Radio România Internațional

Tag: Astra Film Festival

  • Autumn’s cultural festivals

    Autumn’s cultural festivals

    Theatre and documentary films are presently dominating Romania’s cultural life. Bucharest is seeing the National Theatre Festival (FNT) a cultural event at its 34th edition, which this year unfolds under the motto, “The Dramaturgy of Possible”. By 28 October, theatre goers have the opportunity of watching performances from a selection, which according to organizers, is meant to express ‘possible scenarios’. The edition’s formal selection comprises over 30 performances from Bucharest and abroad.

    Among these there are “The Anthology of Disappearance” written and directed by Radu Afrim; William Shakespeare’s ‘Twelfth Night’ directed by Andrei Serban; ‘Hedda Gabler’ of Henrik Ibsen, directed by Thomas Ostermeier. The event also brings together several theatre troupes from abroad, from countries like Germany, Ireland, Poland and Belgium.

    The event, a production of Romania’s Theatre Union, UNITER, is being funded by the Ministry of Culture.

    As of Sunday, the city of Sibiu, in central Romania, is hosting the International Documentary Film Festival Astra, also known as AFF. Over 100 documentaries are to be screened during the event, due to end on 27 October.

    The screenings are being made in several locations around the city such as cinema and theatre halls and the New Cinema Dome, built in the city’s Big Square; a state-of-the-art facility which offers special visual experiences, where viewers are becoming part of the artistic world, which they are also invited to explore.

    The festival’s awards are to be granted by a professional jury in four sections: “Central and Eastern Europe”, “Romania”, “Emerging Voices of the Documentary Film” and “Students Competition”. Young European Filmmakers are this year enjoying unique opportunities in the aforementioned festival. Eight projects by European film producers and directors are going to benefit special mentoring sessions by renowned professionals of the film industry.

    Students are also benefitting a special programme, DocStudent Hub, during which they will be attending workshops, master-classes and practical activities in the fields of art, production and distribution of documentary films. According to organizers, these activities also enjoy the participation of students and professors of prestigious universities in Prague, Zagreb, Vilnius, Bratislava, Zlin, Cluj Napoca and Bucharest.

    The International Documentary Film Festival, Astra, which was launched as a novel project in 1993, was one of the most important non-fiction film festivals in Europe included by the European Film Academy on the list of those, which can do direct nominations for the European Film Awards.

    (bill)

  • ‘Amar’, an award-winning documentary film at the Astra Film festival

    ‘Amar’, an award-winning documentary film at the Astra Film festival

    Last year, the New Perspective Award at the Astra Film Festival went to ‘Amar’, a documentary directed by Diana Gavra. The film has been in theaters since March 8th. With tenacity and courage, Diana Gavra built a relationship based on trust and intimacy with the protagonists, in a bid to get closer to a group of people for whom being pickpockets was, in their own words, a way of life. “With objectivity, without sensationalism, offering the heroes space to honestly express their complicated life, this film masterfully unravels the personality of the people behind stereotypes” says the statement of the jury of the Astra Film Festival.

     

    Amar Răducanu, a young man of Rroma origin and the central character of the film and filmmaker Diana Gavra met in 2021. Amar stole an envelope with money from Diana. Diana filed a complaint with the police, and, with the help of the CCTV camera, the thief was apprehended. Amar had just been released from prison where he had been detained also for theft. He asked Diana to accept his proposal to return all the money to avoid new charges pressed against him. Diana realized that, to be able to return the money, Amar would have had to steal again. She consented to drop the charges on one condition: Amar should let himself be filmed and become a character in her documentary film. Amar said yes and so the collaboration between the two began. When the filming began, Diana Gavra, a director, lawyer, and teacher at the National School of Political and Administrative Studies – SNSPA, also had a PhD degree in Roma integration, so she had documented the subject.

     

    Making the film was a challenge for her to push her limits and try to relate to a world that was unknown to her: “Through this film I intended to shed a different light on this world and to look at things from a human perspective. I wanted to see how these people are in reality, to be able to know their problems, their emotions, their experiences, their wishes and frustrations. I managed, in the course of a year, to capture baptisms, weddings, funerals, absolutely all that happened in Amar’s life, in his family’s life and in his circle of close friends and relatives. Of course, people like us do not interact with this environment at all. We live in parallel worlds, each in their own bubble, and we have the impression that everybody thinks the same, that we can understand each other, that our world is perfect. Our worlds, mine and Amar’s, overlap only in the event of a conflict. Just as happened in 2021, he stole money from me, I filed a complaint and everything would have ended with him being sent to prison. As a matter of fact, we do not know how these people live, and they do not know how we live. They don’t even know what other life perspectives they could have, because we ourselves didn’t even think that they could lead another life. That’s why I thought that through this film I would shed light on their world, and also on our world, raising issues including social responsibility issues. It is also clear from the film that Amar was born in Bucharest, right in the center of Bucharest, on Episcop Radu street, near Calea Moșilor, but he is completely illiterate. We have debates about functional illiteracy, and we are concerned that it is very widespread. But Amar doesn’t even know how to write his name. And I wonder, how is it possible for a child born in 1986, in the center of Bucharest, to be abandoned? It is true, his family did not send him to school, this was not their model of life, but what did society do for him? I think that the statistics should have mentioned that this child did not attend school. And the question is: do we have any responsibility towards these people? In the era of ChatGPT what possibilities Amar can have, since he can’t even write his name?” said director Diana Gavra.

     

    Amar tells the stories of people who come from underprivileged backgrounds, who had addictions and grew up on the streets. He also tells the story of people who got to know first-hand the systems, legislation and conditions of detention in different penitentiaries in Europe. Some can never be integrated, others ended up being integrated into the social systems of other countries, learned to write and read, have a social life, have a home and spend their time in a constructive manner. At the time he met Diana Gavra, Amar Răducanu was 35 years old and had served 13 years in prison for theft.

     

    Diana’s proposal to make him a movie character changed his life, says Amar: “You realize I’m out of this world, I really want out of the criminal world. I have a family, I have my children, I don’t want to go to prison anymore, because I’m fed up with it. I want to be better too, have my own house. And I liked Mrs. Diana Gavra’s proposal, I wanted to see what this world that I didn’t know was like. And I really like it. When we started filming it was more difficult because I wasn’t accustomed to the camera, but then I started to like it. And eventually it all turned out well, me and my colleagues started to understand how we should move in front of the camera.” said Amar Răducanu.

     

    The documentary ‘Amar’ is a Pintadera Film and Pro Omnia Cinema production made with the support of the National Center of Cinematography. The film’s director of photography is Marius Panduru, and the camera operators are by Rareș Dima, Lóránd Márton, Ștefan Comănescu, Alexandru Mavrodineanu, Gabriel Scoarță, Andrei Petrea, Radu Strîmbeanu. The editing was signed by Eugen Kelemen and Monica Pascu. (EN, LS)

  • Dokumentarfilm über Schriftstellerin Nora Iuga: „Kamera liebt die fabelhafte Erzählerin“

    Dokumentarfilm über Schriftstellerin Nora Iuga: „Kamera liebt die fabelhafte Erzählerin“





    Einer der von Publikum und Kritik gleicherma‎ßen geschätzten rumänischen Filme des vergangenen Jahres ist Warum hei‎ße ich Nora, wenn mein Himmel klar ist?“ — Regie und Buch: Carla-Maria Teaha. Das Dokumentarfilmdebüt der Schauspielerin und Radiojournalistin Carla-Maria Teaha zeigt die prominente Schriftstellerin und Übersetzerin Nora Iuga, die am 4. Januar 93 Jahre alt wurde. Der Titel des poetischen Porträts der grande dame de la littérature roumaine“, wie Nora Iuga oft genannt wurde, spielt auf die Ähnlichkeit zwischen dem Namen Nora“ und dem rumänischen Wort nor“ für Wolke“ an.



    Warum hei‎ße ich Nora, wenn mein Himmel klar ist?“ von Carla-Maria Teaha hatte seine Premiere 2023 auf dem Transilvania International Film Festival (TIFF) in Klausenburg und wurde auch bei weiteren Festivals wie Anonimul“ im Donaudelta und dem Astra Film Festival in Hermannstadt vorgeführt. Der Streifen ist ein bewegendes Porträt der charismatischen Schriftstellerin, die 1968 mit dem Gedichtband Vina nu e a mea“ debütierte (zu deutsch in etwa: Die Schuld ist nicht mein“) und als Lyrikerin bald danach Anerkennung fand. Ende der 1970er Jahre begann sie, deutsche Literatur ins Rumänische zu übersetzen, darunter Werke von E. T. A. Hoffmann und Ernst Jünger, Günter Grass’ Die Blechtrommel“ und Elfriede Jelineks Die Klavierspielerin“. Sie wurde vom rumänischen Schriftstellerverband mehrfach mit Preisen ausgezeichnet und ist bis heute immer noch aktiv. 2020 veröffentlichte sie einen autobiografischen Roman und zuletzt 2023 einen weiteren Gedichtband.



    Der über vier Jahre hinweg gedrehte Film zeigt die faszinierende Innenwelt von Nora Iuga mit ihrem junggebliebenen und ansteckenden Überschwang und die besondere Freundschaft zwischen ihr und der Regisseurin, die sie auf der Frankfurter Buchmesse begleitete. Im Gespräch mit unserer Redaktion eröffnete Carla-Maria Teaha, wie sie diesen Dokumentarfilm konzipiert hat und wie überrascht sie von der warmherzigen Rezeption ihres Filmporträts durch das Publikum war, darunter wohlgemerkt auch Menschen, die nicht viel mit Literatur am Hut haben.



    Ich hatte kein festes Drehbuch im Kopf, vor allem nicht für unsere Reise nach Frankfurt. Von Anfang an wollte ich einen offenen Dialog aufbauen, indem ich so frei wie möglich mit Nora sprach. Ausgehend von diesen einfachen ersten Gesprächen wollte ich Nora Iuga eine Art Geständnis entlocken, denn neben vielen anderen Eigenschaften ist sie eine fabelhafte Erzählerin, und die Kamera liebt sie. Deshalb hatte ich nicht einmal das Bedürfnis verspürt, andere Figuren einzuführen, die über sie sprechen würden. Da es mein erster Film ist und ich nicht viel Erfahrung in diesem Bereich hatte, habe ich mich sehr auf meine Intuition verlassen und mir gedacht, ich sollte Nora Iuga so zeigen, wie ich sie sehe, jene Nora, die durch meine Wahrnehmung vermittelt wird. Folglich beschloss ich, dass es ein Film über diese meine Nora Iuga werden sollte, auch wenn ich mit diesem Unterfangen scheitern würde. Letztendlich verlie‎ß ich mich auf die Chemie zwischen uns und auf die Eigenschaften, die mich an ihrer Persönlichkeit fesseln.



    Das Faszinierende ist, dass diese Herangehensweise gro‎ßen Anklang bei den Zuschauern fand. Und es stimmt: Irgendwo in meinem Hinterkopf hatte ich insgeheim gehofft, dass dies passieren würde, dass Nora Iugas Charme dieselbe Wirkung beim Publikum entfalten würde wie bei mir. Au‎ßerdem ist es ein Film, an dem ich hart gearbeitet habe. Ich war sehr zufrieden mit der Reaktion des Publikums, das den Film nach der ersten Vorführung vergangenes Jahr beim TIFF mit stehenden Ovationen gefeiert hat. Alle Zuschauer sind auch bei der Fragerunde geblieben, niemand ist gegangen. Und überhaupt hat diese starke Wirkung auch nach der Premiere nicht nachgelassen — ich habe erfahren, dass auch nach späteren Vorführungen die Leute im Kino blieben und applaudierten, selbst wenn es keine Vorstellungen in Anwesenheit des Filmteams waren. Darüber bin ich sehr froh, ich freue mich sehr, dass der Film die Menschen berührt. Ich hatte zwar erwartet, dass Nora Iugas Fans den Film sehen würden, ich bin aber überwältigt von der Tatsache, dass sich auch Menschen auf Anhieb in sie verlieben, die sie selbst oder ihre Literatur nicht kannten. Viele Leute haben mir gesagt, dass sie nach dem Kinobesuch ihre Bücher gekauft, Interviews mit ihr und generell Infos über sie im Internet gesucht haben. Es ist wunderbar, dass wir durch diesen Film Kinobesucher und Literaturliebhaber zusammenbringen konnten — diese beiden sonst eigenständigen Welten haben sich irgendwie getroffen, was ich gro‎ßartig finde.“



    Doch was sagt die Protagonistin selbst über den Dokumentarfilm, der sie porträtiert? Bevor sie zur Literatur fand, habe sie sich gewünscht, Schauspielerin zu werden, sagt Nora Iuga, folglich habe der Film von Carla-Maria Teaha ihr diesen Wunsch erfüllt.



    Es stimmt — ich wollte schon in der Zeit, als ich als Schülerin aufs Gymnasium ging, Schauspielerin werden. Ich wollte schon immer Schauspielerin werden, wahrscheinlich liegt das in meiner Familie, meine Eltern waren Künstler und auch meine Gro‎ßeltern waren künstlerisch tätig. Meine Mutter war Ballerina, mein Vater Violinist, meine Gro‎ßmutter Opernsängerin, mein Gro‎ßvater Theaterregisseur, also konnte ich mir nichts anderes vorstellen, als Schauspielerin zu werden. Ich habe immer davon geträumt, Schauspielerin zu werden, und das Lustige ist, dass ich auch dann nicht diesen Traum aufgegeben habe, als der gro‎ße Schauspieler Radu Beligan mich bei der Aufnahmeprüfung für die Theaterhochschule abgelehnt hat, weil er meinte, ich hätte keine gute Diktion. Ich glaube nicht, dass ich eine schlechte Sprechweise habe, das hat mir sonst niemand gesagt, aber heute kann ich Radu Beligan nur noch schwer widersprechen. Doch mit dem Film von Carla Maria-Teaha bin ich von Tag zu Tag mehr davon überzeugt, dass ein Wunder geschehen ist: Erst jetzt, nach einem ganzen Leben, habe ich mir einen so lang gehegten Traum erfüllt.“

  • Astra Film Festival, sărbătoarea filmului documentar

    Astra Film Festival, sărbătoarea filmului documentar

    În perioada 15-22 octombrie s-a desfășurat la Sibiu cea de-a 30-a ediție a
    celui mai longeviv festival de film din România, Astra Film Festival.

    Selecția
    de anul acesta a inclus peste 130 de filme provenind din 40 de țări, prezentate
    în cele patru secțiuni competiționale- Voci emergente ale documentarului,
    Europa Centrală și de Est, România și DocSchool- și într-o serie de programe
    speciale.

    Peste 75 de filme au fost prezentate în premieră națională la Astra
    și spectatorii prezenți la Sibiu au avut ocazia să vadă filme premiate la
    Sundance, Cannes, Berlinale sau IDFA.

    Ediția aniversară a festivalului s-a
    deschis cu proiecția filmului Întâlnindu-l pe Zelenski (work-in-progress).
    Co-regizat de laureatul premiului Emmy, André Singer și de regizorul și actorul
    Liev Schreiber, filmul urmărește povestea lui Volodimir Zelenski, de la
    copilăria petrecută în URSS până succesul pe care l-a avut în industria show business-ului,
    iar apoi în funcția de președinte al Ucrainei.

    Sara Budrala face parte din
    echipa Festivalului Internațional de Film Astra și ne-a vorbit despre două
    dintre secțiuni: România și Voci emergente ale documentarului.

    Eu
    am avut norocul să particip și la selecția acestor filme din secțiunea România,
    astfel că am putut să văd o mare varietate de filme care au fost produse anul
    acesta în țara noastră. Pot spune că, în urma vizionării lor, mi-am creat o
    imagine foarte vastă despre filmul documentar și despre cât de diferite pot fi
    viețile, destinele oamenilor care locuiesc în aceeași tară. Cred că una dintre
    cele mai mari calități a acestei selecții de film este că aduce în prim plan
    oameni pe care îi întâlnim destul de rar, oameni care nu sunt prezentați de
    obicei în toată complexitatea lor în media.

    Mă refer la personajele câtorva
    filme din această secțiune, hoți, oameni fără adăpost, oameni săraci,
    violatori, tot felul de personaje apar în această secțiune și este interesant
    să le descoperi viața. Iar filmele respective sunt realizate de autorii lor
    într-un mod original, sunt filme care invită la empatie și la o înțelegere mai
    profundă a acestor oameni. În ceea ce privește secțiunea Voci emergente ale
    documentarului, este una dintre cele mai inovatoare secțiuni și nu doar prin
    temele -să spunem- exotice pentru noi, cei din această parte a Europei, ci și
    prin felul în care sunt abordate, filmele respective depășind limbajul
    cinematografic convențional.

    De exemplu, unul dintre filmele din această
    secțiune este realizat exclusiv din capturi de ecran care provin dintr-un joc
    video, iar filmul respectiv se joacă cu limita foarte neclară dintre realitatea
    virtuală și realitatea familiară nouă. Am observant că mulți dintre regizorii
    prezenți în această secțiune au tendința de a întoarce camera spre ei înșiși
    sau spre familiile lor, în încercarea de a rezolva traume generaționale și de
    a-i înțelege pe cei apropiați.


    La
    secțiunea ‘România’, premiul pentru cel mai bun documentar a revenit peliculei
    Dulcele sărut al pământului, realizat de cineastul francez Gautier Gumpper.
    Este un film care spune povestea unui român care a ales să trăiască sub un pod
    din Strasbourg și care protestează într-un mod inedit la Curtea Europeană a
    Drepturilor Omului pentru nedreptatea care i s-a făcut în România. La secțiunea
    Europa Centrală și de Est, premiul pentru cel mai bun documentar a fost
    câștigat de filmul Vântul schimbării, realizat în orașul natal al lui Stalin
    din Georgia. Câștigătorul secțiunii Voci Emergente ale filmului documentar este
    pelicula Locul unde nimeni nu zice te iubesc, o incursiune într-o comunitate
    amerindiană din Columbia. Cel mai bun documentar studențesc a fost desemnat un
    film românesc – Dansez și eu la nunta părinților mei – realizat de Andreea
    Chiper.


  • October 22, 2023 UPDATE

    October 22, 2023 UPDATE

    Markup. The capping of the trade markup of basic foods will be extended by 90 days in Romania, starting November 1, according to a draft ordinance posted on the website of the Ministry of Agriculture, and other products will be added to the list. The list of foods with markups capped at no more than 20% will also include: minced meat, garlic, round grain rice, tomato broth, cake, margarine, yeast and cream. The draft shows that the Governments decision had a positive impact, and the extension of the application period is necessary because the winter period is coming, when households expenses with utilities increase, as well as the need for consumption during the winter holidays. The initial list included 14 basic products, including: white bread, eggs, cows milk, white wheat flour, sunflower oil, fresh chicken and pork.



    Alliance. In Bucharest, the National College of the Peoples Movement Party voted for the creation of a political alliance with the Save Romania Union (USR) and Forza Dreptei (the Force of the Rigth). The decision was taken unanimously, a party press release reads. The president of the party, Eugen Tomac, who was mandated to represent PMP in the relationship with the two parties, claims that a right-wing alliance is the only solution for Romania. Two days ago, the USR leader, Cătălin Drula, had stated that the negotiations for the formation of a right-wing pole with PMP and Forța Dreptei were at an advanced stage, and the objective was a joint list for next years European parliamentary elections.



    Hostage. A person having dual citizenship, Israeli and Romanian, residing in Israel, initially reported in the list of missing persons, is being held hostage in the Gaza Strip, the Ministry of Foreign Affairs in Bucharest has announced. According to the quoted source, until this moment, the Romanian Embassy in Tel Aviv and the Consulate General of Romania in Haifa have not received requests for consular support regarding the disappearance or death of other Romanian citizens in Israel and they maintain contact with the Israeli authorities. More than 200 foreign and dual-national Israeli hostages were kidnapped and taken to Gaza by Hamas fighters in the unprecedented attack on October 7 that sparked a war. The first release of hostages, confirmed by both sides, took place on Saturday. It is about two American women – mother and daughter, kidnapped while they were visiting the Nahal Oz kibbutz. Qatar, which negotiated the release of the two Israelis with dual citizenship, said it would continue negotiations with the Hamas organization until the release of the kidnapped civilians, regardless of nationality. For its part, Israel states that it will continue to pressure Hamas diplomatically and militarily to obtain the release of all hostages.



    Gaza. A second convoy with humanitarian aid entered the Gaza Strip on Sunday, through the Rafah crossing point, on the border with Egypt. It is aid for the Palestinian civilians there, affected by the Israeli blockade imposed after the Hamas attack on October 7. The United States announced late Saturday that it was increasing its military presence in the Middle East because of “recent escalations by Iran and its allied forces” in the region. A Terminal High Altitude Area Defense system (THAAD), as well as several batteries of Patriot surface-to-air missiles, will be deployed “across the region,” US Defense Secretary Lloyd Austin announced. The United States has also sent several ships, including aircraft carriers, to the Middle East in recent weeks. In another move, the Israeli army accused the Lebanese Hezbollah of trying to achieve a military escalation in the border area with the risk of drawing Lebanon into war, after new exchanges of fire between Israel and the Shiite group. The Gaza Peace Summit organized by Egypt ended on Saturday without a joint final statement from the 34 countries and international organizations that participated in the meeting. Instead, Israel criticized the meeting for not coming up with a direct condemnation of the Islamist group Hamas. All this time, the Israeli army has continued its preparations for a ground attack on the Gaza Strip, which it is now bombarding. About 4,400 Palestinians have lost their lives in the bombing of Gaza, after Hamas, which controls it, attacked Israel two weeks ago, killing 1,400 people, mostly civilians. According to the UN, the number of people who have fled their homes in Gaza due to Israeli attacks has now risen to 1.4 million, which is almost two-thirds of the 2.2 million people who live in the Palestinian enclave.



    Festival. The Astra Film Festival, the biggest international documentary film event in Romania, announced its winners last night. In the “Romania” section, the award for the best documentary went to the film “Earths Sweet Kiss”, made by the French filmmaker Gautier Gumpper. It is a film that tells the story of a Romanian who chose to live under a bridge in Strasbourg, a place he transformed into a beautiful and useful garden, while protesting in a unique way at the European Court of Human Rights for injustice against him in Romania. In the Central and Eastern Europe section, the award for the best documentary went to the film “The Northeast Winds” (Georgia), by Nikoloz Bezhanishvili, made in Stalins hometown in Georgia. The winner of the Emerging Voices of Documentary Film section is the film (France/Belgium) “Adieu Sauvage”, by Sergio Guataquira Sarmiento, a foray into the life of an Amerindian community in Colombia. And the best student documentary was designated a Romanian film – “Dancing at my parents wedding”, by Andreea Chiper. In this film, a young filmmaker watches a VHS tape from her parents wedding that took place 25 years ago, in an attempt to get to know her family better and also find herself.



    Theater. The 23rdNational Theater Festival continues in Bucharest. The event takes place until October 30 and offers the public 30 productions from Romania and three foreign shows. The selection was made from over 150 shows staged in the 2022-2023 season, produced by state and independent theaters. The program also includes debates, conferences, exhibitions, evocations, reading performances, creative workshops, presentations of cultural institutions and projects, meetings and dialogues with guest artists, online events, radio shows. During the festival there is also a book fair, a true marathon of releases and presentations of new publishing products in the field of performing arts, signed by important authors and published by various publishing houses in Romania and abroad. (MI)


  • October 22, 2023

    October 22, 2023

    Markup. In Romania, the capping of the trade markup of basic foods will be extended by 90 days, after November 1, according to a draft ordinance posted on the website of the Ministry of Agriculture, and other products will be added to the list. The list of foods with markups capped at no more than 20% will also include: minced meat, garlic, round grain rice, tomato broth, cake, margarine, yeast and cream. The draft shows that the Governments decision had a positive impact, and the extension of the application period is necessary because the winter period is coming, when households expenses with utilities increase, as well as the need for consumption during the winter holidays. The initial list included 14 basic products, including: white bread, eggs, cows milk, white wheat flour, sunflower oil, fresh chicken and pork.



    Hostage. A person having dual citizenship, Israeli and Romanian, residing in Israel, initially reported in the list of missing persons, is being held hostage in the Gaza Strip, the Ministry of Foreign Affairs in Bucharest has announced. According to the quoted source, until this moment, the Romanian Embassy in Tel Aviv and the Consulate General of Romania in Haifa have not received requests for consular support regarding the disappearance or death of other Romanian citizens in Israel and they maintain contact with the Israeli authorities. More than 200 foreign and dual-national Israeli hostages were kidnapped and taken to Gaza by Hamas fighters in the unprecedented attack on October 7 that sparked a war. The first release of hostages, confirmed by both sides, took place on Saturday. It is about two American women – mother and daughter, kidnapped while they were visiting the Nahal Oz kibbutz. Qatar, which negotiated the release of the two Israelis with dual citizenship, said it would continue negotiations with the Hamas organization until the release of the kidnapped civilians, regardless of nationality. For its part, Israel states that it will continue to pressure Hamas diplomatically and militarily to obtain the release of all hostages.



    Protests. On Saturday, protests related to the humanitarian situation in the Gaza Strip took place in the major capitals of the world. The largest demonstration in Europe took place in London, where approximately 100,000 people participated in a solidarity march with the Palestinians. In Germany, pro-Palestinian demonstrations took place in Dusseldorf, Cologne, Bielefeld and other cities. In Ireland, people took to the streets in Dublin in solidarity with those in the Gaza Strip and against Israels actions. In Romania, in Bucharest, a rally was held in support of the civilians stuck in Gaza. It took place under special security conditions and no incidents were recorded. In the United States there were also demonstrations demanding the stop of Israeli bombing.



    Military. The United States has announced that it is increasing its military presence in the Middle East because of “recent escalations by Iran and its allied forces” in the region. A Terminal High Altitude Area Defense system (THAAD), as well as several batteries of Patriot surface-to-air missiles, will be deployed “across the region,” US Defense Secretary Lloyd Austin has announced. The United States has also sent several ships, including aircraft carriers, to the Middle East in recent weeks. In another move, the Israeli army accused the Lebanese Hezbollah of trying to achieve a military escalation in the border area with the risk of drawing Lebanon into war, after new exchanges of fire between Israel and the Shiite group. The Gaza Peace Summit organized by Egypt ended on Saturday without a joint final statement from the 34 countries and international organizations that participated in the meeting. Instead, Israel criticized the meeting for not coming up with a direct condemnation of the Islamist group Hamas. All this time, the Israeli army has continued its preparations for the entry of troops into the Gaza Strip, which it is bombarding. About 4,400 Palestinians have lost their lives in the bombing of Gaza, after Hamas, which controls it, attacked Israel two weeks ago, killing 1,400 people, mostly civilians. According to the UN, the number of people who have fled their homes in Gaza due to Israeli attacks has now risen to 1.4 million, which is almost two-thirds of the 2.2 million people who live in the Palestinian enclave.



    Festival. The Astra Film Festival, the biggest international documentary film event in Romania, announced its winners last night. In the “Romania” section, the award for the best documentary went to the film “Earths Sweet Kiss”, made by the French filmmaker Gautier Gumpper. It is a film that tells the story of a Romanian who chose to live under a bridge in Strasbourg, a place he transformed into a beautiful and useful garden, while protesting in a unique way at the European Court of Human Rights for injustice against him in Romania. In the Central and Eastern Europe section, the award for the best documentary went to the film “The Northeast Winds” (Georgia), by Nikoloz Bezhanishvili, made in Stalins hometown in Georgia. The winner of the Emerging Voices of Documentary Film section is the film (France/Belgium) “Adieu Sauvage”, by Sergio Guataquira Sarmiento, a foray into the life of an Amerindian community in Colombia. And the best student documentary was designated a Romanian film – “Dancing at my parents wedding”, by Andreea Chiper. In this film, a young filmmaker watches a VHS tape from her parents wedding that took place 25 years ago, in an attempt to get to know her family better and also find herself.



    Theater. The 23rd National Theater Festival continues in Bucharest. The event takes place until October 30 and offers the public 30 productions from Romania and three foreign. The selection was made from over 150 shows staged in the 2022-2023 season, produced by state and independent theaters. The program also includes debates, conferences, exhibitions, reading performances, creative workshops, presentations of cultural institutions and projects, meetings and dialogues with guest artists, online events, radio shows. The festival also hosts a book fair, a true marathon of releases and presentations of new publishing products in the field of performing arts, signed by important authors and published by various publishing houses in Romania and abroad. (MI)

  • “Arsenie. Viața de apoi”, un road movie documentar de Alexandru Solomon

    “Arsenie. Viața de apoi”, un road movie documentar de Alexandru Solomon

    Lungmetrajul Arsenie. Viața de apoi, road movie documentar scris și
    regizat de Alexandru Solomon, inspirat de viața ieromonahului Arsenie Boca și
    de cultul din jurul acestuia, a ajuns recent pe marile ecrane din România. Arsenie. Viața de apoi a avut premiera
    internațională la Karlovy Vary (pelicula fiind inclusă în competiția Proxima
    a celei de-a 57-a ediții a prestigiosului eveniment) și va face parte și din
    selecția națională a Astra Film Festival în perioada 15 – 22 octombrie 2023.

    Proiectată în mai multe orașe din țară, pelicula a generat controverse și
    reacții aprinse. Două instituții publice au refuzat proiecția filmului regizat de
    Alexandru Solomon, iar Arhiepiscopia Sibiului a cerut organizatorilor Astra
    Film Festival ca proiecţia documentarului să fie interzisă. În replică, organizatorii
    Astra Film Festival au răspuns: Filmul
    documentar are această calitate unică: aduce în fața publicului probleme și
    dezbateri reale ale oamenilor, le expune și le propune spectatorilor să
    privească orice subiect din mai multe perspective.

    Un film documentar poartă
    amprenta valorilor împărtășite de către realizatorii lui și deseori atinge
    subiecte foarte sensibile față de care publicul poate să aibă reacții foarte
    diferite. Ceea ce e un câștig. Ne dorim cu toții o societate deschisă, cu
    oameni liberi din toate punctele de vedere.

    Filmul lui
    Alexandru Solomon merge pe urmele ieromonahului persecutat de regimul comunist,
    Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus în scenă. Pelerinii și regizorul refac
    presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Prin
    ochii credincioșilor, observați de un regizor sceptic, filmul surprinde cum se
    reflectă societatea românească în imaginea acestui om care urmează să fie
    canonizat.

    Alexandru Solomon: Mi se pare că fenomenul Arsenie Boca spune foarte mult despre felul în care
    funcționează în acest moment societatea românească. Este un fenomen, o
    construcție care s-a născut sub ochii noștri în ultimii 30 de ani. Și
    interesant este că foarte puțini monahi sau sfinți au avut așa o anvergură, o
    asemenea popularitate în secolul 21.

    Mă refer la acest cult care a luat tot mai
    mare amploare după moartea lui Arsenie Boca, în 1989. În această direcție a
    mers demersul meu, cum am mai spus, filmul nu este și nu își propune să fie o
    biografie.a lui Arsenie Boca chiar dacă reconstituie, câteva momente din viața
    lui.

    Acesta este și motivul pentru care am apelat la o formulă care este cumva
    la marginea ficțiunii, pentru că acest cult reprezintă o suită de straturi de
    ficționalizare, de legende, adăugate peste fapte reale. De fapt, nu mai poți
    deosebi ce e inventat de ce e fapt istoric. Și m-a interesat și aspectul ăsta
    de ficționalizare a unui personaj real și felul în care, până la urmă, legenda
    devine mai puternică decât istoria.



    Alexandru Solomon consideră că legenda părintelui Arsenie Boca umple,
    pentru mulți români, golul lăsat de deziluziile ultimelor decenii. Este, spune
    regizorul, un film despre felul în care se oglindește societatea românească în
    acest cult, în această construcție a unei figuri foarte populare, care oferă
    speranță și alinare în vremurile astea.

    Ceea ce am căutat eu
    să înțeleg, dincolo de influența Bisericii Ortodoxe în viața noastră, a tuturor,
    a fost baza populară a acestui tip de cult, a acestei gândiri, o gândire magică
    până la urmă, care se rupe de tradiția raționalistă, europeană. Și este vorba
    de un fenomen care nu e numai unul local, românesc. Până la urmă, dacă te uiți
    în toată lumea, există un soi de reviriment al gândiri magice, care se
    manifestă și în teoriile conspiraționiste din America, și în Turcia sau
    Polonia, și nu numai.

    Revenind la România, aici mi se pare foarte acută
    senzația asta de abandon social pe care o resimt categorii foarte largi de
    oameni, care găsesc alinare și speranță în zona asta, a credinței. Iar confuzia
    asta pe care o declar la finalul filmului este legată de constatarea mea că,
    oricât ai confrunta legendele cu faptele istorice, gândirea magică cu cea rațională,
    există între ele o barieră, un zid de netrecut. Oamenii ascultă argumentele
    raționale, citesc despre fapte, dar până la urmă asta nu le schimbă cu nimic
    convingerile. E un lucru pe care l-am înțeles făcând filmul și le respect
    oamenilor credința, evident că nu te poți atinge de credința oamenilor.

    Cred că
    e un drept al lor și dacă îi ajută e foarte bine, dar problema pe care o
    dezbate filmul este ce se întâmplă când această credință este speculată. Când
    această credință este speculată comercial, financiar, chiar și politic, și
    devine regulă generală impusă și celorlalți. Mai mult, un fel de canon pe care
    trebuie să-l respecți.



    Alexandru Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru
    lungmetraje documentare ca Marele jaf comunist (2004), Război pe calea
    undelor/ Cold Waves (2007), Kapitalism – reţeta noastră secretă (2010),
    România: Patru patrii (2015), și Ouăle lui Tarzan (2017). Începând cu anul
    2010, Alexandru Solomon predă la UNArte și este este președintele Asociației
    One World Romania. În 2016, a publicat monografia Reprezentări ale memoriei în
    filmul documentar.




  • Too Close, winner at the Astra Film Festival goes on the big screen

    Too Close, winner at the Astra Film Festival goes on the big screen

    As of May 16, the documentary film Apropierea/Too close, directed by Botond Püsök, strated being screened in Romanian cinemas. The film has won numerous international awards, including the Award for the best non-fiction film in the Emerging Voices of Documentary category of the 29th edition of the Astra Film Festival in Sibiu. The film, nominated for the 2023 GOPO Awards, tells the story of Andrea, who builds a new life for her two children on her own, after her ex-partner was sentenced to several years in prison for sexual abuse. However, most of the villagers openly support her ex-partner and his influential family and do not believe that the man committed the crime for which he was convicted, blaming Andrea and her daughter for making false accusations against him. When Andrea learns that the man will be released earlier, she is forced to fight against the mentality of the community which she is living in, so as to protect her children and to heal from the traumas of the past.



    In 2016, Botond Püsök participated in the Astra Film Festival and the DocuArt Festival with the documentary Angela, which received the best director award. Angela, the main character of the award-winning documentary in 2016, told the story of a young Roma woman who finally manages to save herself.



    We spoke to Botond Püsök about the topics he has tackled in his films so far, difficult, taboo subjects that are not talked about much: These topics which, most of the time, we choose not to talk about, are the homework, the topics that fascinate me the most. I am drawn to them also because there is this silence around them and this is a reason that prompts me to make the film, I try to understand why certain things cannot be talked about and why wed rather not discuss them. Trying to question these things led me to the reason for the trauma and the healing. It’s a theme that I’ve been dealing with for a few years already, I’ve made a few documentaries that talk about it. The struggle of the characters in my films – a struggle that defines us very strongly and knows no limits and censorship – inspired me a lot. When we experience such big traumas and feel that no one is by our side, that no one can help us, and that our only help remains ourselves, we end up discovering things we didn’t know about. That’s why, through these films that I make, I do not focus on the trauma itself, but more on the psychological healing process that the characters go through. If these themes or stories did not contain much light, then I could not tell them. That hope is probably what inspires me and I hope it inspires the audience as well.



    He has recently presented the documentary Too Close also within the One World Romania Documentary and Human Rights Film Festival. Moreover, the film directed by Botond Püsök brought back to the public attention the phenomenon of sexual abuse and violence against children and launched a nationwide awareness campaign. 3% of the teenagers in Romania admitted that they were victims of rape in 2019, according to a Save the Children study. Botond Püsök believes in the power of documentary and he also believes that it can become a platform for critical thinking and for encouraging civic action.



    Botond Püsök: This is why I make documentaries and I focused more on this genre, although I primarily studied fiction film. I believe that the documentary, although it has a smaller audience than the fiction film, can have a much stronger emotional impact. And if at the end of the screening the audience has the opportunity to talk and exchange opinions with the director and the film’s protagonists, the impact is even stronger. It’s incredible, it creates such an intense connection, and that’s another reason that drives me to continue making this kind of observational documentary. The statistics regarding sexual abuse and violence against children are very worrying, if we talk about the EU, Romania is at the top of the countries with the most such cases. That is why I think it is all the more important to address these topics. It is also our duty to take these stories forward, to be informed, not to pretend that these things are not happening and consider that it could not happen to us or those close to us. I think there are small steps that can be taken, there are solutions that can help us. If we speak up, if we break this culture of silence that surrounds this issue of abuse, especially abuse against minors, then we might be able to change something, I think.



    The film Too Close is produced by Irina Malcea through Luna Film (Romania), in co-production with Spot Productions (Hungary) and in association with RTL Hungary. (LS)

  • ”Apropierea”, documentar premiat la Astra Film Festival

    ”Apropierea”, documentar premiat la Astra Film Festival

    Din 16 mai intră în cinematografele românești documentarul “Apropierea/ “Too close, în regia lui Botond Püsök, film câștigător a numeroase premii internaționale, printre care Premiul pentru cel mai bun film de non-ficțiune la categoria Voci emergente ale documentarului în cadrul celei de-a 29-a ediții a festivalului de film Astra din Sibiu. Filmul, nominalizat la Premiile GOPO 2023, spune povestea Andreei, care construiește de una singură o viață nouă pentru cei doi copii ai ei, după ce fostul ei partener a fost condamnat la câțiva ani de închisoare pentru abuz sexual. Majoritatea sătenilor îi susțin însă deschis pe fostul ei partener și pe familia sa influentă și nu cred că bărbatul a comis fapta pentru care a fost condamnat, învinuindu-le pe Andrea și pe fiica ei că au lansat acuzații false împotriva lui. Când află că bărbatul va fi eliberat înainte de termen, Andrea este nevoită să lupte împotriva mentalității comunității în care trăiește, pentru a-și proteja copiii și a se vindeca de traumele trecutului.



    În 2016, Botond Püsök participa la Astra Film Festival și la Festivalul DocuArt cu documentarul Angela, film premiat pentru cea mai bună regie. Angela, personajul principal al documentarului premiat în 2016, spunea povestea unei tinere aparținând unei comunităti rome, care în final reușește să se salveze.


    Am vorbit cu Botond Püsök despre subiectele pe care le-a abordat până acum în filmele sale, subiecte grele, tabu, despre care se vorbește prea puțin.



    Aceste subiecte despre care, de cele mai multe ori, alegem să nu vorbim, sunt temele, subiectele care mă fascinează cel mai mult. Mă atrag și pentru că există această tăcere în jurul lor și acesta este un motiv care mă incită să fac filmul, încerc să înțeleg de ce nu se poate vorbi despre anumite lucruri și de ce mai degrabă alegem să nu le discutăm. Încercând să chestionez aceste lucruri am ajuns la motivul traumei și al vindecării. Este o temă pe care o abordez deja de câțiva ani, am făcut câteva documentare care vorbesc despre asta. Lupta pe care o duc personajele din filmele mele – luptă care ne definește foarte puternic și care nu cunoaște limitele și cenzura – m-a inspirat foarte tare. Când trăim traume atât de mari și simțim că nu ne este nimeni alături, că nimeni nu ne poate ajuta, și că singurul nostru ajutor rămânem noi înșine, ajungem să descoperim lucruri pe care nu le știam. De aceea eu, prin aceste filme pe care le fac, nu mă focusez pe traumă în sine, ci mai mult pe procesul psihologic de vindecare prin care trec personajele. Dacă aceste teme sau povești nu ar conține foarte multă lumină, atunci nu le-aș putea spune. Probabil această speranță este ceea ce mă inspiră pe mine și sper să inspire și audiența.



    Regizorul Botond Püsök a prezentat recent documentarul “Apropierea și în cadrul Festivalului de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania. Mai mult, filmul regizat de Botond Püsök a readus în discuție fenomenul abuzurilor sexuale și violenței asupra copiilor și a lansat o campanie de conștientizare la nivel național. În România, 3% din adolescenții din România au declarat că au fost victimele unui viol în 2019, conform unui studiu Salvați Copiii. Botond Püsök crede în puterea documentarului și consideră că acesta poate deveni o platformă pentru gândirea critică și încuraja acțiunea civică.



    Acesta este motivul pentru care fac documentar și m-am axat mai mult pe acest gen, deși am studiat în primul rând filmul de ficțiune. Cred că documentarul, deși are un public mai redus decât filmul de ficțiune, poate avea un impact emoțional mult mai puternic. Iar dacă la finalul proiecției publicul are ocazia să vorbească și să schimbe opinii cu regizorul și protagoniștii filmului, este cu atât mai puternic impactul. Este ceva incredibil, se creează o conexiune atât de intensă, și acesta este un alt motiv care mă determină să realizez în continuare acest gen de documentar observațional. Statisticile referitoare la abuzurile sexuale și violența asupra copiilor sunt foarte îngrijorătoare, dacă vorbim despre UE, România se află în topul țărilor cu cele mai multe astfel de cazuri. De aceea, cu atât mai mult consider că este important să abordăm aceste teme. De asemenea, este de datoria noastră să ducem aceste povești mai departe, să fim informați, nu să ne prefacem că aceste lucruri nu se întâmplă și să considerăm că nouă sau celor apropiați nu li s-ar putea întâmpla. Cred că există pași mici care pot fi făcuți, există soluții care ne pot ajuta. Dacă vorbim, dacă se rupe această cultură a tăcerii care înconjoară acest subiect al abuzului, mai ales abuzul împotriva minorilor, atunci poare reușim să schimbăm ceva, așa cred eu.



    Filmul Apropierea e produs de Irina Malcea prin Luna Film (România), în coproducție cu Spot Productions (Ungaria) și în asociere cu RTL Ungaria.



  • Retrospectivă a evenimentelor culturale din 2022

    Retrospectivă a evenimentelor culturale din 2022

    După doi ani în care pandemia a închis sălile de teatru și cinematografele,
    iar multe din evenimentele culturale au fost anulate sau organizate online,
    2022 a fost un an dens, bogat, cu multe evenimente culturale. Au fost reluate
    festivalurile de film și de teatru, au fost redeschise sălile de concerte și
    muzeele și au fost organizate cele două mari târguri de carte, Bookfest și
    Gaudeamus. Cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film
    Transilvania (17-26 iunie), s-a desfășurat la Cluj-Napoca sub sloganul Make
    Love, Not War! și a marcat un nou record în istoria evenimentului. Cele 200 de
    filme sosite din 55 de țări au adus în fața ecranelor de cinema un număr de peste
    100.000 de plătitori de bilete. Filmul Miracol, regizat de Bogdan George
    Apetri, cu Ioana Bugarin în rolul principal, a câștigat premiul pentru cel mai
    bun lungmetraj la secțiunea Zilele Filmului Românesc. Premiul Zilele Filmului
    Românesc pentru Debut i-a fost acordat Alinei Grigore, autoarea filmului Crai
    Nou, distins în 2021 cu Marele Premiu la San Sebastián. Cel mai votat film
    autohton la această ediție, Capra cu trei iezi, debutul lui Victor Canache, a
    fost distins cu Premiul Publicului pentru cel mai popular film românesc.


    Aproape 3000 de persoane au participat, la sfârșitul lunii mai, la
    proiecțiile celor peste 70 de filme ale Festivalului One World România, ajuns
    la cea de-a 15-a ediție. Pe lângă proiecțiile de film, Festivalul Internațional
    de Documentar și Drepturile Omului OWR a avut în program numeroase evenimente conexe,
    concerte, dezbateri, discuții cu cineaști și public. În colaborare cu DocuDays
    UA, evenimentul a adus în prim plan discuții despre responsabilitatea
    cinemaului în fața invaziei ruse. Ediția din acest an a adus aproape și
    societatea civilă: peste 20 de ONG-uri au adoptat filme și au susținut Q&A.


    La finalul ediției 2022 Astra Film Festival, desfășurată între 9 -16
    octombrie la Sibiu, a fost ales Cel mai bun film al Secţiunii România: documentarul
    Pocalul. Despre fii și fiice, de Cătălina Tesăr și Dana Bunescu. Motivația
    juriului: Pentru virtuozitatea stilistică, amploarea cercetării și profunzimea
    efortului antropologic. Pentru capacitatea de a crea o poveste dramatică și
    emoționantă despre familie și condiția femeii. Pentru explorarea valorilor unei
    culturi prinse între modernitate și tradiție. Tot la finalul Astra Film
    Festival, juriul Secțiunii Voci emergente a decis că cel mai bun film de non-ficțiune
    al acestei categorii este Apropierea (România, 2022), în regia lui Botond
    Püsök, Un film ce prezintă o eroină care se luptă să își țină familia unită,
    într-o viață aproape zdrobită de un stigmat pe care, în mod crud, nu poate
    evita să îl interiorizeze. Un film care folosește cele mai simple artificii
    cinematografice pentru a aduce pe ecran o poveste înfiorătoare de
    supraviețuire.


    Ediţia cu numărul 29 a Târgului de Carte GAUDEAMUS s-a desfășurat în
    perioada 7 – 11 decembrie, la București, în Complexul Expoziţional Romexpo. Cel
    mai citit târg de carte din România, organizat de radio-ul public, a revenit,
    după doi ani în care s-a
    desfășurat online, la formatul care l-a impus de
    aproape treizeci de ani. Peste 600 de evenimente editoriale s-au desfășurat la
    actuala ediție a Târgului de Carte Gaudeamus și 200 de participanți au oferit
    publicului o gamă extrem de variată de produse editoriale. În premieră, în
    incinta târgului au fost amenajate, împreună cu partenerii acestei ediții -
    Opera Comică pentru Copii și Asociația Versus – două spații dedicate
    activităților interactive pentru cei mai tineri vizitatorii. Concursul Național
    de Lectură Mircea Nedelciu, adresat liceenilor, care a reunit concurenți din
    întreaga țară, s-a desfășurat în acest an într-o formulă inedită, pe bază de
    eseuri transmise în format video. Tema concursului a fost Centenar Marin
    Preda. 100 de ani de la naștere.


  • Pauza Mare 20.04.2022

    Pauza Mare 20.04.2022

    Ioana Bugarin și Oana Bujgoi Giurgiu sunt invitatele Corinei Sabău la “Pauza Mare”. Ioana Bugarin, una dintre cele mai talentate actrițe ale noii generații, este nominalizată la două categorii ale premiilor Gopo, care se vor decerna pe 3 mai: Cea mai bună actriță într-un rol principal (pentru rolul Mia din “Mia își ratează răzbunarea”) și Cea mai bună actriță în rol secundar (pentru rolul Laura din filmul “Otto barbarul”). Documentarul Spioni de ocazie”, în regia Oanei Bujgoi Giurgiu, bazat pe fapte și mărturii reale care au marcat definitiv desfășurarea Celui de-al Doilea Război Mondial, prezentat în premieră la TIFF 2021 și premiat cu Mențiunea Specială a Juriului în cadrul Competiției Românești la Astra Film Festival Sibiu 2021, intră în cinema pe 29 aprilie.



  • Festivaluri de film în 2021

    Festivaluri de film în 2021

    Dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili ani pentru cinematografia monadială, marcând o pauză și în istoria Festivalului de Cannes, în 2021 festivalurile de film și-au reluat activitatea, cele mai multe fiind organizate în formă hibrid și au inclus în programul lor și premiere foarte așteptate.



    Ediția aniversară, de 20 de ani, a celui mai mare festival de film din România, Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF, s-a desfășurat la sfârșitul lunii iulie (23 iulie – 1 august). Au fost zece zile marcate de premiere absolute, zeci de proiecții sold-out, întâlniri cu cei peste 1.000 de invitați și un număr impresionant de spectatori. Peste 100.000 de iubitori de cinema au sărbătorit întoarcerea în sălile de cinema la împlinirea a 20 de ani de TIFF, transformând ediția din 2021 în cel mai amplu eveniment organizat la noi în țară de la începutul pandemiei. Peste 93.000 de plătitori de bilete au urmărit, în cele 17 locații în aer liber și în interior, selecția de 179 de filme venite din 47 de țări. Lor li s-au alăturat spectatorii prezenți la concertele, masterclass-urile, și întâlnirile cu profesioniștii din industrie, organizate cu intrare liberă – în total, peste 100.000 de participanți. Întâlnirea cu dansatorul de origine ucraineană Sergei Polunin, invitatul special TIFF 2021, s-a aflat în topul celor mai atractive evenimente. România sălbatică (regia Dan Dinu, Cosmin Dumitrache), documentarul românesc prezentat în premieră absolută la TIFF 2021, este filmul care a obținut Premiul publicului și a înregistrat cel mai mare număr de spectatori la această ediție.



    Astra Film Festival s-a desfășurat în aer liber, în săli de cinema și online, în perioada 5-12 septembrie. Temele principale ale #AFF2021, Alerta de colaps climatic, Cupluri în ape tulburi, Procreare în noile coordonate, Moarte indecentă și Granițe, au avut în vedere unele dintre cele mai importante și mai profunde subiecte ale momentului. Festivalul Astra Film Sibiu, ajuns la cea de a 28-a ediție, a prezentat 200 de evenimente cinematografice, inclusiv programul special de vizionare de filme din bărci care plutesc pe lac, Bărcile de Salvare, care a prezentat proiecțiile unor filme realizate de jurnaliști de la Recorder. Pasionații de film documentar au avut ocazia să întâlnească un invitat foarte special, Gary Clarke, unul dintre cei mai apreciați directori de imagine din Marea Britanie, nominalizat la Premiile Emmy, care a susținut masterclass-ul, În Căutarea Realului: Etica Documetarului Dramatizat.



    Cel mai bun film al Secțiunii România a fost considerat Noi împotriva noastră, regia Andra Tarara, absolventă a programului de masterat Studii Vizuale și Societate, de la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (promoția 2018). Juriul a apreciat colaborarea dintre doi cineaști – Andra Tarara și Ion Tarara – aparținând unor generații diferite și modul în care cei doi au găsit calea comună de comunicare prin intermediul limbajului cinematografic. A fost apreciată de membrii juriului analiza emoționantă și onestă a relației autoarei cu tatăl ei și autenticitatea dialogului lor referitor la maladia care a afectat viețile amândurora.



    Cea de-a 14-a ediție a Festivalului de Film Documentar One World Romania (11-27 iunie) a abordat poziționarea femeii în fața și în spatele aparatului care i-a modelat și i-a deformat imaginea în mod dramatic, dar care i-a și folosit deseori drept instrument de eliberare: camera de filmat. Femeile au fost întotdeauna foarte prezente în selecțiile anilor precedenți, dar în 2021 organizatorii One World Romania au subliniat modul în care acestea au depășit statutul schematic în care le închid adesea narațiunile tradiționale și au reușit să-și formuleze propriile versiuni despre aceste subiecte, inspirate din experiența lor directă a inechității, marginalizării și subreprezentării. Ca în fiecare an, One World Romania și-a propus să facă și un tur de orizont al celor mai remarcabile eforturi din domeniul filmului documentar contemporan. Festivalul a inclus,de asemenea, secțiunile clasice dedicate justiției, imigranților și refugiaților din întreaga lume.


  • Evenimente cinematografice din 2020

    Evenimente cinematografice din 2020

    Din cauza pandemiei multe dintre evenimentele cinematografice
    programate în 2020 au fost anulate sau amânate, iar o parte dintre ele au avut
    loc într-un format hibrid sau exclusiv online. Și cinematografele au stat mai
    mult închise în 2020, astfel că puține dintre filmele realizate recent au avut
    șansa unei proiecții într-o sală de cinema. Au existat însă și evenimente care
    au avut loc fizic, adaptate de organizatori la condițiile de pandemie. Festivalul
    Internațional de Film Transilvania (TIFF) a fost primul festival de categoria A
    din Europa care a avut loc fizic în timpul pandemiei, între 31 iulie și 9
    august 2020. Ediția a 19-a a avut loc în condiții speciale, exclusiv în aer
    liber, în 14 locații din Cluj-Napoca și împrejurimi.

    Chiar și în condiții de
    siguranță sporită, cel mai mare eveniment din România dedicat filmului a atras
    un număr de 45.000 de participanți. Filmul Babyteeth: Prima iubire, debutul
    regizoarei australiene Shannon Murphy, a fost desemnat marele câștigător al
    celei de-a 19-a ediții TIFF și a fost recompensat cu Trofeul Transilvania ,pentru
    bucuria vieții spusă prin experiența trecerii noastre dincolo”. Premiul
    Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj i-a fost înmânat lui Radu
    Ciorniciuc, realizatorul documentarului Acasă. Premiul Zilelor Filmului
    Românesc pentru Debut i-a fost acordat filmului Urma, în regia lui Dorian
    Boguță, iar o mențiune specială i-a revenit filmului Ivana cea Groaznică,
    realizat de Ivana Mladenović, ,,pentru curajul de a expune un suflet rănit,
    într-un mod fermecător, tandru și profund personal”.


    Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile
    Omului One World Romania. care a beneficiat de sprijinul Institutului Cultural Român, s-a
    desfășurat între 21 și 30 august, în șapte spații din București dar și online.
    Cea de-a treisprezecea ediție a festivalului i-a fost dedicată omului fără o
    identitate clară în mentalul majorității – străinul, minoritarul, marginea: o
    persoană de etnie romă, o persoană homosexuală, o persoană săracă, un refugiat
    sau un imigrant. Secțiunea principală a ediției de anul acesta a festivalului,
    intitulată Habar n-ai tu cât te iubesc, i-a fost dedicată minorității rome. Pe
    lângă proiecțiile de film, pe parcursul celor zece zile de festival au avut loc
    dezbateri și evenimente inedite.


    Cineaștii și iubitorii de film documentar s-au bucurat și
    anul acesta de proiecțiile oferite în cadrul Astra Film Festival. Ediția 27 a
    festivalului s-a desfășurat în aer liber și online și a avut două părți: Astra
    Film Festival Open Air (4-13 septembrie) și Astra Film Festival Online (16-25
    octombrie). Formatul AFF 2020 a pus în prim plan măsurile de protecție necesare
    astfel că festivalul le-a oferit condiții de siguranță participanților. Premiul
    pentru Cel mai bun film, secțiunea Competiție România, a revenit producției
    Josefin&Florin (Ellen Fiske, Joanna Karlberg – Suedia, 2019). La aceeași
    categorie, Juriul a acordat și o Mențiune specială filmului Așteptați
    răspunsul operatorului (Pavel Cuzuioc, Austria, 2020). Premiul pentru Regie,
    secțiunea Competiție România, a fost adjudecat de Adrian Pîrvu și Helena
    Maksyom (Totul nu va fi bine, România Ucraina 2020), iar Andrei Dăscălescu
    (Tatăl nostru) a câștigat Premiul Publicului.



    Amânată cu trei luni în contextul măsurilor de
    restricție, siguranță și prevenție adoptate de autorități în această primăvară,
    cea de-a 14-a ediție a Galei Premiilor Gopo s-a desfășurat în aer liber, la
    sfârșitul lunii iunie, și a reunit aproximativ 500 de invitați, actori și
    cineaști, profesioniști ai industriei cinematografice și jurnaliști. Filmul La
    Gomera, scris și regizat de Corneliu Porumboiu și produs de Marcela Ursu și
    Patricia Poienaru (42 Km Film), și-a adjudecat 9 trofee din cele 13
    nominalizări: Premiul Gopo pentru Cel mai bun film, Cea mai bună regie, Cel mai
    bun scenariu, Cel mai bun montaj – Roxana Szel, Cea mai bună imagine – Tudor
    Mircea RSC, Cel mai bun actor într-un rol secundar – István Téglás, Cea mai
    bună actriță într-un rol secundar – Rodica Lazăr, Cel mai bun sunet – Andre
    Rigaut, Sophie Chiabaut, Niklas Skarp și Christian Holm, Cele mai bune decoruri
    – Simona Pădurețu. Două premii speciale pentru carierele lor deopotrivă
    excepționale și îndelungate au fost acordate scriitorului Radu Cosașu și
    monteuzei Cristina Ionescu.


  • Documentarul „Tatăl nostru” de Andrei Dăscălescu, Premiul Publicului la Astra Film Festival 2020

    Documentarul „Tatăl nostru” de Andrei Dăscălescu, Premiul Publicului la Astra Film Festival 2020

    Documentarul Tatăl nostru/Holy Father de Andrei Dăscălescu a câștigat Premiul Publicului la Astra Film Festival 2020, ediția Open Air (4 – 13 septembrie). Andrei Dăscălescu a debutat în documentar în 2008, cu “Constantin și Elena, film care îi are ca protagoniști pe bunicii săi, premiat la IDFA din Amsterdam cu First Appearance Award și la TIFF cu Premiul Zilelor Filmului Românesc. “Planeta Petrila (2016) este cel de-al doilea documentar al lui Andrei Dăscălescu și surprinde ultimele zile de activitate ale minei de cărbuni din Petrila și eforturile artistului Ion Barbu de a pune în valoare patrimoniul minei. Filmul a fost considerat Cel mai bun documentar la Premiile Gopo 2018 și a primit Premiul Publicului la TIFF.



    Despre cel mai recent documentar al său, Tatăl nostru, distins cu Premiului Special al Juriului la Sarajevo și cu Premiul Publicului la Astra Film Festival 2020, Andrei Dăscălescu spune că este cel mai personal. A început să filmeze în momentul în care el și iubita lui, Paula, au aflat că vor fi părinţi, dar documentarul nu se concentrează doar pe căutările sale de viitor tată, ci și pe relația cu tatăl său, devenit călugăr pe Muntele Athos.



    Andrei Dăscălescu : “Demersul acesta de a-l căuta pe tatăl meu și de a-i pune întrebări a fost unul destul de dificil din punct de vedere emoțional pentru mine. Și camera a acționat ca un scut, adică m-a făcut să fiu mai cumpătat, mai curajos, poate chiar mai inteligent în felul în care am abordat discuțiile cu tatăl meu. De asemenea, cred că cele opt luni de panică, de frică și de întrebări legate de ceea ce înseamnă să devii tată au trecut un pic mai ușor pentru că am documentat pașii. Dacă n-aș fi documentat, dacă n-aș fi filmat, cred că frica ar fi fost mai mare și aș fi gestionat întreaga perioadă mult mai greu. Să-mi caut tatăl, așa cum scrie în sinopsis, sună un pic romanțat. Noi am păstrat legătura, adică mai vorbeam la telefon din când în când, dar până la filmul ăsta nu l-am vizitat niciodată. Asta s-a întâmplat în premieră, odată cu prima filmare acolo. Adică de la prima întâlnire am fost cu camera și am încercat să aflu lucruri și în același timp să progresez cu proiectul de film documentar. În film sunt surprinse cele două vizite, așa cum au avut loc în realitate. La cea de-a doua vizită l-am găsit mult mai deschis, am reușit să comunicăm, să facem o excursie împreună și ne-am conectat mult mai bine. Lucrurile au evoluat, ceea ce pentru film este foarte important. Dacă stagnau, riscam ca personajul tatălui să pară unul negativ. Așa a ieșit un personaj rotund pe care ajungem, cred eu, să îl înțelegem pe parcursul filmului.



    Andrei Dăscălescu spune că pentru el un premiu al publicului înseamnă cea mai importantă recunoaștere și că de fiecare data când începe un nou proiect cinematografic are în minte publicul. Am făcut declarația asta gândindu-mă la alți regizori, pentru că sunt regizori din generația mea sau un pic mai mari care spun că fac filmele pentru ei, că nu le pasă de public. Eu pot să spun că îmi imaginez publicul și încerc să-mi imaginez cum va percepe emoțiiile pe care încerc să le transmit, structura filmului, și să fac în așa fel încât să funcționeze pentru public.



    Dacă ar fi să rezume experiența Tatăl nostru, Andrei Dăscălescu spune : Dacă ar fi să folosesc un singur cuvânt cred că acela este acceptare. Demersul de a-mi regăsi tatăl a pornit cu această intenție de a mă duce să-l iau la întrebări, poate chiar să-i reproșez alegerile pe care le-a făcut. Dar pe parcurs mi-am dat seama că putea face alegeri mult mai proaste și că fiecare om, până la urmă, are alegerile lui, iar situația mea nu e atât de negativă cum am văzut-o eu atâția ani. Și atunci, în rezumat, experiența acestui film ar însemna acceptare.



    Până la lansarea în cinematografele din România a documentarului său cel recent, Tatăl nostru/Holy Father, puteți găsi filmele lui Andrei Dăscălescu pe platformele Vimeo și You Tube.

  • Astra Film Festival Open Air

    Astra Film Festival Open Air

    Cineaștii și iubitorii de film documentar s-au bucurat și anul acesta de
    proiecțiile oferite în cadrul Astra Film Festival. Prima parte a ediției cu
    numarul 27 a festivalului s-a desfășurat în aer liber (4-13 septembrie) și a avut
    în prim plan măsurile de protecție necesare pentru ca festivalul să ofere
    condiții de siguranță pentru participanți. O a doua parte a evenimentului va
    avea loc între 16 și 25 octombrie și se va desfășura online.

    Într-o perioadă
    plină de incertitudini, un lucru a rămas mereu cert: Astra Film Festival va fi
    prezent și în acest an la întâlnirea cu publicul. Vă invit să începem toamna cu
    o sărbătoare a cinematografiei și să trecem împreună printr-o experiență unică,
    la fel de nouă pentru publicul nostru și pentru noi, organizatorii    , spune
    regizorul Dumitru Budrala, director fondator al festivalului, iar noi o
    ascultăm pe Adina Marin, care face parte de la primele ediții din echipa
    festivalului.

    Mi-am dat seama
    că noi am pășit într-o nouă epocă, mă refer în mod special la Astra Film
    Festival, dar și la alte multe evenimente care trebuie să se reinventeze. Noi
    am intrat în această aventură Astra Film Open Air fără să știm exact cum va fi
    pentru că erau foarte multe necunoscute și am intrat, metaforic vorbind, pe
    valurile incertitudinii. Vorbind despre valuri, aș aminti că ele au avut loc și
    în realitate, pentru că am debutat cu o secțiune în care spectatorii au urmărit
    filmele proiectate pe un ecran imens stând în bărci. Secțiunea s-a numit Cu Barca printre mori de vânt și totul s-a
    întâmplat în Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului, care oferă un background extraordinar
    pentru orice fel de eveniment, cu atât mai mult s-a potrivit cu conceptul
    nostru de festival.

    Putem spune că s-au întâlnit astrele la Astra, pentru că și
    vremea a ținut cu noi, și locurile au fost absolut minunate și uite că, dintr-o
    incertitudine, pentru că nu eram siguri că vom putea organiza evenimentul, a
    ieșit o ediție mai mult decât memorabilă. Aș menționa că n-am organizat proiecții numai în Muzeul Astra în aer
    liber, au fost două locații și în centrul istoric al Sibiului în care s-au
    văzut filme, locații care au atras foarte mulți spectatori. Astfel că dacă ar
    fi să trag o concluzie generală aș zice că s-au întâlnit la Astra Film dorința
    noastră a de rămâne prezenți în atenția publicului în ciuda condițiilor
    provocate de criza sanitară, dar și setea publicului de a vedea film de
    calitate. Publicul a fost extrem de numeros și toată lumea a fost receptivă la
    toată povestea cu păstrarea regulilor de siguranță, am avut niște voluntari extraordinari
    care au avut grijă ca toate regulile să se respecte.



    Premiul pentru Cel mai bun film, secțiunea Competiție
    România, din cadrul Astra Film Festival a revenit producției
    Josefin&Florin (Ellen Fiske, Joanna Karlberg – Suedia, 2019). La aceeași
    categorie, Juriul a acordat și o Mențiune specială filmului Așteptați
    răspunsul operatorului (Pavel Cuzuioc, Austria, 2020). Premiul pentru Regie,
    secțiunea Competiție România, a fost adjudecat de Adrian Pîrvu și Helena
    Maksyom (Totul nu va fi bine, România Ucraina 2020), iar Andrei Dăscălescu
    (Tatăl nostru) a câștigat Premiul Publicului. Gala de Decernare a Premiilor a
    avut loc pe spectaculoasa Scenă Lac din Muzeul Astra. Juriul Festivalului a
    fost alcătuit din Oana Giurgiu, Ștefan Dobroiu și Steve Rickinson, iar
    spectatorii au ales câștigătorul Premiului Publicului. După Gala de Decernare a
    Premiilor, peste 400 de cadre medicale din Sibiu au participat la o proiecție
    specială a filmului Transalpina, Drumul Regilor, de Dumitru Budrala, care a
    fost dedicată de Astra Film Festival 2020, în semn de mulțumire și prețuire
    pentru cei care se află în prima linie a luptei împotriva COVID-19.