Radio România Internațional

Tag: branza

  • Gogoşari conservaţi

    Gogoşari conservaţi

    Pentru că tot este sezonul lor, în această ediţie vă prezentăm câteva
    variante de conservare a gogoşarilor. Cea mai răspândită metodă este
    conservarea acestora în oţet, metodăîntâlnită nu numai in România, ci şi în alte
    state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de
    red cherry pepperoni, acri din cauza oţetului în care
    au fost conservaţi şi dulci din cauza zahărului adăugat ca ingredient în cursul
    procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă.


    Gogoşarii de pe pieţele româneşţi au dimensiuni mult mai mari şi pot fi
    umpluţi nu doar cu brânză, ci şi cu varză albă, varză roşie
    sau conopidă. Pot fi
    conservaţi în saramură precum gogonelele sau varza acră, cât şi în oţet. Pentru
    gogoşarii umpluţi cu varză, avem nevoie de 5 kg de gogoşari, de una sau două
    verze albe, de două ţeline mari, de un kg de morcovi, de un litru de oţet,
    puţin ulei, de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere
    şi de sare. După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa,
    cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Se toacă varza, morcovii şi
    telina se trec prin răzătoare, toate aceste legume fiind apoi amestecate
    într-un vas în care adaugăm puţin ulei şi câteva boabe de piper negru.
    Gogoşarii trebuie umpluţi cu aceste amestec, care poate fi îndesat cu ajutorul
    unei linguriţe. Gogoşarii astfel umpluţi sunt aşezaţi apoi în borcane. Peste ei
    turnăm un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un
    litru de oţet. În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare
    pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere, precum şi
    două, trei foi de dafin. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec
    peste gogoşarii din borcane, având grijă ca gogoşarii să fie acoperiţi integral
    şi punem imediat o folie de celofan la gura borcanului, pe care o întindem şi o
    legăm cu un elastic sau cu sfoară. Pot fi consumaţi după circa o săptămână ca
    salată împreună cu o friptură. În mod asemănător, gogoşarii pot fi umpluţi, în
    loc de varză, cu buchete de conopidă.


    Cea mai frecventă şi simplă metodă de conservare este aceea de a
    tăia gogoşarii în 4 sau în şase părţi şi de a-i conserva ca atare
    într-un amestec de apă şi oţet.

  • Gogoşari conservaţi

    Gogoşari conservaţi

    Pentru că tot este sezonul lor, în această ediţie vă prezentăm câteva
    variante de conservare a gogoşarilor. Cea mai răspândită metodă este
    conservarea acestora în oţet, metodăîntâlnită nu numai in România, ci şi în alte
    state europene. De dimensiunea unei castane şi sub denumirea de
    red cherry pepperoni, acri din cauza oţetului în care
    au fost conservaţi şi dulci din cauza zahărului adăugat ca ingredient în cursul
    procesului de conservare, aceşti mini-gogoşari sunt umpluţi cu brânză grasă.


    Gogoşarii de pe pieţele româneşţi au dimensiuni mult mai mari şi pot fi
    umpluţi nu doar cu brânză, ci şi cu varză albă, varză roşie
    sau conopidă. Pot fi
    conservaţi în saramură precum gogonelele sau varza acră, cât şi în oţet. Pentru
    gogoşarii umpluţi cu varză, avem nevoie de 5 kg de gogoşari, de una sau două
    verze albe, de două ţeline mari, de un kg de morcovi, de un litru de oţet,
    puţin ulei, de piper boabe, de câteva foi de dafin, de câteva linguri de miere
    şi de sare. După spălare, gogoşarilor li se îndepărtează cu grijă codiţa,
    cotorul şi eventualele seminţe rămase în interior. Se toacă varza, morcovii şi
    telina se trec prin răzătoare, toate aceste legume fiind apoi amestecate
    într-un vas în care adaugăm puţin ulei şi câteva boabe de piper negru.
    Gogoşarii trebuie umpluţi cu aceste amestec, care poate fi îndesat cu ajutorul
    unei linguriţe. Gogoşarii astfel umpluţi sunt aşezaţi apoi în borcane. Peste ei
    turnăm un amestec de apă şi oţet, proporţia fiind de 2,5 litri de apă la un
    litru de oţet. În timpul fierberii acestui amestec, adăugăm o lingură de sare
    pentru fiecare litru de apă şi câte o lingură de zahăr sau miere, precum şi
    două, trei foi de dafin. După ce a ajuns la fierbere, turnăm acest amestec
    peste gogoşarii din borcane, având grijă ca gogoşarii să fie acoperiţi integral
    şi punem imediat o folie de celofan la gura borcanului, pe care o întindem şi o
    legăm cu un elastic sau cu sfoară. Pot fi consumaţi după circa o săptămână ca
    salată împreună cu o friptură. În mod asemănător, gogoşarii pot fi umpluţi, în
    loc de varză, cu buchete de conopidă.


    Cea mai frecventă şi simplă metodă de conservare este aceea de a
    tăia gogoşarii în 4 sau în şase părţi şi de a-i conserva ca atare
    într-un amestec de apă şi oţet.

  • Pastramă de oaie

    Pastramă de oaie

    Este o tradiţie ca, la început de toamnă, la vremea culesului viei, românii să mănânce pastramă de oaie şi să bea must, zeama rezultată din stoarcerea boabelor de struguri sau tulburel, acel vin nou care nu s-a limpezit şi care nu s-a oprit din fiert. De ce însă pastramă de oaie? Pentru că septembrie este luna în care turmele sunt coborâte de pe păşunile alpine, iar oile sunt aduse în sat şi înapoiate stăpânilor de drept. Acest ritual, coborârea oilor de la munte, altădată desfăşurat doar în prezenţa locuitorilor satului, este însoţit acum de adevărate serbări câmpeneşti, cu program de muzică populară, dar şi cu un adevărat festin, fiind transformat într-un veritabil festival prin care sunt atraşi şi turiştii. La astfel de manifestări sunt degustate mai multe sortimente de brânză, dar şi pastramă de oaie, preparatul a cărui reţetă o vom prezenta în continuare. Cu ocazia coborârii oilor de la munte sunt sacrificaţi berbecuţi, după cum primăvara sunt sacrificate preponderent oile sterpe.



    Pentru prepararea pastramei, avem nevoie de 2… 3 kg de carne, de câteva căpăţâni de usturoi, de sare şi de piper măcinat, de boia de ardei, dulce şi iute, de o linguriţă de cimbru şi de puţin vin alb. Dezosăm şi tranşăm carnea în bucăţi groase de un deget care să poată fi puse pe grătar. Separat, curăţăm şi zdrobim usturoiul pe care-l transformăm într-o pastă în care adăugăm toate celelalte condimente pe care le amestecăm bine. Întindem această pastă pe bucăţile de carne, astfel încât aceste condimente să pătrundă în carne. Într-un vas, punem bucăţile de carne una peste alta şi adăugăm vin atât cât să le acopere. Astfel pregătită, carnea de oaie sau de berbecuţ trebuie lăsată câteva zile într-un loc răcoros, cum este, de exemplu, beciul caselor tradiţionale. În lipsa acestuia, este de ajuns un raft al frigiderului. Bucăţile de carne sunt scoase apoi din acel baiţ şi lăsate să se zvânte, putând fi puse apoi pe grătar. Pentru a fi păstrată pe o perioadă mai îndelungată, pastrama de oaie trebuie pusă la afumat.



    Pastrama de oaie, friptă pe grătar este servită caldă pe un platou pe care trebuie să se mai afle mămăligă, brânză de burduf, castraveţi muraţi sau gogoşari în oţet. Pastrama poate fi pregătită şi în tigaie, caz în care carnea trebuie tăiată fideluţă. Aşa cum am menţionat, pentru că este toamnă şi este vremea culesului viei, este potrivit ca alături să fie un pahar cu must. Dacă nu aveţi, încercaţi cu un vin roşu sec sau demisec! Poftă Bună!

  • Pastramă de oaie

    Pastramă de oaie

    Este o tradiţie ca, la început de toamnă, la vremea culesului viei, românii să mănânce pastramă de oaie şi să bea must, zeama rezultată din stoarcerea boabelor de struguri sau tulburel, acel vin nou care nu s-a limpezit şi care nu s-a oprit din fiert. De ce însă pastramă de oaie? Pentru că septembrie este luna în care turmele sunt coborâte de pe păşunile alpine, iar oile sunt aduse în sat şi înapoiate stăpânilor de drept. Acest ritual, coborârea oilor de la munte, altădată desfăşurat doar în prezenţa locuitorilor satului, este însoţit acum de adevărate serbări câmpeneşti, cu program de muzică populară, dar şi cu un adevărat festin, fiind transformat într-un veritabil festival prin care sunt atraşi şi turiştii. La astfel de manifestări sunt degustate mai multe sortimente de brânză, dar şi pastramă de oaie, preparatul a cărui reţetă o vom prezenta în continuare. Cu ocazia coborârii oilor de la munte sunt sacrificaţi berbecuţi, după cum primăvara sunt sacrificate preponderent oile sterpe.



    Pentru prepararea pastramei, avem nevoie de 2… 3 kg de carne, de câteva căpăţâni de usturoi, de sare şi de piper măcinat, de boia de ardei, dulce şi iute, de o linguriţă de cimbru şi de puţin vin alb. Dezosăm şi tranşăm carnea în bucăţi groase de un deget care să poată fi puse pe grătar. Separat, curăţăm şi zdrobim usturoiul pe care-l transformăm într-o pastă în care adăugăm toate celelalte condimente pe care le amestecăm bine. Întindem această pastă pe bucăţile de carne, astfel încât aceste condimente să pătrundă în carne. Într-un vas, punem bucăţile de carne una peste alta şi adăugăm vin atât cât să le acopere. Astfel pregătită, carnea de oaie sau de berbecuţ trebuie lăsată câteva zile într-un loc răcoros, cum este, de exemplu, beciul caselor tradiţionale. În lipsa acestuia, este de ajuns un raft al frigiderului. Bucăţile de carne sunt scoase apoi din acel baiţ şi lăsate să se zvânte, putând fi puse apoi pe grătar. Pentru a fi păstrată pe o perioadă mai îndelungată, pastrama de oaie trebuie pusă la afumat.



    Pastrama de oaie, friptă pe grătar este servită caldă pe un platou pe care trebuie să se mai afle mămăligă, brânză de burduf, castraveţi muraţi sau gogoşari în oţet. Pastrama poate fi pregătită şi în tigaie, caz în care carnea trebuie tăiată fideluţă. Aşa cum am menţionat, pentru că este toamnă şi este vremea culesului viei, este potrivit ca alături să fie un pahar cu must. Dacă nu aveţi, încercaţi cu un vin roşu sec sau demisec! Poftă Bună!

  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii din producţia autohtonă au invadat
    tarabele din pieţele agroalimentare din România astfel încât pentru această ediţie
    vă oferim câteva modalităţi de preparare a acestei apreciate legume. În funcţie
    de reţeta pe care doriţi să o pregătiţi, trebuie să cumpăraţi dovlecei mai
    mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume
    sau cu carne tocată.


    Fierţi
    în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi,
    dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete
    sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii pane sunt
    recomandaţi ca aperitiv sau ca garnitură şi sunt uşor de preparat. Avem nevoie
    de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici.
    Îi curătăm de coajă, în tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de
    centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa
    zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile
    de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele
    părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi
    usturoi.


    Dacă dorim să pregătim
    dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de
    o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare
    şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal
    în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm
    totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi
    umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele
    impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt,
    piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în
    proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la
    foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când
    sosul scade suficient de mult. Se
    servesc imediat, după ce am turnat puţin iaurt sau smântână.

  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii din producţia autohtonă au invadat
    tarabele din pieţele agroalimentare din România astfel încât pentru această ediţie
    vă oferim câteva modalităţi de preparare a acestei apreciate legume. În funcţie
    de reţeta pe care doriţi să o pregătiţi, trebuie să cumpăraţi dovlecei mai
    mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume
    sau cu carne tocată.


    Fierţi
    în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi,
    dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete
    sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii pane sunt
    recomandaţi ca aperitiv sau ca garnitură şi sunt uşor de preparat. Avem nevoie
    de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici.
    Îi curătăm de coajă, în tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de
    centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa
    zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile
    de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele
    părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi
    usturoi.


    Dacă dorim să pregătim
    dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de
    o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare
    şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal
    în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm
    totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi
    umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele
    impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt,
    piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în
    proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la
    foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când
    sosul scade suficient de mult. Se
    servesc imediat, după ce am turnat puţin iaurt sau smântână.

  • Bulz

    Bulz

    Astăzi vă propunem o mâncare făcută iniţial de către oieri, dar care, în timp, şi-a făcut loc în meniurile multor restaurante din România — bulzul. Există mai multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. O dovadă că bulzul se află la loc de cinste în gastronomia românească este şi tentativa reuşită a locuitorilor din Turia, judeţul Covasna, de a intra în Cartea Recordurilor cu un bulz gigantic, în formă de ruladă. La prima încercare au făcut un bulz de 9 metri lungime, însă în anul 2008 au reuşit să facă o ruladă de 150 de metri şi 32 de centimetri, întinsă pe mese de aceeaşi înălţime şi aliniate pe şosea. Pentru acel bulz au fost utilizate circa 150 de kg de brânză de oaie şi 400 de kg de mălai. Pentru pregătirea mămăligii au fost folosite nu mai puţin de 15 ceaune de 50 de litri, vase aduse de ciobani de la stânile din jur.



    Să vă prezentăm în continuare modul de preparare a bulzului în straturi. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. La început, pregăţim mămăliga. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă. Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat. Întrucât este considerat un aperitiv, se poate servi alături de o ţuică bine răcită. Poftă bună!

  • Bulz

    Bulz

    Astăzi vă propunem o mâncare făcută iniţial de către oieri, dar care, în timp, şi-a făcut loc în meniurile multor restaurante din România — bulzul. Există mai multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. O dovadă că bulzul se află la loc de cinste în gastronomia românească este şi tentativa reuşită a locuitorilor din Turia, judeţul Covasna, de a intra în Cartea Recordurilor cu un bulz gigantic, în formă de ruladă. La prima încercare au făcut un bulz de 9 metri lungime, însă în anul 2008 au reuşit să facă o ruladă de 150 de metri şi 32 de centimetri, întinsă pe mese de aceeaşi înălţime şi aliniate pe şosea. Pentru acel bulz au fost utilizate circa 150 de kg de brânză de oaie şi 400 de kg de mălai. Pentru pregătirea mămăligii au fost folosite nu mai puţin de 15 ceaune de 50 de litri, vase aduse de ciobani de la stânile din jur.



    Să vă prezentăm în continuare modul de preparare a bulzului în straturi. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. La început, pregăţim mămăliga. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă. Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat. Întrucât este considerat un aperitiv, se poate servi alături de o ţuică bine răcită. Poftă bună!

  • Plăcintă dobrogeană

    Plăcintă dobrogeană

    La jumătatea lunii septembrie, mai precis pe 14 septembrie, în calendarul religios este marcată Înălţarea Sfintei Cruci”. Tot în această zi este şi Cârstovul viilor”, ziua în care, în mod tradiţional, începe culesul viilor şi tescuirea strugurilor. Ideea pentru această ediţie a rubricii gastronomice a fost dată de asocierea dintre must şi plăcintă, încercată şi apreciată în zona viticolă Ostrov din sudul Dobrogei.



    Aşa-numita plăcintă dobrogeană” poate fi considerată un brand gastronomic. Poate fi făcută cu umplutură de brânză dulce sau de brânză sărată, cu foile dispuse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, cu foile de aluat cu umplutura deasupra, încreţite cu mâna, ca atunci când mototolim o coală de hârtie. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de brânză dulce sau sărată şi, cum această reţetă provine din lumea crescătorilor de oi, se foloseşte preponderent brânză şi iaurt de oaie. Mai avem nevoie de 6 ouă şi, desigur, de foi subţiri de plăcintă.



    De menţionat este faptul că plăcinta dobrogeană se coace întotdeauna într-o tavă rotundă, iar dacă operaţiunea se face într-un cuptor tradiţional din lut, atunci poate atinge perfecţiunea. Amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, iar sulurile de plăcintă sunt puse apoi cap la cap în tavă. Aşezarea în tavă se face în spirală, plecând de la margine se ajunge în mijlocul tăvii. Se introduce tava în cuptor pentru circa un sfert de oră, cât să înceapă să se rumenească, după care se toarnă deasupra jumătate de kg de iaurt gros, amestecat cu 3 ouă. Se lasă tava în cuptor încă vreo 20 de minute, după care plăcinta poate fi servită imediat alături de un pahar de must alb, aromat şi sec Muscat Ottonel. În restul anului, mustul poate fi înlocuit cu un iaurt gros sau, de ce nu?, cu un pahar de vin, mai ales dacă plăcinta a fost umplută cu brânză sărată.

  • Plăcintă dobrogeană

    Plăcintă dobrogeană

    La jumătatea lunii septembrie, mai precis pe 14 septembrie, în calendarul religios este marcată Înălţarea Sfintei Cruci”. Tot în această zi este şi Cârstovul viilor”, ziua în care, în mod tradiţional, începe culesul viilor şi tescuirea strugurilor. Ideea pentru această ediţie a rubricii gastronomice a fost dată de asocierea dintre must şi plăcintă, încercată şi apreciată în zona viticolă Ostrov din sudul Dobrogei.



    Aşa-numita plăcintă dobrogeană” poate fi considerată un brand gastronomic. Poate fi făcută cu umplutură de brânză dulce sau de brânză sărată, cu foile dispuse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, cu foile de aluat cu umplutura deasupra, încreţite cu mâna, ca atunci când mototolim o coală de hârtie. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de brânză dulce sau sărată şi, cum această reţetă provine din lumea crescătorilor de oi, se foloseşte preponderent brânză şi iaurt de oaie. Mai avem nevoie de 6 ouă şi, desigur, de foi subţiri de plăcintă.



    De menţionat este faptul că plăcinta dobrogeană se coace întotdeauna într-o tavă rotundă, iar dacă operaţiunea se face într-un cuptor tradiţional din lut, atunci poate atinge perfecţiunea. Amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, iar sulurile de plăcintă sunt puse apoi cap la cap în tavă. Aşezarea în tavă se face în spirală, plecând de la margine se ajunge în mijlocul tăvii. Se introduce tava în cuptor pentru circa un sfert de oră, cât să înceapă să se rumenească, după care se toarnă deasupra jumătate de kg de iaurt gros, amestecat cu 3 ouă. Se lasă tava în cuptor încă vreo 20 de minute, după care plăcinta poate fi servită imediat alături de un pahar de must alb, aromat şi sec Muscat Ottonel. În restul anului, mustul poate fi înlocuit cu un iaurt gros sau, de ce nu?, cu un pahar de vin, mai ales dacă plăcinta a fost umplută cu brânză sărată.

  • Poale-n brâu şi mai mult decât atât

    Poale-n brâu şi mai mult decât atât

    În aceste zile este programat în comuna Oituz din judeţul Bacău Festivalul plăcintelor. Scopul manifestării este, pe de o parte, de a pune în evidenţă priceperea concurenţilor de a face plăcinte după reţete originale, iar pe de alta de a promova atracţiile zonei. Nu este singurul festival al plăcintelor organizat în Moldova, de unde provin şi faimoasele plăcinte “poale-n brâu”. Pentru a le pregăti, avem nevoie de jumătate de kg de făină, de 50 de grame de drojdie sau de un plic de drojdie uscată, de 4 ouă, de lapte, zahăr şi sare. Pentru umplutură ne trebuie brânză de vaci sărată pe care o amestecăm cu puţin mărar sau brânză dulce în care adăugăm şi stafide. Dacă folosim drojdie uscată, atunci amestecăm direct ingredientele cu făina. Pentru a pregăti aluatul, drojdia trebuie dizolvată în lapte călduţ, iar apoi se amestecă cu 3 gălbenuşuri de ou şi cu 100 de grame de zahăr. Turnăm acest amestec într-un vas mai mare, deasupra făinii şi amestecăm circa 20 de minute până obţinem o cocă omogenă pe care o lăsăm la dospit circa o oră, într-o încăpere încălzită, fără curenţi de aer. Din acest aluat întindem foi de plăcintă nu foarte subţiri pe care le porţionăm în pătrate cu latura de circa 15 cm. Pe aceste pătrate de aluat, întindem umplutura, după are aducem colţurile spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi ridică poalele sau, dacă vreţi, îşi pune poalele în brâu atunci când intră în apă pentru a spăla rufe la râu. Punem aceste plăcinte într-o tavă unsă cu puţin unt. Ungem şi plăcintele cu un amestec făcut din gălbenuş de ou şi zahăr şi apoi introducem tava în cuptorul deja încălzit, la foc potrivit, 20 … 30 de minute, până se rumenesc.



    Dacă la Festivalul plăcintelor ar veni un locuitor al Transilvaniei, atunci va avea o altă metodă de preparare a plăcintelor. Va face aluatul în acelaşi mod, numai că va întinde foi rotunde, la mijlocul cărora va pune brânză de burduf amestecată cu mărar. Marginile foilor sunt aduse spre centru pentru a acoperi grămăjoara de brânză după care, tot cu ajutorul sucitorului, aluatul trebuie întins într-o formă rotundă care să încapă într-o tigaie, unde se prăjeşte în puţin ulei. Aceste plăcinte pot fi coapte şi pe o tablă. Ca formă, seamănă cu o clătită, numai că este umplută deja cu brânză.



    Şi dobrogenii au cu ce se lăuda. Plăcinta dobrogeană este coaptă întotdeauna într-o tavă rotundă, iar modelarea este diferită faţă de reţetele prezentate. Pentru umplutură, amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, însă sulurile de plăcintă sunt puse apoi cap la cap în tavă, plecând de la margine în spirală până când se ajunge în centru. Se pune tava la cuptor pentru circa 10 minute, cât să înceapă să se rumenească, după care turnăm deasupra jumătate de kg de iaurt amestecat cu 3 ouă. Lăsăm la cuptor încă 20 de minute şi gata, plăcinta poate fi servită imediat. Oricare reţetă veţi încerca, poftă bună!


  • Poale-n brâu şi mai mult decât atât

    Poale-n brâu şi mai mult decât atât

    În aceste zile este programat în comuna Oituz din judeţul Bacău Festivalul plăcintelor. Scopul manifestării este, pe de o parte, de a pune în evidenţă priceperea concurenţilor de a face plăcinte după reţete originale, iar pe de alta de a promova atracţiile zonei. Nu este singurul festival al plăcintelor organizat în Moldova, de unde provin şi faimoasele plăcinte “poale-n brâu”. Pentru a le pregăti, avem nevoie de jumătate de kg de făină, de 50 de grame de drojdie sau de un plic de drojdie uscată, de 4 ouă, de lapte, zahăr şi sare. Pentru umplutură ne trebuie brânză de vaci sărată pe care o amestecăm cu puţin mărar sau brânză dulce în care adăugăm şi stafide. Dacă folosim drojdie uscată, atunci amestecăm direct ingredientele cu făina. Pentru a pregăti aluatul, drojdia trebuie dizolvată în lapte călduţ, iar apoi se amestecă cu 3 gălbenuşuri de ou şi cu 100 de grame de zahăr. Turnăm acest amestec într-un vas mai mare, deasupra făinii şi amestecăm circa 20 de minute până obţinem o cocă omogenă pe care o lăsăm la dospit circa o oră, într-o încăpere încălzită, fără curenţi de aer. Din acest aluat întindem foi de plăcintă nu foarte subţiri pe care le porţionăm în pătrate cu latura de circa 15 cm. Pe aceste pătrate de aluat, întindem umplutura, după are aducem colţurile spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi ridică poalele sau, dacă vreţi, îşi pune poalele în brâu atunci când intră în apă pentru a spăla rufe la râu. Punem aceste plăcinte într-o tavă unsă cu puţin unt. Ungem şi plăcintele cu un amestec făcut din gălbenuş de ou şi zahăr şi apoi introducem tava în cuptorul deja încălzit, la foc potrivit, 20 … 30 de minute, până se rumenesc.



    Dacă la Festivalul plăcintelor ar veni un locuitor al Transilvaniei, atunci va avea o altă metodă de preparare a plăcintelor. Va face aluatul în acelaşi mod, numai că va întinde foi rotunde, la mijlocul cărora va pune brânză de burduf amestecată cu mărar. Marginile foilor sunt aduse spre centru pentru a acoperi grămăjoara de brânză după care, tot cu ajutorul sucitorului, aluatul trebuie întins într-o formă rotundă care să încapă într-o tigaie, unde se prăjeşte în puţin ulei. Aceste plăcinte pot fi coapte şi pe o tablă. Ca formă, seamănă cu o clătită, numai că este umplută deja cu brânză.



    Şi dobrogenii au cu ce se lăuda. Plăcinta dobrogeană este coaptă întotdeauna într-o tavă rotundă, iar modelarea este diferită faţă de reţetele prezentate. Pentru umplutură, amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, însă sulurile de plăcintă sunt puse apoi cap la cap în tavă, plecând de la margine în spirală până când se ajunge în centru. Se pune tava la cuptor pentru circa 10 minute, cât să înceapă să se rumenească, după care turnăm deasupra jumătate de kg de iaurt amestecat cu 3 ouă. Lăsăm la cuptor încă 20 de minute şi gata, plăcinta poate fi servită imediat. Oricare reţetă veţi încerca, poftă bună!