Radio România Internațional

Tag: bulz

  • Bulz

    Bulz


    Bulzul este un preparat tradiţional al oierilor, însă, în timp, a fost preluat şi diversificat ca reţetă, ajungând sub diferite denumiri şi în meniurile unor restaurante din România. Există mai multe tipuri de bulz, cu diferite denumiri, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari.



    Bulzul obişnuit, în straturi, este uşor de preparat. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă.



    Peste acesta, aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă.Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă.



    Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem vasul din cuptor, porţionăm bulzul şi îl servim imediat. În mod asemănător, bulzul poate fi pus în vase de dimensiuni mai mici, putând fi servit direct în vasul în care a fost pregătit.



    Bulzul poate fi pregătit direct pe jar, el fiind numit “bulz ciobănesc”. Se face o mămăligă mai vârtoasă pe care o porţionăm şi din care modelăm bulgări în mijlocul cărora putem brânză de burduf. Nu trebuie pusă prea multă brânză deoarece aceasta se va topi, iar bulzul se va deforma. Bulgării de mămăligă pot fi puşi direct pe jar unde se vor coace şi unde vor prinde coajă. Această variantă de bulz poate fi pregătită şi în cuptor, bulgării de mămăligă fiind aşezaţi într-o tavă.







  • Bulz

    Bulz


    Bulzul este un preparat tradiţional al oierilor, însă, în timp, a fost preluat şi diversificat ca reţetă, ajungând sub diferite denumiri şi în meniurile unor restaurante din România. Există mai multe tipuri de bulz, cu diferite denumiri, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari.



    Bulzul obişnuit, în straturi, este uşor de preparat. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă.



    Peste acesta, aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă.Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă.



    Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem vasul din cuptor, porţionăm bulzul şi îl servim imediat. În mod asemănător, bulzul poate fi pus în vase de dimensiuni mai mici, putând fi servit direct în vasul în care a fost pregătit.



    Bulzul poate fi pregătit direct pe jar, el fiind numit “bulz ciobănesc”. Se face o mămăligă mai vârtoasă pe care o porţionăm şi din care modelăm bulgări în mijlocul cărora putem brânză de burduf. Nu trebuie pusă prea multă brânză deoarece aceasta se va topi, iar bulzul se va deforma. Bulgării de mămăligă pot fi puşi direct pe jar unde se vor coace şi unde vor prinde coajă. Această variantă de bulz poate fi pregătită şi în cuptor, bulgării de mămăligă fiind aşezaţi într-o tavă.







  • Fried polenta dishes

    Fried polenta dishes

    Made by boiling cornmeal in water with a pinch of salt, polenta has been a traditional replacement for bread on Romanians tables. If it was not eaten up at one meal, the leftovers would be used the next day, as part of a new dish.



    Thin slices of polenta can be dipped in beaten egg, on both sides, and then dredged in grazed cheese. Then, it is fried in a pan with a little butter, until golden. This can be served with sautéed vegetables on the side. You will need two carrots, a small celery root, 200 grams of peas and 200 grams of green beans, and an onion, if you like them. Slice the carrots and celery, cut the onion into thin wedges, then mix with the peas and beans. Fry in a little butter, and add some water or sour cream.



    Another dish that uses sliced polenta includes sausages or pork rind. You will need a pan where to fry the sausages and pork rind. Use the same pork fat to fry slices of polenta, about a finger thick, turning them on both sides. Serve the fried polenta and the sausages on the same plate.



    Another option involves polenta wrapped in bacon and grilled. This time around, you need to dice the polenta and wrap the pieces into bacon slices. We use a skewer, placing a polenta dice next to a piece of onion or a clove of garlic. Grill the skewered mix and eat hot, with a glass of dry or medium red or white wine.



    Grilling is also involved in the cooking of another famed Romanian dish based on polenta, called “bulz. You will need polenta, sharp cheese and sliced sausages or small pieces of ham. After you made the polenta, leave it to cool for a little. Then spread it into a thick layer, cover with a layer of cheese and the slices of sausages or pieces of ham, which you have already fried in a pan. Next, roll the mix into medium-sized balls, keeping the polenta on the outside and the cheese and sausages on the inside. Wrap these balls in tin foil and put them directly on the hot coals to bake. Back in the day, when there was no tin foil to use, the mix was wrapped in clay and also baked on hot coals. This variety is called shepherds bulz.


    (translated by: A. Popescu)

  • Mămăligă … prăjită

    Mămăligă … prăjită

    Obţinută prin fierberea mălaiului
    sau, dacă doriţi, a făinii de porumb, în apă cu puţină sare, mămăliga a fost,
    în alimentaţia românilor, un înlocuitor al pâinii. Dacă nu era consumată
    întegral la o masă, mămăliga putea fi pusă pe masă în următoarea zi într-o altă
    prezentare.


    Tăiată în felii subţiri, mămăliga
    poate fi trecută prin ou bătut şi apoi tăvălită prin brânză rasă. Se prăjeşte
    apoi într-o tigaie în care am topit unt, până când se rumeneşte Acest fals
    şniţel poate fi servit în combinaţie cu
    un sote de legume. Avem nevoie de doi morcovi, de o ţelină mică, de 200 de
    grame de mazăre şi 200 de grame de fasole verde, eventual de o ceapă. Morcovul
    şi ţelina se taie în suviţe, ceapa se taie în jumătăţi şi apoi transversal, în
    felii subţiri, după care se amestecă cu mazărea şi cu fasolea verde şi se
    călesc uşor în puţin unt şi se înăbuşă cu piţină apă sau cu smântână.


    Pornind tot de la felii de mămăligă,
    se poate face o combinaţie cu jumări sau cu cârnaţi. Avem nevoie de o tigaie în
    care încingem nişte untură de porc şi în
    care prăjim cârnaţii şi jumările. După aceea, în aceeaşi untură se prăjesc
    felii de mămăligă, de grosimea unui deget, întorcându-le de pe o parte pe alta.
    Mămăliga prăjită şi cârnaţii se servesc pe aceeaşi farfurie.


    De la mămăliga prăjită în tigaie,
    trecem la mămăliga învelită în şuncă şi preparată la jar. De această dată tăiem
    mămăliga în cuburi mici pe care le învelim în felii de şuncă. Punem aceste
    cuburi pe o frigăruie. Alternativ cu o foaie de ceapă sau cu un căţel de
    usturoi. Frigăruile se pun pe grătar, deasupra jarului şi se consumă, desigur,
    imediat cu un pahar de vin alb sau roşu sec sau demisec.


    Tot în jar poate fi pregătit şi
    bulzul. Avem nevoie de o mămăligă mai consistentă, de brânză de burduf şi de
    cârnaţi tăiaţi rondele sau de mici bucăţi de şuncă. După ce am preparat
    mămăliga, o porţionăm şi o lăsăm să se răcească puţin. Întindem mămăliga şi
    punem deasupra brânză de burduf şi rondele de cârnat sau bucăţi de şuncă pe
    care le-am rumenim în tigaie. Facem forme rotunde sau uşor aplatizate din
    mămăligă pe care o folosim ca înveliş, miezul fiind din brânză de burduf şi din
    cârnaţi. Învelim aceste forme în folie de aluminiu şi le lăsăm să se coacă în
    jar. Pe vremea când nu exista folie de aluminiu, acest fel de bulz era învelit
    în lut şi era pus, de asemenea, la copt în jar. Acestei variante i se mai spune
    bulz ciobănesc sau bulz haiducesc.

  • Mămăligă … prăjită

    Mămăligă … prăjită

    Obţinută prin fierberea mălaiului
    sau, dacă doriţi, a făinii de porumb, în apă cu puţină sare, mămăliga a fost,
    în alimentaţia românilor, un înlocuitor al pâinii. Dacă nu era consumată
    întegral la o masă, mămăliga putea fi pusă pe masă în următoarea zi într-o altă
    prezentare.


    Tăiată în felii subţiri, mămăliga
    poate fi trecută prin ou bătut şi apoi tăvălită prin brânză rasă. Se prăjeşte
    apoi într-o tigaie în care am topit unt, până când se rumeneşte Acest fals
    şniţel poate fi servit în combinaţie cu
    un sote de legume. Avem nevoie de doi morcovi, de o ţelină mică, de 200 de
    grame de mazăre şi 200 de grame de fasole verde, eventual de o ceapă. Morcovul
    şi ţelina se taie în suviţe, ceapa se taie în jumătăţi şi apoi transversal, în
    felii subţiri, după care se amestecă cu mazărea şi cu fasolea verde şi se
    călesc uşor în puţin unt şi se înăbuşă cu piţină apă sau cu smântână.


    Pornind tot de la felii de mămăligă,
    se poate face o combinaţie cu jumări sau cu cârnaţi. Avem nevoie de o tigaie în
    care încingem nişte untură de porc şi în
    care prăjim cârnaţii şi jumările. După aceea, în aceeaşi untură se prăjesc
    felii de mămăligă, de grosimea unui deget, întorcându-le de pe o parte pe alta.
    Mămăliga prăjită şi cârnaţii se servesc pe aceeaşi farfurie.


    De la mămăliga prăjită în tigaie,
    trecem la mămăliga învelită în şuncă şi preparată la jar. De această dată tăiem
    mămăliga în cuburi mici pe care le învelim în felii de şuncă. Punem aceste
    cuburi pe o frigăruie. Alternativ cu o foaie de ceapă sau cu un căţel de
    usturoi. Frigăruile se pun pe grătar, deasupra jarului şi se consumă, desigur,
    imediat cu un pahar de vin alb sau roşu sec sau demisec.


    Tot în jar poate fi pregătit şi
    bulzul. Avem nevoie de o mămăligă mai consistentă, de brânză de burduf şi de
    cârnaţi tăiaţi rondele sau de mici bucăţi de şuncă. După ce am preparat
    mămăliga, o porţionăm şi o lăsăm să se răcească puţin. Întindem mămăliga şi
    punem deasupra brânză de burduf şi rondele de cârnat sau bucăţi de şuncă pe
    care le-am rumenim în tigaie. Facem forme rotunde sau uşor aplatizate din
    mămăligă pe care o folosim ca înveliş, miezul fiind din brânză de burduf şi din
    cârnaţi. Învelim aceste forme în folie de aluminiu şi le lăsăm să se coacă în
    jar. Pe vremea când nu exista folie de aluminiu, acest fel de bulz era învelit
    în lut şi era pus, de asemenea, la copt în jar. Acestei variante i se mai spune
    bulz ciobănesc sau bulz haiducesc.

  • Mamaliga

    Mamaliga

    We devote todays edition to the famous mamaliga, a staple in Romanian cuisine. Mamaliga, which is the Romanian for polenta, seems to have entered Romanians gastronomic culture in the 17th century, after corn was brought from America. Under Ottoman occupation and forced to pay tribute in cereals and cattle, Romanians started to harvest corn, which the Ottomans did not want. The word mamaliga and its derivatives can be found everywhere in the Balkan area.



    Mamaliga is a versatile dish, and it can be combined with all sorts of foodstuffs, such as meat, vegetables, cheese, eggs, sausages, etc.



    Traditionally, mamaliga is cooked in a round cast iron pot, and is actually corn flour boiled in water and salt. It is usually denser than its Italian equivalent, known as polenta, and it can be cut in slices, just like bread. When served with other dishes, it can be made softer, like a porridge.



    One of the most popular dishes in Romania is mamaliga with cheese and sour cream. For that you need half a kilo of corn flour, half a kilo of cottage cheese and 250 grams of sour cream. Cut the cheese in slices, place them on a plate and pour sour cream on top. Serve with a softer, hot mamaliga.



    Mamaliga can be served together with eggs, cheese and sausages, a combination which is known as bulz in Romania. For this you a polenta of medium consistency. Take part of it and spread it on the bottom of a pot. Place a layer of cheese matured in sheepskin and place another layer of mamaliga on top. You can mix the cheese with finely chopped dill or parsley. In between the layers of cheese and mamaliga you can add slices of smoked sausage or bacon. Before placing the pot into the oven, you can break a few eggs on top of the last layer of polenta. Keep the pot in the oven for about half an hour, and then serve it hot. Enjoy!

  • Mamaliga

    Mamaliga

    We devote todays edition to the famous mamaliga, a staple in Romanian cuisine. Mamaliga, which is the Romanian for polenta, seems to have entered Romanians gastronomic culture in the 17th century, after corn was brought from America. Under Ottoman occupation and forced to pay tribute in cereals and cattle, Romanians started to harvest corn, which the Ottomans did not want. The word mamaliga and its derivatives can be found everywhere in the Balkan area.



    Mamaliga is a versatile dish, and it can be combined with all sorts of foodstuffs, such as meat, vegetables, cheese, eggs, sausages, etc.



    Traditionally, mamaliga is cooked in a round cast iron pot, and is actually corn flour boiled in water and salt. It is usually denser than its Italian equivalent, known as polenta, and it can be cut in slices, just like bread. When served with other dishes, it can be made softer, like a porridge.



    One of the most popular dishes in Romania is mamaliga with cheese and sour cream. For that you need half a kilo of corn flour, half a kilo of cottage cheese and 250 grams of sour cream. Cut the cheese in slices, place them on a plate and pour sour cream on top. Serve with a softer, hot mamaliga.



    Mamaliga can be served together with eggs, cheese and sausages, a combination which is known as bulz in Romania. For this you a polenta of medium consistency. Take part of it and spread it on the bottom of a pot. Place a layer of cheese matured in sheepskin and place another layer of mamaliga on top. You can mix the cheese with finely chopped dill or parsley. In between the layers of cheese and mamaliga you can add slices of smoked sausage or bacon. Before placing the pot into the oven, you can break a few eggs on top of the last layer of polenta. Keep the pot in the oven for about half an hour, and then serve it hot. Enjoy!

  • Le fromage de «burduf»

    Le fromage de «burduf»

    Sachez d’abord que le fromage de burduf est un fromage salé transylvain à pâte pressée, non cuite, très apprécié en Roumanie, notamment en automne lorsque les bergers descendent leurs troupeaux des montagnes. Pour obtenir ce fromage, on coupe en petits morceaux le lait coagulé, puis on le sale et on le pétrit. La mixture est ensuite placée dans son contenant.

    La texture du fromage de burduf est plutôt douce et sa saveur forte dépend de quatre paramètres : s’il est fabriqué à partir de lait cru de brebis, ou (plus rarement) de chèvre ; son contenant : l’estomac ou la peau d’un mouton, soigneusement nettoyé et coupé sur les bords, ou bien un récipient en écorce de pin ; le taux de sel et la présence ou non d’aromates et enfin le temps écoulé depuis son conditionnement puisque la saveur se renforce avec le temps. S’il a été conservé dans un burduf ce fromage se présente en boule. S’il est conservé dans l’écorce de pin, le fromage est de forme cylindrique et obtient une saveur spécifique de résine de pin ou de sapin, mais garde le nom de burduf.

    Le fromage de burduf est utilisé dans toute sorte de plats spécifiques à la montagne, le monde ne fait des bergers. Commençons d’abord par le « bulz », une boule de polenta fourrée de fromage à laquelle on ajoute des morceaux de saucisse, des lardons fumés ou des œufs. Pour le préparer, il faut commencer par la polenta. Faites bouillir dans une casserole moyenne à fond épais un litre et demi d’eau salée dans laquelle vous versez la semoule de maïs tout en mélangeant énergiquement, d’abord avec un fouet puis avec une cuillère en bois. Baissez le feu et laissez cuire pendant une vingtaine de minutes tout en fouettant de temps en temps. Attendez à ce que la polenta soit plutôt ferme et prélevez et mettez sur une planche de cuisine huilée une couche épaisse de deux centimètres environ et qui s’étend sur la dimension d’une main environ. Au milieu de la polenta mettez une cuillerée de fromage de burduf et quelques lardons fumés et formez une boule que vous devez ensuite mettre soit sur un grill à charbon soit au four.

    Il y a aussi la possibilité de préparer une sorte de tartiflette à la Roumaine. Faites bouillir des pommes de terre coupées en tranches. Entre temps, faites dores deux oignons coupés en julienne et des lardons fumés. Ajoutez du basilic séché ou du thym si vous voulez. Dans une cocotte qui va au four mélangez les pommes de terre avec les oignons et les lardons et ajoutez du fromage de « burduf » tant que vous pensez qu’il est nécessaire. Enfin enfournez pendant une demi-heure ou bien jusqu’à ce que le plat prenne une belle croute dorée. Enfin dans le cas des deux plats, prévoyez un rouge sec de caractère.

  • Preparate păstoreşti

    Preparate păstoreşti

    În zonele în care oieritul este o ocupaţie tradiţională s-a dezvoltat în
    timp o gastronomie specifică, cu preparate din carne, din lapte şi derivate ale
    acestuia. Cele mai întâlnite preparate din carne sunt pastrama, sloiul, tocana
    sau, în zona Gorjului, tocanul. Din laptele de oaie se obţin mai multe
    sortimente de brânzeturi, folosite în preparate specifice. Cel mai întâlnit,
    care figurează și în meniul mulor restaurante este bulzul, un amestec de brânză
    și de mămăligă. Există mai
    multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. Pentru prepararea bulzului în straturi avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. După ce obținem o mămăligă mai vârtoasă, o întindem într-un vas
    în straturi, alternaliv cu straturi de brânză de burduf, care poate fi
    amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga cârnați,
    tăiați rondele sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem
    sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat.


    După ce se obţine brânza, zerul rămas poate fi
    valorificat obţinându-se balmoș şi jintiță. Pentru balmoș, acest zer provenit
    din lapte de oaie se pune într-un vas împreună cu brânză, unt, smântână și
    puțină sare. Se lasă la foc mic până când la suprafață se face o spumă după
    care se presară mălai și se amestecă repede ca să nu se formeze cocoloașe. După
    ce se îngroașă, se mai lasă la fiert circa un sfert de oră, amestecând mai rar,
    după care se servește imediat.


    Jintița se obține tot din zer, pe care îl lăsăm să
    fiarbă la foc mic. La suprafață se formează un strat ceva mai gros, având
    consistența smântânii, care se ia cu o spumieră și se pune într-un vas. Se
    consumă caldă sau rece, iar dacă este lăsată în vas câteva zile, poate fi
    precum un iaurt.


    În satele din Apuseni, pe Valea Sebeşului, există o
    mâncare specifică, denumită înturnatul. Este preparată din smântână, caș
    maturat de oaie și pâine. Se pune smântâna la fiert, cu puțină sare. După ce a
    ajuns să fiarbă, se adaugă pâinea, tăiată în cubulețe, care absoarbe smântâna.
    Apoi se ia vasul de pe foc, se pune caș sau cașcaval, în bucățele mici, se
    omogenizează și astfel se obține înturnatul, care se consumă imediat.

  • Preparate păstoreşti

    Preparate păstoreşti

    În zonele în care oieritul este o ocupaţie tradiţională s-a dezvoltat în
    timp o gastronomie specifică, cu preparate din carne, din lapte şi derivate ale
    acestuia. Cele mai întâlnite preparate din carne sunt pastrama, sloiul, tocana
    sau, în zona Gorjului, tocanul. Din laptele de oaie se obţin mai multe
    sortimente de brânzeturi, folosite în preparate specifice. Cel mai întâlnit,
    care figurează și în meniul mulor restaurante este bulzul, un amestec de brânză
    și de mămăligă. Există mai
    multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. Pentru prepararea bulzului în straturi avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. După ce obținem o mămăligă mai vârtoasă, o întindem într-un vas
    în straturi, alternaliv cu straturi de brânză de burduf, care poate fi
    amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga cârnați,
    tăiați rondele sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem
    sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat.


    După ce se obţine brânza, zerul rămas poate fi
    valorificat obţinându-se balmoș şi jintiță. Pentru balmoș, acest zer provenit
    din lapte de oaie se pune într-un vas împreună cu brânză, unt, smântână și
    puțină sare. Se lasă la foc mic până când la suprafață se face o spumă după
    care se presară mălai și se amestecă repede ca să nu se formeze cocoloașe. După
    ce se îngroașă, se mai lasă la fiert circa un sfert de oră, amestecând mai rar,
    după care se servește imediat.


    Jintița se obține tot din zer, pe care îl lăsăm să
    fiarbă la foc mic. La suprafață se formează un strat ceva mai gros, având
    consistența smântânii, care se ia cu o spumieră și se pune într-un vas. Se
    consumă caldă sau rece, iar dacă este lăsată în vas câteva zile, poate fi
    precum un iaurt.


    În satele din Apuseni, pe Valea Sebeşului, există o
    mâncare specifică, denumită înturnatul. Este preparată din smântână, caș
    maturat de oaie și pâine. Se pune smântâna la fiert, cu puțină sare. După ce a
    ajuns să fiarbă, se adaugă pâinea, tăiată în cubulețe, care absoarbe smântâna.
    Apoi se ia vasul de pe foc, se pune caș sau cașcaval, în bucățele mici, se
    omogenizează și astfel se obține înturnatul, care se consumă imediat.

  • Covasna

    Covasna

    Atestată documentar încă de la 1548, dar recunoscută ca staţiune de
    tratament balnear abia la începutul lui 1900, staţiunea Covasna este destinaţia
    noastră de astăzi. Cunoscută ca oraşul celor 1.000 de izvoare, staţiunea
    Covasna este numită şi Regina Apelor Minerale. Staţiunea se află în curbura
    Carpaţilor Orientali, la o altitudine de 550-671 metri, la o distanţă de 35 de
    kilometri din oraşul Sfântu Gheorghe, 19 de kilometri de Târgu Secuiesc, 60 de
    kilometri de Braşov şi 250 de kilometri de Bucureşti. Bogăţia factorilor
    naturali: apa minerală carbogazoasă, mofete naturale, precum şi climatul bogat
    în aeroioni negativi, existenţi datorită pădurilor de brazi, crează condiţiile
    perfecte pentru o vacanţă relaxantă, dar şi pentru recuperare medicală, după
    cum ne-a spus Gabriel Bârgăneanu, şef departament marketing- turism Covasna,
    prezent la Târgul de turism al României, ediţia de primăvară: Veniţi în tot cursul anului. Se fac tratamentele cardio-vasculare în
    tot timpul anului, la Covasna. Vă tentăm aici cu aerul extraordinar de ozonat,
    cu zona împădurită. Există o zonă, Valea Zânelor unde ozonul este foarte
    puternic. Cu tratamentul balnear care este bun şi pentru refacere, nu numai
    pentru cei care suferă de boli cardio-vasculare, antistres.


    Apele de aici au fost
    analizate de specialişti, care au ajuns la concluzia că acestea au puteri
    curative şi pot ameliora numeroase boli ale aparatului cardiac, sistemului
    digestiv, aparatului circulator, dar şi anumite tulburări nervoase, dar pentru
    aceasta sunt necesare zece zile de tratament. Judeţul are însă obiective
    turistice. Revine cu detalii Gabriel Bârgăneanu, şef departament marketing-
    turism Covasna: După tratamentul care cuprinde factorii
    naturali, mofetă şi apă carbogazoasă se cade într-un somn odihnitor. Dar se pot
    vizita mai multe conace ronovate din zonă, se poate vizita cetatea dacică de
    lângă Covasna, se poate vizita o zonă foarte frumoasă, sus pe platoul Comandău,
    unde sunt şi stâne, la care se poate organiza o masă numai cu produse de la
    stână, aveţi ce face!


    Bulzul, pastrama de oaie şi alte bunătăţi vă aşteaptă în zonă. Iar dacă doriţi să descoperiţi ce se mai poate vizita în
    împrejurimi, mănăstirea Mărcuş este una dintre recomandările cunoscătorilor.
    Complexul monahal este construit pe platoul unui deal, înconjurat cu pădure de
    stejar şi oferă un tablou foarte pitoresc asupra Ţării Bârsei.


    Un alt obiectiv de tratament, dar şi de vizitat este cea mai mare
    mofetă naturală din Europa, Peştera Puturosu, denumită aşa după mirosul pe care
    îl emană sulful. Este situată la 1.052 de metri altitudine în judeţul Covasa în
    masivul cu acelaşi nume. Are o lungime de 14 metri. Specialiştii spun că emană
    gaze cu bioxid de carbon la un debit de 3.000 mc în fiecare zi. Din cauza
    sulfului pereţii sunt galbeni. Chiar şi împărăteasa Maria Tereza a recunoscut
    proprietăţile locului şi chiar ar fi dat ordin să se construiască o instalaţie
    care să capteze gazele. Din păcate aceasta a fost distrusă de mult. După primul
    război mondial medicii au început să-i recunoască proprietăţile terapeutice. Şi
    astăzi mulţi dintre vizitatorii grotei Puturosu vin aici în scop medical.
    Terapia cu sulf are efecte terapeutice mai ales în bolile cardiovasculare şi de
    natură reumatică, dar este un tratament natural eficient şi împotriva
    alergiilor şi bolilor de piele. De asemenea, localnicii mai spun că bărbaţii
    trebuie să ajungă măcar odată aici deoarece sulful este o adevărată Viagra
    naturală.

  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Începând din această săptămână, Sibiul
    deţine titlul onorific de Regiune Gastronomică Europeană, titlu acordat de către
    Institutul Internaţional pentru Gastronomie, Cultură, Arte şi Turism. Ceremonia
    de preluare a acestui titlu deţinut anterior de alte 7 regiuni din Europa a
    inclus o demonstraţie gastronomică făcută de 50 de bucătari care au gătit
    mâncăruri speciale pentru cursanţii Academiei Forţelor Terestre din Sibiu.
    Pentru promovarea acestui titlu, produse locale din zona Sibiului au fost
    comercializate într-o reţea naţională de magazine. Reprezentanţii institutului
    european de profil, dar şi ai regiunilor europene care au deţinut până acum
    acest statut au fost invitaţi în această săptămână la Sibiu pentru a vizita
    judeţul şi pentru a asista la demonstraţii culinare. Responsabilii consorţiului
    local care se ocupă de organizarea evenimentelor din acest an de promovare a
    Sibiului ca Regiune Gastronomică Europeană şi-au propus să lanseze şi conceptul
    de gastronomie regională sibiană şi anume Bucătăria ciobănească.


    Oieritul este o ocupaţie tradiţională
    a locuitorilor celor 18 sate româneşti şi săseşti din Mărginimea Sibiului, o
    destinaţie de vacanţă în care întâlnim multe gospodării tradiţionale amenajate
    pentru a primi oaspeţi. Satele româneşti din Mărginimea Sibiului au o bogată
    moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul
    dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de
    mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se
    pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă
    vârtoasă, obţinută numai din porumb măcinat la o moară tradiţională. Aceste
    cocoloaşe se lasă pe grătar până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă
    variantă, ciobănească, este cea a bulzului preparat direct în jar, când
    cocoloşul de bulz este învelit în lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi,
    bineînţeles, bulzul din interior se coc. Bulzul se consumă după îndepărterea
    învelişului ceramic. Pentru că am vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm
    că de Paşte, se pregăteşte miel în lut, iar în restul anului se poate pregăti
    similar, berbec în lut.


    Un alt preparat tradiţional în Mărginimea Sibiului, de această dată de
    origine săsească, este tocăniţa de viţel. Dacă veţi ajunge la o pensiune din Mărginimea
    Sibiului şi dacă vremea este frumoasă, este posibil ca gazda să vă facă o
    demonstraţie, pregîtind tocăniţa în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva
    cepe, le spălăm, le tocăm mărunt şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci
    aşezat deasupra jarului. Tăiem în cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau
    spată, o punem în ceaunul de tuci şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc
    încet. Tăiem doi ardei graşi în felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva
    căţei de usturoi, punând apoi aceste legume în ceaun. Spre final, adăugăm
    piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi sărăm după gust. Tocăniţa se
    serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles, alături de un pahar de vin.

  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Începând din această săptămână, Sibiul
    deţine titlul onorific de Regiune Gastronomică Europeană, titlu acordat de către
    Institutul Internaţional pentru Gastronomie, Cultură, Arte şi Turism. Ceremonia
    de preluare a acestui titlu deţinut anterior de alte 7 regiuni din Europa a
    inclus o demonstraţie gastronomică făcută de 50 de bucătari care au gătit
    mâncăruri speciale pentru cursanţii Academiei Forţelor Terestre din Sibiu.
    Pentru promovarea acestui titlu, produse locale din zona Sibiului au fost
    comercializate într-o reţea naţională de magazine. Reprezentanţii institutului
    european de profil, dar şi ai regiunilor europene care au deţinut până acum
    acest statut au fost invitaţi în această săptămână la Sibiu pentru a vizita
    judeţul şi pentru a asista la demonstraţii culinare. Responsabilii consorţiului
    local care se ocupă de organizarea evenimentelor din acest an de promovare a
    Sibiului ca Regiune Gastronomică Europeană şi-au propus să lanseze şi conceptul
    de gastronomie regională sibiană şi anume Bucătăria ciobănească.


    Oieritul este o ocupaţie tradiţională
    a locuitorilor celor 18 sate româneşti şi săseşti din Mărginimea Sibiului, o
    destinaţie de vacanţă în care întâlnim multe gospodării tradiţionale amenajate
    pentru a primi oaspeţi. Satele româneşti din Mărginimea Sibiului au o bogată
    moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul
    dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de
    mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se
    pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă
    vârtoasă, obţinută numai din porumb măcinat la o moară tradiţională. Aceste
    cocoloaşe se lasă pe grătar până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă
    variantă, ciobănească, este cea a bulzului preparat direct în jar, când
    cocoloşul de bulz este învelit în lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi,
    bineînţeles, bulzul din interior se coc. Bulzul se consumă după îndepărterea
    învelişului ceramic. Pentru că am vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm
    că de Paşte, se pregăteşte miel în lut, iar în restul anului se poate pregăti
    similar, berbec în lut.


    Un alt preparat tradiţional în Mărginimea Sibiului, de această dată de
    origine săsească, este tocăniţa de viţel. Dacă veţi ajunge la o pensiune din Mărginimea
    Sibiului şi dacă vremea este frumoasă, este posibil ca gazda să vă facă o
    demonstraţie, pregîtind tocăniţa în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva
    cepe, le spălăm, le tocăm mărunt şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci
    aşezat deasupra jarului. Tăiem în cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau
    spată, o punem în ceaunul de tuci şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc
    încet. Tăiem doi ardei graşi în felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva
    căţei de usturoi, punând apoi aceste legume în ceaun. Spre final, adăugăm
    piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi sărăm după gust. Tocăniţa se
    serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles, alături de un pahar de vin.

  • Bulz

    Bulz

    To make the polenta, take cornmeal and boil it with salt to taste. After cooling it, place a layer on the bottom of a cooking vessel. Over it place a layer of sharp cheese, which can be mixed with finely chopped fresh dill or fresh parsley. You can also add sliced sausage or chopped ham between the layers. Before putting the preparation in the oven, crack a few eggs on top of the last layer of polenta. Bake for about half an hour, then serve hot. You can also use several bowls to make the same dish in smaller, individual portions.



    As a fun fact, in 2008, in the village of Turia, Covasna County, the locals made bulz as a roll 150 meters long and 32 cm thick. They used 400 kg of cornmeal and 150 kg of cheese. The bulz was made using 15 cauldrons, each with a capacity of 50 liters, brought by shepherds from sheepfolds all around the area. This earned them an entry into the Guinness Book of Records.



    If you go camping, and make an open fire, you can have the outdoors version of this dish. Make polenta as you would at home, then let it cool. Make small balls of cheese, then cover them in polenta, making moderate sized balls. Place them directly on the hot coals to bake, until they get a good crust. Of course, you can also prepare the same version in a baking tray in your oven.

  • Bulz

    Bulz

    To make the polenta, take cornmeal and boil it with salt to taste. After cooling it, place a layer on the bottom of a cooking vessel. Over it place a layer of sharp cheese, which can be mixed with finely chopped fresh dill or fresh parsley. You can also add sliced sausage or chopped ham between the layers. Before putting the preparation in the oven, crack a few eggs on top of the last layer of polenta. Bake for about half an hour, then serve hot. You can also use several bowls to make the same dish in smaller, individual portions.



    As a fun fact, in 2008, in the village of Turia, Covasna County, the locals made bulz as a roll 150 meters long and 32 cm thick. They used 400 kg of cornmeal and 150 kg of cheese. The bulz was made using 15 cauldrons, each with a capacity of 50 liters, brought by shepherds from sheepfolds all around the area. This earned them an entry into the Guinness Book of Records.



    If you go camping, and make an open fire, you can have the outdoors version of this dish. Make polenta as you would at home, then let it cool. Make small balls of cheese, then cover them in polenta, making moderate sized balls. Place them directly on the hot coals to bake, until they get a good crust. Of course, you can also prepare the same version in a baking tray in your oven.