Radio România Internațional

Tag: buzau

  • Vacanţă în ţinutul cioplitorilor de piatră

    Vacanţă în ţinutul cioplitorilor de piatră

    În Buzău, în localitatea Năeni, tradiţia cioplitului în piatră s-a păstrat intactă şi astăzi. Material de lucru există din plin în mina de calcar din apropiere, iar pe vârful unuia dintre dealuri se organizează chiar şi o tabără de sculptură deja cunoscută. Însă nu numai forme interesante de piatră veţi putea admira, căci odată ajunşi în judeţul Buzău există câteva obiective turistice pe care nu trebuie să le rataţi. Vulcanii noroioşi, barajul de la Siriu şi lacul Vulturilor, focul viu, aşezările rupestre, Muzeul Chihlimbarului, cramele sunt câteva dintre ele.



    Elena Stanciu, ghid de turism local, în cadrul primăriei Năeni, judeţul Buzău, spune că aceasta este cea mai nouă şi mai puţin cunoscută zonă turistică buzoiană. Străvechea tradiţiei a cioplitului în piatră se păstrează şi astăzi intactă la Năeni, un loc în care calcarul este la el acasă. Meseria de pietrar a fost purtată din generaţie în generaţie încă din epoca pietrei şi transformată cu timpul în artă. Printre obiectivele pe care le puteţi vizita aici se numără tabăra de sculptură, ce reprezintă o grupare de sculpturi realizate în calcar, şlefuite de copiii din Năeni, Slobozia şi Chişinău, situată într-un punct cu o belvedere de invidiat. Spre nord pot fi admirate crestele munţilor Carpaţi, iar spre sud se vede ca în palmă Câmpia Bărăganului. Un alt obiectiv este Biserica dintr-o piatră, construită în totalitate din calcar de Năeni, înconjurată de ziduri de piatră, asemenea vechilor cetăţi, fiind unică, atât în ţară cât şi în Europa. Ea poartă denumirea de Biserica dintr-o piatră deoarece toată piatra folosită la construcţia bisericii a fost luată din cariera de piatră din apropiere, la circa 100 de metri. Interiorul, exteriorul, decoraţiunile interioare, catapeteasma, totul este construit din acest clacar de Năeni.”



    Distanţa între cele mai îndepărtate obiective turistice din zonă nu depăşeşte 10 kilometri, iar diferenţa de nivel este în jur de 500 de metri. La unele, nu se poate ajunge simplu, cu maşina, însă, cu siguranţă, toate pot fi parcurse într-o singură zi. Călătoria noastră continuă, alături de Elena Stanciu, ghid de turism, în cadrul primăriei Năeni. Voi continua cu grotele preistorice, amplasate strategic, pe culmea de sus a dealului Colarea, în apropierea bisericii dintr-o piatră. Într-una dintre ele a fost descoperită o vatră, picturi rupestre, dar şi arme şi unelte. Necropola dacică se află la doi paşi de biserica dintr-o piatră şi prezintă o grupare de morminte scobite în piatră. Satul dacic este un proiect care reconstituie o mică aşezare dacică, formată din mai multe colibe şi bordeie, ce reprezintă stilul de viaţă al getodacilor. Satul dacic este construit cu sprijinul Fundaţiei Sfântu Sava de la Buzău. Acum sunt construite trei bordeie şi un sanctuar. Două bordeie sunt deja terminate şi locuite de către voluntari, ce ajută la construirea satului dacic. Programul este de luni până vineri, dar administratorul de acolo este foarte drăguţ şi, de fiecare dată când a grupuri de turişti, ajunge acolo şi ne primeşte cu mare drag. Turiştilor chiar nu le mai vine să plece. Nu se percepe nicio taxă. Iar, începând cu anul viitor, aceste bordeie vor fi date în folosinţă şi doritorilor care doresc să trăiască ca acum 2500 de ani, cum au trăit strămoşii noştri.”



    Zona Buzăului este recunoscută şi pentru crame. Există un drum al vinului”, în care sunt incluse crame mari şi mai mici, la care se pot face degustări. Zona noastră este renumită pentru viile şi vinurile care se fac aici, la noi, şi sunt foate des vizitate de turişti. Însă, fără nicio îndoială, toţi turiştii care ajung în Buzău sunt impresionaţi de frumuseţea naturii, spune Elena Stanciu. În munţii Buzăului există o panoramă cu totul şi cu totul fermecătoare. Gresia Siriului dă impresia unei masivităţi deosebite. Cele mai cunoscute destinaţii sunt Barajul Siriu cu Lacul Vulturilor, un loc deosebit de frumos. De asemenea, foarte mulţi dintre turiştii care ajung la Năeni se îndreaptă şi spre Vulcanii Noroioşi. Întotdeauna aud că au fost la Vulcanii Noroioşi, la Focul Viu, la Mnăstirea Ciolanu, Muzeul Chihlimabrului şi multe alte obiective turistice, deja cunoscute de către turişti din ţară şi din străinătate. Toamna ne dăruieşte tablouri greu de închipuit. Eu fac trasee la două-trei zile, am avut grupuri aproape în fiecare săptămână care ne-au vizitat, şi mi-au spus de fiecare dată că au auzit, dar că nu credeau că e aşa de frumos în zona noastră.”



    Este o zonă pe care o puteţi vizita în orice perioadă a anului. Însă, indiferent de perioada aleasă, veţi fi cuceriţi de bucatele din zonă şi, mai ales, de murăturile din Sărata Monteoru, aflată la doar 23 de km de Năeni. Cristina Partal, preşedinte ANTREC Buzău. Staţiunea Sărata Monteoru, atestată încă de la 1895 de către Grigore Constantin Monteoru, are o reputaţie excepţională pentru apele sărate în mod natural, cu o calitate deosebită pentru afecţiunile reusmatismale, gastrice şi ginecologice, dar şi pentru gastronomie. La pensiunile din Sărata Monteoru se pun murături de toate felurile. Se pun pepenaşi, prune, gutui, mere, ceapă, conopidă, dar şi sfeclă roşie, dacă doriţi ca legumele murate să devină mai rozalii. Chiar şi struguri. Strugurii muraţi sunt foarte buni cu preparate din vânat. În Buzău există şi un fond de vânătoare valoros.”


    Iată, aşadar, o zonă plină de tradiţii, de obiceiuri străvechi şi de locuri minunate, pe care le puteţi descoperi la pas. Totul, în ţinutul cioplitorilor de piatră, Năeni.

  • Holiday in the Land of Stone Carvers

    Holiday in the Land of Stone Carvers

    In the village of Naeni, in Buzau county, the
    tradition of stone carving has been preserved unaltered to this day. The
    limestone quarry nearby provides plenty of raw material, while a neighbouring
    hill top is the site of a well-known sculpture camp. Other tourist attractions
    in Buzau include the Muddy Volcanoes, the Siriu Dam, the Eagles’ Lake, the
    Living Fire, the cave settlements, the Amber Museum and a series of wine
    cellars. Elena Stanciu, a local guide from Naeni told us the area has become
    increasingly popular as a tourist destination:




    The ancient tradition of stone carving has been preserved unaltered in
    Naeni. The craft of stone carving has been handed down from one generation to
    another as early as the Stone Age, and in time it has become a form of art.
    Other attractions include the sculpture camp and the nearby group of lime
    sculptures made by children from Naeni, Slobozia and Chisinau. These are
    located on top of a hill that provides great vistas of the surroundings. To the
    north, visitors see the ridge of the Carpathians, while to the south lies the
    Baragan Plain. Another attraction in the region is a church made from a single
    block of stone originating from Naeni and surrounded by stone walls, like an
    old fortress. This type of church is unique in Romania and in Europe. The stone
    used to make the church comes from the nearby 100-metre deep quarry. Both the
    interior and exterior decorations of the church, as well as its altar screen, were
    made using limestone from Naeni.




    Most tourist sites in the region are located within 10 km of each other,
    which is an advantage for visitors to the area. While some of these sites are
    not easily reached by car, it won’t take you more than a day to visit them all.
    The local guide Elena Stanciu tells us what else we can see in the Naeni area:




    I would also
    recommend the pre-historic grottoes placed strategically on the upper crest of
    the Colarea hill, close to the stone church. A hearth, mural paintings and
    weapons and tools were discovered in one of these grottoes. A Dacian necropolis
    lies very close to the stone church and consists of a group of tombs carved in
    stone. A small Dacian settlement has been reconstructed here with support form
    the Sfantu Sava Foundation in Buzau. Called the Dacian Village, it consists of
    three earth huts and a shelter. Two huts have already been built and are now
    inhabited by the volunteers who help with the construction of the Dacian
    Village. The site can be visited free of charge from Monday to Friday. Visitors
    love it here. Beginning next year, the huts will be rented to tourists wishing
    to see how our ancestors used to live 2,500 years ago.




    The Buzau area is
    famous for its wine cellars and there’s also a tourist wine route if you wish
    to sample the local offer. Local guide Elena Stanciu says the area is popular
    with tourists because of its wines and the beautiful natural scenery:




    The scenery in
    Buzau Mountains is truly charming. The best-known destinations are Siriu Dam
    and the Eagles’ Lake, a truly special place. Also, many of the tourists
    reaching Naeni also visit the Muddy Volcanoes. Many people who come to Naeni
    also visit the Living Fire, the Ciolanu Monastery, the Amber Museum and many
    other sites, well known among tourists at home and abroad. Autumn is a great
    season for a trip to these parts. We have groups visiting every week, and
    everybody tells us this area is every bit as impressive as they heard it was.




    This is an area to visit any time of the year.
    No matter when you get here, you will also be charmed by the local cuisine,
    especially the pickles from Sarata Monteoru, only 23 km away from Naeni. Here
    is Cristina Partal, the head of the Buzau branch of the National Association
    for Rural and Eco Tourism:




    The resort of
    Sarata Monteoru, which was first mentioned in historical records by Grigore
    Constantin Monteoru in 1895 is well known for its naturally salty waters which
    have a great reputation for treating rheumatism, stomach and gynaecological
    conditions, as well as for cooking. In Sarata Monteoru they pickle almost
    anything, from baby watermelons to plums, quinces, apples, onion, cauliflower,
    and even red beets, which lends a reddish hue to the other pickles. They even
    pickle grapes, which are great with venison, because Buzau is also a great
    hunting area.

  • Cârnaţi de Buzău

    Cârnaţi de Buzău

    Dintre tipurile de cârnaţi produşi în România, două sunt specifice zonei Buzăului, ambele cu denumire de origine: babicul de
    Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. În mod
    sigur, preparate asemănătoare
    din carne tocată au fost produse şi în alte zone, însă
    ei au devenit cunoscuţi datorită târgurilor locale organizate într-o zonă cu
    mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti:
    Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cel mai cunoscut târg era Drăgaica,
    organizat în cursul lunii iunie, iar documente de la începutul secolului al
    19-lea fac referire la preţurile la care erau vândute pastrama de oaie şi
    cârnaţii, produse aduse din satele Berca şi Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de
    Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de
    oaie şi condimentată cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în
    maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă
    şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.


    Venirea în zona
    Buzăului, la sfârşitul secolului al 18-lea, a unor refugiaţi de naţionalitate
    bulgară şi sârbă din cauza războaielor ruso-turce a dus la modificarea reţetei
    cârnaţilor. Aceştia s-au aşezat în zona Buzăului unde au înfiinţat aşa-numitele
    sârbării, iar aici au continuat să facă ce ştiau ei mai bine, adică să cultive
    legume. Preferinţa acestora pentru condimentarea cu ardei iute roşu a dus la
    modificarea reţetei cârnaţilor de Pleşcoi. Atunci a apărut, se pare, babicul de
    Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, preparat însă nu cu carne de oaie sau de
    vită, ci cu carne de porc, probabil o frondă faţă de otomani. Metoda de
    preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie, carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată
    cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi
    iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează
    cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat,
    căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat. Pentru a scurta
    procesul de uscare, reţeta a fost modificată, în compoziţie intrând şi carne de
    vită. Interesant este faptul că în zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din
    babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte
    subţire.

  • Cârnaţi de Buzău

    Cârnaţi de Buzău

    Dintre tipurile de cârnaţi produşi în România, două sunt specifice zonei Buzăului, ambele cu denumire de origine: babicul de
    Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. În mod
    sigur, preparate asemănătoare
    din carne tocată au fost produse şi în alte zone, însă
    ei au devenit cunoscuţi datorită târgurilor locale organizate într-o zonă cu
    mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti:
    Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cel mai cunoscut târg era Drăgaica,
    organizat în cursul lunii iunie, iar documente de la începutul secolului al
    19-lea fac referire la preţurile la care erau vândute pastrama de oaie şi
    cârnaţii, produse aduse din satele Berca şi Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de
    Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de
    oaie şi condimentată cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în
    maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă
    şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.


    Venirea în zona
    Buzăului, la sfârşitul secolului al 18-lea, a unor refugiaţi de naţionalitate
    bulgară şi sârbă din cauza războaielor ruso-turce a dus la modificarea reţetei
    cârnaţilor. Aceştia s-au aşezat în zona Buzăului unde au înfiinţat aşa-numitele
    sârbării, iar aici au continuat să facă ce ştiau ei mai bine, adică să cultive
    legume. Preferinţa acestora pentru condimentarea cu ardei iute roşu a dus la
    modificarea reţetei cârnaţilor de Pleşcoi. Atunci a apărut, se pare, babicul de
    Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, preparat însă nu cu carne de oaie sau de
    vită, ci cu carne de porc, probabil o frondă faţă de otomani. Metoda de
    preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie, carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată
    cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi
    iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează
    cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat,
    căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat. Pentru a scurta
    procesul de uscare, reţeta a fost modificată, în compoziţie intrând şi carne de
    vită. Interesant este faptul că în zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din
    babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte
    subţire.

  • Noi acţiuni anticorupţie

    Noi acţiuni anticorupţie

    Creată, în urmă cu aproape un deceniu, ca avanpost în lupta cu ceea ce pare a fi boala incurabilă a administraţiei româneşti, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) este, fără îndoială, un uriaş câştig instituţional. Dacă înainte era percepută ca o entitate aproape inutilă, ce-şi administrează deficitar dosarele deschise, şi aşa puţine, DNA a reuşit, în ultimii doi, trei ani, să închidă gura contestatarilor săi.



    Faptul că a luat la puricat administraţia, până la etajele superioare, şi că a repurtat victorii memorabile în sălile de judecată, cum ar fi cea în faţa unui fost premier, social-democratul Adrian Năstase, i-au creat imaginea unei instituţii capabile să-i scoată la suprafaţă pe toţi funcţionarii corupţi. Fără excepţie. Ultimul politician cu pretenţii prins în plasa procurorilor anti-corupţie este preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, Cristinel Bîgiu, arestat preventiv pentru 30 de zile, pentru luare de mită. El a fost prins în flagrant, în timp ce primea 50 de mii de lei (circa 11 mii de euro) de la un om de afaceri căruia îi facilitase obţinerea unui contract cu bani publici, fără licitaţie.



    În acelaşi dosar a fost reţinut şi finul lui Bîgiu, acuzat, la rându-i, de complicitate la luare de mită, fiindcă a intermediat tranzacţia. Totuşi, cazul construit de procurorii anti-corupţie pe numele preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău e departe de a intra la capitolul capturi răsunătoare. El vine, mai degrabă, în trena marilor dosare ce au explodat în ultimele luni şi care dau, cu adevărat, măsura eficienţei DNA, pe de-o parte, dar şi a răspândirii molimei — corupţia – , pe de alta.



    În dosarul Microsoft, de exemplu, sunt cercetaţi nu mai puţin de nouă foşti miniştri, din guvernări diferite, şi oameni de afaceri ale căror averi au multe zerouri. Procurorii susţin că prejudiciul, estimat la zeci de milioane de euro, s-a ascuns în spatele unor contracte cu licenţe IT, ce erau destinate sistemului de educaţie.



    Zeci de milioane de euro ar fi gaura provocată în buget şi în dosarul în care a fost reţinută şefa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Alina Bica, şi în care este cercetat deputatul Marko Atilla. Lui Bica i se impută că, în 2011, pe vremea când era secretar de stat în Ministerul Justiţiei şi membră a unei comisii care se ocupa de restituiri de terenuri, ar fi înlesnit plata unor despăgubiri supraevaluate pentru un teren aflat la periferia capitalei.



    De astfel de dosare, cu nume grele şi în care sunt vehiculate sume ameţitoare, a dus lipsă justiţia în ultimii 25 de ani, după ce România a spus adio comunismului. Totuşi, mai bine mai târziu decât niciodată, căci României îi lipsesc multe, nu, însă, şi corupţii. Pe toate palierele, la toate nivelele.

  • Turism gastronomic în România

    Turism gastronomic în România


    În România există zone rurale sau mici localităţi cu valenţe turistice. De aceea vă invităm să descoperiţi o Românie gustoasă, însă tentaţiile gastronomice sunt, de multe ori, asociate cu muzică şi dansuri tradiţionale, activităţi sportive şi excursii în împrejurimi.




    Pentru că în acest an Paştele ortodox este la începutul lunii mai, în aprilie sunteţi aşteptaţi la mai multe manifestări specifice, de la festivaluri ale ouălor încondeiate, la târguri de produse tradiţionale, unde îşi arată măiestria echipe din diverse zone ale ţării.




    Şi cum festivalurile gastronomice atrag din ce în ce mai mulţi turişti animaţi de curiozitatea descoperirii de noi mâncăruri, tradiţii, locuri şi oameni, vă propunem un prim popas în comuna buzoiană Varlaam. Aici se organizează în luna mai o adevărată sărbătoare printre crescătorii de oi, Înţărcatul Mieilor. De la organizatoarea festivalului, Maria Blidaru, care este şi proprietara unei pensiuni, aflăm ce ar putea vedea şi gusta turiştii prezenţi la “Înţărcatul Mieilor”: “Înţărcatul mieilor este o sărbătoare de primăvară, în care oile pleacă la munte şi mieii rămân în ţarc. Sărbătoarea înseamnă pregătirea preparatelor din miel, a brânzei, făcutul caşului la faţa locului, care e una dintre tradiţii. Este o sărbătoare în aer liber, în care căutăm să promovam pe cât posibil produsele din zonă: bulzul de Varlaam, caşul de Varlaam, mieii de Varlaam, adică de munte, în mod special. Cu această ocazie facem tot felul de concursuri, de gătit preparate din brânză, din miel, pentru ca să scoatem în evidenţă calitatea şi gustul lor.”




    Dată probabilă de desfăşurare, pe care vă invităm să o adăugaţi pe agenda excursiilor dumneavoastră obligatorii de peste an, 11 mai, în prima sâmbătă după Paştele ortodox. Vă recomandăm să vă rezervaţi locul din timp la pensiunile din zonă, pentru că la sărbătoare se adună câteva sute de persoane.




    În luna iunie se sărbătoresc Zilele comunei Turia, din Covasna (centru). Atunci se organizează un festival gastronomic internaţional. La Turia s-a stabilit chiar şi un record, fiind pregătit un bulz, adică o ruladă din mămăligă şi brânză de burduf, cu o lungime de peste 60 de metri.




    O altă destinaţie interesantă este Tismana din judeţul Gorj (sud-vest). Acolo, an de an, are loc Festivalul Răciturilor, prilej cu care turiştii pot degusta adevărate răsfăţuri gastronomice gătite de gospodinele comunei. Tot aici puteţi vizita şi Mănăstirea Tismana, construită in secolul 14. Biserica, a cărei dominantă cromatică este roşul, o culoare cunoscută sub denumirea de “roşu de Tismana”, este protejată de ziduri înalte, în interiorul cărora se află chiliile măicuţelor şi un mic muzeu.




    Nici comuna Praid din judeţul Harghita nu este mai prejos, aici organizându-se unul dintre cele mai cunoscute şi promovate evenimente: Festivalul Sarmalelor. Evenimentul reuneşte reprezentanţi ai satelor din întreaga ţară, dar şi din Ungaria, care se întrec într-un concurs menit să stabilească cine prepară cele mai bune sarmale.




    Toamna aduce şi alte tentaţi gastronomice, precum Festivalul Brânzei şi Pastramei de la Bran, judeţul Braşov (centru). Cu acest prilej, ciobanii din zonă îi vor îmbia pe turişti cu preparate tradiţionale din carne de oaie, stropite din belşug cu vin şi palincă din rezervele proprii.




    Următoarea destinaţie pentru amatorii de festivaluri gastronomice este localitatea Berca din judeţul Buzău. În octombrie, vă aşteaptă un festival dedicat celebrilor cârnaţi de Pleşcoi, preparaţi după metode vechi şi încă ţinute secrete de localnici. În Băileşti, Dolj (sud), localnicii organizează tradiţionalul Festival Zaibărului şi Prazului, unde reţetele locale vor satisface chiar şi gusturile celor mai pretenţioşi.




    De asemenea, vă puteţi programa o vizită la una din cramele celebre din România. Marius Paşca, responsabil cu sectorul turistic, ne prezintă oferta de la Cramele Recaş din judeţul Timiş (vest): “Vinul ne însoţeşte pe tot parcursul vieţii, de la naştere, până la trecerea în nefiinţă. Iată un motiv de a-l cunoaşte pe acest prieten al nostru la el acasă. Vine lumea să vadă unde se produce vinul, să vadă cum se produce vinul. Meniurile pe care noi le propunem întotdeauna au legătură cu vinul, de la meniuri tradiţionale specifice zonei de vest a ţării, până la meniuri internaţionale, cu peşte, fructe de mare, salate, gulaş, păturată pe crumpi, iată câteva reţete. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării într-o astfel de degustare de vin! Vinului aşa îi stă bine, să fie însoţit de bucate pe măsura lui, iar bucatele trebuie să fie bine meşteşugite de maeştri în artă culinară.”




    Cu speranţa că vacanţele dumneavoastră vor fi de astăzi mai gustoase, vă aşteptăm să “gustaţi” România!

  • La Contrada di Buzau, destinazione europea di eccellenza

    La Contrada di Buzau, destinazione europea di eccellenza


    La Provincia di Buzau, nel sud-est della Romania, è una delle più attraenti destinazioni di turismo rurale ed enogastronomico nel nostro Paese, grazie a paesaggi e fenomeni naturali unici e al patrimonio di tradizioni culinarie, portato ogni anno alla ribalta a feste campestri e sagre gastronomiche. Nel 2007, è stato avviato un progetto per la creazione nel nord-ovest della Provincia di Buzau, all’incrocio delle tre province storiche romene Transilvania, Moldavia e Valacchia, del geoparco “La contrada di Buzau”. Promosso dal Centro Geomedia dell’Università di Bucarest in collaborazione con il Consiglio Provinciale Buzau, 17 comuni della Provincia di Buzau, l’Associazione “Monteoru Renaissance” e la filiale Buzau dell’Associazione romena per la Promozione del Turismo rurale, ecologico e culturale (Antrec), il progetto si propone di valorizzare, oltre alle attrattive naturalistiche, l’agriturismo e l’ospitalità rurale, e le tradizioni enogastronomiche. Il geoparco “La Contrada di Buzau”, che dovrebbe essere pronto entro il 2015, aspira a diventare membro ufficiale della rete globale dei geoparchi istituita dall’Unesco.


    Nel 2012, la “Contrada di Buzau” ha ottenuto il riconoscimento di “destinazione europea di eccellenza per il turismo rurale” nell’ambito del concorso EDEN, con cui la Commissione Europea promuove dal 2007 mete turistiche europee uniche rimaste finora relativamente inesplorate. EDEN premia le iniziative che hanno contribuito alla promozione del turismo locale attraverso la valorizzazione delleredità rurale, culturale e naturale. Il geoparco romeno, in cui ricadono comuni come Berca, Colti, Lopatari e Manzalesti, racchiude siti di particolare importanza geologica e turistica, tesori unici in Romania e in Europa, tra cui i Vulcanetti di Fango di Berca, i Fuochi vivi di Lopatari, la Montagna di sale di Manzalesti e le miniere di ambra di Colti. Detti anche salse, i vulcanetti di fango di Berca sono infatti delle piccole colline alte 5-6 metri, nei cui crateri si trovano pozze di fango ribollente per le emissioni di gas metano dal sottosuolo e che gettano fango invece di lava. Nelle giornate siccitose, quando il fango si asciuga e crepa in decine di pezzi, a Berca si può amirare un paesaggio dall’aspetto quasi lunare, una calamita per i turisti appassionati di fotografia. In nessun’altra parte del mondo esiste una zona con tanti vulcanetti di fango attivi come nella provincia romena di Buzau. Nella Riserva naturale il “Fuoco Vivo di Lopatari”, invece, si possono vedere emergere fiamme alte un metro e mezzo per le emissioni di metano dal sottosuolo, fenomeno interessante soprattuto di notte. Il paesino Colti ospita, dal canto suo, un Museo dell’ambra, unico in Romania, perchè qui si trova una riserva geologica di circa 2 ettari e mezzo, ricca di giacimenti di ambra, resina fossile a diversi colori, proveniente da diverse specie di pini, la cui età è stimata a 50-60 milioni di anni. Gli abitanti di Colti hanno adoperato questa “pietra semipreziosa” per confezionare gioielli e amuleti e persino per varie terapie perchè una diffusa superstizione le attribuisce il potere di far passare il mal di testa e di scacciare gli incubi. Allestito in una casa contadina, il museo dell’ambra di Colti ospita una delle più belle collezioni di ambra nel mondo, di circa 300 pezzi, alcune dalle forme particolari, ma anche attrezzi usati per l’estrazione e la lavorazione dell’ambra, gioielli dell’epoca moderna, foto, oggetti di etnografia e arte popolare. Il fiore all’occhiello della collezione è un orecchino di ambra in cui si è conservata una formica e un pezzo di ambra di quasi 2 chilogrammi. Il maggiore, di 3,45 chili, si trova al Museo Provinciale Buzau. L’ambra tipica della zona di Colti, chiamata “romanite”, è una delle più antiche nel mondo. La sua estrazione e sfruttamento risalgono a molti secoli fa e per molto tempo furono la principale attività economica nella zona. La miniera di ambra, chiusa nel 1947, si trova vicino al Museo.


    La Contrada di Buzau, come del resto, l’intera provincia, vantano anche tante attrattive gastronomiche. Il Paesino Varlaam, del Comune Gura Teghii, con un’intensa attività pastorale e di caseificazione domestica, porta ogni primavera alla ribalta le sue attrattive gastronomiche ad una festa campestre cui partecipano agriturismi con lecornie locali, come l’agnello con panna e verdure, lo spezzatino con aglio, cipolla e spinaci, e la grappa di Varlaam.


    “Le tradizioni locali sono celebrate ogni anno con sagre e festival di gastronomia. La prima festa campestre della primavera, “Lo svezzamento degli agnelli”, è ospitata a maggio dal paesino Varlaam e illustra le usanze pastorali della zona, segnando il momento in cui gli agnelli vengono svezzati perchè le pecore possano essere munte e i pastori portano i greggi sui pascoli del Monte Penteleu. A questa festa potete assaggiare pietanze pastorali tradizionali, tra cui il prelibatissimo bulz, la tipica polenta con ricotta cotta sulla brace. Poi, in autunno, si svlgono il Festival del vino di Breaza e il Festival del vitigno Tamaioasa, simbolo della cantina Pietroasele, la Sfilata dei produttori di verdure di Sapoca e il Festival delle Salsicce di Plescoi. I nostri agriturismi svolgono programmi di promozione turistica con l’illustrazione delle tradizioni, con gite nella natura, con attività di pesca, con caccia ai tartufi nei boschi e laboratori di cucina dedicati ai tartufi, e raccolta di piante medicinali. Poi, alla fine dell’autunno i turisti possono partecipare alla vendemmia e alla preparazione del vino e della grappa secondo metodi tradizionali. Per gli amanti di etnografia e folclore, gli artigiani popolari fanno dimostrazioni di pittura di uova e di ricami del costume tradizionale romeno. Negli agriturismi potete assaggiare inoltre il formaggio tipico, il burro casalingo e la trota affumicata in rami di pino. Gli amanti dell’adrenalina possono praticare il mountain-biking sulle strade forestali, le arrampicate, i viaggi off-road, il volo con il parapendio e il rafting sul fiume Buzau. Il progetto “La Contrada di Buzau” prevede anche la creazione di una serie di percorsi turistici, tra cui 5 di mountain biking e off road, e di una serie di info point turistici. Per quanto riguarda la capienza turistica, la provincia ha quasi tre mila posti letto in alberghi e agriturismi dotati con le più moderne facilità, come piscine e campi da tennis”, ha raccontato a RRI Mihaela Tescaru, dell’Ufficio Promozione e Sviluppo Turistico e Agrituristico del Consiglio Provinciale Buzau.


    Chi fa una sosta, ad esempio, nel Paesino Varlaam, troverà nell’offerta degli agriturismi locali la tradizionale terapia con siero di latte, praticata da secoli nella zona, una cura di detossificazione con l’aiuto del siero di latte mescolato a frutti di bosco, a mele, a fragole e carote. Le cure interne sono consigliate a quelli che hanno problemi di fegato o di stomaco. La terapia è diventata nota al mondo medico 1859, grazie al proprietario terriero Enache Persescu che fece costruire a Varlaam un centro termale molto ricercato a quell’epoca dagli abbienti della capitale Bucarest.




    Con una grande affluenza di pubblico ogni anno, il Festival delle Salsicce di Plescoi, in programma ad ottobre, propone alle buone forchette gli insaccati tipici della provincia fatti con carne di pecora, il primo marchio tradizionale registrato in Romania e riconosciuto nell’Ue. Si tratta di una salsiccia piccante, dal gusto speciale grazie all’erba livemente salata pascolata dalle greggi nella zona, e condita con peperoncino e aglio, che reca il nome del paesino in cui viene preparata tradizionalmente. Le salsicce di Plescoi si abbinano benissimo al formaggio e ai pomodori e si preparano di solito con faggioli, con patate o con cavolo al forno. La zona di Buzau è famosa anche per la salsiccia chiamata babic, per la cipolla rossa, per le ciambelle di Buzau, e per la grappa di Chiojdu, brand gastronomici registrati presso l’Ufficio Marchi romeno.



  • Tourisme d’aventure dans les Carpates

    Tourisme d’aventure dans les Carpates


    Nous dédions cette édition de notre rubrique à tous ceux qui aiment bouger, qui aiment l’insolite et l’aventure.S’ils y a parmi des contemplatifs, ils sont les bienvenus en spectateurs.


    Notre itinéraire débute dans le comté d’Alba, dans le sud de la Transylvanie. Là, nous allons rencontrer Constantin Cheşculescu, propriétaire d’une pension qui offre, comme principal loisir, l’équitation. Vous pouvez choisir entre un parcours aventure dans les Carpates qui dure 3 jours et un parcours villages roumains” de 8 jours.


    Le programme de 8 jours vous permet de vous lier d’amitié avec le cheval qui va vous porter sur les pentes des montagnes. L’aventure proprement dite commence, en fait, le 3e jour. Constantin Cheşculescu décrit l’itinéraire: « On se rend dans le massif de Cindrel, des Carpates Méridionales. Le point de départ est le village de Răhău, situé à proximité de la ville de Sebeş et nous nous dirigeons vers Sibiu, pour atteindre un village avoisinant la Clairière de Sibiu, zone pastorale très connue. Là nous attend un souper traditionnel. Le lendemain on part pour Crinţ, un autre village des Monts Cindrel. Il faut dire que chaque village est pittoresque à sa façon, chaque endroit a quelque chose de spécial à offrir au visiteur: un pain cuit dans le four comme on n’en mange nul part ailleurs, un fromage fait maison, un musée des bergers — et c’est le cas du village de Jina. »


    Au retour, on traverse de nouveau les monts Cindrel, empruntant un autre itinéraire, tout aussi pittoresque. Tout au long de ce voyage, les loisirs sont interactifs. Les touristes participent à la préparation des repas où de la barbecue. Si, pendant cette expédition, les chevaux ont besoin de repos, pendant ce laps de temps on vous propose une aventure tout terrain. La destination en est la ville de Sibiu.


    Combien coûte de telles vacances dans les Carpates roumaines? Constantin Cheşculescu explique: « C’est un séjour tout compris. Le touriste qui le réserve ne paie rien de plus pour la composante équitation. Une journée à cheval coûte environ 120 euro. Sur les 8 jours de ce programme, il y en 2 où l’on ne fait pas d’équitation, alors le prix baisse à 55 ou 60 euro, en fonction des conditions d’hébergement et des repas. Nous souhaitons renouer avec une tradition d’avant la deuxième guerre mondiale et je suis content qu’il y ait un si grand nombre de familles qui souhaitent éduquer leurs enfants de cette façon. Travailler avec les chevaux est très éducatif, ça rend patient, vous rapproche de la nature et des animaux, tout en vous éloignant de l’ordinateur et du portable.»


    Après le tourisme équestre — un peu de tourisme d’aventure. C’est ce que nous propose Valentin Gheorghe, manager d’une société spécialisée dans ce genre de tourisme. Depuis deux ans, Valentin s’est focalisé sur la zone des Carpates de courbure — avec les massifs de Penteleu et de Siriu, situés sur les territoires de deux comtés de l’Est du pays: Buzău et Vrancea. Il l’a choisie notamment en raison de sa nature sauvage. Voici son offre: « Les touristes étrangers préfèrent les choses un peu spéciales. Aussi, ma première offre comporte-t-elle entre autres des scénarios de survie. Les vacanciers sont emmenés en voitures tout terrain, par exemple, dans une zone sauvage et de là, accompagnés par des instructeurs, ils doivent refaire le chemin vers la civilisation. Ils apprennent des techniques de survie enseignées aux militaires et ils tâchent de se débrouiller, sans se rendre compte que tout a été prévu d’avance, pour les obliger à pratiquer différents sports. Par exemple, il ne peuvent arriver d’un certain endroit dans un autre qu’en traversant une rivière. Et quelque part, à proximité, ils découvriront des canoës. En une heure, ils parcourent ainsi une grande distance. Ensuite, ils arrivent à un précipice. Ils y trouvent une tyrolienne. Et ainsi de suite. Dans deux ou trois jours, ils regagnent la civilisation. »


    Valentin Gheorghe compte également parmi les promoteurs de ce programme d’aventure. Ecoutons-le : « Nos touristes ne possèdent pas de l’équipement spécial. En effet, nous assurons tout l’équipement sportif, de protection, les tout-terrains. Ils s’habillent normalement, comme s’ils auraient voulu faire une randonnée en montagne. Nous avons reçu nombre de touristes venus individuellement d’Allemagne, de France, de la Hongrie. Côté groupes organisés jusqu’ici nous avons reçu uniquement des Polonais. Nous collaborons avec une agence de voyage de Pologne depuis quelques années. A commencer par cette année, nous espérons pénétrer avec succès de nouveaux marchés : Israël, Espagne et en première les Emirats Arabes Unis. »


    Vous pouvez également découvrir l’offre roumaine de tourisme d’aventure à Adventure Fest, qui se tient vers la fin du mois en cours. C’est un festival de trois jours, où les touristes peuvent pratiquer presque tous les activités au niveau débutants.


    Ce voyage à travers le massif Apuseni s’achève sur le tourisme spéléologique, puisque dans ces montagnes il y a une contrée de 55 kilomètres carrés où se trouvent près de 2 mille grottes. Ecoutons Cristi Vârciu, responsable d’Apuseni Adventure : « J’ai travaillé pendant quatre ans en tant que guide touristique pour les Français. Le printemps je travaille avec des touristes israéliens, alors qu’en automne avec les Tchèques et les Polonais. Ce sont les trois catégories importantes de touristes que je guide à travers les Apuseni. Le tourisme spéléologique a connu le plus grand succès. Mon paquet préféré s’étend sur sept jours et prévoit de partir à pied vers la majorité des sites touristiques de la région alors que les bagages son transportés avec des tout-terrains. Le dimanche, avec un seul sac à dos, quelques vivres et un peu d’eau nous partons pour visiter une série de monuments tant naturels qu’ethnographiques. Le soir nous dormons au gîte rural, là ou les bagages nous attendent déjà. Et le lendemain matin l’histoire se répète. Nous montons sur des quads, nous traversons des gorges, nous allons même en chariot. Ce paquet de sept jours a connu un gros succès aux expositions touristiques où nous l’avons présenté. Bref, je peux te porter n’importé où dans le Massif Apuseni, même dans le temps. On peut commencer par l’époque de l’homme primitif, au Glacier de feu, la plus ancienne grotte habitée par des êtres humains, et finir par une activité moderne : survoler le massif Apuseni en parapente. »


    Même le menu est inédit si on pense à la galette cuite sur une pierre chauffée ou à une autre invention culinaire : le poulet au barrique, qui se préparent dans la grotte dans un barrique selon le modèle de la rôtissoire. Voici donc autant d’arguments qui font des Carpates Orientales une destination à ne pas rater. A bientôt ! (trad.: Alex Diaconescu, Dominique)

  • Turism de aventura în Carpaţi

    Turism de aventura în Carpaţi


    Dedicăm această ediţie iubitorilor de adrenalină, inedit şi mişcare în aer liber şi începem călătoria de astăzi în judeţul Alba. Acolo l-am întâlnit pe Constantin Cheşculescu, proprietarul unei pensiuni cu profil de echitaţie. Totul a pornit de la dragostea pentru cai, pentru aventură şi pentru tradiţie. Urmează o invitaţie la călărie peste munţi şi văi, în aerul curat al înălţimilor, prin sate parcă încremenite în timp. Aveţi de ales între două programe, unul de trei zile Aventura Carpatica” şi unul de opt zile Sate româneşti”.




    În cazul programului de opt zile, am aflat de la Constantin Cheşculescu că în primele zile are loc împrietenirea dintre turist şi cal. Apoi, în a treia zi… Se porneşte într-o expediţie în Munţii Cindrel. Plecăm din satul Răhău, din vecinătatea oraşului Sebeş, şi ne îndreptăm spre Jina, un sat învecinat cu Poiana Sibiului, ambele cunoscute pentru păstorit. Acolo ne aşteaptă o cină tradiţională, după care pornim spre o localitate numită Crinţ, din munţii Cindrel. Ne concentrăm pe satele din Mărginimea Sibiului pentru că fiecare loc are un pitoresc aparte şi câte ceva special de oferit: o pâine la vatră, un caş proaspăt din gospodăria proprie, în cazul satului Jina un excelent muzeu al păstoritului.”




    Traseul de întoarcere este tot prin Munţii Cindrel, însă pe o altă rută, la fel de pitorească. Pe tot parcursul călătoriei, toate activităţile sunt interactive. Turiştii participă la gătit sau la grătar. De asemenea, în cazul în care într-una din zilele de expediţie caii vor avea nevoie de odihnă, se fac excursii cu maşinile de teren în Sibiu. Constantin Cheşculescu ne-a spus cât costă această aventură călare în Carpaţii româneşti: Echitaţia este un serviciu all inclusive. Turistul nu mai plăteşte nimic după ce rezervă o astfel de vacanţă. În linii mari, o zi călare costă 120 de euro all inclusive. În pachetul de şapte zile sunt şi două zile în care nu se călăreşte şi atunci preţul scade la 55-60 de euro, în funcţie de locul de cazare şi de meniu. Reînnodăm tradiţia cavalerească a României dinainte de al doilea război mondial şi mă bucur că sunt atât de multe familii care vor să educe copiii în acest mod. Lucrul cu calul este foarte educativ, îţi educă răbdarea, te apropie de natură, de animale şi te îndepărtează de calculator şi de telefon.”




    Tot departe de calculator şi de telefon ne invită şi Valentin Gheorghe, managerul unei firme specializate pe turism de aventură. De doi ani, Valentin s-a axat pe zona Carpaţilor de curbură: Penteleu, Siriu, munţii din judeţele Buzău şi Vrancea, în special datorită sălbăticiei acestor locuri. Iată şi oferta: Turiştii străini preferă lucrurile ieşite puţin din comun. Prin urmare, oferta cea mai indicată ar fi cea care presupune anumite scenarii de supravieţuire. Participanţii sunt duşi cu maşini de teren sau cu alte mijloace într-o zonă sălbatică, iar de acolo, împreună cu instructorii, trebuie să ajungă înapoi la civilizaţie. În afară de însuşirea unor tehnici de supravieţuire, care se folosesc în pregătirea militară, ei practică, fără să-şi dea seama că totul a fost gândit în prealabil pentru ei, tot felul de sporturi. De exemplu, ca să ajungă dintr-un punct în altul n-o pot face decât traversând râul, iar undeva vor găsi nişte canoe. Practic, cu ocazia asta, traversează o distanţă destul de mare în doar o oră. Apoi, ajung la o prăpastie, găsesc o instalaţie de tiroliană. În decurs de două, trei zile ajung din nou la civilizaţie.”




    L-am întrebat pe Valentin Gheorghe, care promovează acest program de aventură, dacă avem nevoie de echipament special: Turiştii noştri nu vin cu niciun fel de echipament. Practic, toate echipamentele sportive, de protecţie, maşinile de teren sunt asigurate de noi. Vin îmbrăcaţi normal, ca şi cum ar vrea să iasă la munte, pentru o drumeţie. Am avut destui turişti străini, însă veniţi de obicei individual, din Germania, Franţa, Ungaria. Grupuri organizate am avut momentan doar din Polonia. Avem acolo o firmă cu acelaşi profil, cu care colaborăm de câţiva ani. Începând din acest an sperăm să intrăm cu succes pe pieţe noi: Israel, Spania şi, cred că în premieră, cu Emiratele Arabe.”




    La sfârşitul lunii mai puteţi încerca oferta românească de turism de aventură participând la Adventure Fest. Este un festival de trei zile, unde turiştii pot practica aproape toate activităţile, la nivel de începători.




    Ne încheiem călătoria în Munţii Apuseni, unde pe o suprafaţă de 55 de kilometri pătraţi avem aproape 2.000 de peşteri. Turismul speologic sau speoturismul este fascinant, ne-a spus Cristi Vârciu, de la Apuseni Adventure: “Am lucrat vreo patru ani ca ghid pentru francezi, primăvara lucrez cu turiştii din Israel, iar toamna cu cehii şi polonezii. Acestea sunt cele trei mari categorii de turişti pe care le îndrum prin Apuseni. Cel mai mare succes îl are speoturismul. Am un pachet preferat de şapte zile, care presupune să plecăm pe jos la majoritatea obiectivelor turistice din zonă, bagajele transportându-le cu maşinile de teren. Dimineaţa, cu un sigur rucsac, un simplu pacheţel şi apă, plecăm şi vedem o salbă de monumente, atât naturale cât şi etnografice. Seara dormim în pensiunea în care ne aşteaptă bagajele. Dimineaţa o luăm de la capăt şi tot aşa. Ne urcăm pe ATV-uri, trecem prin chei, mergem cu căruţa. Acest pachet de şapte zile ne-a adus mare succes şi la expoziţiile turistice la care l-am prezentat. În câteva cuvinte, cu mine poţi merge oriunde în Apuseni, chiar şi în timp. Pot să te duc din perioada omului primitiv, în Gheţarul de Foc, cea mai veche peşteră locuită de om, până în zilele noastre, când putem vedea Apusenii din parapantă.”




    Până şi meniul pe care-l veţi găsi aici e inedit: plăcintă pe lespede, lespedea fiind o piatră încinsă şi o altă invenţie proprie, mâncarea în peşteră: pui la butoi. Puii se prepară pe butoi ca la rotisor.




    Iată aşadar câteva oferte greu de refuzat, care vă vor asigura o vacanţă de neuitat în România. În speranţa că vă vom vedea pe crestele Carpaţilor, vă dăm întâlnire data viitoare cu o nouă destinaţie.