Radio România Internațional

Tag: bulz

  • Bulz

    Bulz

    Bulzul este un preparat tradiţional al oierilor, însă, în timp, a fost preluat şi diversificat ca reţetă, ajungând sub diferite denumiri şi în meniurile unor restaurante din România. Există mai multe tipuri de bulz, cu diferite denumiri, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. Am întâlnit inclusiv denumirea de “bulz dacic”, însă, cu siguranţă, dacii nu puteau avea aşa ceva deoarece porumbul din care se obţine mălaiul a fost adus în Europa după descoperirea Americii, la sfârşitul secolului al 15-lea. Pe lângă faptul că figurează în meniul restaurantelor, bulzul a intrat şi în Cartea Recordurilor – Guiness Book, după ce, în anul 2008, locuitorii din comuna Turia, judeţul Covasna au reuşit să facă un bulz sub formă de ruladă, lung de 150 de metri şi 32 de centimetri. Acest bulz a fost întins pe mese de aceeaşi înălţime şi aliniate pe şosea. Pentru acel bulz au fost utilizate circa 150 de kg de brânză de oaie şi 400 de kg de mălai. Pentru pregătirea mămăligii au fost folosite nu mai puţin de 15 ceaune de 50 de litri, vase aduse de ciobani de la stânile din jur.



    Bulzul obişnuit, în straturi, este uşor de preparat. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta, aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă. Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânzăşi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem vasul din cuptor, porţionăm bulzul şi îl servim imediat. În mod asemănător, bulzul poate fi pus în vase de dimensiuni mai mici, putând fi servit direct în vasul în care a fost pregătit.



    Bulzul poate fi pregătit direct pe jar, el fiind numit “bulz ciobănesc”. Se face o mămăligă mai vârtoasă pe care o porţionăm şi din care modelăm bulgări în mijlocul cărora putem brânză de burduf. Nu trebuie pusă prea multă brânză deoarece aceasta se va topi, iar bulzul se va deforma. Aceşti bulgări de mămăligă pot fi puşi direct pe jar unde se vor coace şi unde vor prinde coajă. Această variantă de bulz poate fi pregătită şi în cuptor, bulgării de mămăligă fiind aşezaţi într-o tavă.


  • Bulz

    Bulz

    Bulzul este un preparat tradiţional al oierilor, însă, în timp, a fost preluat şi diversificat ca reţetă, ajungând sub diferite denumiri şi în meniurile unor restaurante din România. Există mai multe tipuri de bulz, cu diferite denumiri, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. Am întâlnit inclusiv denumirea de “bulz dacic”, însă, cu siguranţă, dacii nu puteau avea aşa ceva deoarece porumbul din care se obţine mălaiul a fost adus în Europa după descoperirea Americii, la sfârşitul secolului al 15-lea. Pe lângă faptul că figurează în meniul restaurantelor, bulzul a intrat şi în Cartea Recordurilor – Guiness Book, după ce, în anul 2008, locuitorii din comuna Turia, judeţul Covasna au reuşit să facă un bulz sub formă de ruladă, lung de 150 de metri şi 32 de centimetri. Acest bulz a fost întins pe mese de aceeaşi înălţime şi aliniate pe şosea. Pentru acel bulz au fost utilizate circa 150 de kg de brânză de oaie şi 400 de kg de mălai. Pentru pregătirea mămăligii au fost folosite nu mai puţin de 15 ceaune de 50 de litri, vase aduse de ciobani de la stânile din jur.



    Bulzul obişnuit, în straturi, este uşor de preparat. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta, aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă. Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânzăşi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem vasul din cuptor, porţionăm bulzul şi îl servim imediat. În mod asemănător, bulzul poate fi pus în vase de dimensiuni mai mici, putând fi servit direct în vasul în care a fost pregătit.



    Bulzul poate fi pregătit direct pe jar, el fiind numit “bulz ciobănesc”. Se face o mămăligă mai vârtoasă pe care o porţionăm şi din care modelăm bulgări în mijlocul cărora putem brânză de burduf. Nu trebuie pusă prea multă brânză deoarece aceasta se va topi, iar bulzul se va deforma. Aceşti bulgări de mămăligă pot fi puşi direct pe jar unde se vor coace şi unde vor prinde coajă. Această variantă de bulz poate fi pregătită şi în cuptor, bulgării de mămăligă fiind aşezaţi într-o tavă.


  • Mâncăruri din Maramureş

    Mâncăruri din Maramureş


    Având influenţe ale bucătăriei maghiare şi austriece, regiunea istorică a Maramureşului se remarcă printr-o mulţime de supe şi ciorbe, adunate sub termenul de zămuri, precum şi prin multe alte preparate, cum ar fi tocănitele, papricaş, balmoşul şi gomboţi, acele găluşti cu prune pe care le întâlnim în Ungaria şi în Serbia, dar şi în Transilvania de unde au trecut munţii pentru a-i delecta şi pe românii din exteriorul arcului carpatic. În Maramureş se găteşte cu multă untură de porc, la fel ca şi în Transilvania. Brânza şi smântâna sunt folosite la multe preparate. Se fac sarmale în foi de varză, stropite cu smântână, bulz, clătite cu brânză de vaci şi smântână, care se pun la cuptor. Un preparat specific este găina, umplută cu ficat şi cu legume, unsă cu untură de porc şi pusă pe jar.



    Un alt fel de mâncare specific Ţării Maramureşului, uşor de preparat şi, în acelaşi timp, gustos şi săţios, este mămăliga cu brânză şi jumări. Se mai face şi mămăligă în straturi sau, după cum se mai spune, în pături. Într-un ceaun se face o mămăligă obişnuită, după care se unge cu unt un alt vas care se încinge până când untul se topeşte integral. Se pune un prim strat de mămăligă, gros de vreo două degete, iar deasupra un strat de caş peste care se pune un strat subţire de mămăligă. În continuare se pun straturi de mămăligă şi din diferite brânzeturi. Astfel, se pune telemea, apoi mămăligă, un strat de urdă, din nou mămăligă, în continuare brânză de burduf şi iarăşi mămăligă, iar la sfârşit caşcaval amestecat cu smântână. Vasul se dă la cuptor la foc mic, iar mămăliga în pături se serveşte cu un pahar de horincă, adică o ţuică de prune dublu distilată.



    În perioada toamnei, la Baia Mare este organizat Festivalul castanelor deoarece în Maramureş există castani comestibili din care se face obţine piure, consumat ca desert, cu frişcă. Pentru a obţine acest desert, avem nevoie de un kilogram de castane comestibile care, după ce au fost crestate cu un cuţit, se pun la fiert timp de jumătate de oră, după care îndepărtăm coaja, iar miezul îl pasăm sau îl punem în mixer. Adăugăm trei lunguri de zahăr, puţin unt şi câteva picături de esenţă de rom şi omogenizăm pentru a obţine piureul de castane. Se serveşte cu frişcă deasupra căreia se pune ciocolată rasă.


  • Mâncăruri din Maramureş

    Mâncăruri din Maramureş


    Având influenţe ale bucătăriei maghiare şi austriece, regiunea istorică a Maramureşului se remarcă printr-o mulţime de supe şi ciorbe, adunate sub termenul de zămuri, precum şi prin multe alte preparate, cum ar fi tocănitele, papricaş, balmoşul şi gomboţi, acele găluşti cu prune pe care le întâlnim în Ungaria şi în Serbia, dar şi în Transilvania de unde au trecut munţii pentru a-i delecta şi pe românii din exteriorul arcului carpatic. În Maramureş se găteşte cu multă untură de porc, la fel ca şi în Transilvania. Brânza şi smântâna sunt folosite la multe preparate. Se fac sarmale în foi de varză, stropite cu smântână, bulz, clătite cu brânză de vaci şi smântână, care se pun la cuptor. Un preparat specific este găina, umplută cu ficat şi cu legume, unsă cu untură de porc şi pusă pe jar.



    Un alt fel de mâncare specific Ţării Maramureşului, uşor de preparat şi, în acelaşi timp, gustos şi săţios, este mămăliga cu brânză şi jumări. Se mai face şi mămăligă în straturi sau, după cum se mai spune, în pături. Într-un ceaun se face o mămăligă obişnuită, după care se unge cu unt un alt vas care se încinge până când untul se topeşte integral. Se pune un prim strat de mămăligă, gros de vreo două degete, iar deasupra un strat de caş peste care se pune un strat subţire de mămăligă. În continuare se pun straturi de mămăligă şi din diferite brânzeturi. Astfel, se pune telemea, apoi mămăligă, un strat de urdă, din nou mămăligă, în continuare brânză de burduf şi iarăşi mămăligă, iar la sfârşit caşcaval amestecat cu smântână. Vasul se dă la cuptor la foc mic, iar mămăliga în pături se serveşte cu un pahar de horincă, adică o ţuică de prune dublu distilată.



    În perioada toamnei, la Baia Mare este organizat Festivalul castanelor deoarece în Maramureş există castani comestibili din care se face obţine piure, consumat ca desert, cu frişcă. Pentru a obţine acest desert, avem nevoie de un kilogram de castane comestibile care, după ce au fost crestate cu un cuţit, se pun la fiert timp de jumătate de oră, după care îndepărtăm coaja, iar miezul îl pasăm sau îl punem în mixer. Adăugăm trei lunguri de zahăr, puţin unt şi câteva picături de esenţă de rom şi omogenizăm pentru a obţine piureul de castane. Se serveşte cu frişcă deasupra căreia se pune ciocolată rasă.


  • Dishes made from cheese matured in sheepskin

    Dishes made from cheese matured in sheepskin

    Referred to in Romanian as ‘branza de burduf’ this type of soft cheese is a traditional dairy product, which is left to mature in sheepskin and is usually produced by shepherds at their sheepfolds in the mountains. The term burduf is actually a reference to this sheepskin, which is skilfully sewn so as to form a sack, which is subsequently punctured in places to allow the whey to flow out of the fresh cheese.



    The cheese is mixed with salt to form a paste, which is later placed into the sheepskin and left to mature for two weeks. This type of cheese may have an expiration date of up to three months if stored in a cool dry place. Its colour is yellowish, it has a fatty texture and can be cut into slices, like any other type of cheese. Quality matured cheese should not be crumbling or sticking to the knife while being cut.



    Major dairy factories in Romania have replaced the sheepskin with a plastic wrap. Another version of this dairy product is that in which the sheepskin is replaced by fir-tree bark, which gives it a special flavour and also contributes to its look.



    This matured cheese can be eaten as such, cut into slices and placed on an entrée plate. It can successfully replace yellow cheese in cheese bullets recipes, when it is mixed with flour and eggs.



    It can also be combined with mushrooms and served as a hot starter. Remove the stalk of a mushroom and place a mixture of this matured cheese and dill into it. This mushroom-cheese mix is one of the ingredients of a Transylvanian stew, which actually has a simple recipe. Chop one-two onions, cut into slices two red peppers and sauté this mix in a pan with oil. Add cream and matured cheese and keep stirring to prevent sticking. Towards the end add finely chopped dill, a little bit of pepper, and salt if needed.



    Cheese matured in sheepskin is an ingredient of another traditional Romanian dish called bulz, which consists of alternating layers of polenta and cheese to which you can add sausages or bacon slices. Place the mixture in the oven and bake at low heat for about 20 minutes until the polenta gets a crust. Cut it into slices and serve it hot out of the oven.



    This cheese can also be used for many other dishes like cold or hot starters in combination with potatoes, or as side dish.


    (translated by: Daniel Bilt)

  • Bulz

    Bulz

    Todays culinary proposal is a shepherd dish,which has found popularity in the menus of restaurants all over the country, known as ‘bulz. It is polenta with cheese and sometimes other dairy products, which allows for a great deal of freedom in terms of how it is made. Proof of that is the attempt by a village in Covasna County to get into the Guinness Book of Records by cooking a ‘bulz nine meters long, a record they beat by building in 2008 one that was 150 meters long, 32 cm tick, using 10 kg of sheep cheese, and 400 kg of corn meal. They used 15 pots 50 liters in capacity, brought in by local shepherds.



    Our recipe is a ‘bulz made in layers, for which you need a kg of corn meal and half a kilo of sheep cheese. Make polenta out of the corn meal, trying to get a tougher texture. Spread out a layer on the bottom of an oven vessel, then the cheese, then another layer of polenta. Continue making layers, and you can also place in some chopped herbs of your choice. You can also throw in slices of sausage or bits of ham. When you place the dish in the oven, crack on top of it a few eggs. Bake for about half an hour.


    Enjoy!

  • Plats de la région de Sibiu

    Plats de la région de Sibiu

    Les traditions, le calme et l’hospitalité des gens de la région sont les atouts de cette région qui comporte 18 villages roumains et saxons, où se trouvent plusieurs gîtes ruraux très appréciés. L’offre gastronomique de la contrée de Sibiu est fortement marquée par l’influence saxonne. Les plats traditionnels utilisent notamment les produits de viande de porc fumée, mais aussi des fruits, tels les pommes, les cerises aigres, les prunes et les coings.

    Mentionnons le fait que la région de Sibiu regorge de vergers d’arbres fruitiers, qui sont dans la plupart des cas des pommiers et qui assurent « la matière première » pour les différents plats du terroir. Parmi eux, une inédite soupe aux pommes. Pour la préparer il faut éplucher les pommes et les couper en cubes avant de les faire bouillir dans de l’eau pour obtenir une sorte de compote, plutôt liquide. Dans ce bouillon, vous devez ajouter un œuf battu, de la crème, et ensuite un peu de jus de citron censé la rendre un peu plus aigre. Cette soupe aux pommes peut être servie chaude ou froide.

    Dans les villages roumains de la région de Sibiu, l’occupation traditionnelle c’est l’élevage des moutons, qui a favorisé un riche héritage gastronomique reposant sur les produits à base de lait et de viande de brebis. Un des mets les plus connus de cette région c’est le bulz, une sorte de boule de polenta fourrée de fromage fermenté du genre burduf, une variété à patte molle plutôt salée. La farce peut également être enrichie de lardons fumés. Préparez une polenta plutôt ferme en ajoutant de la semoule de maïs dans de l’eau en ébullition tout en mélangent énergiquement avec un fouet. Prenez ensuite avec une louche de la polenta et posez-la sur une planche en bois. Mettez au milieu de la polenta une cuillerée de fromage et quelques lardons. Formez ensuite une boule que vous pouvez mettre sur un grill ou bien au four pendant quelques minutes. A la fin, vous pouvez la servir recouverte d’une couche de crème. Un autre plat traditionnel de la contrée de Sibiu c’est le ragoût de veau.

    Dans le cas des gîtes ruraux de la région, ce plat est souvent préparé à la marmite en plein air sur un feu de bois. Epluchez et coupez quelques oignons en julienne avant de les faire dorer dans de l’huile de tournesol. Coupez la viande de veau, entrecôte et palette par exemple, en cubes de deux centimètres de côtés avant de les ajouter aux oignons. Versez-y du bouillon de bœuf et laissez mijoter pendant une bonne heure et demie, voire plus, ou bien jusqu’à ce que la viande semble être bien cuite. Enfin coupez deux poivrons en julienne et trois oignons en cubes et mettez-les dans la marmite. Il faut évidemment saler et poivrer ce ragoût, y ajouter une ou deux feuilles de laurier et quelques verres de vin rouge. Vers la fin, il faut y mettre quelques gousses d’ail écrasées. Ce ragoût s’associe le plus souvent à la polenta et à un vin rouge à caractère, de la région de Târnave, par exemple.

  • Călimani-Reitzentrum: Karpaten hoch zu Pferd entdecken

    Călimani-Reitzentrum: Karpaten hoch zu Pferd entdecken

    Unsere heutige Einladung richtet sich an alle Pferde-, Reitsport- und Naturbegeisterte. Wir schlagen Ihnen eine Reise in den Norden Rumäniens, im Herzen des Călimani-Gebirges vor, das sich im Überschneidungsgebiet dreier historischer Provinzen Rumäniens befindet: Siebenbürgen, Bukowina und Moldau. Călimani ist Teil des gleichnamigen Naturschutzgebietes. Hier in der Gegend, 80 Km von Târgu Mureş entfernt und auf einer Höhe von rund 750 Metern, wurde ein Reitzentrum gebaut, das 17 Pferde beherbergt. Ovidiu Graur vom Reitzentrum Călimani:



    In erster Linie richten wir unsere Einladung an Gäste, die reiten können. Das ist eine notwendige Bedingung, weil wir keine Reitkurse anbieten und unsere Reitstrecken sind eher für erfahrene Reiter geeignet. Die wilde Landschaft der Călimani-Gebirge lockt jedes Jahr sehr viele Naturbegeisterte an. Unsere Reitstrecken sind meiner Meinung nach die schönsten im Land. Wir bieten 6-tägige Programme und die Touristen können sowohl in Zelten als auch in Pensionen übernachten. Die Programme unterscheiden sich nur wenig voneinander, am Anfang und Ende der Saison bei niedrigen Au‎ßentemperaturen bieten wir den Touristen nur Unterkunft in Pensionen und in der Mitte der Saison, also im Hochsommer, bieten wir ihnen auch die Gelegenheit, im Zelt zu übernachten.“




    Eine Reittour dauert 6-7 Stunden mit einem kurzen Stopp zum Mittagessen. In der Gegend gibt es zahlreiche Sehenswürdigkeiten, die einen Besuch wert sind: das Naturreservat 12 Apostoli“ (zu dt. Die 12 Apostel“), eine anthropomorphe Felsengruppe, das Reservat Iezer-See, wo es ein See gibt, der von einem natürlichen Staudamm geschaffen wurde, der Gipfel Pietrosul, der einen wunderschönen Blick auf die ganze Vulkankette Călimani bietet, zwei Wasserfälle. Unser Gesprächspartner Ovidiu Graur kommt erneut zu Wort mit Einzelheiten:



    Die Landschaft und die reichenartige Tierwelt stellen die wichtigste Attraktion dar. Es gibt sehr viele Bären, Hirsche, Wildschweine, Wölfe. Unsere Pferde sind Sportpferde der Rasse Jegălia. Es handelt sich um ein leicht zu führendes Pferd. Es ist ein wahres Vergnügen, ein solches Pferd zu reiten. Wir reiten über Colibiţa, Tihuţa, Vatra Dornei, wo die Landschaft atemberaubend ist. Es gibt dennoch auch Minuspunkte, dazu gehört das Klima, das nicht besonders angenehm ist, aber letztendlich verleiht das dem Abenteuer mehr Zauber.“




    Hier in der Călimani-Region darf man einen Besuch bei einer der Schäfereien in der Gegend nicht verpassen, wo die Gäste das traditionelle rumänische Gericht namens Bulz, Schaffleisch im Kessel gekocht oder weitere spezifische regionale Gerichte probieren können.

  • Bulz

    Bulz

    Astăzi vă propunem o mâncare făcută iniţial de către oieri, dar care, în timp, şi-a făcut loc în meniurile multor restaurante din România — bulzul. Există mai multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. O dovadă că bulzul se află la loc de cinste în gastronomia românească este şi tentativa reuşită a locuitorilor din Turia, judeţul Covasna, de a intra în Cartea Recordurilor cu un bulz gigantic, în formă de ruladă. La prima încercare au făcut un bulz de 9 metri lungime, însă în anul 2008 au reuşit să facă o ruladă de 150 de metri şi 32 de centimetri, întinsă pe mese de aceeaşi înălţime şi aliniate pe şosea. Pentru acel bulz au fost utilizate circa 150 de kg de brânză de oaie şi 400 de kg de mălai. Pentru pregătirea mămăligii au fost folosite nu mai puţin de 15 ceaune de 50 de litri, vase aduse de ciobani de la stânile din jur.



    Să vă prezentăm în continuare modul de preparare a bulzului în straturi. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. La început, pregăţim mămăliga. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă. Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat. Întrucât este considerat un aperitiv, se poate servi alături de o ţuică bine răcită. Poftă bună!

  • Bulz

    Bulz

    Astăzi vă propunem o mâncare făcută iniţial de către oieri, dar care, în timp, şi-a făcut loc în meniurile multor restaurante din România — bulzul. Există mai multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. O dovadă că bulzul se află la loc de cinste în gastronomia românească este şi tentativa reuşită a locuitorilor din Turia, judeţul Covasna, de a intra în Cartea Recordurilor cu un bulz gigantic, în formă de ruladă. La prima încercare au făcut un bulz de 9 metri lungime, însă în anul 2008 au reuşit să facă o ruladă de 150 de metri şi 32 de centimetri, întinsă pe mese de aceeaşi înălţime şi aliniate pe şosea. Pentru acel bulz au fost utilizate circa 150 de kg de brânză de oaie şi 400 de kg de mălai. Pentru pregătirea mămăligii au fost folosite nu mai puţin de 15 ceaune de 50 de litri, vase aduse de ciobani de la stânile din jur.



    Să vă prezentăm în continuare modul de preparare a bulzului în straturi. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. La început, pregăţim mămăliga. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă. Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat. Întrucât este considerat un aperitiv, se poate servi alături de o ţuică bine răcită. Poftă bună!

  • Bulz, mâncarea oierilor

    Bulz, mâncarea oierilor

    Astăzi vă propunem o mâncare făcută iniţial de către oieri, dar care, în timp, şi-a făcut loc în meniurile multor restaurante din România — bulzul. Există mai multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. O dovadă că bulzul se află la loc de cinste în gastronomia românească este şi tentativa reuşită a locuitorilor din Turia, judeţul Covasna, de a intra în Cartea recordurilor cu un bulz gigantic, în formă de ruladă.



    La prima încercare au făcut un bulz de 9 metri lungime, însă în anul 2008 au reuşit să facă o ruladă de 150 de metri şi 32 de centimetri, întinsă pe mese de aceeaşi înălţime şi aliniate pe şosea. Pentru acel bulz au fost utilizate circa 150 de kg de brânză de oaie şi 400 de kg de mălai. Nu mai puţin de 15 ceaune de 50 de litri, aduse de ciobani de la stânile din jur au fost folosite pentru pregătirea mămăligii.



    Să vă prezentăm în continuare modul de preparare a bulzului în straturi. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. La început, pregătim mămăliga. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă.



    Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat. Întrucât este considerat ca un aperitiv, se poate servi alături de o ţuică bine răcită.



    În Bucovina (nordul României), chiar la pensiunile turistice din zona Câmpulung Moldovenesc, am întâlnit şi bulz realizat cu mai multe ingrediente. Astfel, pe lângă brânza rasă sau brânza de burduf, se utilizează cârnaţi subţiri şi uscaţi, eventual afumaţi, şuncă afumată sau chiar mici bucăţi de slănină. De asemenea, brânza utilizată la bulz este amestecată cu verdeaţă (mărar, pătrunjel), iar în perioada primăverii cu frunze de ceapă verde sau de usturoi verde. Şi aici bulzul este servit alături de un pahar de tărie: ţuică, votcă sau afinată, ultima o băutură aflată, cum se spune, la ea acasă în Bucovina. Poftă bună!


  • Bulz, mâncarea oierilor

    Bulz, mâncarea oierilor

    Astăzi vă propunem o mâncare făcută iniţial de către oieri, dar care, în timp, şi-a făcut loc în meniurile multor restaurante din România — bulzul. Există mai multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari. O dovadă că bulzul se află la loc de cinste în gastronomia românească este şi tentativa reuşită a locuitorilor din Turia, judeţul Covasna, de a intra în Cartea recordurilor cu un bulz gigantic, în formă de ruladă.



    La prima încercare au făcut un bulz de 9 metri lungime, însă în anul 2008 au reuşit să facă o ruladă de 150 de metri şi 32 de centimetri, întinsă pe mese de aceeaşi înălţime şi aliniate pe şosea. Pentru acel bulz au fost utilizate circa 150 de kg de brânză de oaie şi 400 de kg de mălai. Nu mai puţin de 15 ceaune de 50 de litri, aduse de ciobani de la stânile din jur au fost folosite pentru pregătirea mămăligii.



    Să vă prezentăm în continuare modul de preparare a bulzului în straturi. Avem nevoie de un kg de mălai şi de jumătate de kg de brânză de burduf. La început, pregătim mămăliga. Turnăm apă într-o oală sau într-un ceaun, adăugăm puţină sare şi apoi mălai şi fierbem la foc mic până când obţinem o mămăligă mai tare. Lăsăm mămăliga să se răcească puţin, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă.



    Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi sau bucăţi mici de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat. Întrucât este considerat ca un aperitiv, se poate servi alături de o ţuică bine răcită.



    În Bucovina (nordul României), chiar la pensiunile turistice din zona Câmpulung Moldovenesc, am întâlnit şi bulz realizat cu mai multe ingrediente. Astfel, pe lângă brânza rasă sau brânza de burduf, se utilizează cârnaţi subţiri şi uscaţi, eventual afumaţi, şuncă afumată sau chiar mici bucăţi de slănină. De asemenea, brânza utilizată la bulz este amestecată cu verdeaţă (mărar, pătrunjel), iar în perioada primăverii cu frunze de ceapă verde sau de usturoi verde. Şi aici bulzul este servit alături de un pahar de tărie: ţuică, votcă sau afinată, ultima o băutură aflată, cum se spune, la ea acasă în Bucovina. Poftă bună!


  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului



    Printre destinaţiile de vacanţă din România preferate de turiştii români şi străini figurează şi Mărginimea Sibiului, o zonă ale cărei atuuri sunt tradiţiile, liniştea şi ospitalitatea locuitorilor. Mărginimea Sibiului cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti, în care întâlnim multe gospodării tradiţionale amenajate pentru a primi oaspeţi.



    Oferta gastronomică a Mărginimii Sibiului poartă şi influenţa săsească. Sunt multe mâncături în care se folosesc preparate afumate din carne de porc şi destule preparate în ale căror reţete întâlnim şi fructe, precum merele, vişinele, prunele şi gutuile. De menţionat este faptul că în zona Sibiului sunt multe livezi, unele dintre ele de meri, care asigurau astfel “materia primă” pentru diferite preparate gastronomice. O inedită supă este cea de mere. Merele trebuie curăţate şi tăiate în cubuleţe mici şi fierte ca pentru compot. În această fiertură se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece. De asemenea, prezenţa tarhonului în supe se datorează tot influenţei săseşti.



    Satele româneşti din Mărginimea Sibiului, unde ocupaţia tradiţională este păstoritul, au o moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă vârtoasă. Atenţie, însă, această mămăligă se poate face numai din porumb măcinat la o moară tradiţională din zonă! Aceste cocoloaşe se lasă pe grătar până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă variantă, ciobănească, este cea a bulzului preparat direct în jar, când cocoloşul de bulz este învelit în lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi, bineînţeles, bulzul din interior se coc. Bulzul se consumă după îndepărterea învelişului ceramic. Pentru că am vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm că de Paşte, se pregăteşte miel în lut, iar în restul anului se poate pregăti similar, berbec în lut.



    Un preparat tradiţional în Mărginimea Sibiului este tocăniţa de viţel. Cantităţile pot fi stabilite în funcţie de numărul musafirilor, însă, dacă veţi ajunge la o pensiune din mărginimea Sibiului, este posibil ca gazda să pregătească tocăniţa în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva cepe, le spălăm, le tocăm mărunt şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci aşezat deasupra jarului. Tăiem în cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau spată, o punem în ceaunul de tuci şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc încet. Tăiem doi ardei graşi în felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva căţei de usturoi, punând apoi aceste legume în ceaun. Până când tocăniţa va fi gata, e timp de poveşti în jurul focului şi, propabil, gazda vă va oferi un pahar de ţuică şi puţin caş de oaie. Spre final, adăugăm piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi sărăm după gust. Tocăniţa se serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles, alături de un pahar de vin. Poftă bună!

  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului



    Printre destinaţiile de vacanţă din România preferate de turiştii români şi străini figurează şi Mărginimea Sibiului, o zonă ale cărei atuuri sunt tradiţiile, liniştea şi ospitalitatea locuitorilor. Mărginimea Sibiului cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti, în care întâlnim multe gospodării tradiţionale amenajate pentru a primi oaspeţi.



    Oferta gastronomică a Mărginimii Sibiului poartă şi influenţa săsească. Sunt multe mâncături în care se folosesc preparate afumate din carne de porc şi destule preparate în ale căror reţete întâlnim şi fructe, precum merele, vişinele, prunele şi gutuile. De menţionat este faptul că în zona Sibiului sunt multe livezi, unele dintre ele de meri, care asigurau astfel “materia primă” pentru diferite preparate gastronomice. O inedită supă este cea de mere. Merele trebuie curăţate şi tăiate în cubuleţe mici şi fierte ca pentru compot. În această fiertură se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece. De asemenea, prezenţa tarhonului în supe se datorează tot influenţei săseşti.



    Satele româneşti din Mărginimea Sibiului, unde ocupaţia tradiţională este păstoritul, au o moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă vârtoasă. Atenţie, însă, această mămăligă se poate face numai din porumb măcinat la o moară tradiţională din zonă! Aceste cocoloaşe se lasă pe grătar până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă variantă, ciobănească, este cea a bulzului preparat direct în jar, când cocoloşul de bulz este învelit în lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi, bineînţeles, bulzul din interior se coc. Bulzul se consumă după îndepărterea învelişului ceramic. Pentru că am vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm că de Paşte, se pregăteşte miel în lut, iar în restul anului se poate pregăti similar, berbec în lut.



    Un preparat tradiţional în Mărginimea Sibiului este tocăniţa de viţel. Cantităţile pot fi stabilite în funcţie de numărul musafirilor, însă, dacă veţi ajunge la o pensiune din mărginimea Sibiului, este posibil ca gazda să pregătească tocăniţa în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva cepe, le spălăm, le tocăm mărunt şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci aşezat deasupra jarului. Tăiem în cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau spată, o punem în ceaunul de tuci şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc încet. Tăiem doi ardei graşi în felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva căţei de usturoi, punând apoi aceste legume în ceaun. Până când tocăniţa va fi gata, e timp de poveşti în jurul focului şi, propabil, gazda vă va oferi un pahar de ţuică şi puţin caş de oaie. Spre final, adăugăm piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi sărăm după gust. Tocăniţa se serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles, alături de un pahar de vin. Poftă bună!

  • Winter im Bucegi-Gebirge

    Winter im Bucegi-Gebirge


    Das Bucegi-Gebirge ist eines der wichtigsten Reiseziele in Rumänien. Mit einer Fläche von 300 Quadratkilometern erstreckt sich die Bergkette über drei Landkreise: Dâmboviţa, Prahova und Braşov. Die markierten Bergwege, die steilen Felsen für Bergsteiger und die Schipisten sind ein wunderbares Ferienangebot.


    Im Bucegi-Massiv wurde auch der gleichnamige Naturpark eingerichtet, der jährlich von über 1,2 Mio. Urlaubern besucht wird. Horia Iancu, Leiter der Naturparkverwaltung, die der Forstbehörde ROMSILVA unterstellt ist, erzählt über das lockende Angebot, die Winterferien hier zu verbringen.


    Feriengäste treffen hier eine touristische Infrastruktur an, die dank der Lokalverwaltung möglich wurde. Dazu gehören Schipisten, die in der letzten Zeit modernisiert wurden. Ich kann sogar behaupten, hier gelten westeuropäische Standards. Der Naturpark Bucegi hat eine Fläche von 32.000 Ha. Ihre Hörer können sich gewiss ein Bild davon machen, da an der Grenze des Parks einige bedeutende Gebirgsortschaften liegen, die in auch im Ausland bekannt sind: Sinaia, Buşteni, Râşnov, Bran, Moeciu. In der Mitte des Parks wird eine neue Tourismusstätte gebaut und zwar Padina Peştera.“


    In der Naturparkverwaltung ist eine Sonderabteilung eingerichtet, die mit der Bewusstmachung für Nachhaltigkeit und mit der ökologischen Erziehung beauftragt ist. Dazu gehört auch, dass Freizeitaktivitäten keine negativen Auswirkungen auf Naturschutzgebiete haben und dass die Touristen zahlreiche Unterhaltungsmöglichkeiten haben, die die Natur nicht belasten. Optimierung der Infrastruktur für Besucher des Naturparks Bucegi“ ist beispielsweise ein Projekt, das mit4,2 Mio. Euro von europäischen Geldern finanziert wird. Geplant ist auch ein Infozentrum, wo Besucher über Reiseziele und Sehenswürdigkeiten unterrichtet werden.


    Die Initiative ist lobenswert, wenn man die Vielfalt der geschützten Tier- und Vogelarten und die Naturdenkmäler aus dem Bucegi-Gebirge in Betracht zieht.


    Horia Iancu zählt einige davon auf: Hier leben einige geschützte Tierarten und zwar die Gämse, der Bär, der Hirsch, der Auerhahn. Unter Naturschutz stehen auch einige Pflanzenarten wie zum Beispiel das Edelweiss. Sângele Voinicului“ (wissenschaftliche Bezeichnung: Nigritella rubra, rum. in etwa Hünenblut“) und jahrhundertalte Exemplare von Taxus bacatta. Jede Tier und Pflanzenart ist für uns bedeutend und wir schenken ihnen gro‎ße Aufmerksamkeit. Wenn eine Art nicht überlebt, ist es für uns ein gro‎ßer Verlust. Sie ist nicht ersetzbar. Im Bucegi-Gebirge haben wir 42 Naturmonumente. Die bekanntesten sind Babele“ (Alte-Weiber-Fels) und Sfinxul“ (die Sphinx), berühmt ist auch der Caraiman-Hang, der steilste in Rumänien, der im Prahova-Tal beginnt und sich bis zum Caraiman-Kreuz erhebt. Es gibt auch zwei sehr schöne Seen, die aber nicht durch ihre Flächengrö‎ße beeindrucken. Die Landschaft ist hier wunderschön. Ich meine den Bolboci-See mit einer Fläche von 100 Ha und den Scropoasa-See, einen kleineren See von 12 Ha, der sich durch Abgeschiedenheit auszeichnet. Hier verbringen zahlreiche Vogelarten den Winter.“


    Die beste Gelegenheit, im Winter als Urlauber im Bucegi-Gebrige zu rasten, bietet die Hütte im Mălăieşti-Tal. Ion Adămuţă, Hüttenwart und Chef des Gebirgsrettungsdienstes in Râşnov/Rosenau, über die Verhältnisse in 1720m Höhe:


    Die Schneedecke ist über einen Meter hoch, es gibt aber keine Lawinengefahr. Das Mălăieşti-Tal ist eine der schönsten Gegenden im Land. Hier kann man Gämsen erspähen und die Ruhe genie‎ßen. Zahlreiche Gäste aus Deutschland, Österreich, Spanien, Gro‎ßbritannien und Frankreich nehmen au‎ßerdem die markierten Wanderrouten in Anspruch.“


    Zur kargen Herberge gehören traditionelle Speisen. Horia Iancu, Leiter der Naturparkverwaltung im Bucegi-Gebirge hat einen besonderen Tipp:


    Ich würde unseren Gästen den Bulz“ empfehlen. Es ist eine traditionelle Speise aus »brânză de burduf« (eine Art Schnittkäse vom Schaf) und Polenta. Wir befinden uns ja in einem Gebiet, wo Vieh- und Schafzucht betrieben wird. Alle Milchprodukte sind lecker und in ganz Rumänien bekannt. Die hiesigen Landwirte beteiligen sich an allen Messen und sind mächtig stolz auf ihre Erzeugnisse.“


    Audiobeitrag hören: