Radio România Internațional

Tag: Acordul de la Paris

  • Strategie UE pentru finanţare sustenabilă

    Strategie UE pentru finanţare sustenabilă

    Miniştrii finanţelor din UE s-au reunit la Bruxelles, la sfârşitul lunii trecute, pentru a discuta despre finanţele sustenabile, chestiunile legate de bugetul UE şi despre rolul achiziţiilor publice în investiţii şi inovare. Reuniunea Consiliului pentru Afaceri Economice şi Financiare al UE (ECOFIN) s-a desfăşurat având la bază raportul Grupului de lucru la nivel înalt privind finanţarea sustenabila în contextul necesităţii elaborării unei strategii a UE în acest domeniu. Strategia pentru finanţarea sustenabilă este o acţiune prioritară inclusă în Planul de acţiune privind Uniunea Pieţelor de Capital, reprezentând şi una dintre etapele cheie pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris şi a Agendei UE pentru dezvoltare durabilă.

    În 2015 au fost adoptate acorduri internaţionale istorice precum Agenda 2030 şi obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU şi Acordul de la Paris privind schimbarile climatice. De altfel, prevenirea schimbărilor climatice este o prioritate esentială pentru Uniunea Europeană, pentru care ia măsuri legislative şi de sprijin financiar, după cum a declarat Valdis Dombrovskis, comisar european pentru Euro şi Dialog Social, însărcinat şi cu stabilitatea financiară, serviciile financiare şi Uniunea Pieţelor de Capital: Uniunea Europeană se angajează să atingă obiectivele stabilite în Acordul de la Paris. Cu toate acestea, pentru a limita încălzirea globală la mai puţin de 2 grade Celsius, Europa are nevoie de aproximativ 180 de miliarde de euro pentru investiţii suplimentare anuale în următorul deceniu. Banii publici nu vor fi de ajuns. Trebuie să mobilizăm capital privat substanţial.. De asemenea, miniştrii finanţelor au recomandat Parlamentului European să acorde Comisiei descărcarea de gestiune în ceea ce priveşte bugetul pentru 2016. Totodată, împărtăşim priorităţile pe care miniştrii le-au stabilit pentru orientările bugetare pentru 2019, şi anume creşterea continuă, competitivitatea şi crearea de locuri de muncă de înaltă calitate. Abordarea aspectelor legate de migraţie, protecţia frontierelor şi ameninţările la adresa securităţii rămân pe agenda principală.

    Pe agenda reuniunii ECOFIN a figurat şi o prezentare a Comisiei Europene privind achiziţiile publice şi investiţiile strategice, în baza Pachetului privind Achiziţiile Publice, adoptat de către Comisie la 3 octombrie anul trecut.


  • Impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemului Mării Negre

    Impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemului Mării Negre

    De ce vedem din ce în mai des pe plajele româneşti meduze uriaşe, delfini tot mai aproape de ţărm sau lebede în golfurile Mării Negre? Explicaţia are legătură cu schimbările climatice la care asistăm în ultimii ani.

    De la seceta din sol, mediul marin poluat şi până la migraţia păsărilor, totul are legătură cu clima. Schimbările climatice reprezintă principala provocare a generației noastre. Comisarul european pentru Mediu, Karmenu Vella: Continuăm să pierdem biodiversitatea şi acest lucru are implicaţii foarte grave. Implicaţii privind capacitatea noastră de a sigura securitatea alimentară, calitatea vieţii noastre şi dezvoltarea socio-economică durabilă, dar are şi implicaţii serioase în privinţa atenuării schimbărilor climatice şi adaptării la acestea… şi în privinţa îndeplinirii angajamentului nostru internaţional.

    Efectele schimbărilor climatice se văd cu ochiul liber pe litoralul românesc, spune Mihaela Cândea Mirea, director executiv al Mare Nostrum, organizaţie neguvernamentală care luptă pentru salvarea ecosistemului marin al Mării Negre.

    Mihaela Cândea Mirea, director executiv ONG Mare Nostrum: Am găsit specii de peşti care au ajuns din Marea Mediterană în preajma litoralului românesc. A fost chiar o broască testoasă Caretta Caretta de dimensiuni foarte mari, ceva ce nu am mai întâlnit până acum la litoralul românesc. Există specii de meduze care cresc mai mari. Invariabil, toate aceste schimbări, toate aceste furtuni care apar pot să determine schimbări în structura populaţiei din mediul marin.

    Chiar şi o decizie luată sus în munţi poate afecta ceea ce se întâmplă pe fundul mării, explică Mihaela Cândea Mirea. De aceea, ţările care împart graniţele cu Marea Neagră trebuie să acţioneze împreună.

    Mihaela Cândea Mirea, director executiv ONG Mare Nostrum: Este nevoie de un efort global pentru a putea ţine în frâu efectele acestor schimbări climatice. Degeaba România ar lua decizii pentru a limita schimbările climatice din mediul marin, atât timp cât Marea Neagră nu este doar a României, avem atâţia vecini cu care împăţim.

    Parlamentul European continuă efortul privind protecţia planetei prin implementarea Acordului de la Paris, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a risipei alimentare.

    Fără doar şi poate, schimbările climatice reprezintă un fenomen evolutiv, care nu poate fi stopat. Important este că aceste schimbări pot fi accelerate de activitatea umană, dar şi ţinute sub control tot de om.


  • 2017 – al doilea cel mai cald an, potrivit programului Copernicus

    2017 – al doilea cel mai cald an, potrivit programului Copernicus

    14,7 grade Celsius a fost temperatura medie înregistrată anul trecut pe glob, în creștere cu 1,2 grade față de perioada preindustrială. În toată istoria înregistrărilor meteo, începută în secolul al 19-lea, 2017 este devansat doar de înăbușitorul an 2016. Temperaturile mari din urmă cu doi ani au fost amplificate de un eveniment meteorologic natural, El Nino, care are loc o dată la câţiva ani şi care eliberează căldură în atmosferă din Oceanul Pacific.

    În 2017 însă nu a existat influența El Nino. În schimb, semnele schimbărilor climatice au fost extrem vizibile. Potrivit datelor adunate de programul european Copernicus, ”stratul de gheaţă de la Polul Nord a continuat să se subțieze.

    În tot acest timp, seceta a pus stăpânire pe sudul Europei. De la sfârşitul primăverii și până în lunile de toamnă, a plouat foarte puțin, iar rezervele de apă au scăzut considerabil. Acest lucru a înlesnit răspândirea devastatoarelor incendii de pădure din Portugalia și Spania.

    Și pentru companiile de asigurări, 2017 a fost un an dificil. Potrivit unui bilanț făcut de un grup german din domeniu, pierderile suportate de companiile de asigurări au atins un nivel record de 135 de miliarde de euro.

    Pentru oamenii de știință, dar și pentru Uniunea Europeană sunt motive suficiente pentru a susține Acordul de la Paris, de combatere a încălzirii globale. Documentul urmărește limitarea creșterii temperaturii globale sub 2 Celsius prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

    Angajată ferm în punerea în aplicare a acestui Acord, Comisia Europeană a prezentat în ultimii ani o serie de initiative menite să accelereze tranziția către emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele de activitate, fără a pierde din competitivitatea și sustenabilitatea economiei.

    Putem arăta că nu există nici o contradicție între sustenabilitate și creștere economică. În ultimii 25de ani, emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii Europene au scăzut cu aproape 20 la sută, în timp ce economia a crescut cu 5 procente. Uniune este ferm hotărâtă să reducă emisiile de gaze cu încă 40 la sută până în 2030. Pentru atingerea acestui obiectiv avem nevoie de investiții suplimentare în domeniul energiei de aproape 180 de miliarde de euro în fiecare an. Este mult peste puterea sectorului public, de aceea capitalul privat trebuie să joace un rol important., a afirmat recent vicepreședintele Comisie Europene, Valdis Dombrovskis, responsabil pentru stabilitatea financiară.


    Iar investiții importante pentru trecerea la o energie curate ar urma să se facă în regiunile carbonifere ale Uniunii. La sfârșitul anului trecut, a fost lansată o Platformă comunitară care va facilita dezvoltarea de proiecte și strategii pe termen lung în aceste regiuni depenedente până acum de extracția de cărbune. Banii ar urma să fie folosiți pentru diversificarea activităților economice din aceste zone, pentru investiții în tehnologii moderne, dar și pentru programe de recalificare profesională.


  • Strategia UE pentru o mobilitate cu emisii scăzute

    Strategia UE pentru o mobilitate cu emisii scăzute

    Poluarea
    aerului reprezintă una dintre cele mai mari probleme ale marilor oraşe
    europene. O mare cantitate de emisii
    nocive este produsă, în fiecare an, de către sectorul transporturilor. Astfel,
    Uniunea Europeană îşi propune, conform Agendei 2030 şi Acordului de la Paris,
    să reducă gazele cu efect de seră provenite din mobilitate. Obiectivul
    principal al aceste strategii este ca emisiile să se reducă până în 2050 cu
    până la 60%, comparativ cu nivelul atins în 1990. Karmenu Vella, comisarul
    european pentru mediu, afaceri maritime şi pescuit: Strategia pentru emisii scăzute va aduce beneficii semnificative, vizând amprenta pe care
    transporturile o lasă asupra mediului înconjurător, într-o manieră
    cuprinzătoare şi integrată. Sectorul transporturilor trebuie să contribuie la
    reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, nu există nicio îndoială cu
    privire la acest lucru. Procesul strategiei pentru emisii scăzute va contribui,
    de asemenea, la o industrie mai puternică şi competitivă şi ne va ajuta să
    curăţăm mediul înconjurător pentru cetăţenii europeni, îmbunătăţindu-le astfel calitatea
    vieţii prin creşterea calităţii aerului din marile oraşe şi prin reducerea
    aglomeraţiei din trafic. Am propus deja o serie de iniţiative menite să
    sprijine trecerea la un transport cu emisii scăzute. Statele membre şi
    autorităţile locale, instituţiile de educaţie şi institutele de cercetare, dar
    şi producătorii şi investitorii îşi pot aduce contribuţia în acest proces. În
    Directiva Uniunii Europene privind utilizarea combustibililor alternativi, până
    la finele anului 2018, Comisia va prezenta un plan de acţiune cu scopul creării
    unei infrastructuri pentru emisii scăzute. Acest plan a fost prezentat în luna
    noiembrie a acestui an.


    Datorită noilor tehnologii, infrastructurile de
    mobilitate se află într-o permanentă schimbare. Măsurile pe care Comisia
    Europeană le propune în noul plan pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect
    de seră au rolul de a stimula trecerea la mijloace de transport alternative.
    Acestea includ căile navigabile interioare, transportul maritim pe distanţe
    scurte şi transportul pe căile ferate. Pentru a converti transportul public din
    interiorul oraşelor, Comisia pregăteşte dezvoltarea serviciilor naţionale de
    transport cu autobuzul şi autocarul. În cazul aviaţiei, biocombustibilii
    avansaţi vor reprezenta o opţiune importantă. De asemenea, pentru deceniul
    2020-2030, Uniunea Europeană va sprijini conversia la autovehicule cu emisii
    scăzute şi cu emisii zero.


  • Acordul de la Paris în era Trump

    Acordul de la Paris în era Trump

    Mari fluctuaţii ale temperaturilor extreme, alături de o scădere a frecvenţei zilelor şi nopţilor reci şi de o sporire a zilelor calde şi valurilor de căldură, au marcat ultima jumătate de secol. Iar estimările specialiştilor spun că pe viitor valurile de caldură extreme şi precipitaţiile abundente vor creşte cel mai probabil la latitudinile mai mari, în timp ce în majoritatea regiunilor tropicale probabilitatea este ca ele să scadă. Datele ştiinţifice arată că, fără aplicarea unor măsuri de contracarare adecvate, este posibil ca până în anul 2100 nivelul mării să crească cu un metru sau chiar mai mult. Ca urmare a acestei evoluţii, unele ţări insulare şi multe regiuni joase de coastă vor fi inundate complet. Statisticile mai arată că a fost deja raportată o creştere a deceselor provocate fie de căldură, fie de vreme rece, în funcţie de regiune. De asemenea, sunt vizibile schimbările în propagarea unor boli cu transmitere pe calea apei sau a viruşilor.



    Ca urmare a modificărilor survenite, multe specii marine şi terestre au fost deja relocate. Sectoarele de activitate care se bazează puternic pe anumite temperaturi şi niveluri de precipitaţii, precum agricultura, sectorul forestier, energia şi turismul, sunt, de asemenea, foarte afectate. Multe dintre statele sărace în curs de dezvoltare sunt printre cele mai expuse consecinţelor schimbărilor climatice. Aceasta, pentru că locuitorii acestor zone depind în foarte mare măsură de habitatul lor natural şi au cele mai puţine resurse la dispoziţie pentru a se adapta climatului în schimbare.



    Pe fondul acestei situaţii, decizia preşedintelui Donald Trump de a retrage Statele Unite ale Americii din acordul de la Paris privind schimbările climatice, adoptat în decembrie 2015 sub egida ONU, îl plasează pe acesta de partea greşită a istoriei. Este aprecierea făcută de fostul secretar general al Naţiunilor Unite în perioada 2007-2016, Ban Ki-moon. În acelaşi timp, decizia lui Donald Trump îi pune pe ceilalţi actori parte din Acord în faţa unor noi provocări. Documentul – un plan de acţiune care vizează perioada cu începere din 2020 – vizează, pe termen lung, limitarea creşterii temperaturii globale la sub 2 grade Celsius faţă de perioada preindustrială şi a fost adoptat de 195 de ţări.



    Consecvent promisiunilor din campania electorală, dar atrăgându-şi o avalanşă de critici din partea comunităţii internaţionale, noul lider de la Casa Albă a decis retragerea din acord pentru că, a argumentat el, acesta nu este benefic pentru economia ţării şi nici pentru interesele americanilor. Reacţiile au apărut imediat. Omologul său francez, Emmanuel Macron, a apreciat că este o greşeală pentru viitorul planetei noastre, în timp ce China şi-a reafirmat angajamentul în lupta împotriva schimbării climatice.



    După Acordul din 2015 de la Paris privind schimbările climatice, Uniunea Europeană a fost promotorul unor politici climatice susţinute, alocând, între altele, fonduri de investiţii pentru statele membre, prin care acestea să înlocuiască industriile vechi cu unele noi, mai prietenoase cu mediul. Şi, pentru că măsurile de abordare a schimbărilor climatice şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană, liderii europeni s-au angajat să transforme continentul într-o economie foarte eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de dioxid de carbon. De asemenea, şi-au stabilit obiectivul de a scădea cu 80 până la 95 la sută emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050 faţă de nivelul din 1990.



    România a participat de la început la procesul politic internaţional în domeniul schimbărilor climatice, fiind parte a convenţiei-cadru asupra schimbărilor climatice şi a Protocolului de la Kyoto. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru protecţia mediului, Viorel Toma explică: România şi-a îndeplinit ţinta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru prima perioadă de angajament, 2008-2012, şi se încadrează în ţinta pentru a doua perioadă potrivit amendamentului de la Doha, 2013-2020. România are o strategie privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de bioxid de carbon şi un plan de acţiune pentru perioada 2016-2020. Strategia este structurată pe cele doua direcţii de acţiune şi anume, reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Planificarea pentru exerciţiul financiar curent 2014-2020 prevede ca 27,53 % din fondurile europene să fie dedicate proiectelor cu componenţă climatică. Implementarea proiectelor de eficienţă energetică şi utilizarea resurselor regenerabile de energie la nivelul localităţilor reprezintă o adevărată provocare pentru România în perioada următoare.”



    Politica Bucureştiului este una de încurajare a generării şi folosirii energiei verzi, precum şi de reducere a emisiilor cu efect de seră în special în marile oraşe. În acelaşi timp, asigurarea cu energie de acest tip a şcolilor, grădiniţelor, primăriilor ar duce la reducerea cheltuielilor din bugetele locale.

  • Jurnal românesc – 02.06.2017

    Jurnal românesc – 02.06.2017

    Institutul pentru investigarea
    crimelor comunismului şi memoria exilului românesc a depus, joi, o plângere
    penală la Parchetul General cu privire la tratamentele inumane aplicate în perioada regimului comunist în trei cămine spital, ce au
    dus la moartea a aproape 800 de minori. Este vorba de căminele spital din
    Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei.Preşedintele executiv al
    Institutului, Radu Preda, a declarat, la Radio România, că, până acum, au fost
    identificate aproximativ 10.000 de victime ale sistemului, copii care au
    fost bătuti, înfometati şi sedaţi în loc să primească tratament medical în
    aceste instituţii. El a precizat că faptele nu sunt prescriptibile, conform
    codului penal actual cât şi celui valabil în acea perioadă.





    Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului organizează în Bucureşti,
    pe 8-9 iunie, o conferinţă naţională în continuarea eforturilor sale de a
    analiza cele mai importante evenimente ale istoriei secolului XX. Titlul
    conferintei este Disidenţa românească în context naţional si international.
    Patru decenii de la aparitia Chartei 77. Printre
    subiectele ce urmeaza a fi dezbatute in cadrul conferintei se numara contextul
    national si international al emergentei disidentei anticomuniste; forme de
    manifestare ale disidentei si impactul acesteia asupra societatii; represiunea
    disidentei anticomuniste; rolul disidentei in relatiile Est-Vest. Conferinţa se adresează cercetătorilor, cadrelor universitare, doctoranzilor si
    masteranzilor care pot aduce contributii semnificative la analiza acestui
    fenomen istoric.


    Secretarul de stat
    Nicolae Nasta, şeful Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul şi informare
    publică, va participa, sambata si duminica, în Franţa, la o ceremonie oficială
    de comemorare a eroilor români din Primul Război Mondial decedaţi în
    prizonierat şi înhumaţi în Cimitirul eroilor din localitatea Soultzmatt,
    regiunea Alsacia. Garda de onoare va fi asigurată de un detaşament de 32 de militari
    din Brigada 30 Gardă ‘Mihai Viteazul’. In cadrul manifestărilor,
    municipalitatea din Soultzmatt va organiza o serie de expoziţii documentare
    referitoare la Marele Război şi la prizonieratul militarilor români în
    Soultzmatt şi un simpozion ştiinţific pe această temă, la care vor participa
    specialişti francezi şi români. În Primul Război Mondial, pe teritoriul actual
    al Franţei, au decedat în prizonierat peste 2.300 de militari români, dintre
    care 687 sunt înhumaţi în necropola de război de la Soultzmatt.




    Ministrul român de Externe, Teodor Meleşcanu, a depus, la sediul
    ONU din New York, instrumentul de ratificare a Acordului de la Paris privind
    schimbările climatice – informează diplomaţia de la Bucureşti, într-un
    comunicat remis presei. El a spus că implementarea concertată a strategiilor
    privind dezvoltarea durabilă şi schimbările climatice corespunde angajamentului
    României ca stat membru UE şi ONU. La rândul său, secretarul general adjunct
    pentru Afaceri Juridice al ONU, Miguel de Serpa Soares, a apreciat că ratificarea
    de către România a Acordului de la Paris privind schimbările climatice contribuie
    la menţinerea acestui subiect pe agenda internaţională. Ministrul
    Meleşcanu se află la New York pentru a promova candidatura României la un loc
    de membru nepermanent în Consiliului de Securitate al ONU pentru un mandat de
    doi ani, în intervalul 2020-2021. După admiterea în forul Naţiunilor Unite, în
    1955, România a deţinut patru astfel de mandate.

  • Acord privind schimbările climatice

    Acord privind schimbările climatice

    Semnat în 2015 de aproape 200 de state şi având scopul de a limita
    creşterea temperaturii globale, Acordul de la Paris privind schimbările
    climatice urmează să intre în vigoare în luna noiembrie.

    Acordul internaţional,
    care stabileşte liniile directoare ale abordării globale a schimbărilor
    climatice după 2020, este al treilea document semnificativ în domeniu, după
    Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, din 1992, şi
    Protocolul de la Kyoto, din 1997. La Washington, preşedintele Barack Obama a
    confirmat că acordul va intra în vigoare în noiembrie în urma adoptării
    acestuia de către unii dintre cei mai mari poluatori din lume. SUA şi
    China, cele mai mari economii din lume şi cei mai mari emitenţi, s-au alăturat
    acordului şi, astăzi, lumea a traversat în mod oficial pragul pentru a
    implementa Acordul de la Paris. Astăzi, lumea întreagă ajunge în momentul în
    care, dacă urmăm angajamentele menţionate, acest Acord ar putea fi considerat
    de istorie drept un punct de reper pentru planeta noastră – consideră liderul
    de la Casa Albă, calificând documentul de la Paris drept cea mai bună şansă de a salva
    singura planetă pe care o avem.

    La Bucureşti, prof. univ. dr. Mircea Duţu aminteşte
    contextul în care survine acest acord, prezentând situaţia ultimilor ani din
    punct de vedere al schimbărilor climatice: Trebuie să admitem faptul că, în
    ciuda părerilor unora cum ca am asista la o relantizare a ritmului schimbărilor
    climatice, în realitate acesta s-a menţinut şi, în perioadele în care au apărut
    fenomene globale, precum El Nino sau la Ninia, fără îndoială că temperaturile
    medii au cunoscut oscilaţii, mai ales în sensul creşterii acestora peste
    mediile obişnuite. În orice caz, se admite faptul că după anul 2000 asistăm la
    peste 10 ani cei mai călduroşi din istoria înregistrărilor meteorologice, că
    evenimentele extreme climatice tind să devină regula şi, ca atare, unii vorbesc
    de dereglări climatice, alţii de schimbări climatice şi, în fine, cei mai
    pesimişti se gândesc chiar la o schimbare a climei, a sistemului climei aşa cum
    am fost obişnuiţi mai ales până la mijlocul veacului trecut, anii 1960. În
    orice caz, este de remarcat faptul că, în condiţiile în care concentraţiile de
    dioxid de carbon din atmosferă au depăşit pragul critic de 400 părţi de milion
    trebuie să ne aşteptăm în continuare, în condiţiile în care nu intervin factori
    naturali perturbatori majori, la o tendinţă de creştere a nivelului
    temperaturii medii globale. În această situaţie, pentru a nu se ajunge la un
    dezechilibru care să creeze un ritm rapid de dereglări climatice şi să schimbe
    radical condiţiile de existenţă ale umanităţii, se acţionează de mai mult timp
    la nivel internaţional. Primul semnal şi document ferm în acest sens a fost
    încheiat la Rio în 1992 – Convenţia-cadru privind schimbările climatice. Am
    avut apoi experienţa Protocolului de la Kyoto şi iată că în ultimii ani s-a pus
    problema – Ce facem post-Kyoto?

    Spre deosebire de precedentul acord
    ONU privind încălzirea globală – Protocolul de la Kyoto din 1997 -, care a avut
    nevoie de opt ani pentru a intra în vigoare şi care viza doar ţările bogate,
    Acordul de la Paris urmează să fie pus în aplicare rapid. Poate şi pentru
    faptul că, potrivit proiecţiilor unor studii ONU, pe baza tendinţei actuale
    temperaturile medii mondiale urmează să crească cu trei grade Celsius sau mai
    mult până în 2100. Iar anul 2016 ar urma să fie cel mai cald de la
    înregistrarea acestor date, în secolul al XIX-lea. Ce aduce nou Acordul de la
    Paris? Academicianul Mircea Duţu: Acordul de la Paris,
    semnat de 195 de state membre, reprezintă primul succes al unei negocieri
    condusă sub egida ONU după anul 2000, deci în secolul XXI. Amploarea sa este
    universală, iar natura de drept internaţional îi permite să se aplice în
    dreptul intern chiar dacă este un acord preponderant politic. Ceea ce este fără
    precedent este faptul că societatea civilă se găseşte angajată şi mobilizată
    alături de state pentru îndeplinirea obiectivelor fixate – limitarea ridicării
    temperaturii globale la două grade Celsius în raport cu nivelurile
    preindustriale şi, pe cât posibil, la 1,5 grade Celsius. De asemenea, se are în
    vedere asigurarea unei neutralizări a emisiiilor de gaze cu efect de seră
    începând cu 2050. În acelaşi timp, însă, el stabileşte contribuţii naţionale
    voluntare care să fie revizuite la fiecare 5 ani. Asumat prin consens, Acordul
    de la Paris comportă, însă, şi o serie de lacune majore. Mai întâi, nu este obligatoriu, contribuţiile
    naţionale rămân obiective voluntare, nu e prevăzut niciun mecanism de
    verificare, totul are la bază transparenţa şi atitudinea statelor privind
    respectarea obligaţiile asumate.

    În ceea ce priveşte România, profesorul Mircea Duţu aminteşte că aceasta
    nu are probleme în privinţa asumării şi îndeplinirii angajamentelor privind
    reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a depăşit standardele şi
    obiectivele propuse în privinţa ponderii energiei regenerabile în consumul
    general de energie şi are capacităţi de a asigura îndeplinirea obiectivelor
    europene în domeniu.