Ca în fiecare an, Ziua
Culturii Române prilejuită de ziua naşterii poetului Mihai Eminescu, pe care
critica îl consideră cel mai important creator din istoria literaturii noastre,
a fost celebrată pe mai multe scene din România. Manifestarea găzduită de
Ateneul Român din Bucureşti a adus laolaltă personalităţi din domeniul culturii
şi personalităţi politice, care au pus în discuţie rolul culturii dincolo de
dimensiunea naţională. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, a
subliniat faptul că, în primul rând, cultura română este o cultură inclusă în
marea cultură europeană: Cultura naţională nu se poate imagina decât
în cadrul său universal. În cazul nostru, un cadru european, raport european cu
care această cultură a pulsat mereu, la care s-a raportat şi în ale cărui
curente s-a încadrat constant, cel puţin de la Renaştere încoace. În al doilea
rând, cultura naţională are şi o dimensiune istorică esenţială, fără de care ea
nu poate funcţiona, fără de care îşi pierde statutul şi se disipează în alte
culturi sau moare pur şi simplu odată cu poporul care a creat-o.
În acelaşi cuvând de
deschidere, Ioan-Aurel Pop a făcut referire la marile instituţii de cultură din
România, fără de care misiunea transmiterii operelor culturale către public nu
ar fi fost posibilă: De la Romantism încoace, curentele europene
devin tot mai numeroase, mai intense şi, unele dintre ele, tot mai excentrice,
dar şi-au găsit toate, pe rând, fără decalaje cronologice uneori, pandantele în
cultura românească. Sincronizarea civilizaţiei româneşti cu civilizaţia
occidentală, dincolo de marea chestiune a formelor fără fond, teoretizată atât
de frumos de Titu Maiorescu, s-a realizat mai întâi prin cultură. Creaţia
culturală de nivel european a fost însoţită de înfiinţarea unor instituţii de
cultură potrivite modernizării, de la biblioteci şi muzee, până la licee şi
universităţi, de la Asociaţia Transilvană pentru Literatura şi Cultura
Poporului Român, până la Academia Română. Însă funcţionarea bună a acestor
instituţii s-a realizat prin marele monument care este limba noastră. Această
limbă a jucat un rol de catalizator, de element coagulant, aşa cum se întâmplă
şi astăzi.
Preşedintele României, Klaus
Iohannis, a urcat pe scena Ateneului Român pentru a vorbi despre valori
culturale, amintind totodată de mari nume româneşti a căror creaţie culturală
s-a remarcat la nivel european: Atunci când vorbim despre cultura română, nu
putem să nu ne referim la rolul său esenţial în evoluţia spre modernitate a
ţării noastre. Acest proces a condus la afirmarea marilor valori ale
literaturii, muzicii şi artelor plastice româneşti pe firmamentul culturii
universale. Operele lui George Enescu, Constantin Brâncuşi, Eugen Ionesco, Emil
Cioran sau Tristan Tzara au demonstrat compatibilitatea dintre tradiţie şi
modernitate şi stau mărturie îngemănării culturii noastre cu spiritul european
şi cu valorile artistice internaţionale. Este lăudabil că noile generaţii de
creatori din literatură, film, arte plastice sau artele spectacolului au
capacitatea de a fructifica în continuare acest dialog dintre naţional şi
universal, cu rezultate excepţionale.
Bineînţeles, dimensiunea
naţională a culturii române se manifestă, ca în orice alt exemplu din istorie,
cu precădere prin limbă, care nu de puţine ori a reprezentat cel mai puternic instrument
al aspiraţiilor naţionale de ieri şi de astăzi. Klaus Iohannis: 2019, anul Sezonului Cultural România-Franţa, al Festivalului Enescu şi
al Festivalului Europalia, mari proiecte culturale internaţionale cărora le-am
acordat Înaltul Patronaj, constituie o oportunitate fără egal pentru
reafirmarea României drept un spaţiu al consacrării artistice. Celebrăm cultura
de ziua naşterii lui Mihai Eminescu şi pentru faptul că limba română a constituit,
începând cu veacul luminilor, argumentul şi temelia aspiraţiilor noastre la
unitate naţională şi la proges social. Înainte de fi concretizarea unei viziuni
politice şi de a se materializa ca rezultat al angajamentului popular, unitatea
naţională s-a înfăptuit prin limba română, pentru carte şi limbă.
Criticul literar Eugen
Simion, preşedintele Secţiei de
filologie şi literatură din cadrul Academiei Române, a susţinut o prelegere
intitulată Cultura, a câta putere în stat? Aceasta mi se pare a
fi adevărata putere a culturii: o armă care dă unui popor forţa de a
supravieţui în istorie. O armă tăcută, manifestată pe mari serii istorice,
pentru a asigua viitorul identităţii unei naţiuni, într-o istorie plină de
necunoscute. O cultură este o putere totuşi marginalizată, pusă mereu la
încercare, contestată uneori în identitatea ei şi în simbolurile ei. În fine,
un fenomen în luptă cu legile economiei de piaţă. Va rezista, va supravieţui,
va învinge cultura română, care a trecut prin atâtea? Câtă vreme va exista
limba română şi se vor ivi sau vor fi citiţi poeţi ca Eminescu, Arghezi, Blaga
şi, cu voia dumneavoastră, Nichita Stănescu, câtă vreme vor exista şi vor fi
citiţi istorici ca Nicolae Iorga, critici şi istorici literari ca Eugen
Lovinescu şi George Călinescu, cultura română va fi în continuare o mare putere
tăcută, secretă, va fi – o spun cu toată convingerea – diplomaţia noastră cea
mai fină şi cea mai penetrantă. Va rămâne forţa noastră de apărare cea mai bună
în istorie.
Foaierul Ateneului Român a
găzduit şi o expoziţie foto-documentară realizată de Biblioteca Academiei
Române, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române. Publicul a
putut vedea expus într-un spaţiu inedit unul dintre cele mai preţioase
manuscrise eminesciene din colecţiile Bibliotecii Academiei Române, Manuscrisul
2261, conţinând Legenda Luceafărului, dar şi ediţia facsimilată Manuscrisele
Mihai Eminescu, în 38 de volume. Proiectul
a fost realizat sub coordonarea academicianului Eugen Simion.
