Radio România Internațional

Tag: biografie

  • Sportivul săptămânii – Înotătorul Robert Glinţă

    Sportivul săptămânii – Înotătorul Robert Glinţă

    Săptămâna trecută a adus o nouă medalie nataţiei româneşti. Ea a fost obţinută de Robert Glinţă, la Campionatele Europene de înot în bazin scurt, care au avut loc la Glasgow, în Marea Britanie. Pentru această performanţă, Radio România Internaţional l‑a desemnat pe Robert Glinţă Sportivul Săptămânii.



    Românul s-a situat al treilea, vineri, în proba de 100 de metri spate. El trecuse de semifinale cu un timp de excepţie: 50 de secunde şi 13 sutimi. In finalǎ a înregistrat un timp mai slab cu 17 sutimi, dar suficient pentru a-i aduce medalia de bronz. Pe primul loc s-a situat rusul Kliment Kolesnikov, cu 49 de secunde şi 9 sutimi, urmat de germanul Christian Diener, cu 49 de secunde şi 94 de sutimi. Duminicǎ, în finala de la 50 de metri spate, Glinţǎ s-a aflat la doar 12 sutimi de secundǎ de o nouǎ medalie. I-a luat-o înainte irlandezul Shane Ryan. Primele douǎ locuri au fost ocupate tot de Kolesnikov şi Diener.



    Pentru Robert Glinţǎ, medalia de la Glasgow este a treia la o competiţie continentalǎ. Palmaresul lui mai cuprinde o medalie de bronz la Europenele în bazin scurt din 2017, de la Copenhaga, tot la 100 de metri spate, şi una de argint la Europenele în bazin olimpic din 2018, de la Glasgow, la 50 de metri spate.



    Robert Glinţă s-a născut la 18 aprilie 1997, la Piteşti. A început sportul încă de mic. S-a apucat mai întâi de karate, după care a trecut la nataţie. A bătut zeci de recorduri naţionale, atât la copii, cât şi la juniori şi seniori. A fost singurul înotător român care a ajuns în faza finalelor la Jocurile Olimpice de vară din 2016, de la Rio de Janeiro, unde cel mai bun rezultat al său a fost locul 8 în proba de 100 de metri spate, cu timpul de 53 de secunde şi 50 de sutimi.

  • Sportivul săptămânii – Înotătorul Robert Glinţă

    Sportivul săptămânii – Înotătorul Robert Glinţă

    Săptămâna trecută a adus o nouă medalie nataţiei româneşti. Ea a fost obţinută de Robert Glinţă, la Campionatele Europene de înot în bazin scurt, care au avut loc la Glasgow, în Marea Britanie. Pentru această performanţă, Radio România Internaţional l‑a desemnat pe Robert Glinţă Sportivul Săptămânii.



    Românul s-a situat al treilea, vineri, în proba de 100 de metri spate. El trecuse de semifinale cu un timp de excepţie: 50 de secunde şi 13 sutimi. In finalǎ a înregistrat un timp mai slab cu 17 sutimi, dar suficient pentru a-i aduce medalia de bronz. Pe primul loc s-a situat rusul Kliment Kolesnikov, cu 49 de secunde şi 9 sutimi, urmat de germanul Christian Diener, cu 49 de secunde şi 94 de sutimi. Duminicǎ, în finala de la 50 de metri spate, Glinţǎ s-a aflat la doar 12 sutimi de secundǎ de o nouǎ medalie. I-a luat-o înainte irlandezul Shane Ryan. Primele douǎ locuri au fost ocupate tot de Kolesnikov şi Diener.



    Pentru Robert Glinţǎ, medalia de la Glasgow este a treia la o competiţie continentalǎ. Palmaresul lui mai cuprinde o medalie de bronz la Europenele în bazin scurt din 2017, de la Copenhaga, tot la 100 de metri spate, şi una de argint la Europenele în bazin olimpic din 2018, de la Glasgow, la 50 de metri spate.



    Robert Glinţă s-a născut la 18 aprilie 1997, la Piteşti. A început sportul încă de mic. S-a apucat mai întâi de karate, după care a trecut la nataţie. A bătut zeci de recorduri naţionale, atât la copii, cât şi la juniori şi seniori. A fost singurul înotător român care a ajuns în faza finalelor la Jocurile Olimpice de vară din 2016, de la Rio de Janeiro, unde cel mai bun rezultat al său a fost locul 8 în proba de 100 de metri spate, cu timpul de 53 de secunde şi 50 de sutimi.

  • A murit actrița Tamara Buciuceanu-Botez

    A murit actrița Tamara Buciuceanu-Botez


    Actriţa Tamara Buciuceanu-Botez a decedat, marţi, la vârsta de 90 de ani, au anunțat reprezentanţii Spitalului Elias din București. Actriţa fusese internată pe 2 octombrie la Elias, pe fondul acutizării unor probleme cardiace mai vechi.



    Actriţa de teatru, film şi televiziune Tamara Buciuceanu-Botez, s-a născut la 10 august 1929, la Tighina, acum în Republica Moldova. Doamna comediei româneşti” a debutat în 1952, pe scena Teatrului Giuleşti, cu piesa Marfă din Makkar” și a continuat cu roluri în piesele Cei doi tineri din Verona”, Domnul Puntilla şi sluga sa Matt” sau Pălăria florentină” şi, nu în ultimul rând, Gaiţele”.



    Apoi, timp de opt ani este angajata Teatrului de Operetă, unde, în spectacole precum Contesa Maritza”, Văduva veselă” , Lăsaţi-mă să cânt” sau My fair Lady”, ori Voievodul ţiganilor”, îi putem admira şi calităţile vocale, pe lângă talentul scenic.



    A jucat în peste 25 de filme, precum Grăbeşte-te încet” (regia Geo Saizescu), Bocet vesel” (regia Mircea Moldovan), Primăvara bobocilor” (regia Mircea Moldovan) Ultimele zile ale verii”, De ce trag clopotele, Mitică?”, Sexy Harem Ada-Kaleh”, Nunta mută”, dar, cu siguranţă, apariţia sa în filmul Liceenii”, în 1987, (regia Nicolae Corjos), în rolul personajului Isoscel”, tiranica profă de mate, a rămas în memoria multor români.



    Tamara Buciuceanu-Botez a jucat și pe scenele marilor teatre ale capitalei – Odeon, Bulandra, Național, Teatrul de Comedie. A interpretat roluri memorabile în Coana Chirița” pe scena Teatrului Național din Iași şi în piesa Dimineață pierdută”, după Gabriela Adameșteanu, cu personajul Vicăi Delcă, la Teatrul L.S. Bulandra”.



    A avut o carieră strălucită şi în radio şi televiziune, fiind remarcabile cupletele sale din programele de Revelion, sau colaborările cu Teatrul Naţional de Televiziune şi cu Teatrul Naţional Radiofonic.



    Sursa: RADOR

  • Sportivul săptămânii – Jucătoarea de tenis de masă Bernadette Szőcs

    Sportivul săptămânii – Jucătoarea de tenis de masă Bernadette Szőcs

    România rămâne una dintre marile puteri ale Europei la tenis de masă feminin. Zilele trecute, la Nantes, în Franţa, reprezentativa tricoloră şi-a adjudecat al cincilea titlu european pe echipe din istorie, dupa cele câştigate în 1992, 2002, 2005 şi 2017. Este interesant faptul că, în condiţiile în care multe echipe de pe bătrânul continent şi-au procurat jucătoare asiatice pentru a-şi creşte valoarea, lotul României se bazează în continuare pe propria pepinieră, iar lucrurile merg… Acest lucru s-a văzut cel mai bine în finala Europenelor.



    Bernadette Szőcs a învins-o în primul meci pe Jieni Shao cu scorul de 3-2, revenind de la 1-2 la seturi. Al doilea punct a fost adus de Daniela Dodean Monteiro. Ea a dispus cu 3-2 de cea mai valoroasă jucătoare a echipei portugheze, Yu Fu, sportivă în vârsta de 41 de ani, medaliată cu aur, anul acesta, la Jocurile Europene de la Minsk.



    În ultimul meci, Elizabeta Samara, campioană europeană la individual în 2015, a trecut de singura componentă a lotului lusitan cu nume cu rezonanţă portugheză, Leila Oliveira, cu scorul de 3-0. Pentru a desemna Sportivul Săptămânii, am avut de ales între cele trei sportive care au câştigat meciul cu Portugalia. Ne-am oprit la Bernadette Szőcs, care este, în acest moment, cea mai bună jucătoare a echipei.



    Valoroasa noastră sportivă s-a născut la 5 martie 1995 la Târgu Mureş. S-a apucat de sport la vârsta de 8 ani. Rezultatele, la competiţiile de cadeţi şi juniori, au venit relativ repede. Bernadette a câştigat mai multe medalii la întrecerile europene şi mondiale şi a urcat rapid în clasamentelele internaţionale. În 2010, din cauza lipsei de susţinere financiară din partea conducătorilor sportului românesc, Bernadette Szőcs a vrut să se mute în Norvegia şi să evolueze pentru ţara scandinavă, dar demersul nu a fost dus până a capăt.



    În 2016, la Europenele de la Budapesta, a câştigat locul 3 la dublu mixt, alături de Ovidiu Ionescu. În 2017, la campionatele continentale din Luxemburg, a câştigat primul său titlu continental, cu echipa României. În 2018, la Montreux, în Elveţia, s-a impus la turneul European Top-16, competiţie rezervată celor mai bune jucătoare de pe continent. În acest moment ocupă locul 17 în ierarhia mondială. Următoarea româncă în acest clasament este Elizabeta Samara, situată pe locul 24.

  • Sportivul săptămânii – Pugilista Lăcrămioara Perijoc

    Sportivul săptămânii – Pugilista Lăcrămioara Perijoc

    Săptămâna trecută a fost plină de performanţe pentru sportul românesc. Cele mai multe satisfacţii ne-au venit din Austria. În apropiere de Linz, în orăşelul Ottensheim, au avut loc Campionatele Mondiale de canotaj. România a încheiat competiţia cu două medalii de argint, cucerite la dublu vâsle feminin de Nicoleta-Ancuţa Bodnar şi Simona Geanina Radiş şi la patru rame masculin de echipajul compus din Mihaiţă Vasile Ţigănescu, Mugurel Vasile Semciuc, Ştefan Constantin Berariu şi Cosmin Pascari. Şapte dintre echipajele României au obţinut calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokio.



    Principala performanţă românească individuală a săptămânii s-a înregistrat însă în Spania. La Campionatele Europene de box feminin de la Madrid, pugilista română Lăcrămioara Perijoc a cucerit medalia de aur la categoria 54 de kg. Ea a învins-o în finală, la puncte, cu 3-2, pe sportiva rusă Karina Tazabekova. România a participat cu şapte pugiliste la Europenele din Spania. La ediţia de anul trecut a întrecerilor continentale feminine, la Sofia, România a câştigat o medalie de bronz prin Steluţa Duţă, la categoria 48 de kg. Pentru aurul cucerit la Madrid, Radio România Internaţional a desemnat-o pe Lăcrămioara Perijoc Sportivul Săptămânii.



    Lăcrămioara Perijoc vine din nordul României. Potrivit site-ului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, ea s-a născut la 3 februarie 1994, în oraşul Siret din judeţul Suceava. Sportiva a fost descoperită de antrenorul Doru Iftime în 2010, pe când era elevă la Liceul de Informatică din Suceava. Este legitimată la CSA Steaua Bucureşti. În paralel cu boxul, ea a activat o vreme şi ca jucătoare de fotbal la echipa feminină Armonia Fălticeni, la nivelul Ligii 1. În lotul național care a boxat în Spania s-a aflat și Claudia Nechita, o altă fostă jucătoare de fotbal de la Fălticeni.

  • Sportivul săptămânii – Fotbalistul George Puşcaş

    Sportivul săptămânii – Fotbalistul George Puşcaş

    Atacantul român George Puşcaş a reuşit să marcheze două goluri, duminică, pentru noua sa echipă, Reading, învingătoare acasă cu 3-0 în faţa formaţiei Cardiff City, în etapa a 3-a a diviziei secunde a campionatului de fotbal al Angliei. Românul a deschis scorul în minutul 25, după o cursă de aproximativ 50 de metri, şi a majorat diferenţa un sfert de oră mai târziu. Puşcaş marcase marţi primul său gol pentru Reading, în meciul cu Wycombe Wanderers din Cupa Ligii engleze, câştigat cu 4-2 după loviturile de departajare. În urma acestor reuşite, Radio România Internaţional l-a desemnat Sportivul Săptămânii.



    George Puşcaş s-a născut pe 8 aprilie 1996 în oraşul Marghita, situat în judeţul Bihor, în nord-vestul României, în apropierea graniţei cu Ungaria. A început fotbalul în principalul oraş al judeţului Bihor, Oradea, la echipa locală Liberty. Acolo fost remarcat de căutătorii de talente ai clubului Internazionale Milano, iar gruparea italiană l-a achiziţionat pentru 600 de mii de euro. După un stagiu în echipa de juniori a clubului, conducerea lui Inter l-a adus la seniori, dar l-a ţinut mai mult pe banca de rezerve. A fost apoi împrumutat la Bari, cu care a fost la un pas de promovarea în Serie A. Clubul milanez l-a împrumutat apoi la Benevento, cu care Puşcaş a reuşit promovarea în prima ligă italiană.



    A revenit apoi în Serie B, fiind împrumutat la Novara. Internazionale a hotărât să-l transfere apoi la Palermo, în schimbul a peste 3 milioane de euro. După retrogradarea echipei siciliene în liga a patra, Inter l-a luat înapoi şi l-a transferat la formaţia engleză Reading pentru 8 milioane de euro plus două milioane bonus. A fost cel mai scump transfer făcut vreodată de Reading.

  • Sportivul săptămânii – Fotbalistul George Puşcaş

    Sportivul săptămânii – Fotbalistul George Puşcaş

    Atacantul român George Puşcaş a reuşit să marcheze două goluri, duminică, pentru noua sa echipă, Reading, învingătoare acasă cu 3-0 în faţa formaţiei Cardiff City, în etapa a 3-a a diviziei secunde a campionatului de fotbal al Angliei. Românul a deschis scorul în minutul 25, după o cursă de aproximativ 50 de metri, şi a majorat diferenţa un sfert de oră mai târziu. Puşcaş marcase marţi primul său gol pentru Reading, în meciul cu Wycombe Wanderers din Cupa Ligii engleze, câştigat cu 4-2 după loviturile de departajare. În urma acestor reuşite, Radio România Internaţional l-a desemnat Sportivul Săptămânii.



    George Puşcaş s-a născut pe 8 aprilie 1996 în oraşul Marghita, situat în judeţul Bihor, în nord-vestul României, în apropierea graniţei cu Ungaria. A început fotbalul în principalul oraş al judeţului Bihor, Oradea, la echipa locală Liberty. Acolo fost remarcat de căutătorii de talente ai clubului Internazionale Milano, iar gruparea italiană l-a achiziţionat pentru 600 de mii de euro. După un stagiu în echipa de juniori a clubului, conducerea lui Inter l-a adus la seniori, dar l-a ţinut mai mult pe banca de rezerve. A fost apoi împrumutat la Bari, cu care a fost la un pas de promovarea în Serie A. Clubul milanez l-a împrumutat apoi la Benevento, cu care Puşcaş a reuşit promovarea în prima ligă italiană.



    A revenit apoi în Serie B, fiind împrumutat la Novara. Internazionale a hotărât să-l transfere apoi la Palermo, în schimbul a peste 3 milioane de euro. După retrogradarea echipei siciliene în liga a patra, Inter l-a luat înapoi şi l-a transferat la formaţia engleză Reading pentru 8 milioane de euro plus două milioane bonus. A fost cel mai scump transfer făcut vreodată de Reading.

  • Sportivul săptămânii – Sabrera Bianca Pascu

    Sportivul săptămânii – Sabrera Bianca Pascu

    La Campionatele Mondiale de scrimă de la Budapesta, România a obţinut o singură medalie. Bianca Pascu a câştigat bronzul în proba individuală de sabie, motiv pentru care Radio România Internaţional a desemnat-o Sportivul Săptămânii.



    Bianca a învins-o în primul tur pe rusoaica Iana Egorian, cu 15-13. În turul secund a trecut tot de o rusoaică, Olga Nikitina, cu 15-7. În optimi, românca a învins-o pe sportiva indiană Devi Anandha, cu 15-14, iar în sferturi a dispus de sabrera americană Anne Elizabeth Stone, cu 15-13. Din păcate, Bianca Pascu ce a fost învinsă în semifinale de ucraineanca Olga Kharlan, cu scorul de 15-5.



    Kharlan, campioană olimpică în 2008 cu echipa, şi-a trecut în palmares al şaselea titlu mondial, respectiv al patrulea la individual, după ce a trecut în finala de la Budapesta de rusoaica Sofia Velikaia, cu 15-14. Cealaltă medalie de bronz din concurs i-a revenit grecoaicei Theodora Gkoutoura, învinsă de Velikaia în semifinale cu 15-11.



    Sportivă a clubului Dinamo Bucureşti, Bianca Pascu este pregătită de antrenorul Ioan Pop. S-a născut la 13 iunie 1988, la Braşov. Practică scrima de la vârsta de 10 ani. A obţinut primele sale rezultate de top în 2008, când a câştigat medalia de argint la individual şi pe echipe la Campionatul European pentru juniori de la Gent, din Belgia. În 2011, la Universiada de vară de la Shenzhen, din China, a câştigat medalia de argint. In 2017, la Europenele din Georgia, de la Tbilisi, a câştigat medalia de bronz. La sfârşitul perioadei competiţionale 2017 — 2018 ocupa locul 5 în ierarhia mondială. Acum, se situează pe locul 13, într-un clasament dominat de Olga Kharlan.

  • Sportivul săptămânii – Jucătorul de tenis de masă Ovidiu Ionescu

    Sportivul săptămânii – Jucătorul de tenis de masă Ovidiu Ionescu

    Tenisul de masă masculin din România se află în plin progres. Nu se ridică încă la nivelul celui feminin, dar rezultatele din ultima vreme se arată promiţătoare. În luna septembrie a anului trecut, Ovidiu Ionescu înregistra cea cea mai mare performanţă a tenisului de masă românesc la o competiţie europeană masculină din ultima jumătate de secol. El câştiga medalia de argint în proba masculină a Campionatelor Europene individuale din oraşul spaniol Alicante, egalând astfel performanţa realizată de Radu Negulescu, sportiv care a urcat, la Zagreb, în 1960, pe a doua treaptă a podiumului continental.



    Tot Ovidiu Ionescu a câştigat, alături de spaniolul Alvaro Robles, argintul în proba de dublu a Campionatelor Mondiale din aprilie, de la Budapesta. A fost singura medalie obţinută de România la campionatele lumii din Ungaria.



    În weekendul trecut, naţionala masculină de tenis de masă a României s-a calificat la Campionatele Europene care vor avea loc la Nantes, în Franţa în perioada 3-8 septembrie. La Bucureşti, tricolorii au câştigat Grupa 1 din faza a doua a preliminariilor. Sâmbătă, România a trecut de Lituania, cu 3 la 0, iar duminică a învins Serbia, cu 3 la 1. Din nou, Ovidiu Ionescu a câştigat toate partidele pe care le-a disputat, respectiv una în confruntarea cu Lituania şi două cu sârbii. În urma acestor rezultate, Radio România Internaţional l-a desemnat pe Ovidiu Ionescu Sportivul Săptămânii.



    Ovidiu Ionescu s-a născut la Buzău, în ziua de 28 iunie 1989. Este legitimat în Germania, la Post SV Mühlhausen. Până la cele două medalii de argint amintite anterior, cea mai valoroasă performanţă din cariera sa fusese bronzul european obţinut la dublu mixt, în 2016, la Budapesta, alături de Bernadette Szőcs.

  • Regele Carol al II-lea şi Elena Lupescu

    Regele Carol al II-lea şi Elena Lupescu

    Rege al
    României între 1930 și 1940, Carol al II-lea este și în prezent un personaj
    istoric controversat. Pe de o parte, a inaugurat dictatura regală personală în
    1938, desființând partidele politice, și a fost nevoit să abdice în 1940, după
    ce, prin ultimatumuri succesive, România Mare s-a destrămat, Basarabia fiind
    cedată URSS și Ardealul Ungariei horthyste. Pe de altă parte, a fost un monarh
    care a încurajat dezvoltarea culturală și economică a țării. Dar aspectul
    biografiei sale care a suscitat cele mai multe clișee, bârfe și controverse
    rămâne relația sa sentimentală cu Elena Lupescu. Victimă a unor campanii de denigrare
    succesive – cea a guvernelor liberale din anii 1920, cea antisemită dusă de
    Garda de fier și, în fine, cea din timpul regimului comunist – e dificil de
    aflat azi cum era, în realitate, Elena Lupescu, rolul ei în politiva vremii și
    adevărata substanță a relației ei cu Carol al II-lea.

    Certe sunt anumite date.
    În 1925, princepele moștenitor Carol – fiul regelui Ferdinand și al reginei
    Maria – a renunțat la tron pentru a trăi la Paris, alături de amanta sa, Elena
    Lupescu, fiica unui farmacist evreu convertit la ortodoxie și fosta soție a
    unui ofițer pe nume Ion Tâmpeanu. Odată cu exilarea voluntară, a renunţat și la
    moștenirea tronului României care i-a revenit în 1927, după moartea regelui
    Ferdinand, fiului său minor, Mihai, conceput cu soția sa legitimă, principesa
    Elena a Greciei. Căsătoria aceasta a fost, de altfel, desfăcută de Curtea Supremă a României din cauza
    nepotrivirii și abandonarea domiciliului conjugal în 1925. Situația s-a
    schimbat, însă, cinci ani mai târziu când, reîntors în România, Carol și-a
    recuperat tronul, a trimis-o în exil pe fosta soție și a devenit regele Carol
    al II-lea.

    Spre deosebire de ruda sa britanică, Eduard al VIII-lea care a
    renunțat la domnie pentru a se căsători cu Wallis Simpson, o americană
    divorțată, Carol al II-lea a decis să conducă având-o lângă sine, chiar dacă în
    penumbră, pe Elena Lupescu. A fost începutul unei perioade pline de
    transformări pentru România: pe de o parte o dezvoltare culturală și economică
    fără precedent în istoria țării, pe de altă parte frământări și schimbări
    socio-politice, înflorirea extremismului de dreapta, dar și instaurarea
    dictaturii regale. În jurul regelui se coagulase un grup de favoriți, denumit
    de presa vremii camarilă și dominat, se pare, de Elena Lupescu. Ea a fost, de
    multe ori, țapul ispășitor – pe bună dreptate sau nu – al nemulțumirilor venite
    din toate direcțiile spectrului politic și nu numai.

    Dar care este adevărul din
    spatele campaniilor de denigrare din trecut și al clișeelor din prezent sub
    forma căreia ne-o reprezentăm pe Elena Lupescu, poreclită Duduia? Un răspuns
    încearcă să ofere o recentă apariție editorială – Regele și duduia. Carol II
    și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee – scrisă de Tatiana Niculescu și
    publicată la Humanitas. Cartea este o dublă biografie – a Elenei și a lui Carol
    -, dar mai ales, o biografie a relației lor care, la finalul lecturii, apare
    cititorilor ca o autentică și profundă poveste de dragoste. Mai mult de atât.
    Recitind scrisorile dintre cei doi, descoperind documente de epocă nestudiate
    până azi – cum ar fi foia matricolă a Elenei Lupescu – sau analizând modul în
    care cuplul acesta a fost supravegheat de poliție și servicii secrete cam peste
    tot pe unde se ducea, personalitatea celor doi se eliberează de clișee și se
    umanizează. Mai ales, duduia ne apare cu defectele și calitățile ei strict
    omenești, întâlnite și la alți semeni ai noștri.

    Alina Pavelescu, directoarea
    adjunctă a Arhivelor Naţionale din Bucureşti, şi-a format o părere despre
    aspectele mai puţine cunoscute din biografia Elenei Lupescu prezentate în
    carte. Alina Pavelescu. M-am amuzat citind că, la pension, Elena Lupescu excela
    la materia intuiție unde avea cele mai mari note. Tot așa m-am amuzat de
    limbajul, uneori, vulgar al scrisorilor de dragoste dintre cei doi și de
    platitudinile pe care și le comunicau. Foloseau apelative precum fetițo,
    Carolică sau maică și altele care acum amuză. Dar, se pare, că în felul
    ăsta, ei parodiau cu plăcere stilul personajelor lui Caragiale. Dar, până la
    urmă, faptul că ei au ales să-și exprime dragostea într-un stil neelaborat,
    le-a delegitimat sentimentele? Nu, deloc. Până la urmă, ceea ce se poate spune
    cu siguranță despre aceste două personaje este că fiecare dintre ele a fost
    omul vieții celuilalt. Această poveste de dragoste dintre regele Carol al
    II-lea și Elena Lupescu n-ar trebui citită neapărat într-o cheie politică. Mă
    îndoiesc că destinele României ar fi fost schimbate, dacă Elena Lupescu n-ar fi
    existat în viața lui Carol al II-lea și mă îndoiesc că el ar fi știut să fie un
    altfel de rege, dacă în viața lui n-ar fi existat Elena Lupescu


    În acelaşi timp, contradicţiile din personalitatea
    regelui Carol al II-lea se pot regăsi în mulţi reprezentanţi ai generaţiei
    tinere din perioada interbelică, mai ales la cei născuţi după 1900. Alina
    Pavelescu. Carol al II-lea este reprezentantul acelei
    generații de tineri afirmată după Primul Război Mondial, generația pe care
    Mircea Eliade a descris-o în presa epocii, o generație care a avut rătăcirile
    ei de extremă dreaptă, dar care a fost copilul Marelui Război. Generația asta a
    fost copilul unei traume istorice şi-și dorea s-o rupă cu tiparele lumii vechi.
    Or asta a făcut șu Carol al II-lea, într-o manieră foarte discutabilă. A rupt-o
    cu tiparele lumii vechi. A distrus și stabilitatea imaginii regalității, punând
    de multe ori în poziții extrem de fragile regalitatea românească și familia
    regală, iar pentru asta, nu e de lăudat. Dar există și o altă latură a
    caracterului său. Poate că, dacă n-ar fi fost rege, ar fi fost un persoană mai
    simpatică. Poate dacă nu și-ar fi legat numele de pierderea României mari, pe
    care părinții lui o patronaseră cu succes, n-ar fi fost un rege atât de
    lamentabil. Dar asta n-avem de unde să știm


    După ce a abdicat în 1940, Carol a plecat cu Elena
    Lupescu în exil, într-un lung periplu care i-a dus din Brazilia, în Mexic şi,
    în final, în Portugalia. S-au şi căsătorit în 1947 în Brazilia, dar s-au
    stabilit la Estoril, în Portugalia, unde fostul rege a şi murit în 1953. Soţia
    sa i-a supravieţuit până în 1977.

  • Sportivul săptămânii – Halterofila Elena Andrieş

    Sportivul săptămânii – Halterofila Elena Andrieş

    La Batumi, în Georgia, se desfăşoară, începând de sâmbăta trecută, Campionatele Europene de haltere pentru seniori. Competiţia aduce puncte în lupta pentru calificarea la Jocurile Olimpice de anul viitor, de la Tokio, astfel că ambiţia sportivilor este mare. Delegaţia României care a făcut deplasarea în Georgia cuprinde 14 sportivi. Obiectivul formulat înainte de plecare de Nicu Vlad, preşedintele Federaţiei române de specialitate, era obţinerea a două — trei medalii. Aşteptările au fost depăşite încă din prima zi, când au fost câştigate cinci medalii. Dintre acestea, trei au fost de aur, obţinute de de Elena Andrieş, la categoria 49 de kg, şi două de bronz, prin Cosmina Pană, la 45 de kg, la stilul aruncat, şi prin Cristian Marian Luca, la categoria 55 de kg, stilul smuls. Luni, acestora li s-a adăugat şi bronzul obţinut de Sorina Hulpan, la 59 de kg, stilul aruncat.



    În urma acestor rezultate, Radio România Internaţional a desemnat-o pe Elena Andrieş Sportivul Săptămânii.



    Să notăm că, la Batumi, ea s-a impus la stilul smuls după ce a ridicat 87 de kg. A fost urmată de Kristina Sobol, din Rusia, cu 85 de kg, şi de franţuzoaica Anais Michel, cu 79 de kg. La stilul aruncat, Andrieş a câştigat cu 103 kg, după ce a ratat ultima încercare, la 105. Pe locul secund s-a clasat italianca Giorgia Russo, tot cu 103 kg, pe locul al treilea încheind o altă reprezentantă a Franţei, Manon Lorentz, cu 99 de kg. În aceste condiţii, românca a terminat pe primul loc la total, cu 190 de kg, urmată de Sobol, cu 180, şi de Russo, cu 178 de kg.



    Elena Ramona Andrieş este din Galaţi. S-a născut la 21 septembrie 1994. In 2012, la Europenele din Turcia, s-a clasat a patra. La întrecerile continentale din anul următor a fost depistată pozitiv cu Stanazolol şi a fost suspendată până în 2015. A revenit apoi în competiţii şi, la Europenele de la Split, din 2017, a obţinut bronzul la stilul smuls şi la total. La competiţia continentală găzduită de România în 2018 a câştigat aurul peste tot: smuls, aruncat şi total. În aceste condiţii, evoluţia din Georgia a Elenei Andrieş confirmă dominaţia acesteia, la nivel european, asupra categoriei 49 de kilograme.

  • Sportivul săptămânii – Jucătorul de tenis de masă Ovidiu Ionescu

    Sportivul săptămânii – Jucătorul de tenis de masă Ovidiu Ionescu

    Duminică, tenisul de masă românesc a înregistrat cea mai mare performanţă a sa la o competiţie europeană masculină din ultima jumătate de secol. Ovidiu Ionescu a câştigat medalia de argint în proba masculină a Campionatelor Europene individuale din oraşul spaniol Alicante. El a egalat astfel performanţa realizată de Radu Negulescu, sportiv care a urcat, la Zagreb, în 1960, pe a doua treaptă a podiumului continental. Pentru rezultatul de la Alicante, Radio România Internaţional l-a desemnat pe Ovidiu Ionescu Sportivul Săptămânii.



    Prima sa victimă, în concursul eliminatoriu, a fost, joi, olandezul Ewout Oostwouder, de care a trecut cu 4-1. A urmat, vineri, victoria clară, tot cu 4-1, în faţa francezului Emmanuel Lebesson, campion european en titre. Sâmbătă, Ionescu a trecut, în optimile de finală, de danezul Jonathan Groth, al şaselea favorit, cu 4-2. A urmat, în sferturi, victoria cu 4-3 în faţa bielorusului Vladimir Samsonov, triplu campion european la simplu în 1998, 2003 şi 2005 şi vicecampion mondial în 1997.



    În semifinale, românul a trecut cu 4-2 de suedezul Kristian Karlsson, medaliat cu argint şi bronz la Europene în proba de dublu şi bronz la Mondiale cu echipa. A urmat finala cu germanul Timo Boll. Ionescu a început bine şi a câştigat primul set cu 11-6. A avut avantaj şi în al doilea set, dar Boll a revenit şi s-a impus cu 11-7. Germanul a reuşit apoi să ia şi următoarele seturi, câştigând al şaptelea său titlu european la simplu.



    Ovidiu Ionescu s-a născut la Buzău, în ziua de 28 iunie 1989. Este legitimat în Germania, la Post SV Mühlhausen. Mai are o medalie europeană în palmares, şi anume bronz la dublu mixt, în 2016, obţinută alături de Bernadette Szőcs.

  • O mare sportivă

    O mare sportivă

    Vestea frumoasă a săptămânii trecute este numirea Roxanei Mărăcineanu în funcţia de ministru al sporturilor în Guvernul francez. Acum, deja ştie toată lumea că noul ministru este de origine română, de fapt este născută în România, în Franţa ajungând la 9 ani.



    Povestea vieţii sale este emoţionantă. Tatăl noului ministru a fost angajat într-unul dintre contractele prin care România comunistă trimitea specialişti să lucreze în ţările maghrebiene. Familia Mărăcineanu revenea din Algeria, în 1984, când părinţii au luat decizia de a nu mai reveni în România lui Ceauşescu. Desigur, copilul, ministrul de astăzi, a resimţit cel mai dur acestă schimbare radicală.



    Treptat, lucrurile au intrat pe un făgaş normal astfel că Roxana Mărăcineanu a putut să se dedice sportului, aşa cum şi-a dorit mereu. În România începuse gimnastica, moda momemntului, inspirată de marea campioană Nadia Comăneci şi urmaşele sale. În România descoperise şi nataţia, căreia i s-a dedicat atunci când a ajuns în Franţa.



    A fost naturalizată în 1991 şi de atunci tricolorul sub care a concurat a fost cel francez. În 1998, la Perth, în Australia, devine prima campioană mondială la nataţie din Franţa şi numele său se impune în istorie. Este multiplă campioană a Franţei şi campioană a Europei, în diferite probe de nataţie. La Jocurile Olimpice de la Sydney, din anul 2000, a câştigat argintul pentru Franţa, fiind depăşită de o altă româncă, Diana Mocanu. Mărturiseşte că a plâns de emoţie când a auzit imnul României.



    Roxana Mărăcineanu s-a retras treptat din sport, mergând pe calea politicii. În 2010 a candidat şi a câştigat un loc de consilier regional. S-a implicat serios în mai multe programe menite să atragă tineretul în lumea sportului. În acest an, preşedintele Macron i-a cerut să participe la un program naţional de nataţie dedicat copiilor. La scurt timp, a fost numită în fruntea Ministerului Sporturilor, cea mai înaltă demnitate deţinută vreodată de un român în Franţa.



    Numirea sa s-a bucurat de o foarte bună primire în presa franceză, care a luat lucrurile în detaliu, cu seriozitate. Am fost chiar invitaţi să descoperim 10 lucruri pe care ar trebui să le ştim despre ministrul Mărăcineanu. Primul este, desigur, faptul că este o campioană. Faptul că vine din România este pe al doilea loc, fără a considera articolul ca fiind un clasament.



    Originea sa este, de fapt, povestea vieţii sale. A fost prezentată ca un exemplu de bună integrare a unui străin în societatea franceză, deşi nu i-a fost mereu uşor. Din toată inima mulţumeşte Franţei că i-a primit familia în lumea liberă şi a putut deveni cea care este astăzi. În acest context să amintim şi poziţia ministrului francez de origine română despre migraţie: Franţa ar putea fi mult mai primitoare. Lucrurile s-au schimbat mult. Cei care vin acum nu mai au şansa noastră de atunci”.



    Să mai aflăm că este comentatoare pentru emisiunile televizate de sport, că a făcut politică pentru partidul socialist, a vrut mereu să zboare în cosmos, nu a reuşit să pătrundă în conducerea forurilor sportive din Franţa şi a lansat un apel naţional ca tinerii şi copiii să înveţe să înoate, pe fondul unei creşteri alarmante a cazurilor de înec.



    Roxana Mărăcineanu, campioană şi ministru al Franţei, născută la Bucureşti acum 43 de ani, este o personalitate dedicată semenilor săi, într-un spirit deplin de sportivitate şi de iniţiativă. Spune lucrurilor pe nume, şi nu numai în franceză şi în română, ci şi în engleză şi germană, limbi studiate la facultate. Nu iartă făţărnicia, îşi aminteşte obstacolele absurde de care s-a lovit, chiar dacă este o campioană naţională şi nu ezită să accentueze faptul că datorează Franţei întreaga sa evoluţie. Se mândreşte că este româncă şi franţuzoaică în acelaşi timp şi îi stă foarte bine în ia românească în care apare, la un moment dat, într-o fotografie luminată de minunatul zâmbet al doamnei ministru al Sporturilor din Franţa, Roxana Mărăcineanu.

  • S-a stins din viață Neagu Djuvara

    S-a stins din viață Neagu Djuvara


    Neagu Djuvara s-a stins din viață, joi, la vârsta de 101 ani. Istoric, diplomat, filosof, jurnalist şi romancier, Neagu Djuvara a fost unul dintre ultimii reprezentanți ai boierilor din România, carcaterizar de eleganță, diplomație și prezența de spirit.


    Conform Radio România Cultural, Neagu Djuvara s-a născut la București într-o familie aristocrată de origine aromână, așezată în țările române la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a dat mulți oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu.



    Tatăl său, Marcel Djuvara, șef de promoție la Politehnica din Berlin-Charlottenburg în 1906, căpitan de geniu în armata română, a murit în cursul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Tinca Grădișteanu, mama sa, aparținea ultimei generații dintr-un neam de mari boieri munteni.


    Neagu Djuvara și-a făcut studiile la Paris, licențiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) și doctor în drept (Paris, 1940). A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie — noiembrie 1941), fiind rănit aproape de Odesa.



    Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, reprezentată de doamna Kollontai. Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii preiau și acest minister.



    Perioada exilului



    Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc (secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundației Universitare Carol I”).


    În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine și, concomitent, profesor de drept internațional și de istorie economică, la Universitatea din Niamey.


    Între timp, reluase studiile de filosofie la Sorbona. În mai 1972, obține doctoratul de stat (docența) la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei, sub conducerea cunoscutului sociolog și filozof Raymond Aron; mai târziu, obține și o diplomă a prestigiosului Institut național de limbi și civilizații orientale de la Paris (INALCO).



    Anii de după Revoluție



    Din 1984 este secretar general al Casei Românești de la Paris, până după decembrie 1989, când se întoarce în țară. Din 1991 în 1998 este profesor — asociat la Universitatea din București. E membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie N. Iorga” din București.



    Anii de după Revoluție au fost unii cu o intensă activitate literară pentru Neagu Djuvara. A fost unul dintre cei mai căutați și cei mai iubiți autori de carte din România. Amintim câteva din cele mai de succes voume publicate în ultimii 20 de ani, la editura Humanitas: “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, “De la Vlad Țepeș la Dracula vampirul”, “Există istorie adevărată?”, “Amintiri și povești mai deocheate”, “Ce-au fost boierii mari“ în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI–XX)”, “Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă”.



    În 2006, Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce. În 2010 a fost decorat de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. La 9 august 2016 istoricului Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler.


  • Sportivul săptămânii – Jucătoarea de tenis Mihaela Buzărnescu

    Sportivul săptămânii – Jucătoarea de tenis Mihaela Buzărnescu

    Performera săptămânii trecute a fost jucătoarea de tenis Mihaela Buzărnescu. Ea a ajuns până în finala turneului WTA de la Hobart, cel mai bun rezultat din cariera sa profesionistă de până acum. Pentru evoluţia de la Hobart, Radio România Internaţional a desemnat-o pe Mihaela Buzărnescu Sportivul Săptămânii.



    În turneul din Tasmania, dotat cu premii de 226.750 de dolari, Mihaela Buzărnescu a avut un parcurs de excepţie. A trecut, în primul tur, de favorita numărul 4, franţuzoaica Alizé Cornet, cu 6-2, 6-4. În optimile de finală, a învins-o pe Anna-Lena Friedsam, din Gemania, cu 7-5, 6-4. A urmat, în sferturi, jucătoarea americană Alison Riske, în faţa căreia Mihaela s-a impus cu 7-6, 6-1. În semifinale, românca s-a întâlnit cu favorita numărul cinci, ucraineanca Lesia Ţurenko, de care a trecut clar, cu 6-2, 6-2. În finală însă, Mihaela a fost învinsă de favorita numărul doi, belgianca Elise Mertens, în trei seturi: 6-1, 4-6, 6-3. Până la finala de la Hobart, cea mai bună performanţă a Mihaelei până acum într-un turneu WTA era calificarea în semifinale, la Linz, în Austria, în octombrie 2017.



    Mihaela Buzărnescu s-a născut în 1988 la Bucureşti. Este stângace şi a început tenisul profesionist în 2004, la 16 ani. Cea mai bună performanţă a sa, la juniori, a fost câştigarea Openului Statelor Unite la dublu feminin, în 2006, împreună cu o altă româncă, Raluca Olaru. Acum, la simplu, este a patra româncă din clasamentul mondial, în care ocupă locul 44, cel mai bun din carieră, după un salt, în ultima săptămână, de 13 poziţii. Simona Halep este lider, Sorana Cîrstea se află pe locul 36, iar Irina Begu pe 40.



    Luni, Mihaela Buzărnescu a fost prezentă, în premieră, pe tabloul principal la Australian Open. Ea a fost eliminată însă încă din primul tur de numărul doi mondial, daneza Caroline Wozniacki, după două seturi: 6-2, 6-3.