Radio România Internațional

Tag: cartofi

  • Preparate cu usturoi

    Preparate cu usturoi

    Sărbătoarea Sf. Andrei
    marchează începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia
    este asociată cu apariţia unor spirite rele
    care trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se
    ungeau cu usturoi şi pe corp sau pe frunte, în piept, pe spate şi pe la
    încheieturi. De Sf. Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind
    folosit pentru preparate tradiţionale acestei sărbători. Există însă aşa-numita turtă de Indrei, făcută odinioară de
    fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare,
    iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul
    soţ.


    De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o băutură
    fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi, conform
    obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu
    speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte să
    fie gras.

    Usturoiul este folosit în gastronomia românească în
    prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau friptura de porc la
    ceaun. În această ediţie vă prezentăm o reţetă care are o răspândire cel puţin
    balcanică. Este o mâncare din peşte afumat pe care o putem savura în special în
    Delta Dunării şi se numeşte scordolea, fiind întâlnită atât în bucătăria
    grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât, echivalentul elen al
    acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce în traducere
    înseamnă usturoi.


    Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file
    afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină.
    Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în
    cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii, în
    coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în
    piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi
    din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma. În continuare
    se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care
    a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după
    gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau
    lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca
    bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora
    se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele
    este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.
    Indiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să fie
    servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Preparate cu usturoi

    Preparate cu usturoi

    Sărbătoarea Sf. Andrei
    marchează începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia
    este asociată cu apariţia unor spirite rele
    care trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se
    ungeau cu usturoi şi pe corp sau pe frunte, în piept, pe spate şi pe la
    încheieturi. De Sf. Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind
    folosit pentru preparate tradiţionale acestei sărbători. Există însă aşa-numita turtă de Indrei, făcută odinioară de
    fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare,
    iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul
    soţ.


    De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o băutură
    fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi, conform
    obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu
    speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte să
    fie gras.

    Usturoiul este folosit în gastronomia românească în
    prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau friptura de porc la
    ceaun. În această ediţie vă prezentăm o reţetă care are o răspândire cel puţin
    balcanică. Este o mâncare din peşte afumat pe care o putem savura în special în
    Delta Dunării şi se numeşte scordolea, fiind întâlnită atât în bucătăria
    grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât, echivalentul elen al
    acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce în traducere
    înseamnă usturoi.


    Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file
    afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină.
    Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în
    cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii, în
    coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în
    piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi
    din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma. În continuare
    se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care
    a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după
    gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau
    lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca
    bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora
    se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele
    este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.
    Indiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să fie
    servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Plăcintă cu carne de peşte

    Plăcintă cu carne de peşte

    În România se pregătesc plăcinte umplute cu
    brânză, dulce sau sărată, cu legume, cu fructe, cea mai populară fiind cea cu
    mere, însă există şi plăcinte umplute cu carne, ba chiar cu carne de peşte.
    Acest fel de plăcintă poate fi preparat cu aluat dopsit sau cu piure de
    cartofi.


    În toate variantele, folosim file de peşte,
    cam un kg. Dacă alegem varianta cu cartofi, atunci mai avem nevoie de două
    cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână şi de un kg de cartofi. Ungem cu
    unt forma în care vom coace plăcinta şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file
    de peşte. Mărunţim morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei. Întindem
    încă un strat de legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am
    încălzit-o într-un ibric, în care am am amestecat piper râşnit şi puţină sare.
    Ultimul strat din vas este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în
    cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.


    Pentru plăcinta de peşte cu aluat, vă
    propun o reţetă din Delta Dunării, obtinută numai din carne de peşte
    alb, adică şalău sau ştiucă. După dezosare, trecem prin
    maşina de tocat bucăţile de peşte. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe
    care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în
    tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi
    amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem
    două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm.

    Pe o foaie de
    plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu
    puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe
    partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute.
    Plăcinta poate fi servită caldă sau rece.

  • Plăcintă cu carne de peşte

    Plăcintă cu carne de peşte

    În România se pregătesc plăcinte umplute cu
    brânză, dulce sau sărată, cu legume, cu fructe, cea mai populară fiind cea cu
    mere, însă există şi plăcinte umplute cu carne, ba chiar cu carne de peşte.
    Acest fel de plăcintă poate fi preparat cu aluat dopsit sau cu piure de
    cartofi.


    În toate variantele, folosim file de peşte,
    cam un kg. Dacă alegem varianta cu cartofi, atunci mai avem nevoie de două
    cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână şi de un kg de cartofi. Ungem cu
    unt forma în care vom coace plăcinta şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file
    de peşte. Mărunţim morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei. Întindem
    încă un strat de legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am
    încălzit-o într-un ibric, în care am am amestecat piper râşnit şi puţină sare.
    Ultimul strat din vas este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în
    cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.


    Pentru plăcinta de peşte cu aluat, vă
    propun o reţetă din Delta Dunării, obtinută numai din carne de peşte
    alb, adică şalău sau ştiucă. După dezosare, trecem prin
    maşina de tocat bucăţile de peşte. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe
    care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în
    tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi
    amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem
    două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm.

    Pe o foaie de
    plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu
    puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe
    partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute.
    Plăcinta poate fi servită caldă sau rece.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Dobrogea are o zestre gastronomică diferită de cea a celorlalte provincii româneşti. Teritoriu aflat sub administrare otomană până în a doua jumătate a secolului al 19-lea, Dobrogea are multe mâncăruri pe bază de peşte, în special în Delta Dunării şi pe bază de lapte şi carne de oaie, datorită tradiţiilor minorităţii turco-tătare. Unele preparate au trecut dincolo de limitele geografice ale Dobrogei, păstrându-şi însă denumirea. Oriunde în România, găsim în rafturile magazinelor salamuri uscate din carne de oaie denumite babic şi ghiudem. Există şi preparate cu denumire de origine, precum plăcinta dobrogeană”, care poate fi considerată un brand gastronomic. Această plăcintă are fie umplutură de brânză dulce, fie de brânză sărată, cu foi subţiri de aluat, puse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna după ce în mijlocul foii a fost pusă umplutura.



    Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.



    Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură. Poftă bună!

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Dobrogea are o zestre gastronomică diferită de cea a celorlalte provincii româneşti. Teritoriu aflat sub administrare otomană până în a doua jumătate a secolului al 19-lea, Dobrogea are multe mâncăruri pe bază de peşte, în special în Delta Dunării şi pe bază de lapte şi carne de oaie, datorită tradiţiilor minorităţii turco-tătare. Unele preparate au trecut dincolo de limitele geografice ale Dobrogei, păstrându-şi însă denumirea. Oriunde în România, găsim în rafturile magazinelor salamuri uscate din carne de oaie denumite babic şi ghiudem. Există şi preparate cu denumire de origine, precum plăcinta dobrogeană”, care poate fi considerată un brand gastronomic. Această plăcintă are fie umplutură de brânză dulce, fie de brânză sărată, cu foi subţiri de aluat, puse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna după ce în mijlocul foii a fost pusă umplutura.



    Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.



    Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură. Poftă bună!

  • Găluşti cu prune

    Găluşti cu prune

    Sugestia gastronomică a acestei ediţii vine de la prunele dulci şi zemoase, adunate în această perioadă când temperaturile coboară tot mai accentuat, iar ploile ne amintesc că ne aflăm în plină toamnă.



    Găluştile cu prune sau gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor de preparat. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una, două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare. La reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă adăugăm şi puţină sare. După fierbere, îi decojim şi îi transformăm în pireu pe care îl lăsăm să se răcească, apoi adăugăm puţină făină şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un un amestec având consistenţa unui aluat pe care îl întindem şi îl împărţim în pătrăţele. Învelim prunele în aluat şi formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr şi le pudrăm cu scorţisoară.

  • Găluşti cu prune

    Găluşti cu prune

    Sugestia gastronomică a acestei ediţii vine de la prunele dulci şi zemoase, adunate în această perioadă când temperaturile coboară tot mai accentuat, iar ploile ne amintesc că ne aflăm în plină toamnă.



    Găluştile cu prune sau gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor de preparat. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una, două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare. La reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă adăugăm şi puţină sare. După fierbere, îi decojim şi îi transformăm în pireu pe care îl lăsăm să se răcească, apoi adăugăm puţină făină şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un un amestec având consistenţa unui aluat pe care îl întindem şi îl împărţim în pătrăţele. Învelim prunele în aluat şi formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr şi le pudrăm cu scorţisoară.

  • Cartofi noi

    Cartofi noi

    În pieţele aproalimentare din România se găsesc din abundenţă în această lună cartofi noi, aceştia reprezentând şi tema acestei ediţii a rubricii gastronomice.



    Cartofii noi pot fi pregătiţi în mai multe feluri, cel mai simplu şi mai rapid fiind la ceaun. Avem nevoie de un kg de cartofi, de câteva fire de usturoi verde şi de o legătură de mărar. Cartofi trebuie spălaţi bine şi curăţaţi de coajă prin frecare cu un burete ceva mai aspru. Dacă suprafaţa lor este uscată, semn că a trecut ceva timp de la momentul recoltării, atunci cartofii se lasă timp de un sfert de oră într-un vas cu apă pentru ca să se înmoaie coaja acestora. În continuare, dacă sunt mici, cartofii se lasă întregi, dacă sunt ceva mai mari, pot fi tăiaţi în bucăţi ceva mai mici. Se scurg de apă şi apoi se pun într-un ceaun cu ulei încins şi se lasă la foc iute timp de câteva minute până se rumenesc uşor. Cu ajutorul unei spumiere, îi punem într-un castron, iar deasupra lor se presară mărar proaspăt şi usturoi verde, tocate mărunt, şi se adaugă sare după gust.



    În mod similar, cartofii noi pot fi pregătiţi la cuptor, cu usturoi verde, cu mărar, piper şi, eventual, ulei de măsline. După ce au fost curăţaţi, cartofii se pun într-un vas, adăugăm puţină apă, usturoiul verde tocat mărunt şi îl lăsăm în cuptor la foc potrivit pentru circa 20 de minute, până ce cartofii încep să se rumenească. În locul usturoiului tocat, putem face o pastă din usturoi, mărar şi puţin ulei de măsline pe care o turnăm în vas înainte de a-l introduce în cuptor. Spre final, presărăm piper şi mărar, tocat mărunt, adăugând sare după gust.



    Cartofii noi pot fi preparaţi prin fierbere şi apoi prin coacere sau prin prăjire. După ce au fost puşi la fiert timp de circa un sfert de oră în apă cu sare, cartofii noi sunt puşi apoi într-un vas sau într-o tavă, se adaugă puţin unt şi piper, iar apoi se lasă la foc potrivit în cuptor până când se rumenesc. La fel, după ce au fost prefierţi, cartofi noi pot fi prăjiţi în ulei. Cartofii noi pot fi serviţi ca atare sau drept garnitură alături de carne pregătită la grătar sau în cuptor. Poftă bună!


  • Cartofi noi

    Cartofi noi

    În pieţele aproalimentare din România se găsesc din abundenţă în această lună cartofi noi, aceştia reprezentând şi tema acestei ediţii a rubricii gastronomice.



    Cartofii noi pot fi pregătiţi în mai multe feluri, cel mai simplu şi mai rapid fiind la ceaun. Avem nevoie de un kg de cartofi, de câteva fire de usturoi verde şi de o legătură de mărar. Cartofi trebuie spălaţi bine şi curăţaţi de coajă prin frecare cu un burete ceva mai aspru. Dacă suprafaţa lor este uscată, semn că a trecut ceva timp de la momentul recoltării, atunci cartofii se lasă timp de un sfert de oră într-un vas cu apă pentru ca să se înmoaie coaja acestora. În continuare, dacă sunt mici, cartofii se lasă întregi, dacă sunt ceva mai mari, pot fi tăiaţi în bucăţi ceva mai mici. Se scurg de apă şi apoi se pun într-un ceaun cu ulei încins şi se lasă la foc iute timp de câteva minute până se rumenesc uşor. Cu ajutorul unei spumiere, îi punem într-un castron, iar deasupra lor se presară mărar proaspăt şi usturoi verde, tocate mărunt, şi se adaugă sare după gust.



    În mod similar, cartofii noi pot fi pregătiţi la cuptor, cu usturoi verde, cu mărar, piper şi, eventual, ulei de măsline. După ce au fost curăţaţi, cartofii se pun într-un vas, adăugăm puţină apă, usturoiul verde tocat mărunt şi îl lăsăm în cuptor la foc potrivit pentru circa 20 de minute, până ce cartofii încep să se rumenească. În locul usturoiului tocat, putem face o pastă din usturoi, mărar şi puţin ulei de măsline pe care o turnăm în vas înainte de a-l introduce în cuptor. Spre final, presărăm piper şi mărar, tocat mărunt, adăugând sare după gust.



    Cartofii noi pot fi preparaţi prin fierbere şi apoi prin coacere sau prin prăjire. După ce au fost puşi la fiert timp de circa un sfert de oră în apă cu sare, cartofii noi sunt puşi apoi într-un vas sau într-o tavă, se adaugă puţin unt şi piper, iar apoi se lasă la foc potrivit în cuptor până când se rumenesc. La fel, după ce au fost prefierţi, cartofi noi pot fi prăjiţi în ulei. Cartofii noi pot fi serviţi ca atare sau drept garnitură alături de carne pregătită la grătar sau în cuptor. Poftă bună!


  • Tocană

    Tocană

    Fiecare provincie a României are mâncăruri specifice sau cu denumiri de origine, precum vinurile. Amestec de bucăţi de carne şi cartofi în sos, tocana sau tocăniţa este însoţită uneori de denumirea de origine. Există, de exemplu, tocăniţă muntenească cu carne de viţel, tocăniţă ardelenească cu pui şi tocăniţă moldovenească. Ingredientele sunt, în mare parte, aceleaşi, iar modul de preparare este similar.



    La tocăniţa ardelenească, diferenţa faţă de preparatele similare din alte provincii româneşti o face smântâna. Avem nevoie de un kg de carne de pui, de 2 … 3 cepe, de câţiva căţei de usturoi, de un morcov, de roşii sau suc de roşii, de frunze de pătrunjel sau de ţelină şi, evident, de smântână. Dacă este piept de pui, se taie în cuburi, dacă este un pui întreg se porţionează în 6 … 8 bucăţi. Carnea se prăjeşte uşor în puţin ulei, după care la fel se rumeneşte ceapa, tăiată solzişori, precum şi morcovul, dat pe răzătoare. Toate acestea se amestecă într-un vas mai mare în care adăugăm fie roşii tăiate în cuburi, fie suc de roşii, precum şi căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt. Lăsăm vasul la foc mic pentru circa un sfert de oră, dar cu puţin înainte de a-l lua de pe foc, condimentăm cu piper şi adăugăm frunze de pătrunjel sau de ţelină tocate mărunt. Se serveşte cu mămăligă, iar în farfurie, deasupra tocăniţei, se toarnă puţină smântână şi se presară mărar tocat mărunt.



    Tocăniţa moldovenească se diferenţiază faţă de celelalte preparate similare prin aluatul de pâine folosit. Avem nevoie de un kg de carne de porc, muşchi sau ceafă, un kilogram de cartofi, 3 cepe, 2 morcovi, o căpăţână de usturoi, foi de dafin, piper şi sare. În perioada verii putem adăuga doi ardei graşi şi câteva roşii, însă în perioada iernii ne putem mulţumi cu suc de roşii sau cu bulion. Tăiem ceapa solzişori şi o călim în puţin ulei. În vas punem apoi morcovii, tăiaţi rondele, cartofii, tăiaţi în cuburi mici şi carnea, de asemenea, tăiată în cuburi şi lăsăm să fiarbă înăbuşit cu puţină apă. Adăugăm sucul de roşii sau bulionul, iar pentru aromă două foi de dafin. Putem completa sosul cu un pahar de vin roşu, punem piper şi sare după gust, mai lăsăm să dea câteva clocote şi tocăniţa este aproape gata. Tocăniţa este porţionată în vase de lut mai mici, cu gura largă, iar deasupra se întinde un strat de aluat gros, ca de pâine, în care am pus şi un ou. Aceste vase mici se lasă în cuptor până ce aluatul se coace, devenind rumen. La un astfel de preparat merge un vin alb demisec, bine răcit, tot de prin părţile Moldovei, precum Frâncuşa de Cotnari sau Feteasca. Poftă bună!

  • Tocană

    Tocană

    Fiecare provincie a României are mâncăruri specifice sau cu denumiri de origine, precum vinurile. Amestec de bucăţi de carne şi cartofi în sos, tocana sau tocăniţa este însoţită uneori de denumirea de origine. Există, de exemplu, tocăniţă muntenească cu carne de viţel, tocăniţă ardelenească cu pui şi tocăniţă moldovenească. Ingredientele sunt, în mare parte, aceleaşi, iar modul de preparare este similar.



    La tocăniţa ardelenească, diferenţa faţă de preparatele similare din alte provincii româneşti o face smântâna. Avem nevoie de un kg de carne de pui, de 2 … 3 cepe, de câţiva căţei de usturoi, de un morcov, de roşii sau suc de roşii, de frunze de pătrunjel sau de ţelină şi, evident, de smântână. Dacă este piept de pui, se taie în cuburi, dacă este un pui întreg se porţionează în 6 … 8 bucăţi. Carnea se prăjeşte uşor în puţin ulei, după care la fel se rumeneşte ceapa, tăiată solzişori, precum şi morcovul, dat pe răzătoare. Toate acestea se amestecă într-un vas mai mare în care adăugăm fie roşii tăiate în cuburi, fie suc de roşii, precum şi căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt. Lăsăm vasul la foc mic pentru circa un sfert de oră, dar cu puţin înainte de a-l lua de pe foc, condimentăm cu piper şi adăugăm frunze de pătrunjel sau de ţelină tocate mărunt. Se serveşte cu mămăligă, iar în farfurie, deasupra tocăniţei, se toarnă puţină smântână şi se presară mărar tocat mărunt.



    Tocăniţa moldovenească se diferenţiază faţă de celelalte preparate similare prin aluatul de pâine folosit. Avem nevoie de un kg de carne de porc, muşchi sau ceafă, un kilogram de cartofi, 3 cepe, 2 morcovi, o căpăţână de usturoi, foi de dafin, piper şi sare. În perioada verii putem adăuga doi ardei graşi şi câteva roşii, însă în perioada iernii ne putem mulţumi cu suc de roşii sau cu bulion. Tăiem ceapa solzişori şi o călim în puţin ulei. În vas punem apoi morcovii, tăiaţi rondele, cartofii, tăiaţi în cuburi mici şi carnea, de asemenea, tăiată în cuburi şi lăsăm să fiarbă înăbuşit cu puţină apă. Adăugăm sucul de roşii sau bulionul, iar pentru aromă două foi de dafin. Putem completa sosul cu un pahar de vin roşu, punem piper şi sare după gust, mai lăsăm să dea câteva clocote şi tocăniţa este aproape gata. Tocăniţa este porţionată în vase de lut mai mici, cu gura largă, iar deasupra se întinde un strat de aluat gros, ca de pâine, în care am pus şi un ou. Aceste vase mici se lasă în cuptor până ce aluatul se coace, devenind rumen. La un astfel de preparat merge un vin alb demisec, bine răcit, tot de prin părţile Moldovei, precum Frâncuşa de Cotnari sau Feteasca. Poftă bună!