Radio România Internațional

Tag: arta contemporana

  • Un spațiu dedicat creației contemporane, deschis la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

    Un spațiu dedicat creației contemporane, deschis la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

    Muzeul
    Naţional al Ţăranului Român din București a lansat un spaţiu destinat creaţiei
    contemporane. Prima expoziţie găzduită în acest spaţiu, (Auto)ficţiuni, a
    fost vernisată săptămâna trecută și va fi deschisă până pe 20 mai. Transformarea spațiului respectiv într-un
    teren de experiment artistic contemporan urmăreşte să coaguleze o comunitate
    nouă formată din artişti activi. Ilina Schileru, coordonator de programe
    speciale, este cea care va face selecţia artiştilor ale căror lucrări vor fi
    expuse în noul spaţiu al MNŢR. Curatoarea are în vedere expoziţii de artă
    contemporană cu artişti români şi străini şi workshopuri de incluziune socială
    prin artă pentru copii români, imigranţi şi refugiaţi, având ca tutori inclusiv
    artişti care vor expune în noul spaţiu.

    Despre inițiativa Muzeului Naţional al Ţăranului Român de a deschide acest
    spațiu dedicat creației contemporane am vorbit cu Ilina Schileru, curatoarea
    expoziției, coordonatoare de programe speciale.

    Inițiativa s-a născut în urmă cu doi ani. Având în vedere că
    expoziția permanentă a muzeului era închisă de câțiva ani, de când instituția a
    intrat în reabilitare, ne-am gândit că ar fi binevenit acest spațiu dedicat
    artei contemporane. Dar a mai fost și alt motiv. Așa cum a spus în deschiderea
    expoziției directorul muzeului, Virgil Nițulescu, un muzeu de antropologie cum
    este Muzeul Naţional al Ţăranului Român din București nu se plasează la prea
    mare distanță de arta contemporană. MȚR nu este un spațiu în care se cercetează
    doar țăranul român; are o componentă de antropologie inclusiv urbană care face
    referire la București, este un muzeu foarte viu. De aceea nu este deloc
    întâmplător că s-a deschis acest spațiu care va găzdui expoziții de artă
    contemporană, mie mi se pare atât de necesar. Și este foarte bine că s-a
    întâmplat acum, chiar dacă suntem afectați de pandemie. Mă bucură existența
    acestui parteneriat cultural între mine și MȚR, propunerea mea este de a
    stimula un pic spațiul artistic în București, mai ales că nu beneficiem de
    foarte multe spații. Din păcate, galeriile sunt relative puține și adevărul
    este că ne străduim cu toții să găsim soluții.


    Expoziţia
    de deschidere propune trei artişti care lucrează şi trăiesc în Bucureşti:
    Olimpiu Bandalac, Raluca Ilaria Demetrescu şi Giuliano Nardin. Ilina Schileru,
    curatoarea expoziției (Auto)ficţiuni, care a inaugurat noul spațiu dedicat
    creației contemporane, deschis la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

    În primul rând, toți cei trei artiști, Olimpiu Bandalac, Raluca Ilaria
    Demetrescu şi Giuliano Nardin sunt foarte cunoscuți. Olimpiu Bandalac este
    activ și s-a făcut remarcat din anii 80, a fost membru și co-fondator, împreună
    cu Teodor Graur, al Grupului Euroartist. Giuliano Nardin este un artist foarte
    activ, cu expoziții la H’art Gallery și la Universitatea de Arhitectură și
    Urbanism Ion Mincu, iar Raluca Ilaria Demetrescu este reprezentativă pentru un
    anumit sector al expresiei plastice. Dacă vorbim despre criteriile de selecție,
    evident, ne uităm în primul rând la cine sunt artiștii și la ce au făcut până
    acum, ce propun prin arta lor. Un aspect important pentru acest program este că
    unele dintre expoziții vor face apel și la patrimoniul muzeal. Urmărim și
    inițierea unui dialog între muzeu ca instituție și istoria lui și artiștii care
    vor expune în spațiul deschis artei contemporane la MȚR.






  • “Artă Plastică Contemporană din România” la Alba Iulia

    “Artă Plastică Contemporană din România” la Alba Iulia

    La Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia s-a deschis expoziția “Artă Plastică Contemporană din România”. Expoziția itinerantă face parte dintr-un proiect cultural înființat si coordonat de Ami Vasilescu, artist plastic din București. Prin acest proiect se dorește promovarea artei și a artiștilor români, atât în țară cât și peste hotare, și încurajarea de colaborări care să promoveze arta contemporană din România, dar și turismul autohton.



    Expun 49 de artiști, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România, dintre care 7 membri ai AFAPRR – Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare a UAP din România.



    În deschidere au vorbit Ami Vasilescu, dr. Doina Hendre Biro, curatorul expoziţiei, și Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului.



    Prima expoziție a proiectului s-a deschis în Marktrodach, Germania, în luna februarie 2020, a doua expoziție s-a deschis în luna martie 2020, la Galeria Fundația Ianza-Art Inter-Cultural din Petroșani, iar a treia a avut loc la Centrul Cultural Urban Casino din Cluj-Napoca, în iunie 2020.



    Proiectul este realizat sub egida Primăriilor Alba Iulia și Hunedoara, iar parteneri sunt Muzeul Național al Unirii Alba Iulia şi Uniunea Artiștilor Plastici din România.

  • Rijeka (Croaţia) şi Galway (Irlanda) sunt capitale culturale europene în 2020

    Rijeka (Croaţia) şi Galway (Irlanda) sunt capitale culturale europene în 2020

    Rijeka este prima capitală a culturii europene din Croaţia, iar acest lucru îi aduce o vizibilitate internațională, ce se extinde și în restul regiunii Balcanilor de Vest. Portul diversității este sloganul oraşului Rijeka, în calitate de capitală culturală, şi propune sute de proiecte realizate alături de 250 de parteneri din 40 de țări. Programul cultural din Rijeka se concentrează pe teme precum marea, munca, migraţia, identitatea, dar și pe probleme actuale din întreaga lume. În deschidere va fi prezent faimosul artist plastic din Rijeka, David Maljković, cu o serie de lucrări noi, inclusiv cu expoziția Strălucirea mării, urmată de un festival de muzică internaţională și gastronomie intitulat Porto Etno, iar pe litoral vor fi amplasate noi instalații permanente de artă contemporană. Festivitățile de deschidere vor avea loc în perioada 1-2 februarie.

    Galway este al treilea oraș din Irlanda care deține titlul de Capitală Europeană a Culturii (după Dublin în 1991 și Cork în 2005). Motto-ul programului cultural al oraşului Galway este Lasă-te cuprins de magie, şi propune explorarea unor teme locale legate de limbă, peisaj și migrație – cu o relevanță și rezonanță europeană și universală. Tema Să sperăm că plouă va folosi vremea din Galway ca sursă de creaţie, în timp ce alte accente vor fi puse pe sărbătorirea literaturii universale. De pildă, va fi interpretată cea mai veche epopee literară supraviețuitoare din lume, cea a lui Ghilgameş, şi vor fi citite pe plajele din oraş fragmente din Odiseea lui Homer. Galway 2020 va începe în 2 februarie, la începutul lui Imbolc – primul sezon celtic din calendarul antic, pre-creștin al Irlandei.

    Graţie titlului lor de Capitală Culturală Europeană, Rijeka și Galway vor valorifica întregul potențial al culturii lor pentru a ne îmbogăți experiența de viață și pentru a aduce comunitățile mai aproape – a apreciat vicepreședintele Comisiei Europene Margaritis Schinas.


  • Untitled post 590117

    Trecutul comunist al României este o temă care preocupă, azi, noile generații; ele cauta răspunsuri, adesa contradictorii, despre ”epoca Nicolae Ceaușescu”.



    “Cultura de masă în “Epoca de Aur” – Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” – Expoziție la Muzeul “Nicolae Minovici” care ne prilejuieste un scurt dialog cu istoricul de artă Cosmin Năsui, fondatorul platformei online pentru susținerea și promovarea artei contemporane românești www.modernism.ro




  • Feminismul în arta românească actuală

    Feminismul în arta românească actuală

    În ultima
    perioadă, în artele din România se ridică din ce în ce mai multe voci care
    vorbesc despre slaba atenţie acordată artistelor. Curentul feminismului se
    manifestă din ce în ce mai vizibil. Pornind de la dezbaterea organizată recent,
    Istorii şi naraţiuni. Despre feminism în România, care a reunit
    reprezentanţi din arhitectură, arte vizuale şi dans contemporan, discutăm
    despre feminism şi prezenţele feminine în aceste arte.


    Dezbaterea a fost
    organizată de Asociaţia 4Culture, în colaborare cu Ordinul Arhitecților din
    România (OAR) – Filiala București    , care a şi găzduit întâlnirea. Andreea
    Căpitănescu, coregrafă de dans contemporan şi manager cultural, directoarea
    artistică a Asociaţiei 4Culture, despre prezenţele feminine în artele
    performative actuale, în România: Cred că în general, cel puţin în
    domeniul dansului contemporan, coregrafii sunt mult mai prezenţi şi mai
    vizibili dintotdeauna, deşi numărul artistelor care finalizează studiile de
    coregrafie este mult mai mare. Cred că unul din motive este că în continuare
    cei care se află în poziţiile de conducere şi în poziţiile de decizie, atât în
    teatre, cât şi în instituţii importante sau evenimente importante sunt
    predominant bărbaţi. Este adevărat
    că, pe de altă parte, este şi mult mai dificil să te faci auzită şi prezentă ca
    femeie în domeniul artistic. În general, vorbim despre foarte multe
    sensibilităţi, orgolii, iar spaţiul feminin nu este întotdeauna pregătit pentru
    a intra într-o astfel de luptă. Iar prezenţele masculine sunt de foarte multe
    ori şi intimidante, şi destul de agresive. Mă refer aici la faptul că lucrăm,
    cel puţin în dans, încă foarte mult cu prezenţa corpului şi relaţia dintre
    artişti este una fizică.


    Dar există nume
    importante de femei care reuşesc să mişte lucrurile în arte, spune Andreea
    Căpitănescu: Există artiste şi curatoare cum am avut-o,
    de exemplu, invitată pe Valentina Iancu în cadrul dezbaterii pe care am
    organizat-o la Casa OAR. Ea a încercat, în poziţia în care s-a aflat pentru un
    timp la Muzeul Naţional de Artă al României, să promoveze artiste care au creat
    în România şi care nu erau cunoscute nici măcar celor care au absolvit
    facultatea sau celor care activează în omeniu, prin simplul fapt că au fost fie
    ignorate, fie asociate eronat unor demersuri politice ale începutului de secol
    20. Demersul ei, deşi am putea spune că a fost unul izolat, măcar a adus în
    atenţia publică o serie de artiste. A creat expoziţii, un album… Deci, a
    lăsat şi urme în spate. Mai există
    artiste şi curatoare feministe… Colaborez deja de câţiva ani cu Olivia Niţiş,
    care este o feministă asumată şi care, la rândul ei, încearcă să promoveze
    artiste. Există femei care predau studii de gen şi care scriu constant despre
    importanţa educării femeilor şi a accesului egal la educaţie în zone
    marginalizate, care luptă pentru drepturile femeii şi împotriva violenţei… Şi
    aici mă pot referi la Oana Băluţă, Mihaela Miroiu… Sunt foarte multe alte
    exemple de artiste, precum Marilena Preda-Sânc, care încearcă la rândul lor să
    formeze alţi oameni şi să aducă în atenţie unele aspecte mai puţin cunoscute.


    Valentina Iancu
    este specialistă în arte vizuale, activează în jurnalismul cultural şi se
    declară feministă. Vede conceptul de feminism ca fiind foarte legat de sensul
    iniţial, şi anume, o mişcare care crede că femeile trebuie să beneficieze de
    drepturi egale cu bărbaţii, dar există nuanţele în care fiecare interpretează
    şi apropie acest curent, conform principiilor şi ideologiilor personale. În România predomină un feminism neoliberal, adică un feminism pe care cercetătorii
    americani îl definesc ca feminism alb, care se ocupă în mod special de
    problemele femeilor majoritare şi tinde să ignore că există şi alte tipuri de
    experienţe. Pe scena artistică, tot acest tip de feminism academic se reflectă
    şi în creaţiile şi în acţiunile celor mai multe creatoare de la noi. Ceea ce mi
    se pare mie foarte interesant este că, recent, artistele tinere au reuşit să se
    grupeze într-o iniţiativă mai radicală şi să scoată o revistă care va fi
    lansată pe data de 1 decembrie. Este vorba de revista CUTRĂ, care încearcă să
    aducă în România pentru prima dată principiile feminismului intersecţional,
    adică principiile feminismului care îşi dă seama că o femeie are probleme
    diferite, în funcţie de comunitatea etnică sau sexuală din care face parte, îşi
    defineşte identitatea în funcţie şi de alte criterii, nu doar de genul feminin.


    În ceea ce
    priveşte prezenţele feminine în artele vizuale, situaţia este asemănătoare cu
    cea, să spunem, din zona regiei de teatru. Sunt foarte multe studente în
    universităţile de artă, dar, după absolvire, femeilor le este mult mai greu să
    debuteze în carieră, pentru că, spune Valentina Iancu, planează tot timpul deasupra capului lor suspiciunea că la un moment dat
    se vor lăsa de artă şi vor alege familia. Avem impresia că sunt
    mai multe artiste, dar, de fapt, nu le vedem în structurile unde există bani,
    în structurile unde există putere. Le vedem pe la periferie, cum se zbat
    efectiv să supravieţuiască pe scenă. În cazul generaţiilor consacrate, e mai
    pregnantă această problemă, pentru că vorbim de artişti care au ajuns la un
    anumit nivel al carierei la 60-70 de ani, şi artiste de vârstă cu ei, care au
    debutat în acelaşi timp, au lucrat cu aceeaşi intensitate, au expus cu aceeaşi
    periodicitate şi recunoaşterea nu este aceeaşi.


    Participantă şi
    ea la dezbaterea Istorii şi naraţiuni. Despre feminism în România,
    Raluca Vişinescu a urmat studii de specialitate în România şi Germania şi este
    de multă vreme o arhitectă foarte apreciată, premiată în 2018 la Anuala de
    Arhitectură Bucureşti. Despre prezenţele feminine spune că… Scad foarte mult după facultate şi mai ales în ceea ce înseamnă
    arhitectură construită, şantier. Rămân prezenţe feminine foarte valoroase şi
    multe în mediul academic, în lumea teoretică… La fel, în organizaţii care
    sunt foarte importante. De exemplu De-a Arhitectura fac o treabă nemaipomenit
    de bună şi acolo sunt mai ales femei care au iniţiat şi se ocupă de activităţi.
    Şi e foarte important ce fac. Până la urmă, arhitectura nu este doar
    construită. E, în egală măsură, şi parte teoretică, şi parte de acţiuni, şi
    parte de management, şi parte de povestit lumii. Din perspectiva Ralucăi
    Vişinescu, demersurile feministe nu prea există în domeniul arhitecturii,
    pentru că, în momentul în care ajungi să practici, nu simţi diferenţa.



    Aşadar, nu există o
    concluzie generală. Totuşi, citând-o pe Andreea Căpitănescu, manager cultural
    şi profesionistă în dansul contemporan, nu
    suntem o societate deschisă spre astfel de discuţii şi dezbateri. În general,
    bărbaţii din domeniul cultural zâmbesc uşor în colţul gurii în momentul în care
    află despre evenimente dedicate unor subiecte precum feminismul. Le văd încă,
    din păcate, ca pe nişte subiecte uşor frivole    .

  • ARCUB continuă seria de expoziții de artă contemporană și recentă și în 2017

    ARCUB continuă seria de expoziții de artă contemporană și recentă și în 2017

    ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București continuă și anul acesta să aducă în atenția publicului
    bucureștean opere valoroase de artă, prin Programul
    Expozițional ARCUB 2017. Anul trecut, ARCUB s-a poziționat rapid ca unul
    dintre cele mai importante spații expoziționale de artă contemporană și recentă
    din Capitală dar și din țară, prin cele opt expoziții majore organizate (Tzara. Dada. Etc., Istorii MonuMentale, 30,
    New Artists, Constantin Brâncuși: omul și lucrurile, Memory Leaks, Fostul
    Viitor, Drumeț în calea artei: Daniel Ștefănică, colecționar). Anvergura,
    atât ca relevanță și dimensiune, cât și diversitatea expozițiilor organizate în
    2016 au atras un număr impresionant de vizitatori, de până la câteva mii de
    persoane la fiecare expoziție.




    Progamul Expozițional ARCUB va continua și în 2017 sub
    îndrumarea lui Alex Radu, care va invita curatori români și artiști pentru
    realizarea mai multor expoziții și a unei serii de conferințe – o nouă
    componentă a Programului Expozițional ARCUB 2017. Seria de conferințe se va
    numi Ce
    punem în ramă?, va avea loc lunar, în perioada februarie – noiembrie și
    va aborda diverse teme legate de artă, despre cum putem da substanță,
    consistență, profunzime, creativității de azi. Cu un caracter interdisciplinar,
    seria de conferințe va prezenta exemple inspiraționale coerente, integrate, din
    artă, design, arhitectură, cercertare științifică, exemple care să poată
    conduce audiența de la o privire superficială la una de profunzime în sensul și
    misiunea creației. Conferințele vor fi organizate în colaborare cu MARe (Muzeul
    de Artă Recentă), Aiurart și Unrest/Bucharest, de Ervin Kesler, Alex Radu și
    Silviu Pădurariu.




    Printre expozițiile pregătite pentru 2017 se numără Ucenicie
    printre arte: colecționarul Sorin Costina și arta românească a anilor 1970-1990, două expoziții solo show – Dumitru Gorzo și Robert Koteles, o expoziție de grup de artisti emergenți
    din – un dialog deschis între cupluri de emergenți fundamental diferiți ca
    tehnici, concepție și cultură, dar cu un fond istoric și social comun, o
    expoziție de grup – artiști de azi din România – o punere la aceeași masă a mai
    multor școli, voci și tendințe din arta contemporană românească, expoziția Aesthetics
    of Social Responsibility- un proiect care implică diverși specialiști din
    domenii culturale, creative, științifice sub aceeași umbrelă a dialogului,
    cercetării și documentării desenului uman
    și a modului în care ideologiile infulențează imaginea generală a orașului, a arhitecturii,
    a spațiului public și, inclusiv, a naturii.




    Programul complet al conferințelor și informații despre
    vernisajul expozițiilor vor fi anunțate pe site-ul www.arcub.ro.






    ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București cultivă
    identitatea culturală a Capitalei din 1996. Proiectele inițiate și desfășurate
    de ARCUB în anii de activitate au contribuit la diversificarea vieții culturale
    a orașului, precum și la înscrierea acestuia în rândul marilor capitale ale
    lumii. În 2015, ARCUB a demarat procesul de candidatură a orașului la titlul de
    Capitală Europeană a Culturii în 2021, reușind să aducă Bucureștiul în finala
    pentru titlul acordat de Comisia Europeană.


    ARCUB este organizatorul
    Festivalului internațional al luminii – Spotlight, Festivalului de muzică
    alternativă Sound & Vision, Festivalului Internaţional de Teatru de Stradă
    – B-FIT in the Street!, al singurului festival internaţional de jazz din
    Capitală, Bucharest Jazz Festival, al festivalului de muzică clasică, Bucharest
    Music Film Festival și al Zilelor Bucureștiului.




    Parteneri media: RFI România,
    Radio România Cultural, Radio România Internațional, mediaTRUST, orasulm.eu,
    4arte.ro, inoras.ro, ziarulmetropolis.ro, teatral.ro, orasulvechi.ro, iqool.ro,
    Yorick.ro, sub25.ro, Cărturești, Raftulcuidei.ro, Cinemagia, Pelipscani.ro.

  • Fabrica de pensule

    Fabrica de pensule


    În octombrie 2009, a luat naştere în Cluj un spaţiu cu totul aparte de artă contemporană, dedicat atât artelor vizuale, cât şi celor performative — Fabrica de pensule. Constituită în acelaşi timp ca o federaţie, Fabrica de pensule este primul proiect colectiv de o asemenea amploare din mediul cultural românesc şi care a devenit repede cunoscut în toată ţara. În perioada 2009 — 2011 au avut loc la Fabrica de pensule peste 40 de spectacole, 50 de expoziţii, 30 de ateliere şi 10 festivaluri.


    Despre apariţia acestui spaţiu am stat de vorbă cu Miki Branişte, directorul Asociaţiei ColectivA, parte a proiectului Fabrica de pensule : “E o iniţiativă comună, care reprezintă, practic, spuma societăţii civile axată pe acţiuni culturale din Cluj. Într-o vizită pe care vă propun să o faceţi la Cluj, veţi întâlni în Fabrica de pensule atât galerişti, cât şi sculptori, artişti care lucrează pe partea de video, instalaţii, performance sau pur şi simplu pictori. Pe de altă parte, veţi întâlni ONG-uri care creează spectacole fie de dans, fie de teatru sau organizează concerte. Suntem un grup foarte divers de oameni care îşi doreau un singur lucru la un anumit moment dat din viaţa lor şi cred că acest lucru ne-a făcut să ne unim şi să rămânem în continuare împreună. Majoritatea operatorilor culturali care sunt locatari ai Fabricii de pensule îşi căuta un spaţiu în anul 2009. Faptul că preţul chiriilor a scăzut destul de mult a fost un lucru care ne-a făcut să ne permitem să ne adunăm cu toţii la un loc şi să închiriem un spaţiu foarte mare, respectiv 3.000 de metri pătraţi”.


    “Fabrica de pensule” înseamnă 40 de artişti contemporani, 5 galerii de artă contemporană, 10 organizaţii culturale şi două săli de spectacol. Numele vine de la destinaţia iniţială a locului, care poate fi ghicită încă de cei care vizitează spaţiul. Managerul cultural Miki Branişte: “Am încercat să păstrăm cât mai multe lucruri care trimit către identitatea primară a spaţiului. Chiar când am venit noi în spaţiu am găsit mai multe panouri cu diverse tipuri de pensule care erau fabricate acolo şi inclusiv foarte multe panouri cu afişe legate de protecţia muncii. Le-am păstrat pe toate. Am şi făcut o expoziţie legată de tot ceea ce am găsit noi acolo. Vrem să arătăm un respect faţă de munca celor care au fost acolo înaintea noastră”.


    În perioadă de criză, se obţin destul de greu finanţări pentru activităţi culturale, în special pentru cele din sectorul independent. Felul în care supravieţuiesc financiar cei din Fabrica de pensule reprezintă un exemplu pentru noţiunile de comunitate, de solidaritate. Miki Branişte explică: “Toţi cei care locuim” în Fabrica de pensule prin proiectele noastre culturale aplicăm la diverse surse de finanţare. Aici mă refer mai mult la ONG-uri. Artiştii îşi vând lucrările lor, participă la târguri internaţionale, participă la licitaţii… Cred că un lucru foarte important de menţionat este că în luna iunie a anului trecut, mai mulţi colegi artişti din Fabrica de pensule au donat lucrările lor pentru o licitaţie care a avut loc la Casa de licitaţii Tajan din Paris. Lucrările lor s-au vândut, în total, cu 90 de mii de euro, bani care, ulterior, s-au întors în Fabrica de pensule şi au fost folosiţi pentru investiţii, pentru repararea unor spaţii, pentru căldura care costă foarte mult iarna. …. Scopul era să fie nişte bani care să ajute să se coaguleze mai bine comunitatea, să putem transforma nişte spaţii … Cred că această coabitare arte vizuale — arte performative este foarte benefică. Dacă în primii doi ani din viaţa Fabricii, viaţa financiară a acestui spaţiu a fost susţinută mai degrabă prin aplicaţiile făcute de ONG-urile locatare, anul trecut s-a simţit foarte mult importanţa artiştilor vizuali şi faptul că ei, prin donaţiile făcute la acea licitaţie, pot să contribuie foarte mult. Practic, ne ajutăm alternativ. Anul acesta va urma să existe o nouă licitaţie, cu aceeaşi Casă din Paris, pentru că şi organizatorii din Franţa au fost foarte mulţumiţi de ceea ce s-a întâmplat ulterior cu finanţarea primită şi s-au gândit că merită să ne ajute să ne păstrăm un nivel de acţiune care să reflecte importanţa oamenilor care sunt în Fabrică şi a proiectelor care sunt derulate acolo”.


    O parte din banii primiţi anul trecut în urma licitaţiei de la Paris a fost folosită pentru refacerea un spaţiu de socializare, care va fi şi o bibliotecă de artă, deschisă tuturor. Potrivit lui Miki Branişte, acest spaţiu-bibliotecă era visul mai multor artişti din Fabrică, de aceea îşi vor dona o parte din colecţia lor personală de reviste, albume, cărţi de teorie a artei…


    Artiştii şi operatorii culturali din Fabrica de pensule îşi raportează activitatea la comunitate, publicul fiind cel care le oferă motivaţia de a continua, de a investi într-un spaţiu devenit de referinţă pentru oraşul Cluj. De exemplu, printre proiectele derulate în această săptămână de şi la Fabrica de pensule, se numără un atelier de comunicare muzicală, în care participanţii au la dispoziţie tot felul de instrumente, mai cunoscute ori necunoscute, moderne sau străvechi; un spectacol work in progress”, FEED (me) BACK”, care se adaptează de fiecare dată la publicul prezent sau un atelier de percuţie, Your brain on drums” — potrivit organizatorilor, să baţi la tobe înseamnă să readuci creierul în bătaia inimii”, să te armonizezi cu propria fiinţă, cu propriul ritm”.