Radio România Internațional

Tag: apuseni

  • La schi, în Apuseni

    La schi, în Apuseni

    Ne îndreptăm astăzi către vestul ţării, în munţii
    Apuseni şi ne adresăm în special iubitorilor sporturilor de iarnă. Aceştia se
    pot simţi cu adevărat răsfăţaţi în două dintre cele mai frumoase staţiuni
    montane din România: Vârtop şi Arieşeni. Sunt situate la doar câţiva kilometri
    distanţă una faţă de cealaltă, sunt pline de zăpadă, dar şi de multe pensiuni
    gata să vă întâmpine cu cele mai bune servicii şi bucate. Iar, în această
    perioadă, pregătirile sunt în toi. Între 19 şi 21 februarie au loc Serbările
    Zăpezii, ediţia 2016. Aşadar, multă distracţie şi zăpadă, mult sport, dar şi
    multe obiective turistice pe care nu trebuie să le rataţi.


    Serbările zăpezii sunt
    organizate de Primaria Nucet în parteneriat cu Consiliul Judeţean Bihor şi
    agenţii economici din satul de vacanţă
    Vârtop, spune Pinter Istvan, şeful Serviciului Judeţean Salvamont Salvaspeo Bihor. Zona
    Vârtop este cea mai aglomerată acum, datorită celor trei pârtii de schi. Nu sunt
    altitudini mari, se înregistrează doar până la 1800 de metri. Relieful este
    însă foarte variat. În Apuseni, în general, există foarte multe formaţiuni
    carstice subterane şi supraterane. Este zăpadă, pârtiile sunt prelucrate.
    Temperatura e un pic mai ridicată acum, ca peste tot, dar starea pârtiilor nu
    este afectată. La baza ambelor pârtii de schi există centre de închiriere de
    echipament sportiv cu specific de iarnă. Există şi şcoli de schi cu monitori
    specializaţi pentru diferite nivele de pregătire. Avem trasee turistice
    clasice, omologate, care ating punctele de atracţie: Piatra
    Grăitoare, Vârful Bihor, Groapa Ruginoasa, Pietrele
    Negre. Există inclusiv trasee de alpinism şi escaladă, dar şi un traseu de Via
    Ferrata, lung de 200 de metri. Tot în apropiere găsim cascasa
    Vârciorog, Gheţarul de la Scărişoara.


    Piatra Grăitoare se află
    chiar în satul de vacanţă Vârtop, iar numele îi provine de la stânca din sudul
    pârtiilor care creează ecouri. Acolo veţi găsi patru pârtii de la grad de
    dificultate mic până la dificultate ridicată. Dintre, toate, cea de dificultate
    medie este cea mai lungă, având lungime de 1340 de metri. Programul de
    funcţionare a telescaunului este între orele 8.00 şi 20.00, iar preţul pentru
    12 urcări, în weekend, pentru un adult este de 75 de lei. (~17 euro).


    Groapa Ruginoasă este un obiectiv care
    trebuie vizitat. Este o prăpastie circulară, formată în roci calcaroase, o
    rană vie a muntelui, aşa cum îi spun localnicii. Panoramele sunt spectaculoase
    pentru cei care doresc să exploreze. Se află în Parcul Natural Apuseni. Tot
    acolo, în apropiere, se află şi Canionul Valea Seacă, un sector de chei, cu
    numeroase cascade, destinaţia preferată a celor ce iubesc escalada.


    Însă, în luna februarie,
    satul de vacanţă Vârtop devine, mai presus de toate, destinaţia iubitorilor de
    schi. Vom avea Serbările Zăpezii în perioada 19-21 februarie.
    Pe durata acestui eveniment, avem o mulţime de activităţi pe pârtia de schi,
    începând de la concursuri demonstrative cu snowboardul, coborârea cu torţe seara,
    pe pârtie, se ţin concerte. Accesul este gratuit. Intrăm frecvent în contact cu
    turiştii străini în zona Munţilor Apuseni. Ei sunt foarte mulţumiţi de faptul
    că zona montană e sălbatică. Pe de altă parte, formaţiunile carstice -
    canioane, multe peşteri – este o atracţie specială. Sunt spaţii de cazare. Zona
    e în plină dezvoltare, zona Vârtop s-a dezvoltat chiar mult în ultima perioadă.
    Există posibilităţi de cazare atât la pensiuni, hoteluri, în fucţie de
    preferinţe. Aşteptăm turiştii în perioada de iarnă, dar şi vara, fiindcă au ce
    să facă şi sum să-şi petreacă timpul în Munţii Apuseni.


    Zona este considerată de mulţi schiori
    ca fiind printre cele mai bune din România, pârtiile fiind acoperite de zăpadă,
    în general, din decembrie până în aprilie. Staţia de îmbarcare a telescaunului
    este la o altitudine de 1189 metri, iar cea de debarcare la 1445 metri.
    Diferenţa de nivel a pârtiilor este de 256 metri, iar instalaţia are o lungime
    de 1,1 km.


    Adrian Varga, reprezentant al
    Asociaţiei proprietarilor de pensiuni din Vârtop, spune că investiţiile în zonă
    au început acum 14 ani. Este un sat de vacanţă mai nou, la
    graniţele dintre judeţele Bihor şi Alba, unde avem pârtii de schi pentru
    sezonul de iarnă şi o droaie de activităţi pentru sezonul de vară şi obiective
    turistice chiar deosebite. Vara sunt peisaje deosebite, aerul este curat,
    telescaunul este funcţional. Avem carturi şi trotinete cu care se coboară de pe
    pârtie, avem tiroliene, câteva pensiuni au şi piscină. E o zonă de munte
    frumoasă. Iarna avem pârtiile de schi, se pot face drumeţii şi în sezonul de
    iarnă, iar turiştilor le place foarte mult să se plimbe cu săniile trase de
    cai. Există mai multe centre de închirieri. Sunt echipamente noi şi chiar
    foarte bune de închiriat şi avem foarte mulţi monitori de schi. Sunt mai mulţi
    de 40 de instructori atestaţi, iar copiii pot învăţa într-o săptămână cum să
    coboare singuri de pe pârtie.


    Un punct de atracţie al zonei este Via
    Ferrata. Acesta e un traseu de alpinism,
    practicat în condiţii de maximă siguranţă, dedicat începătorilor. Turiştii au
    la dispoziţie un cablu metalic de asigurare şi trepte metalice pentru
    porţiunile mai dificile. Este un traseu de 200 de metri, iar amatorii de
    senzaţii tari vor avea parte de o minimă instruire înainte de a se aventura pe
    stânci. Iar, dacă nu aveţi echipament, acesta vă va fi pus la dispoziţie de
    către proprietarii de pensiuni. Acestea sunt numeroase, iar o cameră dublă, în
    sezonul de iarnă, cu mic dejun inclus, are un preţ cuprins între 120 şi 200 de
    lei (27-45 euro).

  • Mâncăruri din Apuseni

    Mâncăruri din Apuseni

    Zăpezile căzute recent
    şi temperaturile foarte scăzute înregistrate timp de mai bine de o săptămână în
    România au făcut ca multe localităţi să aibă probleme legate de aprovizionare.
    Spre deosebire de cei din zona de şes, oamenii din zona montană a României îşi
    fac din timp provizii, având în vedere iernile ceva mai aspre. De exemplu, în
    zona Munţilor Apuseni, cu case izolate, sunt folosite resursele din cămară şi
    din propria gospodărie. Muncile sunt destul de istovitoare, iar oamenii de aici
    au nevoie de mâncăruri bogate în calorii. Carnea de porc şi de oaie, varza,
    cartofii şi produsele derivate din lapte sunt folosite mult în bucătăriile din
    Apuseni. Se foloseşte destul de mult untură, iar şunca, slănina afumată, ceapa
    şi pâinea de casă, însoţite de un pahar de palincă sunt consumate frecvent, dacă nu cumva
    zilnic.


    Ciorba cu afumătură
    este un preparat specific zonei, fiind pregătită fie cu cartofi, fie cu varză.
    Un alt preparat specific, cu denumire de origine, este tocana moţească cu carne
    de porc şi cu cârnaţi, cu ceapă călită în untura în care apoi se pun cârnaţi de
    casă şi cuburi de carne. Un alte preparat specific îl reprezintă plăcintele
    moţeşti, coapte fie în cuptor, fie pe lespede de piatră, fie pe plită, la foc
    mic. Sunt mici şi rotunde, seamănă cu o clătită, numai că în interiorul lor
    găsim brânză sărată. Este acelaşi aluat ca la prepararea pâinii, din făină,
    apă, drojdie şi puţină sare. După ce a fost lăsat la dospit, aluatul se întinde
    în foi subţiri pe care se pune brânză sărată. Foile, de formă rotundă, sunt
    puse una peste alta astfel încât în interior să rămână stratul subţire de
    brânză. După ce s-a copt, plăcinta trebuie unsă cu unt şi, eventual, smântână
    şi se serveşte imediat. Dacă este umplută cu brânză dulce sau cu dulceaţă de
    fructe de pădure, atunci poate fi servită şi ca desert.


    O mâncare consistentă
    este mămăliga toponită, asemănătoare bulzului din zona Munteniei sau a
    Bucovinei. I se mai spune şi mămăligă în straturi. Se pregăteşte într-o tavă,
    într-o cratiţă sau într-un vas de lut. Avem nevoie de cârnaţi, pe care îi tăiem
    în bucăţi mici şi de carne de porc, pe care o tăiem în cubuleţe, toate acestea
    rumenindu-le într-un ceaun. Separat, facem o mămăligă moale din care întindem
    un strat subţire într-un vas, uns în prealabil cu grăsimea în care am rumenit
    carnea şi cârnaţii. Deasupra acestui prim strat de mămăligă, împrăştiem carnea,
    cârnaţii şi nişte jumări de porc, după care întindem un nou strat de mămăligă,
    peste care punem nişte brânză sărată de oaie, sfărâmată sau rasă, acoperită apoi
    de un nou strat de mămăligă. Deasupra ultimului strat de mămăligă se poate
    întinde un ou bătut şi se lasă la copt. După ce s-a rumenit, înainte de a o
    servi, turnăm deasupra şi puţină smântână. Este o adevărată bombă calorică,
    dar, aşa cum am menţionat, este o mâncare necesară oamenilor care muncesc din
    greu în condiţii de iarnă.

  • Mâncăruri din Apuseni

    Mâncăruri din Apuseni

    Zăpezile căzute recent
    şi temperaturile foarte scăzute înregistrate timp de mai bine de o săptămână în
    România au făcut ca multe localităţi să aibă probleme legate de aprovizionare.
    Spre deosebire de cei din zona de şes, oamenii din zona montană a României îşi
    fac din timp provizii, având în vedere iernile ceva mai aspre. De exemplu, în
    zona Munţilor Apuseni, cu case izolate, sunt folosite resursele din cămară şi
    din propria gospodărie. Muncile sunt destul de istovitoare, iar oamenii de aici
    au nevoie de mâncăruri bogate în calorii. Carnea de porc şi de oaie, varza,
    cartofii şi produsele derivate din lapte sunt folosite mult în bucătăriile din
    Apuseni. Se foloseşte destul de mult untură, iar şunca, slănina afumată, ceapa
    şi pâinea de casă, însoţite de un pahar de palincă sunt consumate frecvent, dacă nu cumva
    zilnic.


    Ciorba cu afumătură
    este un preparat specific zonei, fiind pregătită fie cu cartofi, fie cu varză.
    Un alt preparat specific, cu denumire de origine, este tocana moţească cu carne
    de porc şi cu cârnaţi, cu ceapă călită în untura în care apoi se pun cârnaţi de
    casă şi cuburi de carne. Un alte preparat specific îl reprezintă plăcintele
    moţeşti, coapte fie în cuptor, fie pe lespede de piatră, fie pe plită, la foc
    mic. Sunt mici şi rotunde, seamănă cu o clătită, numai că în interiorul lor
    găsim brânză sărată. Este acelaşi aluat ca la prepararea pâinii, din făină,
    apă, drojdie şi puţină sare. După ce a fost lăsat la dospit, aluatul se întinde
    în foi subţiri pe care se pune brânză sărată. Foile, de formă rotundă, sunt
    puse una peste alta astfel încât în interior să rămână stratul subţire de
    brânză. După ce s-a copt, plăcinta trebuie unsă cu unt şi, eventual, smântână
    şi se serveşte imediat. Dacă este umplută cu brânză dulce sau cu dulceaţă de
    fructe de pădure, atunci poate fi servită şi ca desert.


    O mâncare consistentă
    este mămăliga toponită, asemănătoare bulzului din zona Munteniei sau a
    Bucovinei. I se mai spune şi mămăligă în straturi. Se pregăteşte într-o tavă,
    într-o cratiţă sau într-un vas de lut. Avem nevoie de cârnaţi, pe care îi tăiem
    în bucăţi mici şi de carne de porc, pe care o tăiem în cubuleţe, toate acestea
    rumenindu-le într-un ceaun. Separat, facem o mămăligă moale din care întindem
    un strat subţire într-un vas, uns în prealabil cu grăsimea în care am rumenit
    carnea şi cârnaţii. Deasupra acestui prim strat de mămăligă, împrăştiem carnea,
    cârnaţii şi nişte jumări de porc, după care întindem un nou strat de mămăligă,
    peste care punem nişte brânză sărată de oaie, sfărâmată sau rasă, acoperită apoi
    de un nou strat de mămăligă. Deasupra ultimului strat de mămăligă se poate
    întinde un ou bătut şi se lasă la copt. După ce s-a rumenit, înainte de a o
    servi, turnăm deasupra şi puţină smântână. Este o adevărată bombă calorică,
    dar, aşa cum am menţionat, este o mâncare necesară oamenilor care muncesc din
    greu în condiţii de iarnă.

  • Der Naturpark Apuseni (Westgebirge)

    Der Naturpark Apuseni (Westgebirge)

    Der Naturpark Apuseni ist ein Naturschutzgebiet im zentral-westlichen Teil der rumänischen Westkarpaten. Kennzeichnend für die Gegend ist die Vielfalt der Karstlandschaft. Die unterirdischen Höhlen, die sich hier im Laufe der Zeit gebildet haben, ziehen zahlreiche Höhlenforscher an. Die in einer Höhe von 1400 m angelegten Dörfer der sogenannten Motzen, der Berg- und Holzarbeiter im Apuseni- Gebirge, vervollständigen den Zauber der Gegend. Motzen-Gemeinden bewahren immer noch die herkömmlichen Traditionen und Sitten. Die Pflanzenwelt ist charakteristisch für eine Berggegend — Nadelbäume, Laubbäume, Sträucher und Gefä‎ßpflanzen aller Art sind im Naturpark Apuseni anzutreffen. Alin Moş, der Leiter des Naturparks, berichtet über die Vielfalt der Pflanzen- und Tierwelt im Naturschutzgebiet:



    Mehr als 1550 Pflanzenarten wachsen hier. 96 davon stehen unter Naturschutz. Im Naturpark Apuseni leben zudem mehr als 1380 Tierarten. Davon stehen 147 unter Artenschutz. 29 Naturhabitate wurden hier identifiziert. Sechs davon müssen prioritär geschützt werden. Das hei‎ßt, Schutz- und Konservierungsma‎ßnahmen konzentrieren sich vorwiegend auf diese für Europa relevanten Habitate. Auf dem Parkgelände gibt es mehr als 1500 Höhlen. In vielen wurden Fledermauskolonien entdeckt. Bis jetzt wurden mehr als 18 Fledermausarten erkannt. Zudem wurden mehr als 45 Säugetierarten entdeckt. Am bekanntesten sind die Fleischfresser wie etwa der Wolf, der Luchs oder der Bär. Allerdings gibt es auch andere Säugetiere, die auf der Liste gefährdeter Arten stehen und dementsprechend geschützt werden. Dazu gehören z.B. die Gämse oder der Fischotter. Was gro‎ße Fleischfresser betrifft, beteiligt sich der Naturpark Apuseni an einem EU-geförderten Projekt — Life Connect Carpathians. Hauptziel des EU-Projektes ist, die Wölfe- und Bärenbevölkerung zu identifizieren. Demnach soll festgestellt werden, was für andere Raubtiere die Wölfe und Bären hauptsächlich fressen. Dabei soll ein Gebiet untersucht werden, das im Hinblick auf die Verbindung zwischen den West- und Südkarpaten relevant ist. Wie z.B. das Gebiet Retezat. Diese Tierarten werden also derzeit untersucht. Sie werden erforscht und fortdauernd begleitet, um die Grö‎ße ihrer Bevölkerung in diesem Areal festzustellen.“




    Die Hauptattraktion im Naturpark Apuseni ist die Wasserhöhle Cetăţile Ponorului, eine echte Naturburg. Hier befindet sich das höchste Höhlenportal in Rumänien, so Alin Moş:



    Cetăţile Ponorului ist eines der bedeutendsten und beeindruckendsten natürlichen Karstgebilde in Südosteuropa. Die Naturburg beeindruckt zunächst durch ihre Grö‎ße. Der karstige Komplex besteht aus drei gro‎ßen Dolinen. Betrachtet man den Komplex als kreisförmiges Karstgebilde, so hat es hat einen Durchmesser von rund 1 Km. Der Eingang in die Höhle erfolgt durch eines der beeindruckendsten Höhlenportale in ganz Europa. Es hat eine Höhe von mehr als 70 m — sämtliche Touristen sind davon beeindruckt. Cetăţile Ponorului ist eine wichtige Sehenswürdigkeit für alle, die durch die Westkarpaten reisen.“




    Rumänien sticht in Europa durch sein Höhlenreichtum hervor. Die meisten liegen im Apuseni-Gebirge. Hohe Wasserfälle, mit Stalagmiten verzierte Höhlenräume, Fledermaus-Siedlungen — das sind nur einige Attraktionen der unterirdischen Höhlen in den Westkarpaten. Alin Moş, der Leiter des Naturparks Apuseni, stellt uns ein paar Höhlen vor, die für Touristenbesuche hergerichtet wurden:



    Peştera Urşilor (dt. Die Bärenhöhle) ist die bekannteste Höhle in der Gegend. Sie verfügt über die beste touristische Infrastruktur und wird auch am häufigsten von Touristen besucht. Mehr als 80.000 Touristen wagen es jährlich, die Höhle zu betreten. Erwähnenswert ist auch Gheţarul Scărişoara (dt. der Gletscher Scărişoara), eine unterirdische Höhle von internationaler Bedeutung. Die in den letzten Jahren erarbeiteten Studien zeigten, dass es sich um den grö‎ßten unterirdischen Gletscher weltweit handelt. Auch für Europa ist der Gletscher relevant, er ist nämlich der älteste unterirdische Gletscher europaweit. Die Höhle wurde so eingerichtet, dass dem breiten Publikum ein einfacher Zugang ermöglicht wird. Vor 3-4 Jahren wurde hier die Beleuchtungsanlage ersetzt. Derzeit wird die Höhle mit Led-Lampen beleuchtet. Somit wird das unterirdische Habitat besser geschützt. Darüber hinaus erleben die Besucher eine neue Erfahrung — sie können nun den unterirdischen Eisblock und die stalagmiten- und stalaktitenähnlichen Eisgebilde aus einer neuen Perspektive betrachten. Mehr als 35.000 Touristen besuchen den Gletscher jedes Jahr. Und die Besucherrate legt mit jedem Jahr zu. In der Nähe des unterirdischen Gletschers liegt eine weitere besucherfreundliche Höhle — Peştera »Poarta lui lonele« (Ioneles Tor). Die Höhle verfügt über eine spezifische Infrastruktur, die Touristenbesuche zulässt. Das Innere der Höhle ist nicht unbedingt spektakulär. Allerdings liegt sie an der Nationalstra‎ße DN76, in der Ortschaft Gârda. Daher ist der Zugang zur Höhle sehr einfach. Die vierte Höhle, die für Touristenbesuche hergerichtet wurde, ist »Gheţarul de la Vârtop« (dt. Der Gletscher von Vârtop). Er hat sich vor 40.000 Jahren gebildet und stellt einen deutlichen Beweis dar, dass die meisten Höhlen im Naturpark Apuseni einst bevölkert waren. Erwähnenswert ist auch die Höhle Coliboaia. Da können einige der ältesten Wandmalereien, die auf dem Gebiet zwischen den Alpen und dem Ural entdeckt wurden, gesichtet werden. Es handelt sich um Wandmalereigemälde, die 35.000 Jahre zurückgehen. Ein weiterer Beweis, der die Präsenz von Höhlenmenschen untermauert.“




    Jedes Jahr besuchen mehr als 500.000 Touristen das Naturschutzgebiet in den Westkarpaten Rumäniens. Das Arieş-Tal ist ein wohl bekanntes Reiseziel für ländlichen Tourismus. Es ist zudem ein beliebtes Wochenendreiseziel. Im Winter kommen viele Sportliebhaber hierher. In der Umgebung von Vârtop gibt es drei Skipisten. Die Gegend ist mit Sicherheit einen Urlaub wert.

  • QSL 9 / 2015: Ionele-Höhle im Westgebirge

    QSL 9 / 2015: Ionele-Höhle im Westgebirge

    Die Ionele-Höhle (im Volksmund auch als Ioneles Tor“ bezeichnet) ist im rumänischen Westgebirge (rum. Apuseni), 2,5 km von der Ortschaft Gârda entfernt zu finden. Sie ist gut beleuchtet, mit Holzleitern und Plattformen ausgestattet und daher ganzjährig für Besucher zugänglich. Einer Volkssage zufolge rührt die Bezeichnung der Höhle von einem Heiducken namens Ionele her, der sich hier versteckt haben soll. Die Heiducken waren Freischärler, die in Südosteuropa gegen die osmanische Herrschaft aber auch gegen die Obrigkeit kämpften. In Volksliedern wurden sie oft auch als Helden im Kampf um soziale Gerechtigkeit besungen, die die Reichen ausraubten und die Beute an Arme verteilten.



    Die Ionele-Höhle wurde im 19. Jh. entdeckt, eine tiefgründige Erforschung erfolgte allerdings erst 1980, als hier auch ein Film gedreht wurde. Die touristengerechte Einrichtung der Höhle begann 1989 und zehn Jahre später wurde sie zum geschützten Naturdenkmal erklärt, da sie Teil des Nationalparks Apuseni ist.



    Der ovalförmige Höhleneingang beeindruckt durch seine 10 Meter Höhe. Der Besuchern zugängliche Teil der unterirdischen Galerie misst 60 Meter, während regnerischer Zeiten bildet sich am Ende ein Teich. Gerade weil die Höhle manchmal teilweise unter Wasser steht, sind Tropfsteinformationen hier eher selten. Stattdessen kann der Besucher zahlreiche Fledermäuse erblicken: Die fliegenden Nagetierchen haben ihre Nester tief im Inneren der Höhle — der Zutritt zu diesem Bereich ist allerdings nur Wissenschaftlern erlaubt.

  • Plats des monts Apuseni

    Plats des monts Apuseni

    Dans une zone telle que celle des Monts Apuseni, dans le centre du pays, avec des hivers rudes et des travaux épuisants à faire, les gens ont besoin de plats riches en calories. La viande de porc, le chou, les pommes de terre et la crème aigre sont donc des ingrédients de base. Les gens de l’endroit utilisent pas mal le saindoux ; le jambon et le lard fumé, l’oignon et le pain fait maison, accompagnés par un bon verre de palinca (eau-de-vie de prunes) sont consommés fréquemment, sinon tous les jours.



    La tchorba (soupe aigre) à la viande fumée est spécifique à la zone et peut être préparée avec des pommes de terre ou avec du chou. Prévoir un demi-kilo de viande fumée salée (jambon ou côtelette), un chou en saumure, deux oignons, quelques gousses d’ail, deux cuillerées à soupe de farine, une tasse de yaourt et de l’aneth. Petit secret de préparation : avant de mettre la viande fumée dans la casserole, il faut la faire bouillir séparément parce que cela élimine une partie du sel. La viande fumée doit être coupée en dés. Faites-la bouillir dans la marmite de tchorba. Défaire une à une les feuilles du chou en saumure, les laver, les couper menu, ainsi que les oignons, et tout placer dans la marmite. Dans un autre récipient, faire dorer la farine dans de l’huile, ajouter une tasse d’eau, laisser bouillir un peu et verser dans la marmite de tchorba. Vers la fin, y ajouter la tasse de yaourt ou de crème aigre mélangée avec un œuf. Ajouter du sel si besoin est, mais aussi l’aneth et l’ail haché menu. C’est prêt !



    Et nous avons un autre plat de la même région à vous proposer : la fricassée à la moţ (habitants de l’endroit) avec de la viande de porc et des saucisses. Prévoir un kilo de porc, un demi-kilo de saucisses fumées, 3-4 oignons et deux poivrons. Faites revenir l’oignon, haché menu, dans un peu d’huile ou de saindoux, s’il faut respecter la recette des moţi. Ajoutez-y la viande coupée en dés de 2 cms de côté, ainsi que les saucisses coupées en rondelles. Laissez dorer l’ensemble, puis versez de l’eau et laissez bouillir. Quand le liquide a baissé, ajoutez un peu de crème aigre, du paprika et du sel selon goût. Servir tout de suite, avec un verre de vin rouge demi-sec, à température ambiante. Effet garanti. Bon appétit ! (trad. Ligia Mihaiescu)

  • Gesturi simple, eroice

    Gesturi simple, eroice

    Din 20 ianuarie, atentia opiniei publice din România este dominată de un singur subiect. În seara acelei zile, televiziunile au anunţat că un avion de mici dimensiuni s-a prăbuşit în Apuseni, munţi din nord-vestul României. La bord se aflau 7 oameni, doi membri ai echipajului şi 5 medici care urmau să efectueze, la Oradea, o prelevare urgentă de organe necesară unui transplant, la Bucureşti. Distanţa dintre cele două orşe este de 600 de km şi condiţiile meteo erau departe de a fi ideale.



    Mult timp ştirile au fost confuze mai ales că epava avionului nu era de găsit şi nu se ştia nimic despre soarta celor 7 oameni aflaţi la bordul avionului. Într-un târziu, când noaptea începea să se instaleze, am aflat totuşi că primii salvatori au ajuns la locul prăbuşirii avionului. În toiul nopţii au început să apară şi primele imagini cu răniţii preluaţi de echipajele profesioniste de salvare dar şi vestea că 2 dintre cei 7 oameni aflaţi la bordul avionului prăbuşit îşi pierduseră viaţa.



    Subiectul s-a instalat complet în spaţiul dezbaterii publice, doar viscolul şi zapada abundentă ce au urmat după câteva zile reuţind să mai răpească din spaţiul şi atenţia publicului. Efectele politice au avut forma unor demisii, inclusiv a ministrului român de interne.



    Treptat s-a aflat că toţi cei 7 oameni de la bordul avionului au supravieţuit aterizării forţate din zona montană izolată dar întârzierea localizării şi a intervenţiei profesioniste a făcut ca răniţii grav să nu supravieţuiască. Este vorba de pilotul Adrian Iovan, probabil cel mai cunoscut pilot din România, prezent deseori în emisiunile televiziunilor, cu o vizibilitate mondenă însemnată. El se afla la manşa avionului şi a fost nevoit din cauza ceţii şi a îngheţului să aterizeze forţat. A doua victimă este studenta la medicină Aura Ion, entuziastă şi dedicată meseriei pe care şi-o alesese de mică. Ea se alăturase medicilor specializaţi în transplant de organe care trebuiau să călătorească destul de des în astfel de condiţii de urgenţă. Medicii care au supravieţuit aterizării forţate şi orelor de aşteptare disperată în frig şi izolare sunt nume importante ale domeniului medical şi fiecare acţiune a lor din ziua de 20 ianuarie a fost esenţială.



    Uriaşa încărcătură emoţională a acestui eveniment se îmbogăţeşte şi din partea salvatorilor. Primii care au ajuns la epava avionului, după ora 21, la mai bine de 5 ore de la accident, a fost un grup de localnici care plecaseră mai mult din proprie iniţiativă în căutarea avionului pe care îl văzuseră trecând destul de jos deasupra satului lor. Nu erau singurii, mai multe astfel de grupuri neezitând să pornească pe munţii ce le erau cunoscuţi, cu mijloace rudimentare, mai exact fără vreun utilaj, doar cu lanterne şi neobositele picioare. Din descrierea sumară, cu brazi şi zăpadă, au reuşit să identifice locul izolat din munţi unde s-ar fi putut afla avionul. Supravieţuitorii, răniţi grav şi în pragul hipotermiei, povestesc cum i-au văzut pe localnici, când noaptea şi disperarea deveneau tot mai grele, strigând şi luminând prin padure cu lanternele. Au povestit cum aceştia le-au dat propriile haine groase iar pe cele mai subţiri le-au pus pur şi simplu pe foc ca să îi încălzească pe răniţi, până la sosirea echipajelor profesioniste de salvare.



    Oamenii Apusenilor au înscris exemple de dârzenie şi vitejie iar numele de moţi, sub care au fost mereu cunoscuţi, devine, în aceste zile, similar cu eroismul firesc al vieţii de zi cu zi. Fiecare pas din comportamentul lor din 20 ianuarie este unul exemplar, o dovadă de mobilizare şi acţiune civică, în acelaţi timp eroică şi normală. Invitaţi la televiziunile de ştiri, moţii salvatori nu şi-au pus strălucitoarele haine de eroi ci au explicat, cu tot firescul exprimării directe, normalitatea faptelor lor. În momentul unei crize grave de modele mai ales pentru cei foarte tineri, moţii care i-au salvat pe medici aduc, în condiţii tragice şi dureroase, un exemplu luminos de eroism de zi cu zi.


  • Mâncăruri din Apuseni

    Mâncăruri din Apuseni

    Într-o zonă precum cea a Munţilor Apuseni, în care iernile sunt aspre, iar muncile sunt destul de istovitoare, este nevoie de mâncăruri bogate în calorii. Carnea de porc, varza, cartofii şi smântâna sunt ingrediente de bază. Se foloseşte destul de mult untura, iar şunca, slănina afumată, ceapa şi pâinea de casă, însoţite de un pahar de palincă fiind consumate frecvent, dacă nu cumva zilnic.



    Ciorba cu afumătură este un preparat specific zonei şi poate fi făcută fie cu cartofi, fie cu varză. Avem nevoie de jumătate de kg de carne afumată, de o varză acră, de două cepe, de câtiva căţei de usturoi, de două linguri de făină, de o cană de lapte acru şi de mărar. Un mic secret al preparării este acela că, înainte de de a o pune în oala de ciorbă, trebuie să opărim carnea afumată, fie jambon, fie costiţă, pentru că, prin fierbere, este eliminată o parte din sare. Afumătura trebuie tăiată în cuburi şi pusă la fiert în oala de ciorbă. Se desface foaie cu foaie varza murată şi se spală, după care se toacă mărunt, la fel ca şi cepele, iar totul se pune în oala de ciorbă. Într-un alt vas se rumeneşte făina în ulei, se stinge cu o cană de apă, se dă în clocot după care se toarnă în oala de ciorbă. Spre final, se toarnă în oală cana de lapte acru sau smântână amestecată cu ou şi se mai lasă puţin la fiert. Se adaugă sare dacă mai este cazul, dar şi mărarul şi usturoiul tocat mărunt.



    Un alt preparat specific are şi denumirea de origine: tocană moţească cu carne de porc şi cu cârnaţi, după numele celor care trăiesc în Apuseni. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de jumătate de kg de cârnaţi afumaţi, de 3 … 4 cepe şi de doi ardei graşi. Ceapa, tocată mărunt, o călim puţin în ulei sau, dacă respectăm reţeta moţească, în untură sau “unsoare” cum se mai spune în Apuseni. Adăugăm ardeiul, tocat mărunt, punem carnea tăiată în cubuleţe cu latura de 2 cm, precum şi cârnaţii tăiaţi rondele. Lăsăm totul la prăjit ca să se rumenească puţin, apoi turnăm apă şi lăsăm la fiert. După ce a scăzut zeama, adăugăm puţină smântănă, boia de ardei şi sare, după gust. Se serveşte imediat, cu un pahar de vin roşu, demisec, la temperatura camerei. Poftă bună!

  • Mâncăruri din Apuseni

    Mâncăruri din Apuseni

    Într-o zonă precum cea a Munţilor Apuseni, în care iernile sunt aspre, iar muncile sunt destul de istovitoare, este nevoie de mâncăruri bogate în calorii. Carnea de porc, varza, cartofii şi smântâna sunt ingrediente de bază. Se foloseşte destul de mult untura, iar şunca, slănina afumată, ceapa şi pâinea de casă, însoţite de un pahar de palincă fiind consumate frecvent, dacă nu cumva zilnic.



    Ciorba cu afumătură este un preparat specific zonei şi poate fi făcută fie cu cartofi, fie cu varză. Avem nevoie de jumătate de kg de carne afumată, de o varză acră, de două cepe, de câtiva căţei de usturoi, de două linguri de făină, de o cană de lapte acru şi de mărar. Un mic secret al preparării este acela că, înainte de de a o pune în oala de ciorbă, trebuie să opărim carnea afumată, fie jambon, fie costiţă, pentru că, prin fierbere, este eliminată o parte din sare. Afumătura trebuie tăiată în cuburi şi pusă la fiert în oala de ciorbă. Se desface foaie cu foaie varza murată şi se spală, după care se toacă mărunt, la fel ca şi cepele, iar totul se pune în oala de ciorbă. Într-un alt vas se rumeneşte făina în ulei, se stinge cu o cană de apă, se dă în clocot după care se toarnă în oala de ciorbă. Spre final, se toarnă în oală cana de lapte acru sau smântână amestecată cu ou şi se mai lasă puţin la fiert. Se adaugă sare dacă mai este cazul, dar şi mărarul şi usturoiul tocat mărunt.



    Un alt preparat specific are şi denumirea de origine: tocană moţească cu carne de porc şi cu cârnaţi, după numele celor care trăiesc în Apuseni. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de jumătate de kg de cârnaţi afumaţi, de 3 … 4 cepe şi de doi ardei graşi. Ceapa, tocată mărunt, o călim puţin în ulei sau, dacă respectăm reţeta moţească, în untură sau “unsoare” cum se mai spune în Apuseni. Adăugăm ardeiul, tocat mărunt, punem carnea tăiată în cubuleţe cu latura de 2 cm, precum şi cârnaţii tăiaţi rondele. Lăsăm totul la prăjit ca să se rumenească puţin, apoi turnăm apă şi lăsăm la fiert. După ce a scăzut zeama, adăugăm puţină smântănă, boia de ardei şi sare, după gust. Se serveşte imediat, cu un pahar de vin roşu, demisec, la temperatura camerei. Poftă bună!

  • Accidentul aviatic din România

    Accidentul aviatic din România

    De luni, televiziunile de ştiri din România tratează, practic, non-stop, acelaşi subiect: aterizarea forţată, în condiţii meteo vitrege, într-o zonă împădurită din Apuseni, a unui mic avion, la bordul căruia se afla o echipă de medici specializaţi în operaţii de transplant. Pilotul şi o tânără doctoriţă stagiară au murit, copilotul şi patru medici au fost răniţi.



    Publicul a fost instantaneu captivat de subiect. Au contribuit la aceasta atât spectaculozitatea accidentului, cât şi notorietatea pilotului — un excelent profesionist, dar şi un personaj monden controversat, autor, în urmă cu câţiva ani, a unei omucideri calificată de justiţie drept legitimă apărare, dar de presa de scandal drept crimă pasională. După ce se pensionase de la compania aeriană de stat la care lucrase, el a efectuat, în ultimii doi ani, aproape 30 de zboruri pentru Agenţia Naţională de Transplant, multe dintre acestea chiar cu avionul care s-a prăbuşit.



    După ce primele emoţii colective s-au mai diluat, şefii administraţiei de la Bucureşti au constatat că operaţiunile de căutare şi salvare a victimelor au început târziu şi s-au încheiat abia după şapte ore de la producerea accidentului.



    Primul ajuns la victime a fost nu vreun salvator specializat, ci un pădurar din zonă.



    Este evident un eşec care trebuie să ducă la responsabilităţi personale, la îmbunătăţirea procedurilor şi la un moment de reflecţie asupra modului în care cheltuim resursele publice” — a constatat premierul Victor Ponta. El a apreciat că, la ministerul de Interne, ROMATSA – compania responsabilă de monitorizarea traficului aerian – şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, lucrurile au funcţionat inacceptabil de încet şi fără o necesară coordonare şi asumare a autorităţii şi a responsabilităţii.



    Directorul general şi directorul de operaţiuni al ROMATSA, precum şi şeful Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi-au dat demisia.



    Premierul social-democrat a decis şi înlocuirea din funcţie a unui secretar de stat, numit de PNL, din Ministerul de Interne. Ponta a adăugat că va propune în CSAT şi înlocuirea din funcţie a şefului STS, ceea ce, speculează presa, împinge întregul scandal în zona politică, fiindcă responsabilul vizat e considerat omul preşedintelui Traian Băsescu.



    La rândul său, liderul PNL, Crin Antonescu, s-a declarat nemulţumit de modul în care au comunicat în această criză miniştrii liberali de la Interne şi Transporturi şi n-a exclus schimbarea lor.



    Din opoziţie, prim-vicepreşedintele PDL, Cătălin Predoiu, a supralicitat prompt şi a anunţat că va depune plângeri penale împotriva acestora, pentru neglijenţă în serviciu.

  • Gold und Zyanid

    Gold und Zyanid

    Das umstrittene Projekt des Goldtagebaus in Roșia Montană/Goldbach (in der Mitte Rumäniens), das in den letzten 16 Jahren ein Stein des Ansto‎ßes in Rumänien war, ist in den letzten Tagen wieder in den Mittelpunkt der öffentlichen Debatte gerückt. Letzte Woche hat das Regierungskabinett des Ministerpräsidenten Victor Ponta ein neues Gesetzentwurf zu diesem Thema angenommen und ihn dem Parlament zur Debatte vorgelegt. Die Entscheidung der Bukarester Exekutive führte sofort zu heftigen Stra‎ßenprotesten in mehreren rumänischen und ausländischen Städten und entfachte heftige Debatten zwischen den Befürwortern und den Gegnern des Projekts. Die Umweltschützer lehnen die Goldtagebaumethode mit Verwendung von Zyanid entschlossen ab, wegen der hohen Risiken einer unwiederkehrbaren Umweltverschmutzung in der Region. Ebenfalls dagegen erklärten sich die Geschichtswissenschaftler, weil durch den Goldtagebau in Roșia Montană/Goldbach einmalige historische Funde zerstört werden. Die Befürworter des Projekts behaupten dagegen, da‎ß der Goldtagebau zur Entwicklung der Region beitragen und neue Arbeitsplätze schaffen würde. Cătălin Hosu, Sprecher des kanadischen Unternehmens, das für den Goldtagebau verantwortlich ist, bringt einige Argumente:



    Es handelt sich um eines der wichtigsten Industrieprojekte in Rumänien, ein modernes, verantwortungsbewu‎ßtes Bergbauprojekt, das die besten verfügbaren Technologien verwendet. Der Goldtagebau in Roșia Montană/Goldbach wird Rumänien einen wirtschaftlichen Gewinn von über 5 Milliarden US-Dollar einbringen. Davon werden 2,3 Milliarden US-Dollar in den Staatshaushalt und in die Kommunalhaushalte einflie‎ßen; ferner wird die rumänische Wirtschaft noch einen direkten Gewinn von etwa 2,9 Milliarden US-Dollar erzielen. Darüber hinaus entstehen durch dieses Projekt Tausende Arbeitsplätze in einer von Arbeitslosigkeit schwer betroffenen Region.”



    Ministerpräsident Victor Ponta erklärte seinerseits, da‎ß die Regierung praktisch gezwungen war, den neuen Gesetzentwurf anzunehmen – ansonsten hätte der rumänische Staat an die beteiligten Firmen eine Entschädigung von mehr als 2 Milliarden US-Dollar bezahlen müssen. Das Projekt sei aber neuverhandelt worden, so Victor Ponta.



    Das amtierende Regierungskabinett hat die drei wichtigsten Aspekte neuverhandelt. Erstens, zusätzliche Investitionen für den Umweltschutz. Zweitens, eine Erhöhung der Grundzinsen von 4% auf 6%. Und drittens, eine Erhöhung der Staatsbeteiligung um 5%, bis auf 25%.”



    Infolge der Stra‎ßenproteste und der heftigen Debatten über das Projekt Roșia Montană/Goldbach erklärte der rumänische Staatspräsident Traian Băsescu, er sei bereit, die rumänischen Bürger zu einer Volksbefragung zu diesem Thema aufzurufen, und zwar am Tag der Wahl zum EU-Parlament 2014. Sollte das Projekt in Praxis umgesetzt werden, dann sollte der Goldtagebau in Roșia Montană/Goldbach in November 2016 beginnen und etwa 16 Jahre lang dauern. Hinzu kämen dann noch einige Jahre für die Reinigung und Begrünung der Region nach der Schlie‎ßung des Goldtagebaus.

  • Tourisme d’aventure dans les Carpates

    Tourisme d’aventure dans les Carpates


    Nous dédions cette édition de notre rubrique à tous ceux qui aiment bouger, qui aiment l’insolite et l’aventure.S’ils y a parmi des contemplatifs, ils sont les bienvenus en spectateurs.


    Notre itinéraire débute dans le comté d’Alba, dans le sud de la Transylvanie. Là, nous allons rencontrer Constantin Cheşculescu, propriétaire d’une pension qui offre, comme principal loisir, l’équitation. Vous pouvez choisir entre un parcours aventure dans les Carpates qui dure 3 jours et un parcours villages roumains” de 8 jours.


    Le programme de 8 jours vous permet de vous lier d’amitié avec le cheval qui va vous porter sur les pentes des montagnes. L’aventure proprement dite commence, en fait, le 3e jour. Constantin Cheşculescu décrit l’itinéraire: « On se rend dans le massif de Cindrel, des Carpates Méridionales. Le point de départ est le village de Răhău, situé à proximité de la ville de Sebeş et nous nous dirigeons vers Sibiu, pour atteindre un village avoisinant la Clairière de Sibiu, zone pastorale très connue. Là nous attend un souper traditionnel. Le lendemain on part pour Crinţ, un autre village des Monts Cindrel. Il faut dire que chaque village est pittoresque à sa façon, chaque endroit a quelque chose de spécial à offrir au visiteur: un pain cuit dans le four comme on n’en mange nul part ailleurs, un fromage fait maison, un musée des bergers — et c’est le cas du village de Jina. »


    Au retour, on traverse de nouveau les monts Cindrel, empruntant un autre itinéraire, tout aussi pittoresque. Tout au long de ce voyage, les loisirs sont interactifs. Les touristes participent à la préparation des repas où de la barbecue. Si, pendant cette expédition, les chevaux ont besoin de repos, pendant ce laps de temps on vous propose une aventure tout terrain. La destination en est la ville de Sibiu.


    Combien coûte de telles vacances dans les Carpates roumaines? Constantin Cheşculescu explique: « C’est un séjour tout compris. Le touriste qui le réserve ne paie rien de plus pour la composante équitation. Une journée à cheval coûte environ 120 euro. Sur les 8 jours de ce programme, il y en 2 où l’on ne fait pas d’équitation, alors le prix baisse à 55 ou 60 euro, en fonction des conditions d’hébergement et des repas. Nous souhaitons renouer avec une tradition d’avant la deuxième guerre mondiale et je suis content qu’il y ait un si grand nombre de familles qui souhaitent éduquer leurs enfants de cette façon. Travailler avec les chevaux est très éducatif, ça rend patient, vous rapproche de la nature et des animaux, tout en vous éloignant de l’ordinateur et du portable.»


    Après le tourisme équestre — un peu de tourisme d’aventure. C’est ce que nous propose Valentin Gheorghe, manager d’une société spécialisée dans ce genre de tourisme. Depuis deux ans, Valentin s’est focalisé sur la zone des Carpates de courbure — avec les massifs de Penteleu et de Siriu, situés sur les territoires de deux comtés de l’Est du pays: Buzău et Vrancea. Il l’a choisie notamment en raison de sa nature sauvage. Voici son offre: « Les touristes étrangers préfèrent les choses un peu spéciales. Aussi, ma première offre comporte-t-elle entre autres des scénarios de survie. Les vacanciers sont emmenés en voitures tout terrain, par exemple, dans une zone sauvage et de là, accompagnés par des instructeurs, ils doivent refaire le chemin vers la civilisation. Ils apprennent des techniques de survie enseignées aux militaires et ils tâchent de se débrouiller, sans se rendre compte que tout a été prévu d’avance, pour les obliger à pratiquer différents sports. Par exemple, il ne peuvent arriver d’un certain endroit dans un autre qu’en traversant une rivière. Et quelque part, à proximité, ils découvriront des canoës. En une heure, ils parcourent ainsi une grande distance. Ensuite, ils arrivent à un précipice. Ils y trouvent une tyrolienne. Et ainsi de suite. Dans deux ou trois jours, ils regagnent la civilisation. »


    Valentin Gheorghe compte également parmi les promoteurs de ce programme d’aventure. Ecoutons-le : « Nos touristes ne possèdent pas de l’équipement spécial. En effet, nous assurons tout l’équipement sportif, de protection, les tout-terrains. Ils s’habillent normalement, comme s’ils auraient voulu faire une randonnée en montagne. Nous avons reçu nombre de touristes venus individuellement d’Allemagne, de France, de la Hongrie. Côté groupes organisés jusqu’ici nous avons reçu uniquement des Polonais. Nous collaborons avec une agence de voyage de Pologne depuis quelques années. A commencer par cette année, nous espérons pénétrer avec succès de nouveaux marchés : Israël, Espagne et en première les Emirats Arabes Unis. »


    Vous pouvez également découvrir l’offre roumaine de tourisme d’aventure à Adventure Fest, qui se tient vers la fin du mois en cours. C’est un festival de trois jours, où les touristes peuvent pratiquer presque tous les activités au niveau débutants.


    Ce voyage à travers le massif Apuseni s’achève sur le tourisme spéléologique, puisque dans ces montagnes il y a une contrée de 55 kilomètres carrés où se trouvent près de 2 mille grottes. Ecoutons Cristi Vârciu, responsable d’Apuseni Adventure : « J’ai travaillé pendant quatre ans en tant que guide touristique pour les Français. Le printemps je travaille avec des touristes israéliens, alors qu’en automne avec les Tchèques et les Polonais. Ce sont les trois catégories importantes de touristes que je guide à travers les Apuseni. Le tourisme spéléologique a connu le plus grand succès. Mon paquet préféré s’étend sur sept jours et prévoit de partir à pied vers la majorité des sites touristiques de la région alors que les bagages son transportés avec des tout-terrains. Le dimanche, avec un seul sac à dos, quelques vivres et un peu d’eau nous partons pour visiter une série de monuments tant naturels qu’ethnographiques. Le soir nous dormons au gîte rural, là ou les bagages nous attendent déjà. Et le lendemain matin l’histoire se répète. Nous montons sur des quads, nous traversons des gorges, nous allons même en chariot. Ce paquet de sept jours a connu un gros succès aux expositions touristiques où nous l’avons présenté. Bref, je peux te porter n’importé où dans le Massif Apuseni, même dans le temps. On peut commencer par l’époque de l’homme primitif, au Glacier de feu, la plus ancienne grotte habitée par des êtres humains, et finir par une activité moderne : survoler le massif Apuseni en parapente. »


    Même le menu est inédit si on pense à la galette cuite sur une pierre chauffée ou à une autre invention culinaire : le poulet au barrique, qui se préparent dans la grotte dans un barrique selon le modèle de la rôtissoire. Voici donc autant d’arguments qui font des Carpates Orientales une destination à ne pas rater. A bientôt ! (trad.: Alex Diaconescu, Dominique)