COVID-19.



    ONU mai menționează că femeile se află în prima linie a crizei COVID-19, ca lucrătoare în domeniul sănătăţii, îngrijitoare, inovatoare, organizatoare ale comunităţilor şi ca unii dintre cei mai exemplari şi eficienţi lideri în combaterea pandemiei. Criza a evidenţiat atât importanţa contribuţiilor lor, cât şi greutăţile disproporţionate pe care le suportă femeile.


    Femeile reprezintă 78% din personalul sanitar al statelor UE (Sursa: Eurostat)

    lucratori-sist-sanitar-eurostat.jpg


  • Ziua internaţională a femeii

    Ziua internaţională a femeii

    Pe 8 martie,
    femeile – mame, soţii, prietene sau colege – primesc cadouri sau, mai ales,
    flori. Ţinând cont că la 1 martie sărbătorim Mărţişorul, mica amuletă cu şnur
    alb-roşu primită tot de femei, am putea spune că începutul primăverii, în
    România, înseamnă sărbătoarea renaşterii, a luminii şi căldurii, a femeii. După
    momente în care aceste zile erau ocazii pentru cadouri exagerate, emfatice,
    sunt redescoperite momentele de frumuseţe şi sinceritate, care nu depind de
    bani şi valori materiale. 8 Martie, ca Zi internaţională a femeii, este
    redescoperită sub această semnificaţie, de caldă reverenţă faţă de rolul femeii
    în viaţa societăţii şi în viaţa oricărui om. Nu mai interesează nici originea
    istorică a acestei zile, nici tradiţia comunistă, dinainte de 1989, cunoscută
    de societatea românească.

    Originile marcării zilei de 8 martie ca zi de luptă
    pentru drepturile femeilor sunt mai vechi de un secol. În 1908, la New York, în
    ziua de 8 martie, 15 mii de femei au demonstrat pentru o serie de drepturi
    care, în aceste zile, par inevitabile dar ele au fost obţinute prin adevărate
    lupte civice. Era vorba de programul mai scurt de lucru şi salarii mai bune dar
    şi de dreptul de vot. Una dintre cerinţele de acum mai bine de un secol era şi
    interzicerea muncii copiilor. Anul următor, forurile sindicale şi socialiste
    americane au luat hotărârea ca 8 martie să fie declarată Zi Naţională a
    Femeilor, sărbătorită în ultima duminică din februarie. Peste încă un an, la
    Copenhaga, în Europa, această zi naţională a devenit un eveniment
    internaţional. Ţările est-europene, unde comunismul a fost impus după Al Doilea
    Război Modial, au pus un accent deosebit pe această sărbătoare cu origini în
    sfera relaţiilor de muncă.

    Fiindcă
    regimul comunist se autodefinea ca o dictatură a proletariatului, se
    presupune că femeile aveau toate drepturile, astfel că 8 Martie a devenit o zi
    de omagiere a femeilor, mai ales a mamelor. În 1975, Adunarea Generală a
    Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie care declara o Zi pentru
    Drepturilor Femeilor şi pentru Pace Internaţională. Principiul cere marcarea
    acestei zile naţionale într-o zi recomandată de istoria şi tradiţia fiecărui
    stat. În 1996, Naţiunile Unite au început să propună o temă anuală de dezbatere
    în lumina accentului pus pe drepturile şi situaţia femeilor din întreaga lume.
    Sunt teme de mare actualitate care ne arată cât de mult a evoluat omenirea în
    ultimul secol şi scot în evidenţă provocările de tip nou, adaptate mileniului
    în care trăim.

    Prezentul ne arată, însă, pe lângă evoluţii evidente ale
    umanităţii, şi o foarte stranie tendinţă de întoarcere la mentalităţi şi
    practici violente, degradante, specifice unor vremuri de mult apuse. Este un context
    în care femeile au cel mai mult de suferit. În timp ce discutăm de egalitatea
    în toate drepturile cu bărbaţii, aflăm despre organizaţii criminal-teroriste
    care rezervă femeilor doar starea de sclavie. În timp ce se ia tot mai mult
    atitudine faţă de reducerea femeii la stadiul de imagine sau obiect sexual, ne
    confruntăm cu fenomene infracţionale de o incredibilă anvergură de traficare a
    fiinţelor umane, pe toate continentele.

    Românilor le place să sărbătorească
    ziua de 8 martie, ca Zi a femeii. Ei oferă soţiilor şi partenerelor de viaţă,
    mamelor şi bunicilor, colegelor de serviciu, vecinelor sau prietenelor de
    familie flori sau mici cadouri. Obiceiul nu este nici nou şi nici inedit. Putem
    constata că sunt foarte multe ţări în lume unde se întâmplă acelaşi lucru. România
    nu este ţara ideală pentru femei, mai ales că, în ultimul timp, asistăm la o
    creştere de neacceptat a violenţei împotriva femeilor, dar este ţara in care,
    de 8 Martie, femeile primesc cele mai frumoase flori. Cu ani în urmă, Eurostat,
    agenţia de statistică a Uniunii Europene, spunea că România este ţara
    comunitară cu cea mai mică diferenţă între salariile femeilor şi cele ale
    bărbaţilor.

  • Ziua si drepturile femeii

    Ziua si drepturile femeii

    Tot mai mult ni se spune că Ziua femeii, cea marcată pe 8 martie, ar fi o sărbătoare comunistă. Desigur, nu trebuie acum să declanşăm un război al argumentelor, mai ales că lucrurile nu sunt deloc aşa clare. Iar sentinţele de acest fel aparţin ele însele societăţilor totalitare. Originile marcării zilei de 8 martie ca zi de luptă pentru drepturile femeilor sunt atribuite unui eveniment de acum fix 110 ani, petrecut la New York. În 1908, la 8 martie, 15 mii de femei au demonstrat pentru o serie de drepturi care, în aceste zile, par inevitabile dar ele au fost obţinute prin adevărate lupte civice. Era vorba de programul mai scurt de lucru şi salarii mai bune dar şi de dreptul de vot.



    Una dintre cerinţele de acum un secol şi un deceniu era şi interzicerea muncii copiilor. Anul următor, forurile sindicale şi socialiste americane au luat hotărârea ca 8 martie să fie declarată Zi Naţională a Femeilor, sărbătorită în ultima duminică din februarie. Peste încă un an, la Copenhaga, în Europa, această zi naţională a devenit un eveniment internaţional. Ţările comuniste au pus un accent deosebit pe acest eveniment cu origini în sfera relaţiilor de muncă dar, cum se presupune că în aşa-zisa dictatură a proletariatului femeile aveau toate drepturile, 8 martie a devenit o zi de omagiere a femeilor, mai ales a mamelor.



    În 1975, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie care declara o Zi pentru Drepturilor Femeilor şi pentru Pace Internaţională. Principiul cere marcarea acestei zile naţionale într-o zi recomandată de istoria şi tradiţia fiecărui stat. În 1996, Naţiunile Unite au început să propună o temă anuală de dezbatere în lumina accentului pus pe drepturile şi situaţia femeilor din întreaga lume.



    Sunt teme de mare actualitate care ne arată cât de mult a evoluat omenirea în ultimul secol şi scot în evidenţă provocările de tip nou, adaptate mileniului în care trăim. Prezentul ne arată pe lângă o serie de fenomene noi şi neaşteptate şi o foarte stranie tendinţă de întoarcere la mentalităţi pe care doar în Evul Mediu le-a mai întâlnit omenirea. Şi în acest context, femeile au cel mai mult de suferit. În timp ce discutăm de egalitatea în toate drepturile cu bărbaţii, aflăm despre organizaţii criminal-teroriste de succes care rezervă femeilor doar starea de sclavie.



    În timp ce se ia tot mai mult atitudine faţă de reducerea femeii la stadiul de imagine sau obiect sexual, ne confruntăm cu fenomene infracţionale de anvergură de traficare a fiinţelor umane, pe toate continentele. Indiferent de sorginte, românilor le place să sărbătorească ziua de 8 martie, ca Zi a femeii. Ei oferă soţiilor şi partenerelor de viaţă, mamelor şi bunicilor, colegelor de serviciu, vecinelor sau prietenelor de familie flori sau mici cadouri. Obiceiul nu este nici nou şi nici inedit. Putem constata că sunt foarte multe ţări în lume unde se întâmplă acelaşi lucru.



    Pentru români, de fapt, femeile sunt în centrul atenţiei pentru vreo 2 săptămâni, de la Dragobete, un fel de Sfânt Valentin strict românesc, marcat la 24 februarie, până la 8 Martie, trecând prin Mărţişor, frumoasa tradiţie din 1 Martie, când femeile primesc mici amulete cu şnur alb-roşu, ca invocare a primăverii. România nu este ţara ideală pentru femei, mai ales că, în ultimul timp, asistăm la o creştere de neacceptat a violenţei împotriva femeilor, dar măcar este ţara in care, de 8 Martie, femeile primesc cele mai frumoase flori. Iar Eurostat, agenţia de statistică a Uniunii Europene, spune că România, condusă, pentru prima dată, de o doamnă prim ministru, este ţara comunitară cu cea mai mică diferenţă între salariile femeilor şi cele ale bărbaţiilor.

  • De 8 Martie, despre drepturile femeii

    De 8 Martie, despre drepturile femeii

    Ziua
    Internaţională a Femeii     vine, anul acesta, pe fondul unei mişcări globale fără
    precedent pentru     drepturile femeii, egalitate şi justiţie – afirmă Organizaţia
    Naţiunilor Unite    . Hărţuirea sexuală, violenţa şi discriminarea împotriva
    femeilor sunt teme prezente tot mai mult în spaţiul public. În acest context, femeile din lumea
    întreagă depun eforturi intense pentru a obţine mai multe drepturi şi o
    vizibilitate sporită.     ONU atrage, astăzi, atenţia,
    şi asupra drepturilor femeilor din mediul rural, care se confruntă cu şi mai
    multe lipsuri şi discriminări decât cele din mediul urban. Şi în Uniunea
    Europeană    , chiar dacă egalitatea între femei şi bărbaţi este una dintre
    valorile fundamentale, obiectivul este departe de a fi fost atins. Femeile
    câştigă, în continuare, mai puţin decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă, nu sunt
    la fel de vizibile în politică sau în funcţii de conducere, întâmpină
    dificultăţi în echilibrarea vieţii de familie cu cea profesională.


    În România,
    mai sunt multe de făcut la capitolul egalitate de gen, a
    recunoscut, recent, viceprim-ministrul pentru implementarea parteneriatelor
    stategice ale României, Ana Birchall, la un eveniment organizat de Business Women Forum Romania. Ana
    Birchall: Sigur că întotdeauna este loc de mai bine, dar eu cred că s-au făcut
    paşi importanţi pentru ca şi în România să avem nu numai declarativ, dar
    realmente să avem egalitate de şanse şi aici mă refer nu numai la legea actuală

    Un raport al UE
    estimează că este nevoie de cel puțin 70 de ani pentru a ajunge la egalitatea
    de gen în materie de salarizare     şi de 20 ani pentru ca femeile să aibă o
    reprezentativitate de cel puţin 40% în parlamentele naţionale. O altă analiză
    recentă arată că femeile aplică la vârste de peste 40 de ani pentru un post de
    management, iar raportul faţă de bărbaţi este de 1 la 3 sau 2 la 3 în favoarea
    acestora. În general, femeile ezită să îşi asume posturi de conducere, dar când
    se prezintă la interviu vin cu CV-ul mult mai bine organizat şi completat şi
    îndeplinesc cerinţele postului într-o măsură mai mare decât bărbaţii. Din cele
    aproape 7,3 milioane de posturi de conducere din UE, doar 35% sunt ocupate de
    femei    . Diferenţa de salariu pentru acelaşi post se ridică, la nivel european,
    la 23%. România stă mai bine decât media europeană, cu 40% femei care ocupă
    posturi de conducere şi cu o diferenţă dintre salarii de 5%. Potrivit
    consultanţilor, toate companiile trebuie sa facă eforturi pentru a egaliza
    raportul dintre femei şi bărbaţi în poziţiile de management, nu doar cele
    româneşti sau cele internaţionale.