Author: Răzvan Moceanu

  • Poetul Tudor Arghezi (1880-1967)

    Poetul Tudor Arghezi (1880-1967)

    Istoria literară română i-a rezervat un
    loc important lui Tudor Arghezi în paginile sale despre literatura secolului
    20. Pe numele său adevărat Ion Nae Theodorescu, Arghezi a abordat toate
    genurile literare, poezia, proza scurtă, romanul, teatrul, publicistica, cele
    mai valoroase creații ale sale fiind poeziile. De asemenea, a fost pasionat de
    pictură și desen.



    Arghezi s-a născut în 1880 la București
    și a murit în 1967, tot la București, în vârstă de 87 de ani. A debutat în 1896,
    apreciat și promovat de poetul Alexandru Macedonski. Arghezi a fost apropiat de
    simbolism și de mișcarea literară secesiunea vieneză, curent cultural
    manifestat și în artele vizuale.

    Din tinerețe se împrietenește cu
    preotul-publicist Gala Galaction și cu scriitorul Vasile Demetrius de orientare
    politică și culturală de stânga. A devenit pamfletar și a luat apărarea
    țăranilor reprimați în timpul răscoalei din 1907 și s-a apropiat de N. D.
    Cocea, scriitor și publicist incisiv cu convingeri socialiste. În aceeași perioadă,
    scrie și critică de artă și intră în anturajele unor oameni de cultură cu
    simpatii liberale ca Eugen Lovinescu și Ion Minulescu și în cercurile unor
    colecționari de artă precum Krikor Zambaccian și Alexandru Bogdan-Pitești.

    În
    perioada primului război mondial, manifestă opinii progermane pe care le
    exprimă în ziarul Gazeta Bucureștilor, ziar editat de autoritățile germane de
    ocupație între 1916 și 1918. La finele războiului, este condamnat la 5 ani de
    închisoare pentru colaboraționism, din care execută numai un an fiind grațiat
    de rege.


    După război, desfășoară o intensă
    activitate literară și publicistică. În 1928 este directorul ziarului literar
    Bilete de papagal, de patru pagini, cu dimensiunile unei broșuri de 32
    centrimetri lungime și 12 centimetri lățime. În Bilete de papagal, care a
    apărut în patru serii, între 1928-1929, iunie-octombrie 1930, 1937-1938 și
    1944-1945, se regăsesc nume cunoscute ale literaturii române ca poeții Otilia
    Cazimir, George Topârceanu, Felix Aderca și Urmuz. În perioada interbelică
    scrie și literatură pentru copii, iar în anii celui de-al doilea război
    mondial, în 1943, în urma unui pamflet intitulat Baroane și adresat
    ambasadorului Germaniei la București, este arestat pentru un an.

    În fonoteca
    Radiodifuziunii Române există un document sonor în care Tudor Arghezi citește
    poezia Flori de mucigai, publicată în 1931, care se referă la anul petrecut
    în închisoare:

    Flori de
    mucigai / Le-am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală /
    Pe întuneric, în singurătate / Cu puterile neajutate / Nici de taurul, nici de
    leul, nici de vulturul / Care au lucrat împrejurul / Lui Luca, lui Marcu şi lui
    Ioan / Sunt stihuri fără an / Stihuri de groapă / De sete de apă / Şi de foame
    de scrum / Stihurile de acum / Când mi s-a tocit unghia îngerească / Am lăsat-o
    să crească / Şi nu a mai crescut / Sau nu o mai am cunoscut / Era întuneric.
    Ploaia bătea departe, afară / Şi mă durea mâna ca o gheară / Neputincioasă să
    se strângă / Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.


    După război, Arghezi este interzis în
    perioada 1948-1952 de cenzura regimului comunist. Însă, sub influența lui Mihai
    Ralea, om de cultură din înalta nomenclatură comunistă, este reabilitat și
    profită din plin de noua poziție. Scrie poezii agreate de regim și chiar
    Academia Republicii Populare Române îi organizează aniversarea a 80 de ani de
    viață, în 1960. Cu acea ocazie, Arghezi ține un discurs dominat de falsă
    modestie, trăiri simulate și autovictimizare. Nu uită să calomnieze și România
    democrată de dinainte de 1945.

    Cu
    toate că în epoca socialistă condeiul mi se bucură de o apreciere prea puțin
    meritată, un recital pe numele meu mă covârșește. Mi-a fost dat să trăiesc
    marele contrast dintre două timpuri, atât pentru literatură, cât și pentru
    neînsemnata mea persoană. Ce erau mai înainte un scriitor, un compozitor, un
    pictor ori un artist dramatic? O rușine, mai mare sau mai mică, după familia
    din care ieșea. Se mai admitea, e adevărat, câte un liric înzestrat cu darul
    madrigalului și al hazului gros între lăutarii ospețelor boierești.

    Personal,
    am avut împotriva scrisului meu, în timp, toate autoritățile culturale
    asociate: Universitatea, Academia, poezia, proza, presa, poliția, justiția,
    cenzura, jandarmeria și chiar colegialitatea imediată. Fusesem izolat, cu
    condeiul și caietele mele, pe un bloc de gheață cât țara, ocărât, scuipat,
    insultat.

    Fără să mă simt vinovat cu nimic, încovoiam, poate, graiul moștenit.
    Singurul drept și singura datorie acordate unui scriitor erau să moară la
    spital pe o rogojină sau în balamuc. În afară de unele strofe patriotice,
    cântate la oștire și la școala primară scrise de Alecsandri, și în afară de
    operele semnate de Carmen Sylva,
    respirând o atmosferă regală, restul, cu om cu tot, erai indiferent și aproape
    odios.


    Memoria lui Tudor Arghezi poate fi
    găsită astăzi în muzeul care îi poartă numele. Se află pe strada Mărțișor, în
    sudul Bucureștiului, celebră datorită lui.

  • Radio România Chişinău – 10 añi di la thimilliuseari (documentaru)

    Radio România Chişinău – 10 añi di la thimilliuseari (documentaru)

    La 1 andreu 2021, di Dzuua Naţională a României, se împlinesc 10 añi di la thimilliusearea-a postului Radio România Chişinău, di cătră Radio România, postu cari easti continuatorlu di dreptu ali Radio Basarabia.



    Sovietiţlli avea postul di radio Tiraspol, cari ş-ahurhea emisia la 30 di sumedru 1930, a curi protu scupo eara propaganda sovietică şi antiromânească cătă Moldova anamisa di Prut şi Nistru. Avânda tu videală că tru Basarabia audienţa Radio Bucureşti eara dipu slabă, Guvernul român şi Marele Stat Major ali Armată căftară participarea radiofoniillei româneşti la contracararea propagandăllei aruseşti bolşevice dit Basarabia, nică dit anul 1930 alăncinda ună protă cearei, dimi alăxearea-a postului T.F.T. di 100 di waţi ali Aviaţie Civilă dit Chişinău, tră s’emită pi ună lundzimi di undă anamisa di 800 şi 1.400 di meatri. După studii ahăndusiti, ceareia nu agiumsi viabilă.



    Tru anlu 1933, ţănu Lucerna ună conferinţă a radiodifuziunillei europene la cari delegaţllii a noştri aprăftăsiră s’amintă cu zori unda lungă di 1875 meatri. Aestă lundzimi di undă eara orlea zorlea ananghi tră s’emiteadză tru tută văsilia pritu un post central di mare puteare.



    Conferinţa di Lucerna băgă ama căftarea tra s-u acaţă ninti di 15 di yinaru 1934. La 30 di yismăciuni 1933, Societatea di Radiodifuziune comandă un post di 20 kW, la Compañia Marconi dit Londra. Postul fu construit, adus dit Anglia şi băgatu tu lucru tru timp record, ninti di data limită. Postul di 20 kW lucră la Bod-Braşov până la 25 andreu 1935, cându s-băgă tru lucru postul atelu marli di 150 kW.



    Tru anlu 1936, fu construită, tut Tiraspol, naua staţie di emisie, Maxim Gorki, cari dădea izini ti ună anvăleari multu ma mari di teritoriulu ali Basarabiei.



    Dişcllidearea-a postului naţional di radio România-Bod” şi activitatea aluştui nu putu s’ndreagă, aşi cum avea nadia, bairlu di problem mutrinda recepţia posturilor româneşti, maxusu tru zonili limitrofe a văsiliillei, tru cari eara recepţionate, şi nica tru condiţii multu bune, posturile maghiare, sovietice ică vărgari, cari difuza emisiuni revizioniste, cu un pronunţat conţănutu antiromânesc.



    Ceareia pripusă di Gh. Ciolac, mutrinda thimilliusearea a postului di Chişinău şi a studiourilor di Iaşi şi Chişinău, ligate pritu hiru aerian, fu ndrupătă di St. Şoimescu, P. Şeicaru, Dragomir Hurmuzescu şi aprobată tru unanimitate di Consiliul di Administraţie al Societatillei di Radiodifuziune. Numa aleaptă tră năulu postu eara Radio “Basarabia” şi lipsea s’emită pe 241,9 meatri lundzimi di undă.



    Tră contracaraea-a propagandăllei antiromânească, tru 1937, Primăria Chişinău deadi a Societăţii Române di Radiodifuziune casa fostului Teatru Puşkin (Auditoriul Puşchin”) dit calea Carol I tra s’dişcllida primul post di radio di Chişinău. Casa “Auditoriului Puşkin” nu avea hălăţli ananghisiti ti instalarea a unui post di radioemisie. Tru 23 di brumaru 1937, ahurhiră lucrărli di ndridzeari a fostului Auditoriu Puşkin. Suprafaţa a construcţiillei eara di aproapea 1100 mp. Tu kirolu a anului 1938, nai ma importantă realizare a Radiodifuziunillei fu bitisearea a lucrărilor di construcţie şi instalarea a năului transmiţător di Chişinău. Casa a postului Radio Basarabia fu acutotalui bitisita, iara ateali trei studiouri ţi li apănghisea fură ndreapti acustic, măsurătorile fapti spunanda rezultate multu bune. Tutunăoară s-comandă tută aparatură anănghisită tră studiouri şi fu adus Chişinău postul emiţător di 20 kW di la Bod. Realizarea a postului Radio Basarabia nsimna alăxearea a postului di 20 di kW tră s’poată s’emită pi naua lundzimi di undă şi instalarea la Chişinău di cătră reprezentanţălli a firmălleei “Marconi”. Emiţătorludi 20 kW agiumsi nai ma bun dit văsilie di itia a antenăllei moderne anti-fading cari ñicura radiaţia şi favoriza propagarea a undilor ţi urdină aproapea di suprafaţa a loclui. Ase s-alăxi lundzimia di undă di la 1875 di meatri la 212 di meatri, aducânda tuti alăxerli detaliate ligate di aestă alăxeari, s-alăxi alimentarea, sistemlu di arăţeari, s-băgară dispozitive di siguranţă şi s-alăxiră tuti piesele cari avea seamni di uzură.



    Tru protili dzăli ameslui cirişaru 1939, ahurhiră emisiunile experimentale ale Radio Basarabia, pe lundzimea di undă di 212,6 meetri, cathi dzuua anamisa di oarili 21:00 şi 23:00, măsurătorile fapti după montarea a postului dimonstrânda că postul anvăleaşti cu rezultate multu bune teritoriul anamisa di Siret şi Nistru, eliminânda practic influenţa a posturilor aruseşti di Tiraspol şi Odessa.



    Radio Basarabia, pi frontispiciu eara cu aesta numa, ama tută lumea ălli spunea Radio Chișinău”, condus tu ahurhită di Gheorghe Neamu, fu inaugurat oficial tu 8 sumedru 1939, pritu transmitearea a liturghiillei di la Catedrala Mitropolitană dit Chişinău, hiinda primlu studio regional a Societatillei Române di Radiodifuziune.



    Programlu a postului eara difuzat, tru primă fază, anamisa di oarili 14:00-14:45 şi 21:00-22:15, hiinda compus, acutotalui, dit emisiuni muzicale şi dit radiojurnale tru limbile română şi rusă. După ndoi meşi, la 4 di şcurtu 1940, emisia s’lărdzi anamisa di oarili 14:00-15:15 şi 21:00-23:00.



    La 9 di brumaru 1939, profesorul Dragomir Hurmuzescu diclara că: “Echiparea a postului național di 150 kW di Bod nă alină nica ma multu catandisea a noastră tru Radiodifuziunea mondială tru aest chiuşe ali Europă iu earamu până aoa şi unu anu singurul mari postu di emisiune pi undi lundză, cu scupolu s’hărnească cu unda directă tutu teritoriul a văsiliillei. Experiența spusi ama că nica ari locuri ditu văsilie iu emisiunile a postului național nu sunt duri limbidz. Tra s’ndreagă aesti slăbinţi, Societatea Română di Radiodifuziune instală un nou emițător di 20 kW Chișinău și va s’instaleadză nica unu cu idyea puteari Timișoara”.



    Radio Basarabia eara un postu regional şi dimecu lipsean s’emoiteadză programe locale, tră cari avea excelentili studiouri di cari zburămu. Ama emisiunile locale s’completa cu retransmisii dit Bucureşti, câti ori s’făţea unu eveniment excepţional ică s’emitea un program di simasie mari.



    Programili locale băgară tru valoare tute elementele di elită dit Chişinău, literaţ, artişti, instrumentalişti, dânda-si ună silă ti anami tru bana culturală dit căsăbă, emu tru arada a ascultătorilor emu tu arada a aţiloru călisiţ dinintea a microfonlui. Tră s’da un exemplu edificator, di itia a Radiodifuziunillei, Chişinăulu aproapea că avu ună orchestră permanentă, maş evenimentele traghiţi cari marcară mira a postului feaţiră ca aest proiectu s’nu hibă băgatu tru practico.



    Ocupaţia sovietică ali Basarabiei dit 28 cirişaru 1940 nsimna priloarea a postului di către putearea sovietică, ună parte dit personal şi arhiva fură trapti Huşi, a deapoa Iaşi, ama nu şi emiţătorul di 20 kw.



    La 25 cirişaru 1941, sovietiţlli ordonă adrarea a născăntoru batalioane di distrudzeari” ale NKVD-ului, cari avea misiunea s’alumtă cu trupele di paraşutişti şi cu diversioniştilli a inamicului, tră Chişinău hhinda detaşaţ 480 di comunişti loiali a regimlui sovietic, aflaţ sum conducerea a comisarlui I. A. Muhin. Tru alunaru 1941, eara limbidu că misiunea aluştoru nu eara maş contra a născăntoru persoane, ama avea tu scupo aspărdzearea acutotalui a multilor clădiri importante dit căsăbă, simfunu cu deviza Tuti bunurli di mari tiñie cari nu pot s’hibă evacuati, lipseaşti, orlea zorlea, s’hibă asparti”.



    Sovietiţlli tufikisiră pritu manliheri personalu aflatu la Radio Basarabia, fără giudicată, hiinda spusşi ca hiinda prudoţ şi agenţi a imperialismului românescu”, cufămili hiinda aflati tu unu apuţ pundixitu dit uborlu a postului, deapoa arcară tru aeră casa a postului, nica şi antena.



    După Radio Basarabia, şi avânda tu videala că tru Bucovina şingirlu radiofonicu nu eara duri, iar construirea a unui postu di radio-emisie aoa nu eara di căuli, dit itia a ixikillei financiare, naua strategie a Radiodifuziunillei s’reorienta ti adrari unu nou postu di radio tru zona Moldovăllei. Tru anlu 1941, ing. Emil Petraşcu ari meritlu că pripusi, deadunu cu Alexandru Hodoş, instalarea la Iaşi a unui postu di 5 kW, adratu di ună firmă italiană. La 2 brumaru 1941, tru un4 dzuuă di dumănică, arăsuna — tră prima oară tru eter — zboarăli Aoa Radio Moldova”, pi frecvenţa di 259 di meatri, aesti proti zboară hiinda griti di Petre P. Andrei, aţelu cari, kiro di mulţă añi, fu crainiclu a postului.


    Dupu maş ndoi meşi di anda fu bombardatu Radio Basarabia, Radio Iaşi priloa dit emisia strategică tră aestă zonă, armânânda, ca proiect, după ţi situaţia va s’yină tru aradă, ca la Chişinău s’hibă adratu un emiţător nău cu ună puteare di 60 kw, ama idheea nu s-băgă tru practico.



    70 di añi ma amanatu, presa di limbă română di Chișinău eara ma lrgu unu impearativ strategic, media di limbă rusă i cu agiutoru di Moscova hiinda ma largu dominantă, cu niscănti influenţe antiromânești. Şi aesta s’făţeanu maş Tiraspol, că și Chișinău, influenţa arusă hiinda ndriptată maxusu contra-a opțiunilor euro-atlantiţi, atitudinilor pro-europene i sinferurlor economiţi.



    Tru anlu 2009, Societatea Română di Radiodifuziune denunţa apofasili arbitrare a regimlui di Chişinău di ncălcari a ndreptului la libiră urdinari, garantatu di legislaţia europeană şi a ndreptului ti ufilisearea-a zănatillei di jurnalistu după alidzerli dit 5 di apriiuru 2009. Tru aesti condiţii, easti lişoru ti akicăseari căţe Radiodifuziunea Română feaţi demersuri tră instalarea a unui postu teritorial, la Chişinău.



    Apofasea a Consiliului di Administraţie al Radio România dit 5 di mai 2011 apufusi termenlli a acordului di principiu ti numa a yinitorlui postu, Radio Chişinău”, cum şi termenlli di principiu ti lansarea a alustui postu di radio. Fu ancupărată prota paketa majoritară di acţiuni a postului Arena FM, cu frecvenţe tru căsăbadz cata cumu Chişinău, Cahul, Briceni, Edeteţ, Ungheni, Tighina şi Drochia, aestu hiinda lansat la 21 di alunaru 2011, tru parteneriat cu SRR. Ascultaţ un spot audio di lansare a Radio Chişinău, dit 2011.



    Tru semestrul II a anlui 2011, fu andreptu fondul istoric a arhivăllei Radio Chişinău, prin copierea a 33 di anregistrări dit patrimoniul Radio România, ţi yilipsea mărli boţ a culturăllei române.



    La 2 di brumaru 2011, Consiliul di Administraţie al Societăţii Române di Radiodifuziune vulusi, cu ucazea a yiurtusearillei aţiloru 83 di añi ali Radio România, thimilliusearea a postului Radio Chişinău. Apofasea a Consiliului di Administraţie dit 23 di brumaru 2011 apufusi număsearea şi acordarea a mandatului a născăntoru reprezentanţi ai SRR tru orgañismele dicizionale ale Radio Chişinău. Imnul Radio Chişinău fu compus di cunuscuta parei “Taxi”.


    Doamna Maria Ţoghină fu Prezidentulu Radio România tru oara tru cari alănci idheea s’pitreacă emisiuni Radio România pisti Prut ică tra s’thimilliusească un post di radio al Radio România tru Ripublica Moldova. La 1 di Andreu 2011 postul Radio Chişinău ahurhi s’emiteadză. U plăcărsimu s’nă pirmitusească pi şcurtu cum alănci proiectul şi cum fu adratu.



    La 1 andreu 2011 — dată simbolică tră fara românească, ş’ahurhea emisia Radio Chişinău, cu numa Arena Oamenilor Liberi”, ca post privat cari anvălea aproximativ 80% dit populaţia a Ripublicăllei Moldova, şi cari vrea s’hibă tru proprietatea a unui post public, Radio România. Radio Chișinău emite pe 70% dit suprafața a Ripublicăllei Moldova și poate s’hibă avdzătu pi undi şcurte FM – 89.6 tru Chișinău, 93.8 tru Ungheni, 106.1 la Tighina, 93.3 tru Cahul, 104.6 la Edineț, 102.6 tru Briceni și 107.1 la Drochia și online pe www.radiochisinau.md.



    Dl. Demeter András István fu Prezidentulu Radio România tru momentul tru cari Radio Chişinu ahurhi s’emită, aoa şi 10 añi. L-u plăcărsimu s’nă pirmitusească pi şcurtu cum aprăftăsi s’bagă tu practico aestu proiectu instituţional complexu şi dificilu.



    Radio Chişinău lucreadză pi ună păzari media tru cari posturile di radio cari emitu tru limba rusă au ună pondire multu importantă. Aluştoru lă si adavgă ateali cari emitu şi tru limba română. Nai ma marea concentrari a sursilor radio easti tru Chişinău.


    Ia cum ahurhiră tuti tru pareia Radio România Chişinău!



    Autori: Răzvan Moceanu, Eugen Cojocariu


    Armânipsearea: Taşcu Lala


  • Radio România Chişinău – 10 ani de la înfiinţare (documentar)

    Radio România Chişinău – 10 ani de la înfiinţare (documentar)

    La 1 decembrie 2021, de Ziua Naţională a României, se împlinesc 10 ani de la înfiinţarea postului Radio România Chişinău, de către Radio România, post care este continuatorul de drept al Radio Basarabia.



    Sovieticii aveau postul de radio Tiraspol, care îşi începuse emisia la 30 octombrie 1930, al cărui scop principal îl constituia propaganda sovietică şi antiromânească spre Moldova dintre Prut şi Nistru. Având în vedere faptul că în Basarabia audienţa Radio Bucureşti era destul de slabă, Guvernul român şi Marele Stat Major al Armatei au solicitat participarea radiofoniei româneşti la contracararea propagandei ruseşti bolşevice din Basarabia, încă din anul 1930 apărând o primă posibilă soluţie, anume transformarea postului T.F.T. de 100 de waţi al Aviaţiei Civile din Chişinău, pentru a emite pe o lungime de undă cuprinsă între 800 şi 1.400 metri. După studii aprofundate, soluţia nu s-a dovedit viabilă.



    În anul 1933, s-a ţinut la Lucerna o conferinţă a radiodifuziunii europene la care delegaţii noştri au reuşit să obţină cu multă greutate unda lungă de 1875 metri. Această lungime de undă era absolut necesară pentru a deservi tot cuprinsul ţării cu un post central de mare putere.



    Conferinţa de la Lucerna a pus însă condiţia de a o ocupa înainte de 15 ianuarie 1934. La 30 septembrie 1933, Societatea de Radiodifuziune a comandat un post de 20 kW, la Compania Marconi din Londra. Postul a fost construit, adus din Anglia şi pus în funcţiune în timp record, înainte de data limită. Postul de 20 kW a funcţionat la Bod-Braşov până la 25 decembrie 1935, când s-a pus în funcţiune postul cel mare de 150 kW.



    În anul 1936, a fost construită, tot la Tiraspol, noua staţie de emisie, Maxim Gorki, care permitea o acoperire mult mai mare de teritoriului Basarabiei.



    Inaugurarea postului naţional de radio România-Bod” şi activitatea acestuia nu au putut rezolva, aşa cum se spera, ansamblul problemelor privind recepţia posturilor româneşti, mai ales în zonele limitrofe ale ţării, în care erau recepţionate, şi încă în condiţii foarte bune, posturile maghiare, sovietice sau bulgare, care difuzau emisiuni revizioniste, cu un pronunţat conţinut antiromânesc.



    Soluţia propusă de Gh. Ciolac, privind înfiinţarea postului de la Chişinău şi a studiourilor din Iaşi şi Chişinău, legate prin fir aerian, a fost susţinută de St. Şoimescu, P. Şeicaru, Dragomir Hurmuzescu şi aprobată în unanimitate de Consiliul de Administraţie al Societăţii de Radiodifuziune. Numele ales pentru noul post era Radio “Basarabia” şi urma să emită pe 241,9 metri lungime de undă.



    Pentru a contracara propaganda antiromânească, în 1937, Primăria Chişinău a cedat Societăţii Române de Radiodifuziune clădirea fostului Teatru Puşkin (Auditoriul Puşchin”) din strada Carol I pentru a deschide primul post de radio de la Chişinău. Clădirea “Auditoriului Puşkin” nu dispunea de amenajările necesare instalării unui post de radioemisie. În 23 noiembrie 1937, au început lucrările de amenajare ale fostului Auditoriu Puşkin. Suprafaţa construcţiei era de circa 1100 mp. Pe parcursul anului 1938, cea mai importantă realizare a Radiodifuziunii a fost terminarea lucrărilor de construcţie şi instalarea a noului transmiţător de la Chişinău. Clădirea postului Radio Basarabia a fost complet terminată, iar cele trei studiouri pe care le adăpostea au fost tratate acustic, măsurătorile făcute arătând rezultate foarte bune. Totodată s-a comandat întreaga aparatură necesară studiourilor şi a fost adus la Chişinău postul emiţător de 20 kW de la Bod. Realizarea postului Radio Basarabia a însemnat transformarea postului de 20 de kW pentru a putea emite pe noua lungime de undă şi instalarea la Chişinău de către reprezentanţii firmei “Marconi”. Emiţătorul de 20 kW a devenit cel mai bun din ţară datorită antenei moderne anti-fading care reducea radiaţia şi favoriza propagarea undelor ce călătoresc aproape de suprafaţa solului. Astfel s-a schimbat lungimea de undă de la 1875 metri la 212 metri, aducând toate modificările detaliate legate de această schimbare, s-au modificat alimentarea, sistemul de răcire, s-au introdus dispozitive de siguranţă şi s-au schimbat toate piesele care dădeau semne de uzură.



    În primele zile ale lunii iunie 1939, au început emisiunile experimentale ale Radio Basarabia, pe lungimea de undă de 212,6 metri, zilnic între orele 21:00 şi 23:00, măsurătorile efectuate după montarea postului demonstrând că postul acoperă cu rezultate foarte bune teritoriul dintre Siret şi Nistru, eliminând practic influenţa posturilor ruseşti de la Tiraspol şi Odessa.



    Radio Basarabia, pe frontispiciu se numea astfel, dar toată lumea îi spunea Radio Chișinău”, condus iniţial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chişinău, fiind primul studio regional al Societăţii Române de Radiodifuziune.



    Radio



    Programul postului era difuzat, în primă fază, între orele 14:00-14:45 şi 21:00-22:15, fiind compus, în întregime, din emisiuni muzicale şi din radiojurnale în limbile română şi rusă. După câteva luni, la 4 februarie 1940, emisia a fost extinsă între orele 14:00-15:15 şi 21:00-23:00.



    La 9 noiembrie 1939, profesorul Dragomir Hurmuzescu declara că: “Echiparea postului național de 150 kW de la Bod ne-a ridicat și mai mult situația noastră în Radiodifuziunea mondială în acest colț al Europei, unde am fost până acum un an singurul mare post de emisiune pe unde lungi, menit a deservi cu unda directă întreg teritoriul țării. Experiența însă a dovedit că sunt încă părți din țară unde emisiunile postului național nu sunt destul de clare. Pentru a completa aceste lipsuri, Societatea Română de Radiodifuziune a instalat un nou emițător de 20 kW la Chișinău și va instala altul de aceeași putere la Timișoara”.



    Radio Basarabia era un post regional şi ca atare trebuia să emită programe locale, pentru care avea dealtfel excelentele studiouri de care am vorbit. Dar emisiunile locale se completau cu retransmisii din Bucureşti, ori de câte ori se producea un eveniment excepţional sau se emitea un program deosebit.



    Programele locale au pus în valoare toate elementele de elită din Chişinău, literaţi, artişti, instrumentalişti, dându-se un impuls remarcabil vieţii culturale din oraş, atât în rândul ascultătorilor cât şi în rândul celor invitaţi să apară în faţa microfonului. Pentru a da un exemplu edificator, datorită Radiodifuziunii, Chişinăul aproape că a avut o orchestră permanentă, doar evenimentele tragice care au marcat destinul postului făcând ca acest proiect să nu fie dus la îndeplinire.



    Ocupaţia sovietică a Basarabiei din 28 iunie 1940 a însemnat preluarea postului de către puterea sovietică, o parte din personal şi arhiva au fost retrase la Huşi, iar mai apoi la Iaşi, dar nu şi emiţătorul de 20 kw.



    La 25 iunie 1941, sovieticii ordonă crearea unor batalioane de distrugere” ale NKVD-ului, care aveau misiunea să lupte cu trupele de paraşutişti şi cu diversioniştii inamicului, pentru Chişinău fiind detaşaţi 480 de comunişti loiali regimului sovietic, aflaţi sub conducerea comisarului I. A. Muhin. În iulie 1941, devenise clar că misiunea acestora nu se îndrepta doar împotriva unor persoane, ci avea ca scop distrugerea, în totalitate a multor clădiri importante din oraş, conform devizei Toate bunurile de preţ care nu pot fi evacuate, trebuie, obligatoriu distruse”.



    Sovieticii au executat prin mitraliere personalul găsit la Radio Basarabia, fără judecată, fiind etichetaţi drept trădători şi agenţi ai imperialismului românesc”, cadavrele lor fiind găsite într-un puţ părăsit din curtea postului, apoi au aruncat în aer clădirea postului, inclusiv antena.



    Radio



    După Radio Basarabia, şi având în vedere că în Bucovina reţeaua radiofonică nu era suficientă, iar construirea unui post de radio-emisie aici nu era posibilă, din cauza lipsei resurselor financiare, noua strategie a Radiodifuziunii se reorienta către crearea unui nou post de radio în zona Moldovei. În anul 1941, ing. Emil Petraşcu are meritul de a fi propus, alături de Alexandru Hodoş, instalarea la Iaşi a unui post de 5 kW, produs de o firmă italiană. La 2 noiembrie 1941, într-o zi de duminică, răsunau — pentru prima dată în eter — cuvintele Aici Radio Moldova”, pe frecvenţa de 259 de metri, aceste prime cuvinte fiind rostite de Petre P. Andrei, cel care, timp de mulţi ani, a fost crainicul postului.



    La doar câteva luni distanţă de la bombardarea Radio Basarabia, Radio Iaşi prelua din emisia strategică pentru această zonă, rămânând, ca proiect, după ce situaţia va reveni la normal, ca la Chişinău să fie amplasat un emiţător nou cu o putere de 60 kw, însă ideea nu s-a nematerializat.



    70 de ani mai târziu, presa de limbă română la Chișinău continua să rămână aproape un imperativ strategic, media de limbă rusă sau cu sprijin de la Moscova fiind în continuare dominantă, cu anumite influenţe antiromânești. Şi aceasta se petrecea nu doar la Tiraspol, ci și la Chișinău, influenţa rusă fiind direcţionată mai ales împotriva opțiunilor euro-atlantice, atitudinilor pro-europene sau intereselor economice.



    În anul 2009, Societatea Română de Radiodifuziune denunţa deciziile arbitrare ale regimului de la Chişinău de încălcare a dreptului la liberă circulaţie, garantat de legislaţia europeană şi a dreptului exercitării profesiei de jurnalist după alegerile de la 5 aprilie 2009. În aceste condiţii, e lesne de înţeles de ce Radiodifuziunea Română a făcut demersuri pentru instalarea unui post teritorial, la Chişinău.



    Decizia Consiliului de Administraţie al Radio România din 5 mai 2011 a stabilit termenii acordului de principiu asupra denumirii viitorului post, Radio Chişinău”, precum şi termenii de principiu asupra lansării acestui post de radio. A fost achiziţionat, mai întâi, pachetul majoritar de acţiuni al postului Arena FM, cu frecvenţe în oraşe precum Chişinău, Cahul, Briceni, Edineţ, Ungheni, Tighina şi Drochia, acesta fiind lansat la 21 iulie 2011, în parteneriat cu SRR. Ascultaţi un spot audio de lansare a Radio Chişinău, din 2011.






    În semestrul II al anului 2011, a fost constituit fondul istoric al arhivei Radio Chişinău, prin copierea a 33 înregistrări din patrimoniul Radio România, ce redau marile voci ale culturii române.



    La 2 noiembrie 2011, Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune a aprobat, cu ocazia aniversării celor 83 de ani ai Radio România, înfiinţarea postului Radio Chişinău. Decizia Consiliului de Administraţie din 23 noiembrie 2011 a stabilit numirea şi acordarea mandatului unor reprezentanţi ai SRR în organismele decizionale ale Radio Chişinău. Imnul Radio Chişinău a fost compus de celebtra trupă “Taxi”.



    Doamna Maria Ţoghină a fost Preşedintele Radio România în momentul în care a apărut ideea de transmite emisiuni Radio România peste Prut sau de a înfiinţa un post de radio al Radio România în Republica Moldova. La 1 Decembrie 2011 postul Radio Chişinău a început să emită. Am rugat-o să ne povestească pe scurt cum a apărut proiectul şi cum a fost construit.






    La 1 decembrie 2011 — dată simbolică pentru neamul românesc, îşi începea emisia Radio Chişinău, subintitulat Arena Oamenilor Liberi”, ca post privat care acoperea aproximativ 80% din populaţia Republicii Moldova, şi care urma să se afle în proprietatea unui post public, Radio România. Radio Chișinău emite pe 70% din suprafața Republicii Moldova și poate fi ascultat pe unde scurte FM – 89.6 în Chișinău, 93.8 în Ungheni, 106.1 la Tighina, 93.3 în Cahul, 104.6 la Edineț, 102.6 în Briceni și 107.1 la Drochia și online pe www.radiochisinau.md.



    Dl. Demeter András István a fost Preşedintele Radio România în momentul în care Radio Chişinu a început să emită, acum 10 ani. L-am rugat să ne povestească pe scurt cum a reuşit finalizarea acestui proiect instituţional complex şi dificil.






    Radio Chişinău funcţionează pe o piaţă media în care posturile de radio care emit în limba rusă au o pondere foarte importantă. Acestora li se adaugă cele care emit şi în limba română. Cea mai mare concentrare a surselor radio se află în Chişinău.



    Iată cum a început totul în echipa Radio România Chişinău!