Tag: Ziua Victoriei

  • 70 di añi, Europa, 75 di añi, irñea

    70 di añi, Europa, 75 di añi, irñea


    9 mai easti unâ dzuuâ ți angreacâ tru istoria-a duñeauâllei. La 9 di mai, tru 1945, armatli arada-arada, dinintea-a ofensivăllei finalâ a Aliaţlor ti avea agiumtă Berlin. La 7 di mai, easti vulusită capitularea di Reims, iara alantă dzuuă, capitularea, pi un nivel ufițialu ma analtu, easti vulusită tru un măhălă a Berlinlui.



    Armasi idyiulu momentu ti intrarea tru lucru a capitularillei, oara 23.01, oara a Berlinlui, a dzuuăllei di 8 mai di 1945. Ațel moment a dzuuăllei, Moscova eara devansatu cu dauă săhăț, di itia a prisinlui orar. S’clleamă că, tru Uniunea Sovietică, eara dzuua yinitoari, 9 mai, oara 1 şi 1 minută. Aestă gheafurauuâ agiumsi s’hibâ semnu tru contextul a Polimlui Arați, cu dispute ideologhiți pi multi subiecti. Acși, Ascâpitata nsimna Ddzuua-a Victoriillei pi 8 di mai, kiro tu cari URSS şi statili ditu Apirita subordonatâ, tru 9 di mai.



    România, cari cădzu sum dominaţia sovietică, tru conformitate cu akicăsearea mistico anamisa di Stalin şi Churchill, u nsimnă bitisita-a polimlui tru 9 di mai. Ari, ama, nica un lucru. Prisinlu orar fați câ oara 23.01 a Berlinului s’nsimneadzã prota minutâ a dzuuâllei di 9 di mai tru România. Di altă parte, importantu easti momentul ti simnari iriñea, şi aestâ s’feați tu 8 di mai. Aestâ easti, pi șcurtu, exighisearea mutrinda dzuua di tamam a iriñillei. Dealihea, tru 1945, Japonia u dusi alumta până tru agustu, capitulânda mași după bombardamentili nucleari di Nagasaki şi Hiroşima.



    Practic, polimlu nu s’bitisi unâ ș-unâ, la unâ tadi minutâ, tut aşe cum declanşarea-a lui nsimnã unâ mnatã di evenimenti, nu mași ataca contra ali Polonie di la 1 di yismâciuni 1939. Europa postpolimu s’amintă la 9 di mai 1945, di atumțea s’facu planuri di xanaamintari şi bubukisiri, nădia acăță valenţi salami. Tamamu, dupu 5 añi, la 9 di mai 1950, ministrul francez di externe,



    Robert Schuman, un politician cari bână tu epicentrul geopolitic a declanşarillei a ațiloru dauâ polimi mondiale, feați cllimari concretâ tra yinitorlu iriñeaticu a Europâllei. Vahi nu geaba tru unâ dzuuâ a 9-lui di mai, la 5 añi după polimu, Schuman pripunea unâ orgañizaţie cum numata s’avea vidzutâ până atumțea, unâ suțatâ di turlie nauâ, di nai cama marea pistipseari tamam anamisa di atelli di ma ninti beligearanţi, anamisa di ațelli ți avea nkisitâ polimlu. El pripunea concret thimilliusearea-a unei Analtâ Autoritati Comunâ tra dauă industrii, a cărbunilui şi a cilekillei, cari earau sinonime, tu ațea oarâ, cu armâtusearea, cu militarismul şi cu polimlu.



    Acși, statili participante, cu Ghirmânia şi Franţa, prota ș-prota, eara simfunizati şi coordona deadunu, transnaţional, aesti industrii strateghiți. Eara nkisita-a Uniunillei Europeane di azâ, un proiectu unic tru istoria lumillei, cari adusi nu mași iriñea, câ şi prucukia. S’nkisi cu idheea-apofasillei comune tru dauă industrii esenţiale atumtea, ama cari tora suntu multu ñicurati ca importanţă. Idheea cunuscu unâ tindeari a spaţiului di acţiuni ama şi unâ ahânduseari a filosofiillei a llei.



    Tru aistu kiro, statele europene au unâ monedă comună şi politiț simfunizati tru multi domenii, nu mași economiți. Cu tuti evoluţiili contemporane, prima işieare a unui stat ditu organizaţia comunitară şi provocărli contra a solidaritatillei europene lansatâ di pandemia COVID, Uniunea Europeană ma largu easti unâ idhee filotimâ, corectă, cari și spuni hâirlâtica. Nu easti un orgañismu perfectu ama tamam muabetea ti yinitorlu a llei lli-asiguripseaști perfecţionarea di cari ari ananghi.



    Lansată la tinți añi di la polimu, ti Dzuua a Victoriillei, comunitatea europeană a iriñillei şi prucukiillei ma largu alagâ pritu kiro, di s-uiduseaști cu provocărli a catastisillei internaţionale, la 70 di añi di la Declaraţia Schuman, thimilliusitoari, şi după 75 di añi di iriñi mondială postpolimu. ,



    Ngrâpsearea: Marius Tița


    Armânipsearea: Tașcu Lala





  • 70 de ani, Europa, 75 de ani, pacea

    70 de ani, Europa, 75 de ani, pacea

    9 mai este o zi intensă în istoria omenirii. La 9 mai, în 1945, armele au
    tăcut, după ani lungi şi cumpliţi, de război mondial. Armatele germane se
    predau, pe rând, în faţa ofensivei finale a Aliaţilor ajunşi la Berlin. La 7
    mai, se semnează capitularea de la Reims, iar ziua următoare, capitularea, la un
    nivel oficial mai înalt, se semnează într-o suburbie a Berlinului.


    A rămas
    acelaşi moment al intrării în vigoare a capitulării, ora 23.01, ora Berlinului,
    a zilei de 8 mai 1945. Acel moment al zilei, la Moscova era devansat cu două
    ore, din cauza fusului orar. Asta înseamnă că, în Uniunea Sovietică, era deja
    ziua următoare, 9 mai, ora 1 şi 1 minut. Această diferenţă a devenit
    semnificativă în contextul Războiului Rece, cu dispute ideologice pe multe
    subiecte. Astfel, Vestul marca Ziua Victoriei pe 8 mai, în timp ce URSS şi
    statele din Estul subordonat, pe 9 mai.


    România, care a căzut sub dominaţia
    sovietică, în conformitate cu înţelegerea secretă dintre Stalin şi Churchill, a
    marcat încheierea războiului la 9 mai. Mai este, însă, un aspect. Fusul orar
    face ca ora 23.01 a Berlinului să însemne primul minut al zilei de 9 mai în
    România. Pe de altă parte, important este momentul semnării păcii, şi acesta a
    avut loc pe 8 mai. Aceasta este, pe scurt, explicaţia privind ziua exactă a
    păcii. Desigur, în 1945, Japonia a
    continuat lupta până în august, capitulând numai după bombardamentele nucleare
    de la Nagasaki şi Hiroşima.


    Practic, războiul nu s-a încheiat brusc, la un minut
    anume, tot aşa cum declanşarea sa a însemnat o succesiune de evenimente, nu
    doar atacul împotriva Poloniei de la 1 septembrie 1939. Europa postbelică s-a
    născut la 9 mai 1945, de atunci se fac planuri de renaştere şi înflorire,
    speranţa a căpătat valenţe concrete. Peste exact 5 ani, la 9 mai 1950, ministrul
    francez de externe,


    Robert Schuman, un politician care a trăit în epicentrul
    geopolitic al declanşării celor două războaie mondiale, a lansat un apel
    concret pentru viitorul paşnic al Europei. Poate nu întâmplător într-o zi de 9
    mai, la 5 ani după război, Schuman propunea o organizaţie cum nu se mai văzuse
    până atunci, o alianţă de tip nou, de maximă încredere chiar între foştii
    beligeranţi, între cei de la care pornise războiul. El propunea concret crearea
    unei Înalte Autorităţi Comune pentru două industrii, a cărbunelui şi a
    oţelului, care erau sinonime, la aceea dată, cu înarmarea, cu militarismul şi
    cu războiul.


    Astfel, ţările participante, cu Germania şi Franţa, în primul
    rând, îşi coordonau în comun, transnaţional, aceste industrii strategice. A
    fost punctul de pornire al Uniunii Europene de astăzi, un proiect unic în
    istoria omenirii, care a adus nu numai pace, ci şi prosperitate. S-a pornit de
    la ideea deciziei comune în două industrii esenţiale atunci, dar care acum sunt
    mult reduse ca importanţă. Ideea a cunoscut o extindere a spaţiului de acţiune
    dar şi o aprofondare a filosofiei sale.


    În prezent, statele europene au o
    monedă comună şi politici puse de acord în foarte multe domenii, nu numai
    economice. În ciuda evoluţiilor contemporane, prima ieşire a unui stat din
    organizaţia comunitară şi provocările la adresa solidarităţii europene lansate
    de pandemia COVID, Uniunea Europeană continuă să fie o ideea generoasă,
    corectă, care îşi arată eficienţa. Nu este un organism perfect dar tocmai
    discuţia despre viitorul său îi asigură perfecţionarea de care are nevoie.


    Lansată
    la cinci ani de la război, de Ziua Victoriei, comunitatea europeană a păcii şi
    prosperităţii continuă să străbată vremurile, adaptându-se la provocările situaţiei
    internaţionale, la 70 de ani de la Declaraţia Schuman, fondatoare, şi după 75
    de ani de pace mondială postbelică. ,

  • 9 Mai 2017, 140 de ani de la declararea Independenţei de stat a României

    9 Mai 2017, 140 de ani de la declararea Independenţei de stat a României

    9 Mai este, mai întâi, Ziua Independenței de Stat a României. Se împlinesc în 2017 140 de ani de la declararea independenţei. Ziua de 9 mai este cunoscută şi ca Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial, reprezentând semnarea actului de capitulare necondiționată a Germaniei naziste, fapt care a dus la încheierea în Europa a celui de-Al Doilea Război Mondial. Ziua Europei, rămasă în istorie și sub numele de “Ziua Schuman”, este marcată în fiecare an, la data de 9 mai. La 9 mai 1950, ministrul francez de externe, Robert Schuman, propunea plasarea producției de cărbune și oțel sub controlul unei autorități comune, pentru a se controla în acest fel producția de armament și posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat. Propunerea lui Robert Schuman este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.



    Conform Agenţiei de presă RADOR, în contextul prefigurării conflictului din Balcani, România a semnat la 4 aprilie 1877 Convenția cu Rusia, prin care armatele acesteia erau lăsate să treacă pe teritoriul României, respectându-se integritatea teritorială a țării. Rusia a considerat însă că România nu era un stat independent și că semnăturile ei internaționale nu aveau valoare juridică. Astfel, trupele rusești au trecut Prutul înainte de aprobarea de către Parlament a Convenției. La 6/18 aprilie România s-a mobilizat. Din momentul în care Imperiul Otoman a început bombardarea localităților românești de pe malul Dunării (6/18 aprilie), România s-a aflat de fapt într-un conflict deschis cu aceasta. Românii au ripostat, bombardând Vidinul și Turtucaia la 26 aprilie/8 mai. Opinia publică și presa românească au cerut guvernului proclamarea de urgență a independenței țării.



    Adunarea Deputaților a dezbătut în ședință publică la 29 aprilie/11 mai situația creată, adoptând o moțiune prin care s-a declarat starea de război cu Imperiul Otoman. La 30 aprilie/12 mai Senatul a votat o moțiune asemănătoare.



    La 9/21 mai 1877, a avut loc sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților, care a proclamat Independența de Stat a României. În fața Adunării, ministrul afacerilor străine, Mihail Kogălniceanu a declarat: “În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenți; suntem națiune de sine stătătoare (…) Așadar domnilor deputați, nu am cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața Reprezentanței Naționale că noi suntem o națiune liberă și independentă”, potrivit volumului Istoria României în date (2003).



    După discurs, Adunarea Deputaților a votat o moțiune, cu 79 de voturi pentru și 2 abțineri, prin care lua act că “rezbelul între România și Turcia, cu ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială”. În aceeași zi, și Senatul a adoptat o moțiune cu un conținut identic. Tributul datorat Porții (914.000 lei) a fost anulat și trecut în contul cheltuielilor pentru armată.



    La 10/22 mai 1877 au avut loc, la București, o serie de festivități prilejuite de proclamarea Independenței României. Deși Independența României a fost proclamată în Parlament de Mihail Kogălniceanu, a fost necesar să fie cucerită pe câmpul de luptă. Între 12/24 și 16/28 iulie 1877 trupele române au trecut Dunărea. Armata română fără nicio experiență de război, dar cu multă dăruire și un curaj enorm, a cucerit pe rând redutele Grivița (30 aug./11 sept. 1877), Rahova (9/21 sept. 1877), Opanez (28 nov./10 dec. 1877) și Smârdan (12/24 ian. 1878), potrivit volumului O istorie a românilor (Ion Bulei, 2007).



    Copia unei înregistrări de o excepṭională valoare documentară despre întâmplări din războiul de la 1877 se află în Arhiva de istorie orală a Radio România şi vă este oferită de Agenţia de presă RADOR. Este un interviu realizat de Societatea de Radiodifuziune în 1957 cu ṭăranul Gheorghe Matei. La acea dată Gheorghe Matei avea 102 ani şi era ultimul veteran al Războiului de Independenṭă.