Radio România Internațional

Tag: Bors

  • Sfecla roşie în mâncăruri

    Sfecla roşie în mâncăruri

    Nu este una dintre
    vedetele bucătăriei româneşti, fiind folosită mai puţin la mâncăruri şi mai
    mult la salate. Sfecla roşie adaugă în mâncăruri şi salate nu doar gustul
    specific, ci şi culoare. Şi în România se pregăteşte borşul de sfeclă roşie,
    însă nu este un preparat specific românesc, ci provine din cultura gastronomică
    a popoarelor slave. Îl întâlnim în special în partea de nord a României, mai
    ales în comunitățile de ucrainieni și polonezi. Exact așa se și numește în
    Bucovina, borş polonez cu cartofi și sfeclă roşie. Avem nevoie de un kg de
    carne de vită sau de porc, pe care o tăiem în cubulețe, o punem la fiert și o
    spumăm. Dacă este carne de vită aruncăm prima apă și reluăm operațiunea.
    Separat se fierbe, într-un litru de borș, jumătate de kg de sfeclă roșie,
    tăiată în cubulețe. Dăm pe răzătoare doi morcovi, o rădăcină de țelină, tocăm
    mărunt două cepe și toate aceste legume mărunțite le călim ușor în unt sau în
    ulei. După ce a fiert carnea, adăugăm toate legumele călite în oală, precum și
    borșul cu cuburile de sfeclă roșie. Mai punem și câțiva cartofi, tăiați
    cubulețe, la fel cubulețe de roșii în bulion și mai lăsăm la fiert circa 20 de
    minute. La final se aromatizează cu mărar și frunze de pătrunjel, tocate mărunt
    și se sărează după gust. Înainte de a fi servit, borşul cu cartofi şi sfeclă se
    drege cu smântână amestecată cu un ou.


    Sfecla roșie se află pe
    lista legumelor care sunt conservate pentru a fi folosită mai târziu la
    diferite salate de legume sau la garnituri. Sfecla poate fi coaptă în cuptor,
    după care i se îndepărtează coaja sau poate fi pusă la fiert, în coajă. Poate
    fi consumată imediat, după ce a fost dată pe o răzătoare mai mare şi după ce se
    adaugă puţin ulei, puţin oţet, piper măcinat şi sare după gust. Se serveşte
    împreună cu hrean ras. Amestecată cu hrean ras, cu ulei şi cu oţet, sfecla
    roşie poate fi consumată după o perioada mai mare dacă o punem în borcane pe
    care le sterilizăm. Sfecla roșie poate fi folosită în combinație cu cartofi
    fierți, tăiați cubulețe, obținându-se o salată în care punem piper negru
    râșnit, ulei, zeamă de lămâie și sare după gust. Această salată de sfeclă roșie
    și cartofi, în proporții egale, trebuie ornată cu frunze tocate de pătrunjel.


    O inedită garnitură pentru
    felul principal am întâlnit în partea sudică a României: ciuperci cu sfeclă din
    Oltenia. Avem nevoie de ciuperci și de sfeclă în cantități egale și de două
    cepe pe care le tăiem solzișori și pe care le călim ușor în ulei. Sfecla se
    fierbe și se dă pe răzătoare, iar ciupercile se mărunțesc și se pun la fiert.
    Se amestecă ceapa călită cu ciupercile și cu sfecla rasă, se mai adaugă câțiva
    căței de usturoi zdrobiți și se lasă în vas, la foc mic, timp de câteva minute
    pentru ca aromele să se combine, după care poate fi servit ca fel principal sau
    garnitură cu o friptură la tavă sau cu o friptură la grătar.

  • Coadă și protest la punctul de trece a frontierei Nădlac

    Coadă și protest la punctul de trece a frontierei Nădlac

    O coloană de maşini lungă de opt kilometri s-a format sâmbătă pe DN7, la ieşirea din ţară prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac I, unde se aşteaptă cinci ore pentru procedurile de tranzitare, însă la intrare se aşteaptă opt ore, situaţia conducând la nemulţumiri în rândul unor călători, care au protestat spontan.



    Reprezentanţii Biroului de presă al Poliţiei de Frontieră Arad au declarat, pentru Aferpres, că pe parcursul zilei de sâmbătă s-au prezentat foarte multe persoane pentru a tranzita PTF Nădlac I, în ambele sensuri.



    În ultimele 24 de ore, prin Nădlac I au intrat în România 4.000 de persoane, de trei ori mai multe decât în ziua anterioară, şi au ieşit 3.000 de oameni, la fel ca în ziua precedentă. Pentru că au fost nevoiţi să aştepte, mai mulţi călători au claxonat insistent în semn de protest, au vociferat în faţa forţelor de ordine şi au cântat imnul României.



    Prefectul Aradului, Gheorghe Stoian, a declarat pentru AGERPRES că “la un moment dat au existat unele vociferări”.



    “Din păcate, foarte mulţi vin în ţară pe jos, am avut peste 600 în utlimele 24 de ore în această situaţie la Nădlac I. Unii dintre ei nu au răbdare să treacă de triajul epidemiologic, alţii nu ştiu să scrie, iar completarea formularului necesar le ia mult timp, ceea ce automat duce la un timp mai mare de tranzitare. Pe ieşire din România, există şi o altă problemă, nu sunt suficienţi poliţişti de frontieră ungari, astfel că Poliţia de Frontieră Română nu poate deschide mai multe artere de control dacă nu au corespondenţă în Ungaria”, a declarat prefectul.



    Punctul de Trecere a Frontierei Borş a fost deschis pentru efectuarea formalităţilor de frontieră dintre România şi Ungaria, a informat, sâmbătă, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră (ITPF) Oradea.



    “În vederea fluidizării traficului la graniţa dintre România şi Ungaria, Poliţia de Frontieră Română a contactat autorităţile de frontieră din Ungaria, pentru a permite cetăţenilor români tranzitarea Ungariei şi efectuarea formalităţilor de frontieră, atât pe sensul de ieşire din România, cât şi pe sensul de intrare în ţară, şi prin PTF Borş, judeţul Bihor, în intervalul 7,00 – 1,00 (ora României)”, se arată în comunicatul transmis de ITPF Oradea.



    Până în prezent, autorităţile ungare permiteau tranzitarea propriului teritoriu pe culoarul special deschis în acest sens, cu acces prin PTF Nădlac I.



    Sursa: Agerpres

  • Mâncãruri din Muntenia

    Mâncãruri din Muntenia

    Astăzi ne oprim în Muntenia pentru a vă prezenta câteva mâncăruri specifice
    acestei provincii (istorice româneşti situată între Carpaţi şi Dunăre). În Evul
    Mediu, acest teritoriu alcătuia o formaţiune statală cunoscută şi sub numele de
    Valahia sau Ţara Românească. În documentele vremii întâlnim referiri la
    petrecerile date de domnitorii Munteniei în onoarea oaspeţilor străini şi la
    abundenţa preparatelor de pe masa princiară. Şi boierii ofereau astfel de
    ospeţe, de obicei de Crăciun, Bobotează şi Paşte. La aceste mese se dădeau şi
    câte 60 de feluri de mâncare, iar mesenii erau obligaţi să golească farfuriile,
    gestul contrar fiind considerat o mare jignire pentru gazdă. La mesele
    boiereşti de altădată se folosea carnea de oaie, porc şi pasăre, cea de vită în
    general fiind evitată deoarece se considera că este un animal muncit. Se
    folosea totuşi zeama rezultată din fierberea cărnii de vită. Muntenia şi-a
    construit o cultură gastronomică influenţată de bucătăria grecească, orientală,
    franceză si italiană. Multe
    cronici ale vizitatorilor străini fac referire la ospeţele domneşti şi
    boiereşti din Valahia. În Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
    Teodosie, lucrare scrisă între 1513 şi 1521 de către domnitorul Neagoe Basarab
    există, pe lângă enunţarea unor principii de guvernare a statului, şi (citez)
    învătătura cătră fie-său Teodosie şi cătră alti domni, cătră toţi cum se cade
    domnilor să şază la masă şi cum vor mâncă şi cum vor bea.


    În reţetele munteneşti sunt folosite sortimente
    variate de legume, carne, produse din carne, peşte, lapte, paste făinoase şi
    fructe. Piftia de cocoş, de gâscă sau cea de porc reprezintă un preparat
    tradiţional din Muntenia. Pe vremuri, oaspeţii străini care participau la
    ospeţele domneşti sau boiereşti erau uimiţi de acest preparat, în care erau
    introduse şi bucăţi de legume, care prin coloritul lor făceau o bună impresie,
    la fel ca şi fructele conservate în saramură, precum merele sau pepenii, care
    însoţeau o mâncare cu multă grăsime.


    Ciorbele, acrite cu borş,
    sunt bogate în legume, folosindu-se îndeosebi carne de pasăre şi de vacă. Des
    întâlnită este şi ciorba de perişoare, dreasă cu smântână. Cu astfel de ciorbe
    îşi începeau ziua boierii de altădată, care se trezeau târziu şi, evident, nu
    serveau micul dejun.


    În continuare, vă prezentăm modul de preparare a
    ciorbei cu carne şi legume, acrită cu borş. Avem nevoie de o bucată de carne,
    fie ea de porc, de vită sau de pasăre şi de multe legume: o ţelină, câte două
    rădăcini de pătrunjel, păstârnac şi morcov, doi cartofi, mazăre, ardei gras, o
    bucată de varză, o ceapă mare. De pe listă nu trebuie să lipsească sucul de
    roşii sau bulionul, o legătură de verdeaţă: pătrunjel sau leuştean.


    Într-o oală mare, se pune carnea la fiert, tăiată
    cubuleţe şi se spumează de
    câteva ori. Tot zarzavatul, tăiat în cuburi mici, se pune la fiert în aceeaşi
    oală. Cu un sfert de oră inainte de a lua oala de pe foc adăugăm borşul, iar la
    final, când şi carnea şi legumele sunt fierte mai punem suc de roşii, verdeaţa
    tocată mărunt şi sare după gust. Ciorba se serveşte caldă, dreasă cu smântână
    şi cu un ardei iute.

  • Mâncãruri din Muntenia

    Mâncãruri din Muntenia

    Astăzi ne oprim în Muntenia pentru a vă prezenta câteva mâncăruri specifice
    acestei provincii (istorice româneşti situată între Carpaţi şi Dunăre). În Evul
    Mediu, acest teritoriu alcătuia o formaţiune statală cunoscută şi sub numele de
    Valahia sau Ţara Românească. În documentele vremii întâlnim referiri la
    petrecerile date de domnitorii Munteniei în onoarea oaspeţilor străini şi la
    abundenţa preparatelor de pe masa princiară. Şi boierii ofereau astfel de
    ospeţe, de obicei de Crăciun, Bobotează şi Paşte. La aceste mese se dădeau şi
    câte 60 de feluri de mâncare, iar mesenii erau obligaţi să golească farfuriile,
    gestul contrar fiind considerat o mare jignire pentru gazdă. La mesele
    boiereşti de altădată se folosea carnea de oaie, porc şi pasăre, cea de vită în
    general fiind evitată deoarece se considera că este un animal muncit. Se
    folosea totuşi zeama rezultată din fierberea cărnii de vită. Muntenia şi-a
    construit o cultură gastronomică influenţată de bucătăria grecească, orientală,
    franceză si italiană. Multe
    cronici ale vizitatorilor străini fac referire la ospeţele domneşti şi
    boiereşti din Valahia. În Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
    Teodosie, lucrare scrisă între 1513 şi 1521 de către domnitorul Neagoe Basarab
    există, pe lângă enunţarea unor principii de guvernare a statului, şi (citez)
    învătătura cătră fie-său Teodosie şi cătră alti domni, cătră toţi cum se cade
    domnilor să şază la masă şi cum vor mâncă şi cum vor bea.


    În reţetele munteneşti sunt folosite sortimente
    variate de legume, carne, produse din carne, peşte, lapte, paste făinoase şi
    fructe. Piftia de cocoş, de gâscă sau cea de porc reprezintă un preparat
    tradiţional din Muntenia. Pe vremuri, oaspeţii străini care participau la
    ospeţele domneşti sau boiereşti erau uimiţi de acest preparat, în care erau
    introduse şi bucăţi de legume, care prin coloritul lor făceau o bună impresie,
    la fel ca şi fructele conservate în saramură, precum merele sau pepenii, care
    însoţeau o mâncare cu multă grăsime.


    Ciorbele, acrite cu borş,
    sunt bogate în legume, folosindu-se îndeosebi carne de pasăre şi de vacă. Des
    întâlnită este şi ciorba de perişoare, dreasă cu smântână. Cu astfel de ciorbe
    îşi începeau ziua boierii de altădată, care se trezeau târziu şi, evident, nu
    serveau micul dejun.


    În continuare, vă prezentăm modul de preparare a
    ciorbei cu carne şi legume, acrită cu borş. Avem nevoie de o bucată de carne,
    fie ea de porc, de vită sau de pasăre şi de multe legume: o ţelină, câte două
    rădăcini de pătrunjel, păstârnac şi morcov, doi cartofi, mazăre, ardei gras, o
    bucată de varză, o ceapă mare. De pe listă nu trebuie să lipsească sucul de
    roşii sau bulionul, o legătură de verdeaţă: pătrunjel sau leuştean.


    Într-o oală mare, se pune carnea la fiert, tăiată
    cubuleţe şi se spumează de
    câteva ori. Tot zarzavatul, tăiat în cuburi mici, se pune la fiert în aceeaşi
    oală. Cu un sfert de oră inainte de a lua oala de pe foc adăugăm borşul, iar la
    final, când şi carnea şi legumele sunt fierte mai punem suc de roşii, verdeaţa
    tocată mărunt şi sare după gust. Ciorba se serveşte caldă, dreasă cu smântână
    şi cu un ardei iute.

  • La soupe aigre de betteraves

    La soupe aigre de betteraves

    Après les fêtes d’hiver, avec leurs repas longs et parfois indigestes, les Roumains n’hésitent pas de passer à des cures detox végétariennes. Pourtant, en plein hiver, le choix les légumes frais à utiliser est assez restreint si on souhaite absolument manger des produits naturels de la région où on habite.

    La soupe aigre de betteraves spécifique à la région de Bucovine dans le nord-est de la Roumanie est sans aucun doute le résultat de l’influence culinaire ukrainienne sur la région. Pour la soupe aigre de betteraves ou bien le borsch de betteraves, il vous faut : une ou deux betteraves, 4 ou 5 pommes de terre, une carotte, une racine de persil ou bien un céleri rave, un oignon, une botte de persil, de la crème fraiche et l’ingrédient qui ne doit absolument manquer : un demi litre de borș. Rappelons-le, le borș est un condiment, obtenu à partir de la fermentation de son de blé, qui utiliser pour donner le gout aigre aux soupes tellement apprécié par les Roumains. Dans les campagnes, le borș est préparé à la maison, mais la préparation est longue, et en ville l’on peut trouver dans le commerce soit du borș frais vendu par les ruraux sur les marchés, soit du borș industriel en sachet déshydraté.

    Pour la préparation, commencez à éplucher les betteraves et par les passer par une râpe de cuisine. Faites bouillir les betteraves râpées dans du borș pendant une quinzaine de minutes. Si vous utilisez du borș déshydraté, vous mettez les betteraves dans de l’eau en ébullition et puis vous ajoutez le condiment. Pelez les pommes de terre et coupez-les en cubes puis faites-les bouillir dans deux litres d’eau dans une marmite. Entre temps, faites dorer les autres légumes avant de les ajouter dans la même casserole. Au moment où ces légumes sont presque cuits, ajouter les betteraves avec le borș, salez et poivrez.

    Coupez le feu et prenez le contenu d’une louche de bouillon et laissez-le refroidir un peu dans un bol. Ajoutez-y la crème fraiche et puis versez le contenu du bol dans la marmite à soupe. Ce dernier ingrédient est optionnel, mais sachez que sa présence ne fait qu’enrichir la saveur de la soupe. Enfin parsemez de persil finement haché avant de servir. Bon appétit !

  • Ciorbă de viţel

    Ciorbă de viţel

    S-a încheiat perioada sărbătorilor de iarnă, cu mese bogate, stropite cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. Consumul în exces de alimente bogate în grăsimi este urmat uneori de o senzaţie de disconfort, mai ales dacă şi consumul de băuturi a fost semnificativ. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de moare”. Există însă şi o variantă mai sofisticată de a lupta contra mahmurelii sau urmărilor unei mese copioase, cum este, de exemplu, cea de nuntă şi anume ciorba de potroace. Se face din legume, carne de pasăre şi cu zeamă de varză. Are această denumire deoarece potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză.



    O variantă mai rafinată a ciorbei de potroace am întâlnit-o într-o carte cu reţete boiereşti. De această dată, zeama de varză a fost înlocuită cu borşul, o zeamă acră, preparată din tărâţe de grâu sau de secară. Pentru aromă, se mai pot adăuga tulpini de leuştean sau crenguţe de vişin, fire de pătrunjel, mărar sau de ţelină. Aceste ingrediente se pun într-o putină sau într-un borcan ceva mai mare, iar peste ele se toarnă apă clocotită. Borşul este ceva obişnuit în bucătăria Europei centrale şi de est, în spatiul ex-sovietic existând celebrul borş de sfeclă roşie. Şi în spaţiul românesc are o largă utilizare, fiind folosit la acrirea ciorbelor, dar uneori a înlocuit chiar şi cuvântul ciorbă”. De aceea, în această ediţie vă prezentăm reţeta de borş de viţel”.



    Avem nevoie de jumătate de kg de carne de viţel, cu puţină grăsime, de jumătate de litru de borş, de două cepe, de 2-3 morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de puţin ulei, de câteva ciuperci, proaspete sau deshidratate, de cimbru uscat şi măcinat, de câteva fire de pătrunjel şi de leuştean. Dacă avem ciuperci deshidratate, le înmuiem şi le fierbem în puţină apă şi apoi le tăiem în felii subţiri. Pe cele proaspete, le tăiem direct în felii subţiri. Carnea de viţel, tăiată în cubuleţe, o fierbem şi o spumăm.



    Separat, călim uşor în ulei ceapa, tocată mărunt, precum şi morcovii şi pătrunjelul, daţi prin răzătoare, după care le adăugăm în oală peste carne. Procedăm la fel cu ciupercile. Spre final, când toate au fiert, turnăm în oală borşul, fiert separat. Lăsăm la fiert câteva minute, după care presărăm cimbru măcinat, piper şi sare după gust. Atunci când servim borşul de viţel, presărăm în farfurie frunze tocate de leuştean sau de pătrunjel

  • Ciorbă de viţel

    Ciorbă de viţel

    S-a încheiat perioada sărbătorilor de iarnă, cu mese bogate, stropite cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. Consumul în exces de alimente bogate în grăsimi este urmat uneori de o senzaţie de disconfort, mai ales dacă şi consumul de băuturi a fost semnificativ. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de moare”. Există însă şi o variantă mai sofisticată de a lupta contra mahmurelii sau urmărilor unei mese copioase, cum este, de exemplu, cea de nuntă şi anume ciorba de potroace. Se face din legume, carne de pasăre şi cu zeamă de varză. Are această denumire deoarece potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză.



    O variantă mai rafinată a ciorbei de potroace am întâlnit-o într-o carte cu reţete boiereşti. De această dată, zeama de varză a fost înlocuită cu borşul, o zeamă acră, preparată din tărâţe de grâu sau de secară. Pentru aromă, se mai pot adăuga tulpini de leuştean sau crenguţe de vişin, fire de pătrunjel, mărar sau de ţelină. Aceste ingrediente se pun într-o putină sau într-un borcan ceva mai mare, iar peste ele se toarnă apă clocotită. Borşul este ceva obişnuit în bucătăria Europei centrale şi de est, în spatiul ex-sovietic existând celebrul borş de sfeclă roşie. Şi în spaţiul românesc are o largă utilizare, fiind folosit la acrirea ciorbelor, dar uneori a înlocuit chiar şi cuvântul ciorbă”. De aceea, în această ediţie vă prezentăm reţeta de borş de viţel”.



    Avem nevoie de jumătate de kg de carne de viţel, cu puţină grăsime, de jumătate de litru de borş, de două cepe, de 2-3 morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de puţin ulei, de câteva ciuperci, proaspete sau deshidratate, de cimbru uscat şi măcinat, de câteva fire de pătrunjel şi de leuştean. Dacă avem ciuperci deshidratate, le înmuiem şi le fierbem în puţină apă şi apoi le tăiem în felii subţiri. Pe cele proaspete, le tăiem direct în felii subţiri. Carnea de viţel, tăiată în cubuleţe, o fierbem şi o spumăm.



    Separat, călim uşor în ulei ceapa, tocată mărunt, precum şi morcovii şi pătrunjelul, daţi prin răzătoare, după care le adăugăm în oală peste carne. Procedăm la fel cu ciupercile. Spre final, când toate au fiert, turnăm în oală borşul, fiert separat. Lăsăm la fiert câteva minute, după care presărăm cimbru măcinat, piper şi sare după gust. Atunci când servim borşul de viţel, presărăm în farfurie frunze tocate de leuştean sau de pătrunjel

  • Soupe aigre de courgettes

    Soupe aigre de courgettes

    En été, dans la plaine roumaine, c’est-à-dire dans la moitié sud de la Roumanie, les légumes abondent. Courgettes, tomates, aubergines, gombos, haricots, ce ne sont quelques-uns des légumes qui constituent la base de la cuisine roumaine en cette période estivale. Ces ingrédients sont également très répandus dans la cuisine d’autres pays de la région : Bulgarie, Serbie, Grèce et Turquie.

    Aujourd’hui je vous propose de préparer un potage aigre ayant comme base les courgettes. Pour cela il vous faut 5 ou 6 courgettes, un gros oignon, une carotte moyenne, quelques 200 ml de crème fraiche, un œuf, une botte d’aneth, 3 ou 4 tomates et un litre de bors.

    Le bors, peut-être que vous le savez déjà est un condiment très répandu en Roumanie notamment dans le sud et l’est, obtenu à partir de la fermentation de son de blé. Dans les campagnes, le borș est préparé à la maison, mais la préparation est longue et assez fastidieuse. En ville on peut trouver dans le commerce soit du borș frais vendu dans les hypermarchés ou bien par les ruraux sur les marchés, soit du borș industriel en sachet déshydraté.

    Commencez par couper les courgettes en cubes et les mettre à bouillir dans de l’eau salée. Pelez les courgettes uniquement si celles-ci ne sont pas jeunes. Hachez l’oignon, la carotte et les tomates et ajoutez-les au moment où les courgettes commencent à bouillir. Portez à nouveau à ébullition et ajouter le bors. Faites bouillir le potage pendant une quinzaine de minutes et coupez le feu.

    C’est le moment d’ajouter ce que les mères de famille appellent en roumain « le liaison ». Mettez dans un bol quelques louches de soupe et attendez jusqu’à ce que sa température diminue un peu. Dans ce bol ajoutez la crème aigre et l’œuf battu et mélangez bien avant de le remettre dans la marmite à soupe. Finalement, vous pouvez ajouter de l’aneth ou de la livèche et de saler selon votre propre goût. Bon appétit !

  • Mâncăruri din Delta Dunării

    Mâncăruri din Delta Dunării

    Delta Dunării reprezintă
    una dintre marile atracţii turistice ale României. Această destinaţie turistică
    este preferată de cei care doresc să se relaxeze, departe de zgomotul oraşelor,
    în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a apelor şi a
    păsărilor. Din punct de vedere gastronomic, Delta Dunării are o specificitate,
    deoarece peştele a reprezentat dintotdeauna principla sursă de hrană a
    locuitorilor ei care, deloc lipsiţi de imaginaţie, sunt în măsură să îl
    pregătească într-o diversitate culinară de neînchipuit. Carnea de peşte este
    folosită nu numai pentru tradiţionalul borş pescăresc sau pentru a fi pusă la
    fript pe plită.


    În această ediţie vă prezentăm câteva reţete
    pentru aperitive pe bază de peşte. Un astfel de aperitiv poate fi obţinut combinând peştele cu piure de cartofi. Folosim file de peşte, cam un kg. Avem nevoie de un kg de
    cartofi, de două cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână. Ungem cu unt o
    tavă ceva adâncă şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file de peşte. Mărunţim
    morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei. Întindem încă un strat de
    legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am încălzit-o într-un
    ibric, în care am amestecat piper râşnit şi puţină sare. Ultimul strat din vas
    este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.


    O altă reţeţă din Delta Dunării este plăcinta de peşte cu
    aluat crocant. Avem nevoie de circa două kg de şalău sau de ştiucă. După dezosare, trecem bucăţile de peşte prin maşina de tocat. Mai
    avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim
    legumele în tigaie, în unt sau în ulei. După ce s-au răcit, amestecăm legumele
    cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le
    adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă,
    întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei
    sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea
    superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate
    fi servită fie caldă, fie rece.


    Ştiuca umplută este un preparat care se obţine cu multă muncă şi pentru
    care este nevoie de dexteritate. De ce? Pentru că trebuie scoasă, cu multă
    grijă pielea de pe ea, după care trebuie îndepărtate oasele. Carnea obţinută se
    toacă, după care se adaugă condimente şi puţin orez. Se leagă, bineînţeles, cu
    gălbenuş de ou. Apoi există variante în care se adaugă nucă, stafide sau nucă
    şi stafide, dar nu trebuie să uităm de mărar tocat mărunt. Toată această
    compoziţie este învelită apoi în pielea ştiucii şi, peştele astfel remodelat,
    este pus într-o cratiţă la cuptor, în sos tomat. După ce este coaptă şi aurită,
    se ornează şi se serveşte la masă, felii, fie rece, fie caldă, cu sosul în care
    s-a copt.

  • Mâncăruri din Delta Dunării

    Mâncăruri din Delta Dunării

    Delta Dunării reprezintă
    una dintre marile atracţii turistice ale României. Această destinaţie turistică
    este preferată de cei care doresc să se relaxeze, departe de zgomotul oraşelor,
    în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a apelor şi a
    păsărilor. Din punct de vedere gastronomic, Delta Dunării are o specificitate,
    deoarece peştele a reprezentat dintotdeauna principla sursă de hrană a
    locuitorilor ei care, deloc lipsiţi de imaginaţie, sunt în măsură să îl
    pregătească într-o diversitate culinară de neînchipuit. Carnea de peşte este
    folosită nu numai pentru tradiţionalul borş pescăresc sau pentru a fi pusă la
    fript pe plită.


    În această ediţie vă prezentăm câteva reţete
    pentru aperitive pe bază de peşte. Un astfel de aperitiv poate fi obţinut combinând peştele cu piure de cartofi. Folosim file de peşte, cam un kg. Avem nevoie de un kg de
    cartofi, de două cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână. Ungem cu unt o
    tavă ceva adâncă şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file de peşte. Mărunţim
    morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei. Întindem încă un strat de
    legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am încălzit-o într-un
    ibric, în care am amestecat piper râşnit şi puţină sare. Ultimul strat din vas
    este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.


    O altă reţeţă din Delta Dunării este plăcinta de peşte cu
    aluat crocant. Avem nevoie de circa două kg de şalău sau de ştiucă. După dezosare, trecem bucăţile de peşte prin maşina de tocat. Mai
    avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim
    legumele în tigaie, în unt sau în ulei. După ce s-au răcit, amestecăm legumele
    cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le
    adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă,
    întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei
    sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea
    superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate
    fi servită fie caldă, fie rece.


    Ştiuca umplută este un preparat care se obţine cu multă muncă şi pentru
    care este nevoie de dexteritate. De ce? Pentru că trebuie scoasă, cu multă
    grijă pielea de pe ea, după care trebuie îndepărtate oasele. Carnea obţinută se
    toacă, după care se adaugă condimente şi puţin orez. Se leagă, bineînţeles, cu
    gălbenuş de ou. Apoi există variante în care se adaugă nucă, stafide sau nucă
    şi stafide, dar nu trebuie să uităm de mărar tocat mărunt. Toată această
    compoziţie este învelită apoi în pielea ştiucii şi, peştele astfel remodelat,
    este pus într-o cratiţă la cuptor, în sos tomat. După ce este coaptă şi aurită,
    se ornează şi se serveşte la masă, felii, fie rece, fie caldă, cu sosul în care
    s-a copt.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare

    Ciorba de perişoare este una
    dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei româneşti. Preparea ei pare
    simplă, dar trebuie făcută cu atenţie deoarece există pericolul ca perişoarele
    să se desfacă şi să se împrăştie în zeama în care fierb.


    Avem nevoie de circa trei
    sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu os,
    de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă de
    orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una de
    mărar.


    Se pune rasolul la fiert într-o
    oală de circa 4 litri şi se spumează după care trebuie adăugate toate legumele
    rădăcinoase, date pe răzătoare. Pot fi puse şi ardei gras şi roşii, de asemenea
    tăiate mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi
    foarte mici pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o
    amestecăm într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul
    tocat mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20
    de minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem
    în oala în care au fiert legumele. După ce fierb, perişoarele se ridică la
    suprafaţă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert,
    după care luăm oala de pe foc şi punem în ea frunze tocate de pătrunjel. După
    ce turnăm ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Se poate servi cu
    un ardei iute.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare

    Ciorba de perişoare este una
    dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei româneşti. Preparea ei pare
    simplă, dar trebuie făcută cu atenţie deoarece există pericolul ca perişoarele
    să se desfacă şi să se împrăştie în zeama în care fierb.


    Avem nevoie de circa trei
    sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu os,
    de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă de
    orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una de
    mărar.


    Se pune rasolul la fiert într-o
    oală de circa 4 litri şi se spumează după care trebuie adăugate toate legumele
    rădăcinoase, date pe răzătoare. Pot fi puse şi ardei gras şi roşii, de asemenea
    tăiate mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi
    foarte mici pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o
    amestecăm într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul
    tocat mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20
    de minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem
    în oala în care au fiert legumele. După ce fierb, perişoarele se ridică la
    suprafaţă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert,
    după care luăm oala de pe foc şi punem în ea frunze tocate de pătrunjel. După
    ce turnăm ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Se poate servi cu
    un ardei iute.

  • Ciorbă pescărească

    Ciorbă pescărească

    În urmă cu o săptămână, la Jurilovca, localitate din Delta Dunării, a fost organizată Serbarea Borşului Pescăresc. Pe lângă prezentarea unor obiecte meşteşugăreşti, o paradă a portului popular şi momente artistice, mai multe asociaţii de pescari s-au mobilizat şi au adus peste o tonă de peşte pentru a pregăti peste 3 mii de porţi de borş de peşte, ce au fost apoi oferite participanţilor. Prin astfel de festivaluri, locuitorii deltei pun în evidenţă, între altele, şi gastronomia acestei împărăţii a apelor. Un festival similar a fost organizat în toamna anului trecut la Crişan, când a fost organizat şi un concurs de gastronomie. Atunci, fiecare echipă a primit aceeaşi cantitate de peşte, iar în primele două manşe ale concursului de gastronomie a avut de pregătit câte două feluri de preparate, cu excepţia borşului a cărui pregătire a constituit o probă separată. Atunci, juriul a decis că locuitorii satului Caraorman au cea mai bogată gastronomie bazată pe peşte, iar la Jurilovca, gazda serbării organizate în urmă cu câteva zile, se face cel mai bun borş de peşte din Delta Dunării.



    În fiecare gospodărie, adăpost sau cherhana din Delta Dunării veţi vedea un ceaun şi, eventual, pirostrii pe care se fixează acesta atunci când este pregătită mâncarea, cel mai adesea aceasta fiind borşul pescăresc. În zonele în care peştele se găseşte din belşug, aşa cum este şi Delta Dunării, se pun în ceaun sau în oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi, evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar bine spălaţi, cam un kilogram. Zeama astfel obţinută este strecurată şi turnată într-un alt vas. În această zeamă sunt adăugate legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, doi ardei graşi, câteva roşii, o ceaşcă cu orez. Atunci când vine frigul, iar legumele se împuţinează, ardeii graşi şi roşiile sunt înlocuite de rădăcinoase tăiate mărunt, precum morcov, pătrunjel şi ţelină, precum şi cartofi tăiaţi cubuleţe. În Delta Dunării, această ciorbă dreasă cu ou şi cu smântână este întâlnită sub denumirea de storceag.



    Să revenim însă la borşul tradiţional de peşte. După ce legumele sunt fierte, în ceaun se pun bucăţi mari de peşte care se lasă la fiert circa 20 de minute la foc potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Focul nu trebuie să fie puternic deoarece există riscul ca bucăţile de peşte să se desfacă. Zeama poate fi acrită fie cu borş, fie cu roşii, fie cu oţet, ultima variantă fiind tradiţională pentru Delta Dunării. Prepararea borşului de peşte nu durează mai mult de o oră. În Delta Dunării, zeama este servită într-un castron şi alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile mari de peşte şi mujdei de usturoi. În oferta restaurantelor putem întâlni atât denumirea ciorbă de peşte, dar şi cea de borş pescăresc. Diferenţa este că în farfuria de ciorbă sunt şi bucăţi de peşte, în timp ce, la borşul pescăresc, în farfuria de supă este doar o zeamă acră cu legume, iar alături, pe o farfurie întinsă, sunt acele bucăţi mari de peşte, servite separat, cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.

  • Ciorbă pescărească

    Ciorbă pescărească

    În urmă cu o săptămână, la Jurilovca, localitate din Delta Dunării, a fost organizată Serbarea Borşului Pescăresc. Pe lângă prezentarea unor obiecte meşteşugăreşti, o paradă a portului popular şi momente artistice, mai multe asociaţii de pescari s-au mobilizat şi au adus peste o tonă de peşte pentru a pregăti peste 3 mii de porţi de borş de peşte, ce au fost apoi oferite participanţilor. Prin astfel de festivaluri, locuitorii deltei pun în evidenţă, între altele, şi gastronomia acestei împărăţii a apelor. Un festival similar a fost organizat în toamna anului trecut la Crişan, când a fost organizat şi un concurs de gastronomie. Atunci, fiecare echipă a primit aceeaşi cantitate de peşte, iar în primele două manşe ale concursului de gastronomie a avut de pregătit câte două feluri de preparate, cu excepţia borşului a cărui pregătire a constituit o probă separată. Atunci, juriul a decis că locuitorii satului Caraorman au cea mai bogată gastronomie bazată pe peşte, iar la Jurilovca, gazda serbării organizate în urmă cu câteva zile, se face cel mai bun borş de peşte din Delta Dunării.



    În fiecare gospodărie, adăpost sau cherhana din Delta Dunării veţi vedea un ceaun şi, eventual, pirostrii pe care se fixează acesta atunci când este pregătită mâncarea, cel mai adesea aceasta fiind borşul pescăresc. În zonele în care peştele se găseşte din belşug, aşa cum este şi Delta Dunării, se pun în ceaun sau în oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi, evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar bine spălaţi, cam un kilogram. Zeama astfel obţinută este strecurată şi turnată într-un alt vas. În această zeamă sunt adăugate legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, doi ardei graşi, câteva roşii, o ceaşcă cu orez. Atunci când vine frigul, iar legumele se împuţinează, ardeii graşi şi roşiile sunt înlocuite de rădăcinoase tăiate mărunt, precum morcov, pătrunjel şi ţelină, precum şi cartofi tăiaţi cubuleţe. În Delta Dunării, această ciorbă dreasă cu ou şi cu smântână este întâlnită sub denumirea de storceag.



    Să revenim însă la borşul tradiţional de peşte. După ce legumele sunt fierte, în ceaun se pun bucăţi mari de peşte care se lasă la fiert circa 20 de minute la foc potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Focul nu trebuie să fie puternic deoarece există riscul ca bucăţile de peşte să se desfacă. Zeama poate fi acrită fie cu borş, fie cu roşii, fie cu oţet, ultima variantă fiind tradiţională pentru Delta Dunării. Prepararea borşului de peşte nu durează mai mult de o oră. În Delta Dunării, zeama este servită într-un castron şi alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile mari de peşte şi mujdei de usturoi. În oferta restaurantelor putem întâlni atât denumirea ciorbă de peşte, dar şi cea de borş pescăresc. Diferenţa este că în farfuria de ciorbă sunt şi bucăţi de peşte, în timp ce, la borşul pescăresc, în farfuria de supă este doar o zeamă acră cu legume, iar alături, pe o farfurie întinsă, sunt acele bucăţi mari de peşte, servite separat, cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.