Tag: a sti

  • Leçon 217 – Connaître – reconnaître

    Leçon 217 – Connaître – reconnaître

    Lecţia două sute şaptesprezece



    Dominique: Bună ziua!


    Ioana: Bună dimineaţa!


    Alexandru: Bună seara!


    Valentina: Bună!


    Alexandru: Bun venit la lecţia de limba română !


    Aujourdhui un nouveau verbe élargira notre horizon :


    a cunoaşte – connaître


    synonyme du verbe a şti – savoir – que nous connaissons déjà.



    eu cunosc – je connais


    tu cunoşti – tu connais


    el cunoaşte – il connaît


    ea cunoaşte – elle connaît


    noi cunoaştem – nous connaissons


    voi cunoaşteţi – vous connaissez


    ei cunosc – ils connaissent


    ele cunosc – elles connaissent



    Ioana : Eu cunosc familia Diaconescu.


    Je connais la famille Diaconescu.


    Alexandru : Tu nu cunoşti oraşul. Tu ne connais pas la ville.


    Valentina : Toată lumea cunoaşte acest cântec.


    Tout le monde connaît cette chanson.


    Ioana : Noi nu cunoaştem pe nimeni.


    Nous ne connaissons personne.


    Alexandru : Voi vă cunoaşteţi? Vous connaissez-vous?


    Valentina : Ei se cunosc. Ils se connaissent.


    Ioana : Eu nu vă cunosc. Je ne vous connais pas.


    Alexandru : Nu se cunoaşte rezultatul.


    On ne connaît pas le résultat.


    Valentina : Cine cunoaşte programul ?


    Qui connaît le programme?



    Pour utiliser ce verbe au passé, on a besoin de son participe:


    cunoscut – connu


    Ioana : Tu ai cunoscut bucuria. Tu as connu la joie.


    Alexandru : Ei s-au cunoscut întâmplător.


    Ils se sont connus par hasard.


    Valentina : Unde v-aţi cunoscut ?


    Où vous êtes-vous connus ?



    En apprenant le verbe a cunoaşte, nous pourrons utiliser, du même coup, son composé:


    a recunoaşte – reconnaître


    Ioana : El recunoaşte că a greşit. Il reconnaît quil sétait trompé.


    Alexandru : Calculatorul nu mai recunoaşte stick-ul.


    Lordinateur ne reconnaît plus la clé USB.


    Valentina : Tu recunoşti acest instrument ?


    Reconnais-tu cet instrument ?


    Ioana : Nu l-am recunoscut. Je ne lai pas reconnu.


    Alexandru : Ei au recunoscut locul. Ils ont reconnu le lieu.


    Valentina: Aţi recunoscut actorii ? Avez-vous reconnu les acteurs ?


    Pour terminer, revenons un instant sur le verbe a cunoaşte.


    Ioana : noi cunoaştem – nous connaissons


    Alexandru : noi ne cunoaştem – nous nous connaissons


    Valentina : Ne cunoaştem din vedere.


    Nous nous connaissons de vue.


    Cest la chanson de notre petite leçon.


    Ioana : Noi cunoaştem acest cântec…


    Nous connaissons cette chanson…


    Alexandru :şi recunoaştem vocea Corinei Chiriac.


    …et nous reconnaissons la voix de Corina Chiriac.


    « Ne cunoaştem din vedere »


    LA REVEDERE !



    Ne cunoaştem din vedere



    Ne cunoaştem din vedere


    Câte clipe efemere


    Niciodată-n drumul lor


    Nu şi-a oprit mersul sigur şi grăbit.


    Ne cunoaştem din vedere


    Numai ochii în tăcere


    Au rostit de-atâtea ori


    Tot ce doream când lumina şi-o-ntâlneau.



    Nici măcar din întâmplare


    Vreun cuvânt nu am rostit


    În atâtea întâlniri


    Jocu-acesta de priviri


    Pe-amândoi ne-a amuzat.



    Ne cunoaştem din vedere


    Dar oricând e o plăcere


    Amintirea s-o păstrezi


    Şi să revezi ochii ce îi ştii de-o viaţă


    Întâlniţi de dimineaţă


    Şi când ninge şi când plouă


    În maşina o sută şaptezeci şi nouă


    Ne cunoaştem din vedere


    Şi-atât.



    Ne cunoaştem din vedere


    Câte clipe efemere


    Niciodată-n drumul lor


    Nu şi-a oprit mersul sigur şi grăbit.


    Ne cunoaştem din vedere


    Numai ochii în tăcere


    Au rostit de-atâtea ori


    Tot ce doream când lumina şi-o-ntâlneau.



    Nici măcar din întâmplare


    Vreun cuvânt nu am schimbat


    În atâtea întâlniri


    Jocu-acesta de priviri


    Pe-amândoi ne-a amuzat.



    Ne cunoaştem din vedere


    Dar oricând e o plăcere


    Amintirea s-o păstrezi


    Şi să revezi ochii ce îi ştii de-o viaţă


    Întâlniţi de dimineaţă


    Şi când ninge şi când plouă


    În maşina o sută şaptezeci şi nouă


    Ne cunoaştem din vedere


    Şi-atât.


  • Leçon 166 – Le verbe “Savoir”

    Leçon 166 – Le verbe “Savoir”

    Lecţia o sută şaizeci şi şase



    Dominique : Bună ziua!


    Alexandra : Bună dimineaţa!


    Alexandru : Bună seara!


    Ioana : Bună!



    Bun venit, dragi prieteni. Un nouveau verbe met aujourdhui notre esprit en mouvement:



    – a şti – savoir



    Alexandra: eu ştiu (je sais)


    Alexandru: tu ştii (tu sais)



    Attention: nous avons là un double « i », prononcé comme un « i » long !


    Ioana: el ştie (il sait)


    ea ştie (elle sait)


    Alexandra: noi ştim (nous savons)


    Alexandru: voi ştiţi (vous savez)


    Ioana: ei ştiu (ils savent)


    ele ştiu (elles savent)



    Alexandra: Eu ştiu răspunsul. (Je connais la réponse.)


    Alexandru: Tu ştii foarte bine. (Tu sais très bien.)


    Ioana: El nu ştie nimic. (Il ne sait rien.)


    Alexandra: Noi ştim povestea. (Nous connaissons lhistoire.)


    Alexandru: Voi nu ştiţi cântecul. (Vous ne connaissez pas la chanson.)


    Ioana: Ei ştiu multe lucruri. (Ils savent beaucoup de choses.)



    Précisons que le verbe roumain a şti a, lui aussi, un synonyme – a cunoaşte – homologue du français « connaître ». Pourtant, comme vous pouvez le constater, les deux mots se partagent différemment la réalité linguistique.


    Arrivés à ce point, vous pouvez retenir deux petits syntagmes très utiles :


    Alexandra: Nu ştiu. – Je ne sais pas.


    Ioana: Cine ştie ? – Qui sait ?



    Lorsque le verbe a şti introduit une autre action, il permet plusieurs constructions:


    a şti să…



    Alexandra: Copilul ştie să scrie. (Lenfant sait écrire.)


    Ioana: Tu nu ştii să dansezi ? (Tu ne sais pas danser ?)



    – a şti că… (savoir que…)



    Alexandra: Ştiu că este târziu. (Je sais quil est tard.)


    Alexandru: Voi ştiţi că ninge? (Savez-vous quil neige?)




    – a şti dacă… (savoir si…)



    Ioana: Noi nu ştim dacă este posibil. (Nous ne savons pas si cest possible.)


    Alexandru: Nu ştiu dacă am timp. (Je ne sais pas si jai le temps.)



    Pour utiliser le passé de ce verbe, il nous faut connaître son participe :


    ştiut – su, connu



    Alexandra: Eu am ştiut. (Jai su.)


    Alexandru: Ce ai ştiut ? (Quest-ce que tu as su ?)


    Ioana: Eu am ştiut că este frig. (Jai su quil faisait froid.)


    Alexandra: Eu nu am ştiut. (Moi, je nai pas su.)



    Pour raccourcir, on peut opérer une élision, tout comme en français et dire:


    Alexandru: Eu n-am ştiut.



    Ou tout simplement



    Ioana: N-am ştiut.


    Alexandru: N-am ştiut – «Je nai pas su, je ne savais pas » est la chanson de cette petite leçon. Nous écoutons le groupe Holograf.



    LA REVEDERE !



    N-am ştiut


    Nu, Nu,

    N-am ştiut

    Că toate lucrurile bune sunt doar bune la-nceput.



    Nu, nu, nu,

    N-am ştiut

    Că dragostea o preţuim numai atunci când a trecut.



    Nu, nu, nu…



    Nu, nu, nu,

    N-am ştiut

    Că fericirea nu se cumpără, cu toate că am vrut.



    Nu, nu, nu,

    N-am ştiut

    Că dacă vreau să te iubesc trebuie să las tot ce-am avut.



    Refren:


    Dar ştiu că-ntr-o zi,

    Când eu nu voi mai fi,

    Doar sufletul meu,

    Numai el va mai şti

    Ce n-am ştiut.



    Nu, nu, nu,

    N-am ştiut

    Că în iubire într-o clipă poţi să pierzi tot ce-ai avut.



    Nu, nu, nu,

    N-am crezut

    Când un prieten m-a trădat şi m-a lăsat, dar am tăcut.




    Refren


    Dar ştiu că-ntr-o zi,

    Când eu nu voi mai fi,

    Doar sufletul meu,

    Numai el va mai şti

    Ce n-am ştiut.




    Nu,

    N-am ştiut

    Că viaţa asta se termină şi n-o ia de la-nceput.



    Nu, nu, nu,

    N-am ştiut

    Că fericirea nu se cumpără, cu toate că am vrut.




    Refren


    Dar ştiu că-ntr-o zi,

    Când eu nu voi mai fi,

    Doar sufletul meu,

    Numai el va mai şti

    Dar ştiu că-ntr-o zi,

    Când eu nu voi mai fi,

    Doar sufletul meu.

    Numai el va mai şti

    Ce n-am ştiut…

    Ce n-am ştiut…

    Ce n-am ştiut…

    Ce n-am ştiut…

    Ce n-am ştiut…