Radio România Internațional

Tag: Bors

  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post


    De la mijlocul lunii noiembrie şi până la Crăciun creşte ponderea mâncărurilor de bază de legume, pregătite în gospodăria tradiţională. Este postul Crăciunului şi, conform tradiţiei, sunt pregătite mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse lactate. Mâncărurile de cartofi, de fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea.



    Ciorbele de cartofi, de varză sau de rădăcinoase precum ţelină, pătrunjel, morcovi şi păstârnac, ciorbe acrite cu borş, sunt specifice perioadei postului Crăciunului. Mărunţite, tăiate în cubuleţe sau în rondele, legumele sunt puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată, aceasta trebuie spălată în apă rece, înainte de a fi tăiată în bucăţi mai mici. După ce legumele au fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, pus separat la fiert, timp de câteva minute sau din plic, care se pune direct în oala în care au fiert legumele. I se mai spune şi borş călugăresc, pentru că este un fel de bază în mănăstirile din România. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt. În cazul ciorbei la care punem numai varză murată, nu se mai foloseşte borşul. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de suc de roşii sau bulion.


    Prepararea nu este complicată, însă durează mai mult decât la borşul călugăresc deoarece se pun şi cotoarele de varză, care trebuie să fiarbă foarte bine. Varza trebuie spălată în apă rece, apoi tăiatăîn bucăţi mai mici, după care trebuie lăsată să fiarbă la foc mic, circa 2…3 ore. Tăiem cepele solzişori şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi una, două rădăcini de pătrunjel, tăiate mărunt şi turnăm suc de roşii sau punem una, două linguri de bulion. După aceea, mai lăsăm oala la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră înainte de a fi servită.



    O altă mâncare de post este cea de prune afumate, o alternativă la legume. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. După spălarea prunelor în apă caldă, acestea se pun la fiert în apă rece. Atunci când apa dă în clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final, într-o variantă mai puţin mănăstirească, adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.






  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post


    De la mijlocul lunii noiembrie şi până la Crăciun creşte ponderea mâncărurilor de bază de legume, pregătite în gospodăria tradiţională. Este postul Crăciunului şi, conform tradiţiei, sunt pregătite mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse lactate. Mâncărurile de cartofi, de fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea.



    Ciorbele de cartofi, de varză sau de rădăcinoase precum ţelină, pătrunjel, morcovi şi păstârnac, ciorbe acrite cu borş, sunt specifice perioadei postului Crăciunului. Mărunţite, tăiate în cubuleţe sau în rondele, legumele sunt puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată, aceasta trebuie spălată în apă rece, înainte de a fi tăiată în bucăţi mai mici. După ce legumele au fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, pus separat la fiert, timp de câteva minute sau din plic, care se pune direct în oala în care au fiert legumele. I se mai spune şi borş călugăresc, pentru că este un fel de bază în mănăstirile din România. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt. În cazul ciorbei la care punem numai varză murată, nu se mai foloseşte borşul. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de suc de roşii sau bulion.


    Prepararea nu este complicată, însă durează mai mult decât la borşul călugăresc deoarece se pun şi cotoarele de varză, care trebuie să fiarbă foarte bine. Varza trebuie spălată în apă rece, apoi tăiatăîn bucăţi mai mici, după care trebuie lăsată să fiarbă la foc mic, circa 2…3 ore. Tăiem cepele solzişori şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi una, două rădăcini de pătrunjel, tăiate mărunt şi turnăm suc de roşii sau punem una, două linguri de bulion. După aceea, mai lăsăm oala la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră înainte de a fi servită.



    O altă mâncare de post este cea de prune afumate, o alternativă la legume. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. După spălarea prunelor în apă caldă, acestea se pun la fiert în apă rece. Atunci când apa dă în clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final, într-o variantă mai puţin mănăstirească, adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.






  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua
    de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui
    când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală
    la alimentele de origine animală. Şi, pentru că la 25 martie este marcată
    Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin, vă propunem un
    meniu bazat pe peşte.


    O astfel de masă începe, desigur, cu
    un platou de aperitive.
    Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o
    specialitate care se obţine cu multă muncă, bucăţi de peşte marinat şi
    chifteluţe. Acestea se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Avem nevoie de un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de
    câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare.
    În unele variante se foloseşte piure de cartofi, în alte variante este de ajuns
    să punem miezul a două felii de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să
    punem o legătură de mărar. După ce a fost dezosată şi după ce a fost
    îndepărtată pielea, carnea de peşte trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta
    rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul,
    de asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le rostogolim prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.


    În continuare, poate fi servită o ciorbă de peşte, cu multe
    legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase precum morcovi, ţelină, ceapă şi
    cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei Dunării, este storceagul. Toate
    legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert împreună cu bucăţi de file de peşte
    într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se acreşte cu puţin oţet, cu borş sau
    cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de traditionala ciorbă de peşte, la storceag
    se adaugă la final, un gălbenuş de ou amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Ca fel principal, vă propunem rasolul
    de ştiucă sau de şalău. Pentru
    o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg,
    de 4 morcovi, de 8 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm
    legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi
    peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4
    bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi. După circa 20 de minute adăugăm
    peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim
    20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă
    peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe
    platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel,
    după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua
    de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui
    când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală
    la alimentele de origine animală. Şi, pentru că la 25 martie este marcată
    Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin, vă propunem un
    meniu bazat pe peşte.


    O astfel de masă începe, desigur, cu
    un platou de aperitive.
    Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o
    specialitate care se obţine cu multă muncă, bucăţi de peşte marinat şi
    chifteluţe. Acestea se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Avem nevoie de un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de
    câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare.
    În unele variante se foloseşte piure de cartofi, în alte variante este de ajuns
    să punem miezul a două felii de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să
    punem o legătură de mărar. După ce a fost dezosată şi după ce a fost
    îndepărtată pielea, carnea de peşte trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta
    rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul,
    de asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le rostogolim prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.


    În continuare, poate fi servită o ciorbă de peşte, cu multe
    legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase precum morcovi, ţelină, ceapă şi
    cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei Dunării, este storceagul. Toate
    legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert împreună cu bucăţi de file de peşte
    într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se acreşte cu puţin oţet, cu borş sau
    cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de traditionala ciorbă de peşte, la storceag
    se adaugă la final, un gălbenuş de ou amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Ca fel principal, vă propunem rasolul
    de ştiucă sau de şalău. Pentru
    o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg,
    de 4 morcovi, de 8 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm
    legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi
    peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4
    bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi. După circa 20 de minute adăugăm
    peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim
    20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă
    peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe
    platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel,
    după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.

  • December 23, 2022 UPDATE

    December 23, 2022 UPDATE

    TRAFFIC The Romanians working
    abroad are coming back these days to spend Christmas at home. Traffic jams have
    already been reported on two main roads in the country’s west starting at the
    border checkpoints of Bors and Nadlac, the main entrance points into Romania
    from Hungary. In spite of the authorities’ sustained efforts to speed up
    checking procedures, long queues have been reported at the aforementioned
    checkpoints.






    MESSAGE The Romanian embassy in Mexico has conveyed a message to
    the Foreign Ministry in that country to voice dissatisfaction over the fact
    that several Romanians were banned access to that country. The message
    underlines the need for such decision to be firmly grounded and applied under
    the strict observance of the rights of the Romanian citizens. The diplomatic
    intervention comes after the Romanian embassy received requests for consular assistance
    from several Romanian nationals on December 19th and 20th
    who were denied the right to enter the country. According to the Mexican
    authorities the interdictions were based on some inaccuracies in the documents
    produced by the Romanians.






    LAW The
    Romanian foreign ministry has taken note of Ukraine’s Parliament adoption on 13th
    December of the law on national ethnic minorities in Ukraine aimed at
    complementing the Ukrainian legislation on the protection of members of
    national ethnic minorities. The Romanian foreign office regrets that this law
    was passed without consulting the Venice Commission, whose opinion would have
    contributed to ensuring a comprehensive and clear text from the point of view
    of European legal standards in the field. The Romanian foreign ministry says
    the law maintains a number of provisions that may have a negative impact, when
    viewed in relation to the European standards. Among others, the law contains no
    provision on the use of the mother tongue in courts, and maintains the lack of
    clarity with respect to the concrete application of the provisions relating to
    the use of the minorities’ mother tongue in the administration in the areas
    traditionally inhabited by persons belonging to ethnic minorities. The Romanian
    side has constantly invoked in its contacts with the Ukrainian side the promise
    made by the Ukrainian president that ethnic Romanians in Ukraine would enjoy
    the same treatment as that enjoyed by ethnic Ukrainians in Romania.








    POLICE The Romanian interior ministry has announced special measures to
    maintain public order around Christmas and New Year’s. More than 24,000 members
    of the police, gendarmerie, border police and fire services as well as other
    departments will be mobilised every day. The traffic police will use 290 radar
    detectors and alcohol devices to detect alcohol consumption and the intake of
    other substances banned when driving. As the authorities are expecting a new
    wave of tourists in the mountain resorts in Prahova Valley, in south-central
    Romania, special mountain gendarmerie troops are also on stand-by.








    VISIT The Romanian Prime Minister, Nicolae Ciucă and
    the speaker of the Chamber of Deputies Marcel Ciolacu on Friday attended
    alongside South Korea’s Prime Minister Han Duck-soo a Romania-South Korea
    business roundtable. This was the last day of the two Romanian officials’ trip
    to South Korea. On Thursday, during talks with the management of the companies
    Hanwha Aerospace and Hyundai Rotem, they talked about major projects in key
    economic sectors like transports, the defence industry and communications and
    IT. Also on Thursday, Ciucă and Ciolacu visited the port of Busan, which ranks
    second in the world in terms of cargo handled. According to Radio Romania’s
    correspondent, emphasis was placed during talks held with the president of the
    Busan port authority Kang Joon-suk on the need for cooperation between Busan
    and the Romanian port of Constanţa.






    (bill)

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare

    Ciorba de perişoare
    este una dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei româneşti. În
    bucătăria internaţională există preparare similare. În bucătăria italiană
    există supe cu chiftele din carne de vită şi cu multe legume, la fel ca şi în
    cea mexicană. De asemenea, în bucătăria turcească există supă cu carne tocată
    de vită sau de miel. Spre deosebire de supele menţionate, la care carnea tocată
    modelată sub forma unei bile sau aplatizată precum o chiftea este rumenită
    înainte de a fi introdusă în supă, în varianta românească, perişoarele sunt
    puse direct la fiert. De asemenea, ar mai putea fi făcută distincţie între
    borşul de perişoare, la care pentru acrire este folosit borşul rezultat din
    dospirea tărâţei şi ciorba de perişoare, la care pot fi folosite roşii, zeamă
    de lămâie sau, la începutul verii aguridă, adică struguri necopţi. De obicei,
    pentru acrire este folosit borşul, chiar dacă pregătim ciorbă de perişoare.


    Avem nevoie de circa
    trei sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu
    os, de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă
    de orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una
    de mărar.


    Se pune rasolul la
    fiert într-o oală de circa 4 litri şi se spumează după care punem toate
    legumele rădăcinoase, date pe răzătoare. Adăugăm ardei gras şi roşii, tăiate
    mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi foarte mici
    pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o amestecăm
    într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul tocat
    mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. Modelăm mici bile din
    carne (numite perişoare) pe care le punem în oala în care fierb legumele. Perişoarele
    se ridică la suprafaţă după ce fierb la foc mic. Dacă focul este tare sau dacă
    omitem să punem ou în compoziţia perişoarelor există pericolul ca acestea să se
    desfacă şi să se împrăştie în zeamă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm
    încă cinci minute la fiert, după care luăm oala de pe foc şi presărăm frunze
    tocate de pătrunjel. După ce turnăm ciorba în farfurii, putem adăuga puţină
    smântână. Poate fi servită, împreună cu un ardei iute.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare

    Ciorba de perişoare
    este una dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei româneşti. În
    bucătăria internaţională există preparare similare. În bucătăria italiană
    există supe cu chiftele din carne de vită şi cu multe legume, la fel ca şi în
    cea mexicană. De asemenea, în bucătăria turcească există supă cu carne tocată
    de vită sau de miel. Spre deosebire de supele menţionate, la care carnea tocată
    modelată sub forma unei bile sau aplatizată precum o chiftea este rumenită
    înainte de a fi introdusă în supă, în varianta românească, perişoarele sunt
    puse direct la fiert. De asemenea, ar mai putea fi făcută distincţie între
    borşul de perişoare, la care pentru acrire este folosit borşul rezultat din
    dospirea tărâţei şi ciorba de perişoare, la care pot fi folosite roşii, zeamă
    de lămâie sau, la începutul verii aguridă, adică struguri necopţi. De obicei,
    pentru acrire este folosit borşul, chiar dacă pregătim ciorbă de perişoare.


    Avem nevoie de circa
    trei sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu
    os, de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă
    de orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una
    de mărar.


    Se pune rasolul la
    fiert într-o oală de circa 4 litri şi se spumează după care punem toate
    legumele rădăcinoase, date pe răzătoare. Adăugăm ardei gras şi roşii, tăiate
    mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi foarte mici
    pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o amestecăm
    într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul tocat
    mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. Modelăm mici bile din
    carne (numite perişoare) pe care le punem în oala în care fierb legumele. Perişoarele
    se ridică la suprafaţă după ce fierb la foc mic. Dacă focul este tare sau dacă
    omitem să punem ou în compoziţia perişoarelor există pericolul ca acestea să se
    desfacă şi să se împrăştie în zeamă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm
    încă cinci minute la fiert, după care luăm oala de pe foc şi presărăm frunze
    tocate de pătrunjel. După ce turnăm ciorba în farfurii, putem adăuga puţină
    smântână. Poate fi servită, împreună cu un ardei iute.

  • Borş de peşte

    Borş de peşte

    La sfârşitul săptămânii, în
    localitatea Crişan, din Delta Dunării, a fost organizată Sărbătoarea borşului
    de peşte, un eveniment organizat de primăria acestei localităţi situate pe
    braţul central al Dunării, Sulina. Scopul declarat a fost de a promova
    tradiţiile comunităţilor din Delta Dunării, iar prezenţa atât a vizitatorilor,
    cât şi a locuitorilor altor sate din deltă a demonstrat că acesta a fost atins.
    În corturile amenajate în apropierea pontonului de acostare în localitatea
    Crişan au venit cu preparate din peşte şi gospodine din alte localităţi
    apropiate, Caraorman şi Crişan. În urmă cu câţiva ani, aici a fost lansat un
    programul de … pescaturism, destinat
    celor care vor să vadă cum arată ziua unui pescar, de la prinderea peștelui și
    până la transformarea acestuia în preparate tradiţionale din Delta Dunării.


    Peştele a reprezentat dintotdeauna alimentul de bază al locuitorilor Deltei
    Dunării care sunt în măsură să îl pregătească într-o varietate culinară greu de
    imaginat. În fiecare gospodărie, adăpost sau cherhana din Delta Dunării există un
    ceaun şi, eventual, pirostrii pe care acesta se fixează atunci când este
    pregătită mâncarea, cel mai adesea aceasta fiind borşul pescăresc. Se spune că
    turistul care nu a gustat borşul pescăresc nu a vizitat cu adevărat Delta
    Dunării. În zonele în care peştele se găseşte din belşug, aşa cum este şi Delta
    Dunării, se pun în ceaun sau în oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi,
    evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar bine spălaţi, cam un kilogram. Zeama astfel obţinută este strecurată şi turnată într-un alt vas. În
    această zeamă sunt adăugate legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, 1 … 2
    ardei graşi, câteva roşii, o ceaşcă cu orez. În perioada sezonului rece, ardeii
    graşi şi roşiile sunt înlocuite de rădăcinoase tăiate, de asemenea, mărunt,
    precum pătrunjel şi ţelină. Se completează cu apă, ceaunul este pus pe
    pirostrii, iar când legumele sau zarzavatul este aproape fiert, sunt adăugate
    şi bucăţi mari de peşte. Rămâne la aprecierea bucătarului cât peşte va pune, în
    funcţie de numărul de porţii pe care vrea să le obţină. Se lasă la fiert la foc
    potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Fiertura poate fi acrită după
    gust, fie cu borş, fie cu roşii, fie cu oţet, ultima variantă fiind
    tradiţională pentru Delta Dunării. Prepararea borşului de peşte nu durează mult,
    însă trebuie să fim atenţi pentru ca nu cumva peştele să fie ţinut prea mult la
    fiert, iar carnea să înceapă să se desprindă de pe oase.


    În Delta Dunării, zeama este servită într-un
    castron şi alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile mari de peşte pentru a fi
    consumat separat împreună cu mujdei de usturoi. În oferta restaurantelor putem
    întâlni atât denumirea ciorbă de peşte, dar şi cea de borş pescăresc. Diferenţa
    este că în farfuria de ciorbă sunt şi bucăţi de peşte, în timp ce, la borşul
    pescăresc, în farfuria de supă este doar o zeamă acră cu legume, iar alături,
    pe o farfurie întinsă, sunt acele bucăţi mari de peşte, servite separate, cu
    mujdei de usturoi şi cu mămăligă.

  • Borş de peşte

    Borş de peşte

    La sfârşitul săptămânii, în
    localitatea Crişan, din Delta Dunării, a fost organizată Sărbătoarea borşului
    de peşte, un eveniment organizat de primăria acestei localităţi situate pe
    braţul central al Dunării, Sulina. Scopul declarat a fost de a promova
    tradiţiile comunităţilor din Delta Dunării, iar prezenţa atât a vizitatorilor,
    cât şi a locuitorilor altor sate din deltă a demonstrat că acesta a fost atins.
    În corturile amenajate în apropierea pontonului de acostare în localitatea
    Crişan au venit cu preparate din peşte şi gospodine din alte localităţi
    apropiate, Caraorman şi Crişan. În urmă cu câţiva ani, aici a fost lansat un
    programul de … pescaturism, destinat
    celor care vor să vadă cum arată ziua unui pescar, de la prinderea peștelui și
    până la transformarea acestuia în preparate tradiţionale din Delta Dunării.


    Peştele a reprezentat dintotdeauna alimentul de bază al locuitorilor Deltei
    Dunării care sunt în măsură să îl pregătească într-o varietate culinară greu de
    imaginat. În fiecare gospodărie, adăpost sau cherhana din Delta Dunării există un
    ceaun şi, eventual, pirostrii pe care acesta se fixează atunci când este
    pregătită mâncarea, cel mai adesea aceasta fiind borşul pescăresc. Se spune că
    turistul care nu a gustat borşul pescăresc nu a vizitat cu adevărat Delta
    Dunării. În zonele în care peştele se găseşte din belşug, aşa cum este şi Delta
    Dunării, se pun în ceaun sau în oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi,
    evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar bine spălaţi, cam un kilogram. Zeama astfel obţinută este strecurată şi turnată într-un alt vas. În
    această zeamă sunt adăugate legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, 1 … 2
    ardei graşi, câteva roşii, o ceaşcă cu orez. În perioada sezonului rece, ardeii
    graşi şi roşiile sunt înlocuite de rădăcinoase tăiate, de asemenea, mărunt,
    precum pătrunjel şi ţelină. Se completează cu apă, ceaunul este pus pe
    pirostrii, iar când legumele sau zarzavatul este aproape fiert, sunt adăugate
    şi bucăţi mari de peşte. Rămâne la aprecierea bucătarului cât peşte va pune, în
    funcţie de numărul de porţii pe care vrea să le obţină. Se lasă la fiert la foc
    potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Fiertura poate fi acrită după
    gust, fie cu borş, fie cu roşii, fie cu oţet, ultima variantă fiind
    tradiţională pentru Delta Dunării. Prepararea borşului de peşte nu durează mult,
    însă trebuie să fim atenţi pentru ca nu cumva peştele să fie ţinut prea mult la
    fiert, iar carnea să înceapă să se desprindă de pe oase.


    În Delta Dunării, zeama este servită într-un
    castron şi alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile mari de peşte pentru a fi
    consumat separat împreună cu mujdei de usturoi. În oferta restaurantelor putem
    întâlni atât denumirea ciorbă de peşte, dar şi cea de borş pescăresc. Diferenţa
    este că în farfuria de ciorbă sunt şi bucăţi de peşte, în timp ce, la borşul
    pescăresc, în farfuria de supă este doar o zeamă acră cu legume, iar alături,
    pe o farfurie întinsă, sunt acele bucăţi mari de peşte, servite separate, cu
    mujdei de usturoi şi cu mămăligă.

  • Bame

    Bame

    Cultivate
    încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în latină Abelmoschus esculentus sau Hibiscus esculentus, în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria
    meridională, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul
    Mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele
    acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri
    înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere. Pentru
    cei care nu le cunosc, să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au
    forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află
    seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai
    gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele
    să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din
    interior devin din ce în ce mai tari. Având un conţinut ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi,
    seminţele de bame ajunse la maturitate sunt folosite, totuşi, în bucătăriile
    orientale, la diferite preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea
    şi măcinarea seminţelor de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut
    din perioada Egiptului antic.


    Bamele pot fi folosite
    în mâncăruri în stare proaspătă, conservată sau congelată, în combinaţie cu
    alte legume şi cu carne. Bamele au o particularitate şi anume că, atunci, când
    sunt puse la fiert, elimină un suc cu aspect mucilaginos. Pentru a evita
    aceasta, bamele trebuie opărite timp de câteva minute în borş combinat cu apă
    sau în apă cu puţin oţet şi cu sare. După opărire, bamele trebuie clătite în mai
    multe ape până la dispariţia acelui suc mucilaginos.


    Bamele astfel pregătite
    le putem combina cu ceapă şi roşii. Tocăm mărunt 2 … 3 cepe pe care le călim
    în ulei. Peste ele întindem un strat de bame, cantitatea fiind de circa un kg,
    apoi un strat roşii, tăiate felii, circa jumătate de kg, precum şi mărar tocat
    mărunt. Adăugăm apă şi lăsăm amestecul la fiert circa 15 minute, după care
    punem vasul în cuptor, la foc mic, pentru jumătate de oră.


    În mod asemănător,
    bamele pot fi pregătite şi combinate cu carne de pui. Tocăm mărunt o ceapă pe
    care o călim uşor în ulei. Adăugăm un piept de pui, tăiat în cubuleţe şi, după
    ce carnea s-a rumenit puţin, turnăm un pahar cu apă şi lăsăm carnea să fiarbă
    înăbuşit. După 15 minute adăugăm un kg de bame, pe care le-am pregătit
    anterior, trei roşii tăiate în cubuleţe, completăm cu apă, amestecăm şi lăsăm
    la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră. Spre final adăugăm piper măcinat
    şi sare. După ce am luat vasul de pe foc presărăm frunze tocate de pătrunjel.

  • Bame

    Bame

    Cultivate
    încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în latină Abelmoschus esculentus sau Hibiscus esculentus, în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria
    meridională, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul
    Mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele
    acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri
    înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere. Pentru
    cei care nu le cunosc, să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au
    forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află
    seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai
    gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele
    să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din
    interior devin din ce în ce mai tari. Având un conţinut ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi,
    seminţele de bame ajunse la maturitate sunt folosite, totuşi, în bucătăriile
    orientale, la diferite preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea
    şi măcinarea seminţelor de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut
    din perioada Egiptului antic.


    Bamele pot fi folosite
    în mâncăruri în stare proaspătă, conservată sau congelată, în combinaţie cu
    alte legume şi cu carne. Bamele au o particularitate şi anume că, atunci, când
    sunt puse la fiert, elimină un suc cu aspect mucilaginos. Pentru a evita
    aceasta, bamele trebuie opărite timp de câteva minute în borş combinat cu apă
    sau în apă cu puţin oţet şi cu sare. După opărire, bamele trebuie clătite în mai
    multe ape până la dispariţia acelui suc mucilaginos.


    Bamele astfel pregătite
    le putem combina cu ceapă şi roşii. Tocăm mărunt 2 … 3 cepe pe care le călim
    în ulei. Peste ele întindem un strat de bame, cantitatea fiind de circa un kg,
    apoi un strat roşii, tăiate felii, circa jumătate de kg, precum şi mărar tocat
    mărunt. Adăugăm apă şi lăsăm amestecul la fiert circa 15 minute, după care
    punem vasul în cuptor, la foc mic, pentru jumătate de oră.


    În mod asemănător,
    bamele pot fi pregătite şi combinate cu carne de pui. Tocăm mărunt o ceapă pe
    care o călim uşor în ulei. Adăugăm un piept de pui, tăiat în cubuleţe şi, după
    ce carnea s-a rumenit puţin, turnăm un pahar cu apă şi lăsăm carnea să fiarbă
    înăbuşit. După 15 minute adăugăm un kg de bame, pe care le-am pregătit
    anterior, trei roşii tăiate în cubuleţe, completăm cu apă, amestecăm şi lăsăm
    la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră. Spre final adăugăm piper măcinat
    şi sare. După ce am luat vasul de pe foc presărăm frunze tocate de pătrunjel.

  • Mâncăruri călugăreşti de post

    Mâncăruri călugăreşti de post


    De câteva zile s-a intrat în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu mici excepţii, sunt consumate doar mâncăruri din legume şi fructe conservate. Se folosesc varza murată sau prunele uscate, cartofii, dar şi alte vegetale care apar în perioada primăverii precum ştevia, loboda, urzicile şi prazul. Cum perioada de zile friguroase a întârziat în acest an apariţia acestora, pentru a pregăti o mâncare de post sunt folosite legume din cămară, precum cartofii, fasolea boabe şi varza murată.



    Aşa se întâmplă şi în mănăstirile ortodoxe din România, unde sunt pregătite exclusiv mâncăruri din legume, fără adaosuri de produse lactate. Parcă pentru a întări faptul că sunt fără carne și grăsimi, unele dintre ele sunt etichetate drept “mâncăruri călugărești”.



    Există, de exemplu, borșul călugăresc. Pentru a-l pregăti, avem nevoie de câţiva cartofi, de o varză mică, de două cepe, de doi morcovi, de o ţelină, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii sau de bulion şi de puţin ulei. După ce au fost curăţate şi spălate, legumele trebuie tăiate în cubuleţe sau în rondele şi puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată, aceasta trebuie spălată în apă rece, înainte de a fi tăiată în bucăti mai mici. După ce legumele au fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, care se fierbe separat , timp de câteva minute sau borș concentrat, care se pune direct în oala în care au fiert legumele. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt.



    Şi orezul poate fi folosit în pregătirea mai multor mâncăruri de post. Poate fi folosit, de exemplu, la mâncarea de prune uscate sau pentru umplutura sarmalelor în foi de viţă sau în foi de varză, dar poate fi şi principal ingredient atunci când este pregătit aşa-numitul pilaf călugăresc, un amestec de legume fierte în apă cu sare, la care nici măcar ulei nu se adaugă.



    Tot sub denumirea de pilaf călugăresc este și varianta în care este folosit ulei. Avem nevoie de două căni de orez, de două … trei cepe, de un morcov, de una … două roşii sau de o conservă cu roşii tăiate în cuburi, de câteva ciuperci și de o legătură de pătrunjel. Într-o oală se toarnă puţin ulei şi se căleşte uşor ceapa, tăiată solzişori. Se adaugă ciupercile, tăiate în felii subţiri, morcovul, tăiat rondele şi, dacă este nevoie, se completează cu puţină apă. Este adăugat, de asemenea, orezul, spălat în prealabil, cuburile de roşii şi se lasă la fiert circa jumătate de oră. Spre final, se presară frunze tocate de pătrunjel şi sare după gust.




  • Mâncăruri călugăreşti de post

    Mâncăruri călugăreşti de post


    De câteva zile s-a intrat în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu mici excepţii, sunt consumate doar mâncăruri din legume şi fructe conservate. Se folosesc varza murată sau prunele uscate, cartofii, dar şi alte vegetale care apar în perioada primăverii precum ştevia, loboda, urzicile şi prazul. Cum perioada de zile friguroase a întârziat în acest an apariţia acestora, pentru a pregăti o mâncare de post sunt folosite legume din cămară, precum cartofii, fasolea boabe şi varza murată.



    Aşa se întâmplă şi în mănăstirile ortodoxe din România, unde sunt pregătite exclusiv mâncăruri din legume, fără adaosuri de produse lactate. Parcă pentru a întări faptul că sunt fără carne și grăsimi, unele dintre ele sunt etichetate drept “mâncăruri călugărești”.



    Există, de exemplu, borșul călugăresc. Pentru a-l pregăti, avem nevoie de câţiva cartofi, de o varză mică, de două cepe, de doi morcovi, de o ţelină, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii sau de bulion şi de puţin ulei. După ce au fost curăţate şi spălate, legumele trebuie tăiate în cubuleţe sau în rondele şi puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată, aceasta trebuie spălată în apă rece, înainte de a fi tăiată în bucăti mai mici. După ce legumele au fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, care se fierbe separat , timp de câteva minute sau borș concentrat, care se pune direct în oala în care au fiert legumele. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt.



    Şi orezul poate fi folosit în pregătirea mai multor mâncăruri de post. Poate fi folosit, de exemplu, la mâncarea de prune uscate sau pentru umplutura sarmalelor în foi de viţă sau în foi de varză, dar poate fi şi principal ingredient atunci când este pregătit aşa-numitul pilaf călugăresc, un amestec de legume fierte în apă cu sare, la care nici măcar ulei nu se adaugă.



    Tot sub denumirea de pilaf călugăresc este și varianta în care este folosit ulei. Avem nevoie de două căni de orez, de două … trei cepe, de un morcov, de una … două roşii sau de o conservă cu roşii tăiate în cuburi, de câteva ciuperci și de o legătură de pătrunjel. Într-o oală se toarnă puţin ulei şi se căleşte uşor ceapa, tăiată solzişori. Se adaugă ciupercile, tăiate în felii subţiri, morcovul, tăiat rondele şi, dacă este nevoie, se completează cu puţină apă. Este adăugat, de asemenea, orezul, spălat în prealabil, cuburile de roşii şi se lasă la fiert circa jumătate de oră. Spre final, se presară frunze tocate de pătrunjel şi sare după gust.




  • Sute de camioane la granița cu Ungaria

    Sute de camioane la granița cu Ungaria

    Sute de camioane aşteaptă, joi, în coloane la frontieră să intre în Ungaria, fapt datorat controalelor amănunţite asupra automarfarelor, în ultima perioadă fiind prinşi mulţi străini ascunşi în remorci pentru a trece ilegal graniţa spre Spaţiul Schengen, potrivit Poliţiei de Frontieră Arad,

    La Nădlac II se aşteaptă cel mai mult pentru intrarea camioanelor în Ungaria, informează Poliţia de Frontieră. Aici sunt deschise cinci artere de control pentru ieşirea din ţară, destinate traficului greu, iar timpul de aşteptare pentru formalităţi este de cel puţin 90 de minute.

    În Punctul de Trecere a Frontierei (PTF) Borș sunt deschise trei artere de control pe sensul de ieşire din ţară. Timp de așteptare: 60 de minute.

    La Petea, unde este deschisă o arteră, se aşteaptă tot 60 de minute.

    Timpi mai mici de aşteptare sunt în PTF Nădlac I (40 de minute), Vărşand (30 de minute) şi Borş II (30 de minute).

    La Turnu, Salonta şi Valea lui Mihai, traficul se desfășoară normal.

    Pentru deschiderea mai multor artere de control, astfel încât timpii de aşteptare să scadă, este nevoie ca şi Poliţia Ungară să aloce personal suplimentar, echipele de control fiind comune româno-ungare. Traficul uşor şi cel turistic nu este afectat în niciun punct de trecere de la graniţa cu Ungaria, mai informează sursa citată.

  • Sfecla roşie în mâncăruri

    Sfecla roşie în mâncăruri

    Nu este una dintre
    vedetele bucătăriei româneşti, fiind folosită mai puţin la mâncăruri şi mai
    mult la salate. Sfecla roşie adaugă în mâncăruri şi salate nu doar gustul
    specific, ci şi culoare. Şi în România se pregăteşte borşul de sfeclă roşie,
    însă nu este un preparat specific românesc, ci provine din cultura gastronomică
    a popoarelor slave. Îl întâlnim în special în partea de nord a României, mai
    ales în comunitățile de ucrainieni și polonezi. Exact așa se și numește în
    Bucovina, borş polonez cu cartofi și sfeclă roşie. Avem nevoie de un kg de
    carne de vită sau de porc, pe care o tăiem în cubulețe, o punem la fiert și o
    spumăm. Dacă este carne de vită aruncăm prima apă și reluăm operațiunea.
    Separat se fierbe, într-un litru de borș, jumătate de kg de sfeclă roșie,
    tăiată în cubulețe. Dăm pe răzătoare doi morcovi, o rădăcină de țelină, tocăm
    mărunt două cepe și toate aceste legume mărunțite le călim ușor în unt sau în
    ulei. După ce a fiert carnea, adăugăm toate legumele călite în oală, precum și
    borșul cu cuburile de sfeclă roșie. Mai punem și câțiva cartofi, tăiați
    cubulețe, la fel cubulețe de roșii în bulion și mai lăsăm la fiert circa 20 de
    minute. La final se aromatizează cu mărar și frunze de pătrunjel, tocate mărunt
    și se sărează după gust. Înainte de a fi servit, borşul cu cartofi şi sfeclă se
    drege cu smântână amestecată cu un ou.


    Sfecla roșie se află pe
    lista legumelor care sunt conservate pentru a fi folosită mai târziu la
    diferite salate de legume sau la garnituri. Sfecla poate fi coaptă în cuptor,
    după care i se îndepărtează coaja sau poate fi pusă la fiert, în coajă. Poate
    fi consumată imediat, după ce a fost dată pe o răzătoare mai mare şi după ce se
    adaugă puţin ulei, puţin oţet, piper măcinat şi sare după gust. Se serveşte
    împreună cu hrean ras. Amestecată cu hrean ras, cu ulei şi cu oţet, sfecla
    roşie poate fi consumată după o perioada mai mare dacă o punem în borcane pe
    care le sterilizăm. Sfecla roșie poate fi folosită în combinație cu cartofi
    fierți, tăiați cubulețe, obținându-se o salată în care punem piper negru
    râșnit, ulei, zeamă de lămâie și sare după gust. Această salată de sfeclă roșie
    și cartofi, în proporții egale, trebuie ornată cu frunze tocate de pătrunjel.


    O inedită garnitură pentru
    felul principal am întâlnit în partea sudică a României: ciuperci cu sfeclă din
    Oltenia. Avem nevoie de ciuperci și de sfeclă în cantități egale și de două
    cepe pe care le tăiem solzișori și pe care le călim ușor în ulei. Sfecla se
    fierbe și se dă pe răzătoare, iar ciupercile se mărunțesc și se pun la fiert.
    Se amestecă ceapa călită cu ciupercile și cu sfecla rasă, se mai adaugă câțiva
    căței de usturoi zdrobiți și se lasă în vas, la foc mic, timp de câteva minute
    pentru ca aromele să se combine, după care poate fi servit ca fel principal sau
    garnitură cu o friptură la tavă sau cu o friptură la grătar.