Tag: Africa

  • If you gift away, you stand to gain

    If you gift away, you stand to gain

    Central Africa…somewhere, far, far away. In Rwanda….
    Orthodox Christians pray, together with their priests. Inspiring them is Father
    Nectarios, a Romanian missionary monk.


    Hailing from Tulcea in the south-east Father Nectarios,
    whose layperson’s name is Alexandru Dima, is only 30 years old. Young as he may
    be, Father Nectarios has had very special spiritual experiences. It was not by
    chance that upon his ordination he was given the name Nectarios, while his presence
    on the African continent is not a happenstance one, either.


    The urge to depart there came from Father Damaskin the
    Gregorian, of the Gregoriou Monastery in Mount Athos


    Father Nectarios:

    ʺI arrived in Burundi, Africa, on
    September 11, 2019, at the Orthodox Archdiocese of Burundi and Rwanda.
    Therefore, my Bishop is colored, he is African and pastorates two countries.
    There, not having any knowledge of Swahili of the Chirunde local idiom, I started
    learning Swahili. The Swahili Language is
    spoken in, like, 17 countries of the African Continent. There are 56 or 57 countries
    on the African Continent, while Swahili is being spoken in the central, Western
    and Eastern part. It is some sort of African English, just as English is in
    Europe, for us, so is Swahili for Africa. I learned that language, I perform the divine service
    in Swahili and that’s how I got to find my bearings, in the places I also travelled
    to, as well, in Africa or in other countries. After a month, the Bishop had me come
    to Rwanda, he told me It is here you are needed as in Burundi we have a cathedral
    of the Greeks, but in Rwanda we had nothing. I performed the Holy Mass outdoors,
    in tents, in rented rooms or in the field. And the Bishop told me I was needed
    here, in Rwanda, and, with God’s help, if I can, I should build a church.


    And he did build it !


    Father Nectarios:

    ʺThe cathedral that was built, for it, the plot of
    land was bought by my Bishop, Inokentios, and only the foundation was laid, that was the best he could do in 2014, while nothing else had been done, from that
    year and until 2020-2021. I took over the work and, with the help of God, this
    year we also had its consecration, on October 30. We worked day in, day out,
    for the cathedral, masonry, plastering, painting. I brought a painter, a boy
    who was very skilled, from Iasi, Alexandru, he painted the church in three
    months, he works uninterruptedly, that boy. As for the iconostasis, the wood,
    the sculpture for the iconostasis, the lectern, the pulpit or everything else
    that was manufactured there, the iconostasis, we brought in a boy from Congo,
    who was skilled in carpentry manufacturing work. We do not have the machines so
    that we can work fast, and with perfection, but we did try manufacturing work,
    and to the best of our abilities, everything came out fine.


    The church is scanty for the Rwandians stepping in,
    that is why many of them continue to listen to the mass in the courtyard. In the
    lectern, a couple of dozens of children sing, also in Romanian. Father Nectarios learned Swahili, so why shouldn’t they
    learn a little bit of his mother tongue too !


    Father Nectarios:

    ʺIn time, I carried a lot and I brought priest’s garbs from Romania, I take care of the communion wine, of candles, of
    everything related to performing the divine service proper. When I got here,
    the priests didn’t have win for the Holy Communion and they were performing the
    divine service with fruit juice. They bought fruit juice from the shop, the cheapest
    one, to perform the Holy Communion or, instead of frankincense, in order for
    the smoke to come out of the incense burner they put a little bit of white wax
    from the Catholic churches. And that was a kind of choking smoke, like the one
    of a train locomotive. They are very poor! In Rwanda, Orthodoxy has been
    accepted since 2012, but very little has been done to that effect. When I came, in 2019, I started everything from
    scratch. What we’ve got so far are two small parishes and the cathedral that has
    been built. When I arrived, there were roughly 2,000 believers, baptized by
    Bishop Inokentios, while this year – we built a cross-shaped baptistery, with a
    stairwell, a nice one, we put water in there and we perform the baptizing
    there, since April and until now, recently, we have baptized 3,500 to 4,000
    people, or thereabouts.


    However, quite a few of the Rwandans who embraced the Orthodox Church also do that because, apart from the spiritual aid, they receive material
    aid as well. When he doesn’t perform the divine service, Father Nectarios…the
    Romanian…travels across Rwanda, far and wide, in a bid to discover the needy of
    the land.


    Father Nectarios:

    ʺThe Christians come to the church also
    for poverty reasons, since we gift away, and the Orthodox Church does indeed gift
    away. I put a lot of passion so that I can gift away as much as I can, with
    every Divine Service, no matter how tiny that gift is, but I make sure I gift
    away from the bottom of my heart, a candy, a piece of cake, a little loaf of bread,
    a bottle of milk… while in my day-to-day life, in the morning…today I skipped
    that…we perform the Morning Service, while on Saturdays and Sundays, the Holy
    Mass. After the Morning Service, on weekdays, I am off to do my fieldwork. I
    set off in the morning and I find myself still at it in the evening, when it
    gets dark outside, as a lot of people wait for me, quite a few of them write
    letters…Father, I need a house, Father, I need clothes, I need something to
    wear, my children are sick! I focus on a situation; I am exposed to other situations.
    And there’s nowhere I can run, you know, I want to run, but I can’t. Oftentimes
    I felt I cannot cope with it any more and even this week I said to myself it is
    too much for me. But I have no choice!


    Whenever he comes to Romania, Father Nectarios is busy replenishing the stocks, so to say, that including the donations he receives from his fellow citizens, dozens
    of suitcases he then takes with him to Rwanda. Communion
    wine, priestly garbs, candelabra, paints…and many, many other things.


    ʺMy record high is made of
    82 trolleys, this very year, in April. They were so many! When I departed from
    Bucharest, I have a staging post in Amsterdam, and from Amsterdam I have a
    non-stop flight to the Airport of Kigali, the capital of Rwanda. So what I’m
    saying is, for the 82 trolleys I had, we boarded the plane, but the plane had an
    hour and a half delay and the flight attendant kept saying on the phone, though
    the receptionist’s we apologize for the delay, it s because of too much
    baggage. I didn’t say anything, can you imagine how I got holed up in there,
    in my chair? Because they were all mine!


    Whoever wants to, they can support the orthodox Mission in Rwanda
    – it is an appeal made by Father Nectarios, who recalled an urge made by one of
    the Romanian Orthodox Church’s famous spiritual advisers, Nicolae Steinhardt, who
    used to say that if we gift away, we stand to gain! But paradoxically, we gain
    not that which we have plenty of, but that which we lack.


    And, since the Winter Holidays are drawing near, here is
    Father Nectarios once again, this time with a well-wishing thought.


    I am 8,000 kilometers away
    from Romania. I think the distance between us is rather big, but I should like
    to take this opportunity and thank you for the fact
    that I can go public and extend a heartfelt well-wishing thought to all our Christian
    Romanians from everywhere, in Romania and in the diaspora, so from the bottom
    of my heart, may the Feast of the Nativity of Our Lord Jesus Christ fill their
    souls with joy! I wish them all a blessed 2023, a year with spiritual fulfilment
    and joy, harmony and a united family! (EN)




  • Un film despre influența Rusiei în Africa câștigă premiul Parlamentului Euroepan pentru jurnalism

    Un film despre influența Rusiei în Africa câștigă premiul Parlamentului Euroepan pentru jurnalism

    În opinia noastră, distincția este un mesaj pentru toţi cei care ameninţă libertatea presei. Poţi ucide un jurnalist, dar întotdeauna va fi cineva care să îi ducă munca mai departe.

    Sunt cuvintele rostite de unul dintre realizatorii documentarului premiat, jurnalistul francez Carol Valad. Alături de Clément Di Roma, un alt jurnalist francez, stabilit în Rwanda, el a realizat o peliculă despre implicarea grupului de mercenari ruși Wagner, apropiat Kremlinului, în violențele din Republica Centrafricană. Cei doi au decis să continue astfel investigațiile a trei colegi ruși, asasinați în 2018 în timp ce investigau grupul.

    Jurnaliștii premiați au povestit că cel mai dificil a fost să-și protejeze sursele, în special persoanele care au denunțat crimele mercenarilor, într-o țară în care persoanele care își exprimă opoziția dispar frecvent.

    În special în aceste vremuri periculoase și pline de incertitudini, sprijinul acordat libertății presei înseamnă un sprijin acordat chiar democrației, a spus la ceremonia de decernare a premiului președinta Parlamentului European, Roberta Metsola.

    Distincția poartă, de altfel, numele unei jurnaliste malteze, Daphne Caruana Galizia, specializată în investigații anticorupție. A făcut reportaje despre spălarea de bani, crima organizată, vânzarea cetățeniei și implicarea guvernului din țara sa în scandalul Panama Papers, privind ascunderea banilor în așa numitele paradisuri fiscale.

    Jurnalista a fost hărțuită și amenințată, apoi asasinată în octombrie 2017 într-un atac cu mașină-capcană.

    Dafne Garuana Galizia a fost un jurnalist extraordinar și o luptătoare neînfricată pentru democrație. Toată viața ei și în toate investigațiile la care a lucrat s-a ghidat după un singur principiu: să își facă datoria. A făcut acest lucru nu pentru a obține beneficii, nu pentru că a fost convenabil, nici măcar pentru că publicul a fost interesat. Ci pentru că așa era corect, necesar, a mai spus președinta Parlamentului European, Roberta Metsola. Moartea jurnalistei și modul defectuos în care autoritățile au investigat cazul au dus la proteste și la demisia premierului maltez de la acea vreme, Joseph Muscat.

    Premiul care poartă numele jurnalistei a fost lansat în urmă cu trei ani de legislativul comunitar pentru a recompensa jurnalismul de calitate, care promovează sau apără principiile și valorile de bază ale Uniunii Europene. Printre acestea se numără demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și drepturile omului.


  • March 12, 2019

    March 12, 2019

    GAC Bucharest is hosting today an informal meeting of the General Affairs Council (GAC), organised by the Romanian presidency of the Council of the EU. Taking part are the EU ministers for European affairs, the first vice-president of the European Commission, Frans Timmermans, and the European Commissioner for Budget, Gunther Oettinger. The informal meeting will include talks on the 2021-2027 multiannual financial framework and on the future of the EU, with an emphasis on the priorities that should guide the activity of the European bloc in the coming 5 years, ahead of Unions new strategic agenda. As for the financial framework, the goal of the Romanian presidency of the Council of the EU is to carry on talks at a dynamic pace, in order to ensure that a political agreement on this topic is reached this autumn.




    ECOFIN The Romanian Finance Minister, Eugen Teodorovici, is chairing today the 3rd meeting of the Economic and Financial Affairs Council (ECOFIN) in Brussels. The agenda includes topics like the Directive on alcohol excises, one on the general regime of excise duties, and the taxation of digital services. On Monday the Romanian official took part in an enlarged Eurogrup meeting and chaired the high-level talks on Macroeconomic Dialogue. According to the ECOFIN home page, the main topics were an information by the European Commission on the main findings of the 2nd enhanced surveillance mission to Greece, a thematic discussion on economic growth and employment, the housing markets and Latvias updated draft budget plan.




    BUDGET The 2019 state budget bill, sent by President Klaus Iohannis back to Parliament, might be subject to a new vote on Wednesday, in a joint meeting of the 2 chambers of Parliament. Meanwhile, Klaus Iohannis has signed into law the social security budget bill, so that pensioners may not be affected by what he called the incompetence of the Social Democratic Party. According to the President, the main ruling party in Romania is the only one to blame for the fact that the country does not have a state budget law yet, because the Government was supposed to send the bill to Parliament in November 2018, instead of 3 months later.




    PLANE CRASH The President of Romania Klaus Iohannis has today sent a condolence message to his Ethiopian counterpart, Sahle-Work Zewde, following the tragic plane crash of March 10. Also, given that over 20 UN staff died in the disaster, the Romanian official also addressed a condolence message to the UN Secretary General, Antonio Guterres. The UN flag was flown at half-mast in New York today, and the Security Council personnel in the city, as well as at the Geneva headquarters, observed a minutes silence. A Boeing 737 MAX 8 operated by Ethiopian Airlines and heading for Nairobi (Kenya) from Addis Ababa (Ethiopia) went down on Sunday, killing all the 157 people from 30 countries who were on board. This was a new blow for Boeing, after a similar accident in October 2018, off the Indonesian coast, involving the same aircraft model. The planes were new and both crashed just minutes into the flight.




    AFRICA Deputy PM Ana Birchall was on a working visit to African countries between March 4 and 11, to further the Governments efforts to revitalise relations with sub-Saharan African countries. On March 11, the Romanian official represented the presidency of the Council of the EU at the EU – Angola ministerial meeting held in Luanda. Between March 7 and 9, Ana Birchall made a working visit to Namibia, to promote bilateral relations and inaugurate the Romanian honorary consulate in Windhoek. On March 4-6 Ana Birchall was in South Africa, to promote Romanias candidacy to a non-permanent seat in the UN Security Council.




    INTERNET Romania ranked 5th in the world in 2018, in terms of internet connection speed, after Singapore, Sweden, Denmark and Norway, but apart from benefits this also entails cyber-security risks. The statement was made on Tuesday by the former deputy director of the National Cyberint Centre in the Romanian Intelligence Service, Gabriel Mazilu, in a specialised forum. He mentioned that 2019 is an important year for Romania in the field of cyber-security, with the endorsement of Law 362/2018, transposing the EUs NIS (Networking Information Security) Directive. According to a survey made in 9 countries, including Romania, and released in mid-February, 40% of citizens are worried about a cyber-attack on the country. The highest concern level was reported in Spain, 47%, and Italy (39%).




    BREXIT The British PM Theresa May has asked for Parliament support for the Brexit agreement in a vote scheduled for today. On Monday in Strasbourg she announced a last-minute compromise with the head of the European Commission, Jean Claude Juncker, designed to assure the British MPs that the UK will not remain tied to the single market indefinitely. This is the second vote on the Brexit deal in the British Parliament, and president Juncker warned that there will not be a third. Britain is set to leave the European Union on March 29.




    TENNIS The Romanian Simona Halep, number 2 in the world, is playing today against the Czech Marketa Vondrousova (61 WTA) in the round of last 16 of the Indian Wells tournament (USA). If she wins and in case the Japanese Naomi Osaka (1 WTA) stumbles, Simona could regain world tennis leadership. The Romanian player won the Indian Wells in 2015. In the mens doubles, Horia Tecău of Romania and Jean-Julien Rojer of the Netherlands qualified into the quarter-finals after defeating Henri Kontinen (Finland) / John Peers (Australia), 6-3, 7-6. In the next round, Tecău and Rojer will take on Novak Djokovic (Serbia) and Fabio Fognini (Italy).



    (translated by: Ana-Maria Popescu)

  • Reformarea politicii europene de migraţie şi azil

    Reformarea politicii europene de migraţie şi azil

    Îmbunătățirea
    gestionării fluxurilor migratorii în Europa şi subiectul împărţirii
    responsabilității între statele membre s-au regăsit printre temele abordate.
    Dezbaterea s-a încheiat fără o rezoluție dar declarațiile făcute cu această
    ocazie subliniază nevoia unei acțiuni comune, coordonate, a statelor membre.


    Cu toate
    că nu mai suntem într-o criză a migrației sau refugiaților, Uniunea Europeană
    va fi destinația preferată a unor migranți și refugiați ce vor continua să
    vină, chiar dacă numărul acestora este mult mai mic în prezent. Acesta este
    motivul pentru care este nevoie de mecanisme previzibile și durabile a declarat
    comisarul european Dimitris Avramopoulos, responsabil pentru migrație, afaceri
    interne și cetățenie:


    Aceasta este ultima șansă a Europei. Nu trebuie să ne
    retragem din fața niciunui efort. Comisia și cu mine suntem pe deplin angajați
    să continuăm pentru a atinge acest obiectiv important: reforma sistemului european
    de azil.
    Nu trebuie să uităm niciodată că, în domeniul migrației, toate acțiunile
    noastre sunt interconectate și că toate piesele trebuie să se potrivească
    împreună.

    Finalizarea reformei UE în materie de azil este
    indispensabilă pentru limitarea migrației ilegale, pentru prevenirea mișcărilor
    secundare, pentru reducerea abuzurilor și pentru asigurarea prelucrării rapide și
    echitabile a cererilor de azil în Europa.

    Nu în ultimul rând, trebuie să ne continuăm acțiunile de
    consolidare și de gestionare mai bună a frontierelor noastre externe comune.
    Propunerea noastră pentru un corp permanent de 10.000 de polițiști europeni de
    frontieră se află pe masa dialogului, este ceea ce ji s-a solicitat și ceea ce
    am făcut.


    Trebuie să fim pregătiți pentru viitor. Un viitor
    imprevizibil. Acest lucru este în interesul tuturor. Pur și simplu nu mai putem
    permite acest tip de soluții ad-hoc neorganizate. Acum este timpul să punem
    cuvintele în acțiune.


    Comisia a cerut
    Parlamentului European să adopte, înaintea alegerilor parlamentare europene,
    cinci propuneri legislative (din șapte) privind reforma sistemului de azil,
    acord care este aproape de finalizare.


  • Românii şi călătoriile lor din secolul XIX

    Românii şi călătoriile lor din secolul XIX

    La sfârşitul
    secolului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIX-lea, românul putea fi
    caracterizat drept sedentar de cărturarul Dimitrie Ralet astfel: românul a
    moștenit se vede de la daci însușirea de a fi aninat de țara sa. Nu va dura
    însă mult și românul se va dezbăra de acest obicei: începând cu 1800, din ce în
    ce mai mulți tineri boieri, dar și unii ceva mai vărstnici, au plecat să
    descopere, mai întâi, vestul Europei, apoi lumea întreagă. Mulți dintre ei
    și-au publicat amintirile și impresiile, iar primul care a devenit celebru și
    datorită jurnalului de călătorie a fost boierul Dinicu Golescu prin Însemnare a călătoriei mele făcută în
    anul 1824, 1825, 1826.

    Călătoria
    a început în Transilvania, pentru ca de-acolo să treacă prin Ungaria, Austria,
    Italia, Germania şi Elveţia. Înaintea lui, cărturarul Gheorghe Asachi, era în
    1807 primul tânăr boier român care ajungea la Viena, apoi la Roma, pentru a
    face studiile dorite. Cu ei începe o bogată literatură de călătorie ai cărei
    protagonişti sunt şi personaje mai puţin cunoscute, dar interesante. O
    antologie a acestor texte a fost alcătuită de profesorul universitare Mircea
    Anghelescu în volumul Călători români şi călătoriile lor în secolul al
    XIX-lea. Mircea Anghelescu: Secolul 19 este pentru
    noi un secol care a comprimat multe lucruri ce, în general, la alte popoare
    s-au desfăşurat pe două sau trei secole. Am realizat foarte multe în acel
    secol, au fost mulţi călători celebri care au spus lucruri importante şi la
    care te gândeşti aproape automat. În schimb sunt neglijaţi unii mai puţin
    cunoscuţi, dar extrem de interesanţi. Un exemplu este o doamnă cu o viaţă
    destul de agitată: Otilia Cosmuţa, fiica unui protopop român din nordul
    Ardealului care s-a căsătorit în jurul anului 1900 cu un funcţionar al
    imperiului Austro-Ungar. Dar ea avea veleităţi multiple şi artistice. A plecat
    în Germania să studieze pictura, iar acolo s-a îndrăgostit de Japonia. A plecat
    şi în Japonia cu o bursă guvernamentală având obligaţia de a trimite de acolo
    corespondenţe. A trimis nişte corespondenţe foarte interesante despre viaţa şi
    cultura japonezilor. Dar a trimis corespondenţe şi de la Paris unde se pare că
    l-a cunoscut pe Brâncuşi.




    Spiritul
    recuperării din anii 1800 s-a prelungit până în apropierea Primului Război
    Mondial. Dacă începuturile au fost timide, în a doua jumătate a secolului al
    XIX-lea, dar mai ales în prima parte a celui următor, mulţi români făceau deja
    călătorii în jurul lumii sau la capătul ei fie pentru relaxare, fie pentru
    aventură, fie în scopuri ştiinţifice. Dimitrie Ghika-Comâneşti a ajuns în
    Africa, Basil Assan a făcut înconjurul lumii, Emil Racoviţă a atins Antarctica.
    Printre acest nume celebre, se strecoară şi altele mai puţin cunoscute, dar
    având contribuţii valoroase. Mircea Anghelescu i-a antologat şi pe aceştia: Unii sunt pur şi simplu nişte aventurieri care apar şi dispar, cum
    sunt, de pildă, nişte soldaţi în Legiunea Străină care pe la 1900 se aflau în
    Africa şi, probabil, de plictiseală au început să trimită, în ţară, diverse
    corespondenţe, şi după aceea au dispărut. Aveau o meserie destul de riscantă. Prin
    1903-1904, un gazetar de stânga de la Galaţi, după ce a ziarul lui a dat
    faliment, a plecat în Africa ca să se îmbogăţească făcând acolo agricultură. A
    stat acolo câţiva ani şi a eşuat lamentabil, bineînţeles, dar şi asta e o
    experienţă despre care merita să scrii. Pentru cineva neobişnuit cu literatura
    de călătorie e interesant de descoperit că românii, care aveau prin secolul
    XVIII sau începutul secolul XIX, reputaţia de a fi aninaţi de ţara lor, se
    transformă în câteva zeci de ani în mari aventurieri pe mări şi pe uscat.


    Dacă la început
    descoperirea vestului Europei i-a făcut pe călătorii noştri să se compare
    defavorabil, în timp românii au descoperit şi altceva. Mircea Anghelescu: Noi am câştigat în secolul al XIX-lea, de la început, o plasare europeană.
    Ne-am dat seama că suntem, de fapt, europeni şi am adoptat în mod conştient
    conştiinţa europeană. Se începe, tot graţie călătoriilor, identificarea
    asemănărilor şi a zonelor de civilizaţie care trebuiau umplute cu materie
    europeană.


    Dar pentru asta, înainte a fost nevoie de un şoc creat
    prin călătorii. Un şoc prin care să conştientizăm înapoierea, dar şi faptul că
    modernizarea sau europenizarea ne era la îndemână, cică românii aparţineau
    occidentului, mai degrabă decât orientului care ne asimilase timp de secole.
    Tot secolului XIX, dar şi călătorilor săi, le datorăm recuperarea decalajelor
    faţă de vestul Europei într-un ritm foarte rapid.

  • Virus fără frontiere

    Virus fără frontiere

    Imaginile şi
    informaţiile sunt vecine cu scenariile de film. La fel de teribile sunt cifrele
    victimelor, zeci, sute de mii de porci, domestici sau sălbatici, morţi sau
    sacrificaţi pentru că infecţia cu pesta porcină africană nu este reversibilă. De
    câteva luni, ravagiile produse de acest virus sunt printre ştirile zilei. Întâi
    a fost surpriza, apoi şocul descoperirii efectelor necruţătorului virus. Prima
    măsură de luat este sacrificarea porcilor din focar, apoi se încearcă izolarea
    spaţiului, astfel încât să nu fie posibilă extinderea virusului. Iar extinderea
    este foarte uşoară, direct sau indirect.


    Virusul provine din zona subsahariană
    a Africii, unde afectează mai ales animalele sălbatice. Se transmite prin
    căpuşe, dar mult mai uşor prin contactul indirect cu aproape orice a trecut
    prin zona infestată. Pentru prima dată în afara Africii, virusul a apărut în
    1957, în Portugalia, ţară care atunci stăpânea colonii africane mult mai mari
    decât propriul teritoriu. În 1971, face ravagii în Cuba, prima ţară din America
    afectată. În 2007, virusul a fost semnalat în Georgia, adus, se pare, la bordul
    unui vas sosit din Africa. Timp de un deceniu, virusul pestei porcine africane
    s-a extins radial, ajungând, în acest an, şi în China, cel mai mare producător
    mondial de carne de porc, cu o pondere de piaţă de aproximativ 50 la sută.


    După
    ce a atins toate ţările din estul Europei, virusul a ajuns, în 2017, şi în România,
    pentru ca în acest an să cunoască o evoluţie explozivă. El a fost transportat
    de porcii mistreţi, care nu ţin cont de frontierele stabilite de oameni, atunci
    când se mişcă în spaţiile uriaşe din Est. Recent, focare de pestă porcină
    africană au fost anunţate în Belgia. Ele au aceeaşi tulpină ca virusul african
    adus în Georgia, în urmă cu mai bine de un deceniu. România se află pe calea
    sudică de răspândire a virusului spre Europa de Vest, a doua după cea nordică,
    responsabilă de cazurile semnalate în Polonia, Cehia şi Belgia.


    Istoria
    ravagiilor produse de acest virus arată că singura modalitate de stingere a sa
    este exterminarea populaţiei porcine, acţiune care afectează emoţional, dar şi
    material, ţările lovite de epidemie. Sunt exterminaţi porcii sălbatici, care
    transportă virusul, porcii din marile crescătorii, dar şi cei crescuţi în mici
    gospodării individuale. În fostele republici sovietice, dar şi în ţările
    central-est europene membre, acum ale Uniunii Europene, creşterea porcilor, în
    număr redus, în gospodăriile familiale este o practică perpetuată în timp şi
    destul de răspândită. Astfel, un număr mare de cetăţeni ai acestor ţări sunt
    afectaţi de exterminarea porcilor pentru stăvilirea epidemiei de pestă porcină
    africană. Desfiinţarea marilor crescătorii de porci, afectate de virus,
    generează pierderi uriaşe, în primul rând prin numărul mare de animale
    pierdute, care nu vor mai fi introduse în circuitul comercial, dar şi
    desfiinţarea unui număr însemnat de locuri de muncă.


    Situaţia pestei porcine
    africane în România se complică odată cu apropierea pelerinajului de Sfânta
    Paraschiva, la Iaşi. Nordul Moldovei nu a fost afectat de pesta procină
    africană, dar există temeri serioase că venirea, între 11 şi 14 octombrie, a
    unui număr mare de pelerini din zone cu focare de infestare cu acest virus va
    duce la contaminare. De asemenea, cum de Crăciun, pe 25 decembrie, există o
    bogată tradiţie a bucătăriei pe bază de carne de porc, sacrificat de Ignat, cu
    câteva zile înainte, circulaţia animalelor vii sau a oamenilor şi vehiculelor
    din zone infestate poate duce la extinderea virusului. Raportat la acest virus,
    omul nu poate fi infectat cu pesta porcină africană, este imun, dar, în schimb,
    este un agent activ de răspândire a virusului.

  • Romania and the Africa Offensive

    Romania and the Africa Offensive

    After WWII, this process, and the movements for national liberation on the Dark Continent, resulted in the appearance on the world’s map of many states and nations that had been largely unknown. Against this background, Romania was itself among the countries that formed foreign policy ties with the newly emerged African nations.



    The decolonization and freeing of Africa also meant an attempt to change the world. Africa was caught between the two great social, political, and economic systems, capitalism and communism. Africa wanted to find its own way between the East and the West, a third path specific to its development. While the old countries were looking to maintain their influence, the USSR and communist states were trying to wedge their way into the vacuum left by the former colonial powers.



    Romania went on the offensive in Africa in the early 1970s, and it constituted one of the major foreign policy directions of Ceausescu’s regime. Romania, along other European countries, had a good image: it had no colonial past, had never owned a piece of Africa, and had a planned Socialist economy. North Africa was the first to which the regime looked, for two reasons: first of all because Morocco, Algeria, Tunisia, and Egypt had a solid Francophone tradition, just like Romania did; at the same time, the region was closer. The first bilateral contacts were established by a few visits.



    Domnica Gorovei, a professor with the Bucharest University School of Political Science, provided us with a short history of Ceausescu’s tours of Africa starting in the 1970s: “The first country he visited on the African continent was Morocco, in 1970. Starting in 1972, he took several tours of Africa: Morocco, Algeria, Egypt, then Sub-Saharan countries like Sudan, the Central African Republic, Congo, Zaire, Tanzania and Zambia. One year later, in 1973, there followed Senegal, once again Morocco, as well as Algeria. In 1974 he went to Liberia and Guinea, then in 1977 he toured West Africa: Mauritania, Senegal once again, Ghana, Ivory Coast, Nigeria. Then followed visits in 1979, 1983, 1987 and 1988. Every time he visited at least five countries. For instance, Egypt was visited eight times, it was one of the main partners on the African continent.



    In order to understand Romania’s foreign policy in Africa, one must understand the international context. Africa was a battleground between communism and capitalism.



    Domnica Gorovei: “What was the context for Ceausescu’s approach to African states? Obviously, it was the Cold War. As we know, each side sought ideological support in the new African states in order to tip the scales in its favor. The rivalry between the two great blocs came on top of the attempts by old colonial powers to maintain influence. There was an advantage for African leaders who knew how to take advantage of the situation. The relation between the West and the Soviet world, between Africa and communism, has to be seen from the perspective of soft power, defined as a competition between two states to gain advantage, not by coercive means, but by political attractiveness. The main lines of Ceausescu’s policies in Africa had a strong ideological connotation under the form of defending peace and security. We noticed that in the 1980s, the ideas that African leaders had reflected to an extent Ceausescu’s rhetoric, his ‘wooden language. In fact, they adapted very quickly to the interlocutor. As for ‘wooden language’, it supported the anti-imperialist national liberation movements, the movements against colonialism, for peace and collaboration between peoples. I think that this last phrase is a synthesis of Ceausescu’s foreign policy.



    Romania offered economic assistance, engaged in major projects such as electrical dams, and also sold technology, such as exporting tractors to Egypt. However, this economic assistance took the form typical of communist policy.



    Domnica Gorovei: “They tried during those times to find a Romanian alternative for Africa, in opposition to the neo-colonial behavior of the East and the West. Obviously, we find in this discourse references to democratizing international relations. This is a communist idea. For instance, we find strong support for the liberation of the colonies that were still Portuguese colonies. We also find an engagement against the segregationist regime in the south of the continent. There is also the trade union movement that fought for workers from African states, not just in industry, but they also tried to individually help workers from countries that had started to industrialize.



    Romania’s offensive in Africa continued unabashed until 1989. In addition to economic assistance, relations between Romania and African states also meant having Africans study in Romanian universities, mixed marriages and cultural exchanges. North African countries have remained the most consistent African presence in Romania, with a veritable tradition in bilateral exchanges. After 1989, Romania’s relations with Africa have been shrinking, and it looks like they are being redefined.

  • România și ofensiva către Africa

    România și ofensiva către Africa


    De la “lupta pentru Africa”, așa cum am fost denumită cucerirea Africii de puterile europene după 1880, lumea a evoluat către decolonizarea sa. După cel de-al doilea război mondial, decolonizarea Africii și mișcările de eliberare națională de pe continentul negru au avut ca rezultat independența și apariția pe harta lumii de state și națiuni necunoscute până atunci. Pe acest fundal internațional, România a adoptat și ea ca orientare politică externă stabilirea de legături cu noile națiuni africane.



    Decolonizarea și eliberarea Africii a însemnat încercarea de a reinventa lumea. Africa a căutat să se plaseze între cele două mari modele sociale, politice și economice, capitalismul și comunismul. Africa a căutat să-și croiască un drum nou, între Est și Vest, o a treia cale care să fie proprie dezvoltării sale. Însă în timp ce vechile metropole căutau sa-și mențină influența, Uniunea Sovietică și statele comuniste luau startul pentru a ocupa spațiul gol lăsat de fostele puteri coloniale.



    România a declanșat ofensiva în Africa la începutul anilor 1970 și a fost una dintre liniile directoare ale politicii externe a regimului condus de Nicolae Ceaușescu. România, asemenea altor țări europene, avea o bună imagine: nu avea o istorie colonială, nu ocupase nicio parte din Africa și avea un model economic socialist planificat. Africa de Nord a fost prima regiune spre care România și-a îndreptat atenția din două motive: în primul rând, țări ca Marocul, Algeria, Tunisia și Egiptul aveau, ca și România, o bună tradiție francofonă, în al doilea rând datorită distanței mai apropiate. Primele contacte bilaterale s-au stabilit în urma unor vizite. Domnica Gorovei, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității București, a făcut o scurtă istorie a turneelor africane în care a plecat Ceaușescu începând cu anii 70. “Prima țară pe care a vizitat-o pe continentul african a fost Maroc, în 1970 și, drept urmare, a făcut mai multe turnee în Africa începând cu 1972: Maroc, Algeria, Egipt, ca și în țările subsahariene precum Sudan, Republica Centrafricană, Congo, Zair, Tanzania, Zambia. Un an mai târziu, în 1973, au urmat Senegalul, din nou Marocul și Algeria, în 1974 Liberia și Guineea, pentru ca în 1977 să urmeze un turneu în Africa de Vest: Mauritania, Senegalul încă o dată, Ghana, Coasta de Fildeș, Nigeria. Au urmat vizite în 1979, 1983, 1987 și 1988. De fiecare dată, vizita cel puțin 5 state africane. De exemplu, Egiptul a fost vizitat în nu mai puțin de 8 turnee, el a fost unul dintre partenerii privilegiați de pe continentul african.”



    Pentru a înțelege orientarea politicii externe românești către Africa trebuie înțeles cadrul politic internațional. Africa a fost terenul de confruntare între capitalism și comunism. Domnica Gorovei. “Care este contextul în care Ceaușescu dezvoltă aceste relații cu statele africane? Este, bineînțeles, contextul Războiului Rece. După cum știm, fiecare parte căuta un sprijin ideologic în noile state africane pentru a înclina balanța în favoarea sa. Rivalitatea dintre cele două mari blocuri se adăuga influențelor pe care vechile puteri coloniale încercau să le mențină. Astfel, găsim un oarecare avantaj pentru liderii africani care au știu să valorizeze la maximum situația. Relația dintre Occident și lumea sovietică și cea dintre Africa și comunism ar trebui abordată din perspectiva conceptului soft power definit ca o competență a statelor de a obține avantaje nu prin mijloace coercitive ci utilizând calea atractivității prin diverse politici. Marile linii ale politicii africane ale lui Ceaușescu au o puternică conotație ideologică sub forma apărării securității și păcii. Am obsevat că pentru anii 80 ideile liderilor africani reiau într-o oarecare formă limba de lemn a lui Ceaușescu. De fapt, aceștia se adaptează foarte repede interlocutorului. În ceea ce privește limba de lemn, ea susținea mișcările de eliberare națională împotriva imperialismului, împotriva colonialismului, pentru pace și colaborare între popoare. Cred că această ultimă sintagmă este o sinteză a politicii externe a lui Ceaușescu.”



    România oferea asistență economică, se angaja în construcția unor proiecte importante precum barajele pentru hidrocentrale și vindea tehnologie, cum era exportul de tractoare către Egipt. Însă și asistența economică avea o formula politică și de idei tipic comuniste. Domnica Gorovei. “S-a încercat în epocă găsirea unei alternative românești pentru Africa împotriva comportamentului neocolonial al Estului și al Vestului. În mod evident, găsim la nivelul discursului referiri la democratizarea relațiilor internaționale. Prin aceasta înțelegem o idee comunistă. Regăsim, de exemplu, un sprijin puternic pentru eliberarea națională a coloniilor care în epocă erau încă colonii portugheze. De asemenea, regăsim un angajament împotriva regimului segregaționist din sudul continentului. Și regăsim și chestiunea sindicală care milita pentru cauza muncitorilor din statele africane, nu doar la nivel de industrie, ci se încerca ajutorarea la nivel individual a muncitorului din țările care tocmai începeau să se industrializeze.”



    Ofensiva României către Africa a continuat susținut până în 1989. În afara asistenței economice, relațiile dintre România și statele africane au însemnat școlarizarea studenților africani în universități românești, căsătorii mixte și schimburi culturale. Țările Africii de Nord au rămas cele mai consistente prezențe africane în România cu care se poate spune că există de-acum o tradiție a contactelor bilaterale. După 1989, relațiile României cu Africa au intrat într-o perioadă de contracție și privesc la o nouă redefinire.


  • Stabilitate și dezvoltare pentru Africa și Orientul Mijlociu

    Stabilitate și dezvoltare pentru Africa și Orientul Mijlociu

    Între 16 și 18 februarie 2018, la Munchen a avut loc conferința anuală
    de securitate care se ține începând din anul 1963. Este cel mai important forum
    de discuții cu privire la schimburile de opinii dintre decidenții politici
    majori ai lumii și la strategiile și măsurile de securitate ce se impun în fața
    noilor provocări. Anul acesta a fost marcat de disensiuni între membrii Uniunii
    Europene cu privire la politica europeană comună de securitate. Cele mai importante
    critici au fost îndreptate în direcția gestionării migrației din zonele de
    conflict din Africa și Orientul Mijlociu.


    Prezent la
    conferință, comisarul european pentru politica de vecinătate și extindere
    europeană Johannes Hahn a pledat pentru o abordare holistică a atitudinii Uniunii
    față de regiunea citată. Strategia european holistică de securitate înseamnă
    identificarea pericolelor comune ca radicalizarea, terorismul și migrația
    haotică. Un accent mai mare va fi pus pe interconectarea acestor factori de
    risc și cum pot fi ei înlăturați. Însă Johannes Hahn a spus că trebuie acordată
    o atenție sporită și investițiilor:
    Este important să înţelegem că Africa este un continent unic şi că are
    mult potenţial. Este important să exploatăm toate posibilităţile şi
    oportunităţile pe care le oferă. Cred că este foarte important să privim Africa
    din punctul de vedere al investiţiilor în acest continent. Cred că astăzi
    investiţiile Uniunii Europene în Africa, prin companii şi activităţi de
    afaceri, ating 300 de miliarde de euro, ceea ce nu este puţin lucru. Din
    punctul de vedere al europenilor, Africa este încă percepută ca fiind un
    continent nedezvoltat. În realitate, însă, în multe părţi ale Africii situaţia
    este una complet diferită. Mai sunt multe lucruri de făcut şi cred că este
    important să ne uităm la diferitele ţări de pe continentul african dintr-un
    punct de vedere holistic. Ar fi o mare greşeală să le privim doar din punctul
    de vedere al europenilor, raportându-ne doar la problema migraţiei şi la
    celelalte probleme care au legătură cu acest fenomen. Migraţia este rezultatul
    deficienţelor. Din acest motiv, trebuie să stăm la aceeaşi masă cu partenerii
    noştri şi să abordăm chestiunea Africii şi a Orientului Mijlociu într-o manieră
    cuprinzătoare. Astfel, putem completa lista de activităţi care să dezvolte
    economic aceste zone, strategie care face parte din Planul European Extern de
    Investiţii.



    Stabilizarea economică a Africii și Orientului
    Mijlociu devine, astfel, o strategie la fel de importantă precum cea de securizare
    a frontierelor Uniunii. Pentru a fi eficientă în obiectivele sale, politica
    Uniunii Europene trebuie să meargă în cele două direcții.


  • Raport privind acordurile de comerţ liber al UE

    Raport privind acordurile de comerţ liber al UE

    Uniunea Europeană îşi consolidează în mod susţinut
    politica de parteneriate comerciale cu scopul promovării esenţei comunităţii
    europene. Vizând aspecte de filosofie a comerţului şi principii fundamentale
    precum drepturile omului, încheierea de acorduri de comerţ liber cu ţările din
    afara Uniunii Europene creează oportunităţi comerciale, înlăturând barierele
    existente în trecut. În funcţie de conţinutul lor, acordurile comerciale ale
    Uniunii Europene se diferenţiază în trei categorii mari. Astfel, acordurile de
    parteneriat economic sprijină dezvoltarea partenerilor comerciali din ţările
    din Africa, zona Caraibilor şi Pacific. Acordurile de liber schimb permit
    deschiderea reciprocă a pieţelor cu ţările dezvoltate şi cu economiile
    emergente, acordarea accesului la pieţe fiind preferenţială. Acordurile de
    asociere sunt cele care oferă un impuls acordurilor politice ample. De
    asemenea, în cazul acordurilor de parteneriat şi cooperare, accesul la pieţe
    este unul nepreferenţial.

    Daniel Rosario, purtătorul de cuvânt al Comisiei
    Europene pentru comerţ şi agricultură: Comisia face ea însăşi
    o verificare regulată a implementării acordurilor comerciale. Am publicat un
    astfel de raport la finele anului 2017. În acest raport, Executivul semnala
    potenţialul diferitelor acorduri care rămân în aplicare. Chestiunea constă în a
    şti cum se produc aceste puneri în aplicare şi cum îi putem ajuta pe operatorii
    noştri să utilizeze pe deplin posibilităţile oferite de către acordurile
    comerciale care sunt în vigoare. Aceasta este o constatare pe care o facem noi
    înşine prin acest exerciţiu regulat de punere la punct a acordurilor
    comerciale.



    Procesele comerciale în curs dintre Uniunea
    Europeană şi ţările terţe includ negocierile pentru un acord de liber schimb cu
    Japonia, MERCOSUR, ca parte a unui acord de asociere cu Argentina, Brazilia,
    Paraguay şi Uruguay, moderizarea actualului acord global cu Mexicul,
    actualizarea acordului de asociere cu Chile, dar şi negocieri pentru acorduri
    de liber schimb cu Australia şi Noua Zeelandă.


    Acordurile comerciale ale Uniunii Europene sunt de
    o complexitate deosebită, întrucât acoperă o gamă largă de chestiuni, de la
    agricultură la proprietatea intelectuală. Toate aceste acorduri, fără excepţie,
    respectă însă principiile Organizaţiei Mondiale a Comerţului, între care
    combaterea discriminării, previzibilitatea şi concurenţa loială. Între
    avantajele încheierii de acorduri comerciale se regăsesc deschiderea de pieţe
    noi pentru produsele şi serviciile Uniunii Europene, creşterea oportunităţilor
    de investiţii, eliminarea taxelor vamale şi reducerea birocraţiei, dar şi
    facilitarea tranzitului prin vamă, prin stabilirea de norme comune.


  • Politica pentru Africa trebuie să capete mai multă importanţă în agendele ţărilor europene

    Politica pentru Africa trebuie să capete mai multă importanţă în agendele ţărilor europene

    O sărăcie cruntă, oameni care mor de foame sau de boli de mult eradicate în alte părţi ale planetei, diverse forme de sclavagism, lipsa oricătui drept, chiar şi a dreptului la viaţă, uneori, situaţia catastrofală a femeilor şi copiilor. Aşa arată Africa! În acest timp, mulţi continuă să facă averi colosale pe seama lipsurilor, suferinţelor şi mai ales a muncii africanilor. Metalele rare, petrolul, diamantele, aurul şi alte bogăţii ascunse în subsolul Africii ajung în economiile dezvoltate ale lumii, datorită exploatării – în schimbul unor plăţi ridicole – a oamenilor de aici.

    Uniunea Europeană este principalul furnizor de ajutoare pentru Africa, fie că vorbim de bani, asistenţă tehnică sau umanitară.

    Eurodeputatul român, Cristian Preda, membru al grupului pentru relaţia cu Magrebul în Parlamentul European, apreciază că politica pentru Africa trebuie să capete mai multă importanţă în agendele ţărilor europene, inclusiv în cazul României: România are o experienţă pe care a acumulat-o, este adevărat, în anii 70 şi 80, în proiecte de dezvoltare în Africa. România e încă recunoscută pe continentul african ca un actor al dezvoltării de la care se aşteaptă mai mult. Pentru că multe dintre elitele africane au fost formate în România sau în ţări din fostul lagăr comunist. E paradoxal, dar România are o imagine excelentă în Africa, de multe ori mai bună decât în unele ţări europene. Avem nevoie de soluţii pentru Africa fiindcă problema migraţiei ţine în foarte mare măsură de ceea ce se întâmplă în unele dintre statele africane. Pe de altă parte, Africa este importantă nu doar ca simbol al acestei frici, care s-a insinuat în Uniunea Europeană din momentul în care criza migranţilor a devenit explozivă. Este un continent cu un uriaş potenţial. Trebuie să învăţăm au să reînvăţăm să cooperăm cu Africa. Există potenţaile economic. Politic, avem nevoie de o relaţie coerentă şi stabilă, avem nevoie de regimuri previzibile în Africa, în care să nu se mai producă şi reproducă lovituri de stat şi alte răsturnări violente de regim la tot pasul.


    Fondul european de dezvoltare rămâne principalul canal utilizat de Europa pentru dezvoltare în Africa. Acesta dispune de un buget de 30,5 miliarde de euro, până în 2020. În general, proiectele finanţate din bani europeni au dimensiune regională: se construiesc, de exemplu, şosele care să lege între ele două-trei ţări vecine, pentru a facilita apropierea dintre ele. Prin acorduri între Bruxelles şi unele state care beneficiază de un statut privilegiat, Uniunea virează bani chiar în bugetele acelor ţări.

    Astfel, zeci de miliarde de euro pleacă anual din fodurile europene către Africa, alte zeci reprezintă investiţiile separate ale unor firme europene. Problema ar fi că toate aceste fonduri, direcţionate către Africa de peste 50 de ani, nu au schimbat prea mult peisajul în acele ţări.


  • Criza a imigrantalor l’ia sila

    Criza a imigrantalor l’ia sila

    Creaşti numirlu a imigranţalor dit Orientul di Mesi şi Africa cari minduescu s-agiunga tru Europa. Aeşţa ş-baga bana tru piricl’iu anda trec Amarea Meditearană la bordul a nascantor pampori ţi nu suntu sigura. Maşi tru aesti daua dzali dit soni, autorităţli italieani ascapara di tu amari cama di 4.000 di oamin’i. N’il’i di arifugaţ ţi eara viniţ dit Gartie, anda trec prit Macedonia, agiumsira tru Sarbie şi minduescu tra s-acaţa calea cata vasiliili occidentali. Aproapea tuţ vor s-caftă apanghiu tru vasiliili ma dizvoltati ali Uniuni Europeani, maxus tru Ghirmania. Aoa şi doi meşi di dzali tru ma napoi, guvernili a vasiliilor dit Uniunea Europeana nu aprucheara una minduita a prezidentului ali Comisie, Jean-Claudi Juncker, ti apufusearea a nascantor coti naţionale obligatorii tra statili receptoari.




    Comisarlu european tra Migraţie şi Afaceri Interne, Dimitris Avramopoulos, declara, ama, că dzaţli di n’il’I di arifugaţ au ndreptul s-hiba tru Europa şi că nascanti vasilii pot tra s-adara ma multu tra sa-l’i agiuta. Berlin, canţelarlu ghirman, Angela Merkel şi prezidentul francez, François Hollandi dimandara că va s-parastiseasca una politică di azil comună la nivelu a Uniunil’ei Europena şi caftara ali Italie şi Garţie s-dişcl’idă ntraoara ţentri di nreghistrari a arifugaţlor. Tru contextu, Comisia Europeană dimanda că va u faca diplo finanţarea tra agiutor uminitar di ananghi la 50 di miliun’I di euro. Optu miliun’I va s-hiba ahardziţ tra Balcan’il’i dit Ascapitata şi Turchia, chiro tru cari 90.000 di euro va s-duca cata Macedonia.




    Tru Vargarie, guvernul lu anvartusi controlu la sinurli cu Macedonia, nica şi prit aradapsearea di unităţ militari şi elicopteri tra s-tal’e curayilu ti ‘calea vargarseasca’ di catra emigranţa. S-agiumsi ama pi isapea că, aca s-l’ia aesti apofasi, vasilia viţină cu România poati s-hiba asaltată di dzaţ di n’il’I di arifugaţ, ma s-hiba ambudyiusita calea tra triţearea a aiştor prit Garţia şi Macedonia. România pari, s-hiba afirita di migraţia babageană – până tora, fura nreghistrati cazuri aoa şi aclo di triţeari paranom a sinurlui di sud – ama l’ia meatri tra s-ţana cheptu ma s-hiba di yini una dalga di arifugaţ. Bucureştiul poati s-ufiliseasca, ma s-hiba tu ananghi, tru arada a nascantor programi di finanţări multianuali ali Uniuni Europeana, 98,5 miliun’I di euro prit Fondul di Securitati Internă, 61 di miliun’i prit comata sinuri şi vizi şi 37 di miliun’i prit comata poliţienească.



    Textul: Valentin Ţigău


    Armanipsearea: Taşcu Lala




  • Vaccin polio pentru state din Africa şi Orientul Mijlociu

    Vaccin polio pentru state din Africa şi Orientul Mijlociu

    Ministerul român de Externe avertizeză asupra faptului că mai multe state sunt afectate de răspândirea polio-virusurilor
    (virusurilor poliomielitei), conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
    Răspânirea polio-virusurilor constituie un risc şi o Urgenţă de
    Sănătate Publică de Importanţă Internaţională, astfel că OMS a emis o
    recomandare de vaccinare cu o doză de vaccin polio inactiv, valabilă cel puţin
    în următoarele 12 luni. Recomandarea se adresează tuturor persoanelor care
    călătoresc pe termen scurt său lung în: Afganistan, Camerun, Guineea
    Ecuatorială, Etiopia, Irak, Israel, Nigeria, Pakistan, Somalia şi Siria.




    Vaccinarea trebuie
    făcută cu patru săptămâni înaintea călătoriei şi doar pentru cazurile de
    urgenţă chiar înaintea plecării. De asemenea, vaccinarea va fi consemnată pe un
    format tip al OMS ‘Certificat de vaccinare sau profilaxie’ (carnetul galben),
    specificat în Anexa nr. 6 a Regulamentului Sanitar Internaţional 2005, care
    poate fi accesat online aici, http://www.who.int/ihr/ports_airports/icvp/en,
    iar carnetul va însoţi documentele de călătorie.

  • România şi criza imigranţilor

    România şi criza imigranţilor

    România ar urma să găzduiască în
    următorii doi ani peste 2.300 de migranţi, într-un proiect european care
    încearcă să asigure o redistribuire a zecilor de mii de solicitanţi de azil
    care îşi riscă vieţile pentru a ajunge în UE. Planul Comisiei Europene este ca
    statele membre să vină, astfel, în sprijinul acestora, dar şi al Italiei şi
    Greciei, ţări care nu mai fac faţă valurilor succesive de refugiaţi din
    Orientul Mijlociu şi Africa.

    Comisia Europeana a facut acest demers
    bazându-se pe mecanismul de urgenţă prevazut în Tratatele UE, dar şi din spirit
    de solidaritate. Astfel, Executivul european a propus activarea în premieră a
    articolului 78 din Tratatul de Funcţionare a UE, care prevede adoptarea de
    măsuri provizorii atunci când unul sau mai multe state membre se confruntă cu
    ‘o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux brusc de cetăţeni ai unor
    state terţe’. România ar urma să primească peste 1.700 de solicitanţi
    de azil ajunşi în Italia şi Grecia prin Marea Mediterană, precum şi alţi
    650 de refugiaţi din afara UE, după ce executivul comunitar le-a solicitat
    statelor membre să reinstaleze, pe o perioadă de doi ani, 20 000 de persoane
    din ţări terţe, care au nevoie de protecţie internaţională. Pentru fiecare
    refugiat primit, Comisia Europeană va aloca 6.000 de euro pe persoană.

    Comisarul pentru migraţie, Dimitris Avramopoulos explică: Nu
    propunem o fixare a unor cote, este un termen cu care nu suntem de acord şi nu
    l-am folosit vreodată. Este vorba numai de solidaritate, dar este la
    latitudinea fiecărui stat membru dacă le va acorda acestora statutul de
    refugiat. El a precizat că această cotă de repartizare a refugiaţilor
    către statele membre s-a făcut în
    funcţie de patru criterii: produsul intern brut, totalul populaţiei, rata
    şomajului şi numărul cererilor de azil înregistrate anterior de către ţara
    respectivă.

    Astfel, Germania, Franţa şi Spania ar urma să gestioneze cele mai
    multe cereri de azil, Berlinului revenindu-i aproape 9.000 de refugiaţi. Cei
    mai puţini vor merge în Cipru şi Slovenia. Planul întâmpină însă rezistenţă din
    partea unor state membre, în frunte cu Franţa şi Ungaria. Propunerile Comisiei
    mai au de parcurs un traseu complicat până a se concretiza. Pentru a intra în
    vigoare, ele trebuie adoptate de Consiliul European cu majoritate calificată,
    după consultarea prealabilă a Parlamentului European. Marea Britanie, Irlanda
    şi Danemarca nu vor participa la vot întrucât dispun în baza tratatelor de
    aderare de dreptul de a nu participa la anumite mecanisme.

    Reamintim că,
    potrivit Eurostat, în 2014, în România au primit azil 460 de sirieni, iar în
    topul naţionalităţilor refugiaţilor care au devenit azilanţi se mai situează
    irakienii – 120 de persoane şi afghanii – 70.

  • Mozambic: epidemie de holeră

    Republica Mozambic se confruntă cu o epidemie de holeră ce a cauzat deja decesul a 28 de persoane. Din decembrie, de la începutul sezonului ploios și până astăzi s-au înregisrat aproape 2.500 de îmbolnăviri. Cele mai afectate provincii sunt Niassa, Nampula și Tete. În schimb, nu au fost înregistrate cazuri de holeră în provinciile Maputo, Gaza, Inhambane, Sofala, Manica, Zambezia și Cabo Delgado.



    Astfel, Ministerul Afacerilor Externe recomandă românilor să evite, în această perioadă, zonele afectate şi să respecte măsurile de prevenire emise de către autorităţile locale. Informații depsre epidemia de holeră și zonele contaminate pot fi obținute de pe site-ul Ministerului Sănătății din Republica Mozambic. Cei care se deplasează în perioada următoare în Africa sunt sfăătuiți să urmărească și alertele de călătrie de pe pagina web a MAE.