În fiecare an, luna iunie ne aminteşte să
sărbătorim copii şi copilăria, prima zi fiind şi Ziua Copilului, menţionată
prima dată la Geneva, la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea
Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanţi din diferite ţări au
adoptat Declaraţia pentru Protecţia Copilului. După această conferinţă, multe
guverne au celebrat Ziua Copilului.
Şi cum într-un centru comunitar din
Bucureşti, bunăstatrea copiilor şi a părinţilor este un deziderat, ne-am
alăturat unei seri de ateliere pentru copii şi părinţi pentru a observa rezultatele. Melania Medeleanu, membru
fondator al centrului comunitar, ne-a întâmpinat:
Suntem la Centrul
Comunitar Zi de bine, care a fost deschis de la început special pentru
comunitatea ucraineană şi care de la 1 iunie şi-a deschis porţile şi pentru
comunitatea românească. Aşa că astăzi i-am întâmpinat pe câţiva copii şi pe
mamele lor. Dimineaţă devreme, am avut un
atelier cu gimnastică cu mame şi cu bebeluşi, au fost foarte simpatici şi nici
nu au fost foarte plângăcioşi. Iar acum sunt tobe, tobe africane. Mihai Axinte
bate la tobe, iar copiii sunt nerăbdători să pună şi ei mâna pe aceste tobiţe.
Este primul astfel de eveniment, pe de altă parte, pentru comunitatea
ucraineană suntem deja în a treia lună de funcţionare şi avem pentru ei cursuri
de limba română, de limba engleză, şedinţe de yoga penbtru mame, art-terapie
pentru copii sau lecţii de dans. Se întâlnesc de patru ori pe săptămână, de
dimineaţa până seara şi sunt până acum peste 500 de ucrainence şi copiii lor,
care au trecut pe la acest centru comunitar şi noi ne bucurăm foarte tare
pentru că îl simt ca pe un spaţiu prietenos, în care pot să fie pur şi simplu
împreună, să participe la ateliere, dacă simt nevoia, sau să plângă sau să
râdă, dacă simt nevoia.
Alexandra Axinte, organizator al
evenimentului Luni de bine, a completat:
Astăzi avem nişte ateliere. Este
ziua de luni, aşa că am zis să începem săptămâna cu bine, şi am numit-o Luni
de bine, la Centrul Comunitar Zi de bine. Şi pentru că vrem să sădim aici
seminţele unei comunităţi, am început cu copii şi părinţii lor. Am avut mai
multe ateliere de conectare. Mai întâi mame cu bebeluşi au făcut gimnastică şi
au dansat, de diminjeaţă. Apoi am avut Conectare prin emiţie şi am făcut harta
emoţiilor cu copii mai mari, de la 5-8 ani, iar acum, în fundal se aude un
atelier de tobe, în care ne conectăm cu toate vârstele: copii şi părinţi vor
bate împreună şi vor crea tot felul de ritmuri muzicale. Intenţia ete de a ne
conecta, de a găsi diverse căi de a ne aduna împreună, dincolo de cuvinte şi
prin mişcare şi prin muzică şi prin emoţie şi de a vedea exact de ce este
nevoie în acest moment, pentru a face ce este mai bun în acest Centru
comunitar.
Am întrebat-o pe Alexandra Axinte care a
fost feedback-ul zilei:
Mamele de dimineaţă au fost foarte entuzismate.
Pentru mame la început de drum, când au bebeluşii mici, e extraordinar să poată
să se întâlnească cu alte mame şi bebeluşii lor să socializeze, şi ele să mai
schimbe o vorbă. Chiar este o nevoie foarte mare! Apoi am avut un atelier de
emoţii în care mamele s-au relaxat separat de copii, au stat pe terasă, iar
copiii s-au zbenguit cu noi, iar acum, se aude, pare că lumea se distrează,
aplaudă, dă din picioare, până acum e de bine!
Alina Tofan, actriţă şi eco-performer,
ne-a împărtăşit experienţa avută aici:
Atelierul meu a fost de
Art-terapie. Am lucrat harta emoţiilor, un exerciţiu care le
antrenează copiilor atenţia asupra conturului corpului lor. Ei, fiind mici,
abia acum descoperă de fapt care sunt limitele spaţiale pe care ei le au prin
corp şi am lucrat foarte mult imaginativ, încercând să le antrenez
creativitatea şi spontaneitatea. Atelierul a fost adaptat nevoii fiecărui
copil, la fel şi cerinţele pentru ei. Astăzi, la atelierul meu au fost patru
copii. De obicei pot fi până la 12 copii, cumva cu cât sunt mai puţini
avantajul e al lor, pentru că atenţia este mai mult asupra fiecăruia dintre ei.
La fel de bine funcţionează şi când se lucrează în grupuri mai mari, pentru că
învaţă mai repede unii de la alţii. Un alt exerciţiu a fost să ne construim din
pungi de cadouri, pe care practic le reciclăm, câte un personaj, care să
vorbească despre copilul căruia îi aparţine, cel care l-a creat. Am lipit
împreună pene, practic am învăţat să lucrăm un pic împreună, să fim atenţi la
nevoile celor din jur, să ne inspirăm dacă vedem ceva care ne place. Apoi ne-am
prezentat: acolo intervine partea de creativitate, în limbaj, în cum ne
imaginăm personajul, povestea lui, cum reprezintă personajul copilul, care sunt
fricile sau preocupările. Şi e interesant să vezi cât de repede ies la iveală
multe lucruri, cum sunt lucruri cu care ei se coenctează, ce e valabil pentru
universul lor. E un exerciţiu foarte bun prin care ei capătă încredere unii în
alţii şi le e mai uşor când sunt activităţi de grup.
Alina Tofan a adăugat: Ce am observat a fost o disponibilitate foarte mare din partea lor. La
fiecare grup e diferit, deci ceea ce zic e valabil pentru copiii cu care am
lucrat astăzi, că îşi ştiu foarte bine limitele: ce vor, cum vor. Cred că încă
mai e loc pentru ei de a fi stimulaţi şi încurajaţi să exprime creativitatea pe
care o au. Am întâlnit nişte mici blocaje în exprimarea creativă, deşi ea
există la nivel de discurs, la nivel de intenţie, dar când era vorba de a fi
pusă în practică interveneau foarte multe limitări. Lucruri care m-au surprins, pentru că în alte grupuri
cu care am lucrat a fost exact invers: de obicei creativitatea funcţionează, nu
funcţionează limbajul, nu funcţionează ce îşi doresc să facă. Deci fiecare grup
are specificul lui, dar cred oricum că copiii de astăzi ştiu şi exprimă mult
mai multe lucruri şi viitorul arată bine cu ei!
Plini de bucurie să descoperim cât
entuziasm stârnesc astfel de iniţiative, ne-am bucurat şi noi de tobele
africane.
