Tag: zone defavorizate

  • Depopularea masivă a satelor, o problemă a UE

    Depopularea masivă a satelor, o problemă a UE

    Doar în ultimii ani, 3 milioane de oameni din zonele defavorizate au plecat la muncă în străinătate, iar un alt milion de persoane s-au mutat în oraşele mari, lăsând în urmă sate şi oraşe depopulate, lipsite de soluţii pentru dezvoltare.

    Din 1990 România are acelaşi comportament privind natalitatea pe care îl avea în 1961, respectiv se nasc din ce în ce mai puţini copii, iar după 1990 fenomenul de scădere a fost mai accelerat.

    Scaderea natalității și plecarea la munca in străinătate a fortei de munca sunt principalele cauze ale acestui fenomen care are impact direct in economie. Potrivit estimărilor, România va rămâne până în anul 2050 cu o populaţie rezidentă de aproximativ 16 milioane de persoane, iar asta fără a fi luată în calcul migraţia. România ar putea ajunge la circa 6,3 milioane de pensionari, la orizontul de timp 2030. Rata de îmbătrânire cea mai severă se întâlneşte în mediul rural.

    Zeci de sate au fost depopulate cauzele migratiei populatiei din Romania sunt de ordin economic si cultural. Depopularea satelor reprezintă o problema nu numai pentru Romania ci si pentru Uniunea Europeana a spus Daniel Buda (PNL, PPE), membru al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală din Parlamentul European. Este una dintre marile probleme pe care le are Uniunea Europeana, acest fenomen de depopulare masiva a satelor și chiar am fost in zona Maramureș, Bistrița, in zona montana unde oamenii o duc foarte greu. Îmi spuneau unii dintre ei, mergem la coasa cu bocanci cu crampoane ca sa nu cădem in coasa sa ne tăiem și am întrebat de ce nu faceți vaca de carne pentru ca ei făceau vaca de lapte pai n-am știut, ei iată ca e o problema de subsidiaritate adică noi in interiorul statului nostru, in interiorul țării noastre trebuie sa găsim acele mecanisme pentru a zona dacă vreți acele producții adică sa stimulezi acele producții pe fiecare zona pe care o avem in Romania sa poata sa dea un maximum de plus valoare.

    Sunt sate unde casele sunt părăsite şi nu există tendinţă de repopulare. Sunt zone defavorizate, acolo odata erau ţărani cu tradiţie iar agricultura reprezenta singura sursa de venit. Erau zone fertile. Acum nu mai există asta. Aceste sate nu se mai populează. Fenomenul, în general, se manifestă prin dispariţia în mod natural a celor în vârstă şi prin neinstalarea tinerilor. Sunt zone izolate, cu potenţial agricol redus. Ar putea exista cerere din partea unor tineri de a se stabili la ţară. Dacă s-ar găsi investitori care sa investească in aceste zone, sau programe care sa-i facă pe tineri sa nu mai plece din țara sa rămână in mediul rural și sa dezvolte o afacere dar in general in județe zonele depopulate sunt zone izolate, cu potenţial agricol redus.


  • Voluntariat şi locuinţe sociale

    Voluntariat şi locuinţe sociale

    Locuinţele, personale
    şi decente, constituie încă o problemă în România, pentru multe categorii
    sociale. Iar dintre acestea, cele mai defavorizate sunt şi cele care au cea mai
    stringentă nevoie de o casă. E vorba de copii care nu au o cameră sau o masă
    adecvată pentru lecţii. E vorba de familii care stau înghesuite fie în cămine
    de nefamilişti, fie în locuinţe lipsite de electricitate şi de încălzire.
    Pentru că autorităţile nu fac faţă de multe ori acestor situaţii, se apelează
    la coalizarea comunităţii sau la ajutorul semenilor dă roade. Oamenii se
    mobilizează pentru a se ajuta între ei, iar acest ajutor e de bun augur atât
    pentru beneficiari, cât şi pentru cei care-i susţin. Un exemplu în acest sens
    îl constituie organizaţia Habitat for Humanity din România. Prezentă aici de 20
    de ani, organizaţia se bazează pe voluntariat şi construieşte locuinţe pentru
    familii cu venituri mici sau refac locuinţele vechi ale familiilor nevoiaşe. De
    programele lor au beneficiat până acun 64.000 de persoane, prin construirea a
    600 de locuinţe noi şi renovarea unui număr de peste 2000 de clădiri. Ele sunt
    răspândite în Transilvania, pe lângă Cluj şi Mediaş, în Moldova, la Bacău,
    Comăneşti şi Botoşani, dar şi în judeţul Constanţa. Despre beneficiarii lor,
    aflăm mai multe de la Loredana Modoran, coordonatoare în cadrul organizaţiei
    Habitat for Humanity: Oamenii
    trebuie să îndeplinească trei criterii. Nevoia unei locuinţe fiind foarte mare
    şi răspândită, acesta e primul criteriu. Al doilea este acela ca beneficiarul
    să aibă un venit pentru ca în felul acesta, să-şi permită să ne returneze
    preţul materialelor de construcţie achiziţionate de noi pentru case. Fiindcă
    programele noastre sunt orientate către responsabilizarea beneficiarilor, noi
    căutăm oameni care, deşi muncesc de dimineaţa până seara, au un venit prea mic
    pentru obţinerea unui credit de la vreo bancă. Aceşti oameni rămân prinşi
    într-un cerc al sărăciei din care nu mai pot să iasă. Noi mobilizăm nişte
    resurse care pe ei îi ajută să-şi ia viaţa în mâini. Al treilea criteriu este
    acela ca beneficiarii noştri să lucreze alături de noi şi de voluntarii noştri
    la construirea casei sau la renovarea propriilor locuinţe. Chiar până să fie
    selectaţi, candidaţii trebuie să facă un anumit număr de ore de voluntariat,
    iar, după aceea, numărul de ore de voluntariat trebuie să ajungă până la o mie
    sau peste. Noi nu oferim oamenilor nimic de pomană, ci un imbold ca să-şi
    continue cu bine viaţa după aceea.

    Alături
    de beneficiari, lucrează cot la cot voluntarii. Ei vin din toată lumea, aparţin
    tuturor claselor sociale şi practică meseriile cele mai diverse. Unul dintre
    aceştia este şi Veronica Soare, jurnalistă de radio, implicată în multe alte
    proiectele caritabile descrise pe site-ul ei minuni.ro. Veronica Soare a
    început să lucreze pe şantierele noilor locuinţe acum câţiva ani şi acum ne
    împărtăşeşte experienţa ei: Câteva
    ore de muncă pe şantier te lasă cu un sentiment unic. Te uiţi la peretele pe
    care l-ai zidit, te uiţi la oamenii pe care i-au cunoscut acolo pe şantier şi
    înţelegi că şi noi, oamenii obişnuiţi, putem schimba lucrurile. E un sentiment
    măreţ să ajungi într-o dimineaţă de luni pe şantier, unde erau doar fundaţiile,
    pentru ca apoi, sub ochii tăi şi de sub mâinile tale, să se înalţe nişte case.
    Când eu le-am spus prietenilor că o să merg 5 zile pe şantier, s-au mirat: Ce
    să faci tu acolo?, Cum crezi că poţi să faci munca unui zidar?. Dar e mult mai
    uşor decât pare. Oboseala nici nu intră în discuţie. Au fost 5 zile în care
    n-am simţit că muncesc.


    Beneficiarii, la rândul
    lor, devin voluntari şi susţinători ai altor beneficiari. Ratele prin care
    plătesc, fără dobândă, materialele cu care le-a fost zidită casa intră într-un
    fond rotitor din care sunt alimentate alte proiecte de construire a altor
    locuinţe pentre nevoiaşi. Veronica Soare a fost martora bucuriei cu care
    contribuie oamenii la întrajutorarea semenilor: Anul acesta am vizitat una din familiile beneficiare de
    anul trecut. Şi m-au impresionat două lucruri. Mama era foarte fericită că are
    unde să-şi crească de acum încolo copiii, că are o locuinţă decentă. Al doilea
    lucru pe care l-a spus a fost că vrea să fie şi acolo, pe şantier, să-i ajute
    pe alţii, aşa cum şi alţii au ajutat-o pe ea. Nu ştiu dacă aceşti oameni au
    făcut voluntariat înainte, dar au înţeles ce înseamnă să fie ajutaţi şi iată că
    vor să ajute şi ei, la rândul lor.

    Judeţul Bacău, o regiune
    cu mai multe zone defavorizate, beneficiază de acest sistem de construire a
    caselor prin voluntariat de 12 ani. Despre problemele sociale de aici, am
    vorbit cu Andrei Chirilă, coordonatorul filialei din Comăneşti a organizaţiei
    Habitat for Humanity: La
    nivelul întregii ţări, stocul disponibil de locuinţe e unul învechit, multe au
    nevoie de reparaţii. Dacă ne referim la familiile noi, cu copii, aş putea da ca
    exemplu situaţiile în care aceştia stau în acelaşi apartament cu părinţii
    vârstnici sau cu familiile fraţilor. Pentru aceştia, nevoia unui spaţiu doar al
    lor este foarte mare. Am avut chiar şi solicitări din partea unor familii de a
    le ajuta să-şi achiziţioneze centrale termice de apartament. Am avut familii
    care au vrut să-şi eficientizeze energetic locuinţa prin înlocuirea ferestrelor
    vechi, din lemn, cu unele noi, din termopan sau să-şi izoleze cu polistiren
    apartamentul pentru a avea mai multă căldură în casă.



    Cererile
    fiind multe, în continuare, la Comâneşti şi în împrejurimi, vor fi demarate şantiere.
    Ele oferă şi ocazia ca oamenii să lege prietenii şi să renunţe la scepticism.