Radio România Internațional

Tag: Centenar

  • Monica Lovinescu la Editura Casa Radio

    Monica Lovinescu la Editura Casa Radio

    La Centenarul nașterii Monicăi Lovinescu, Editura Casa Radio a lansat un album dedicat celei mai importante voci feminine a exilului românesc, jurnalistă și critic literar: Monica Lovinescu. După absolvirea Facultăţii de Litere din Bucureşti (1946), Monica Lovinescu colaborează la diverse publicaţii culturale. Obţine o bursă a statului francez în 1947 şi pleacă la Paris în condiţii riscante. Imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai I, cere azil politic în Franţa.



    După o perioadă în care semnează regia unor spectacole de avangardă, se dedică, din 1951, activităţii radiofonice. Începând din 1962 colaborează la Radio Europa Liberă unde are două emisiuni săptămânale: Actualitatea culturală românească şi Teze şi antiteze la Paris. Aceste emisiuni au avut o puternică influenţă în România, atât în mediile culturale cât şi în rândurile publicului larg. Monica Lovinescu semnează articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă în numeroase publicaţii: East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de L’Est, Témoignages, La France Catholique.



    Albumul lansat la Editura Casa Radio include o carte și două CD-uri și se intitulează MONICA LOVINESCU. Şi am ales microfonul. Interviuri la Radio România (1993-2004). Albumul beneficiază de o prezentare a jurnalistei Anca Mateescu, realizatoare la Radio România Cultural, care este și autoarea interviurilor prezente pe cele două CD-uri. Dorin-Liviu Bîtfoi, producător la Editura Casa Radio, despre Monica Lovinescu și albumul lansat de editură.



    Am putea spune, citând poate un clișeu, dar cu mult adevăr, că este vocea demnității și vocea conștiinței libere atât pentru românii din exil, cât și foarte mult pentru românii din țară, care o ascultau cu asiduitate la radio. O ascultau ca să afle cum se trăiește în lumea liberă, dar și pentru a fi la curent cu abuzurile din lumea închisă, lumea din România, lumea comunistă. Mi-a făcut mare plăcere să lucrez la această carte pentru că este foarte actuală, este foarte actuală pentru cei care doresc să afle amănunte despre trecutul recent și despre efectele acestuia, pentru că efectele se văd și astăzi.


    Este foarte interesant să citim această carte, dar s-o și ascultăm, pentru că, așa cum știți, albumul include și un audiobook. Cele două CD-uri care cuprind interviurile cu Monica Lovinescu sunt rezultatul unei documentări și ale unei consecvențe admirabile, aș spune foarte rară în perioada respectivă. De aceea o admir pe jurnalista Anca Mateescu pentru tenacitatea de care a dat dovadă.



    Pentru a marca o sută de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu, Fundația Humanitas Aqua Forte și Editura Humanitas au propus un exercițiu de admirație cu o agendă bogată în evenimente desfășurate de-a lungul întregului an 2023 – ANUL MONICA LOVINESCU. Scriitoarea Ioana Pârvulescu, președinta juriului primei ediții a Premiului Monica Lovinescu, a fost prezentă la lansarea albumului apărut la Editura Casa Radio:



    Această cărticică are o voce. O să îmi spuneți că toate cărțile au voce. Sigur, toate cărțile au o voce, dar această carte are chiar vocea Monica Lovinescu. Este o carte care s-a născut din potrivirea a două jurnaliste și o să spun aici răspicat că o admir pe Anca Mateescu. Este o jurnalistă extraordinară, care, pe lângă faptul că se pregătește, pune întrebări care te stimulează. Pune întrebări din care se se vede că știe despre ce este vorba, nu întrebări din acelea care îți taie aripile. Anca Mateescu are acest dar, de a pune întrebarea potrivită, întrebarea care te stimulează, și în această carte. Primul interviu din această carte cu interviuri cu Monica Lovinescu a fost luat când Anca Mateescu avea 27 de ani, era la începutul carierei sale de jurnalistă, și, cum rezultă din prezentare, Ancăi Mateescu nu i-a fost ușor să se apropie de Monica Lovinescu, dar până la urmă a reușit. Și ceea ce a rezultat este o mărturie extraordinară. Sunt convinsă că această carte își va spori valoarea pe an ce trece.


    Spuneam că m-a interesat în special interviul în care Monica Lovinescu vorbește despre tatăl său, criticul Eugen Lovinescu, pe care sigur că îl vedea ca pe un tată, dar căruia a fost nevoită să-i accepte și imaginea publică de critic literar. Interviul despre Cenaclul Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, este demn de istoria literară și probabil că-l voi recomanda și studenților mei, în felul acesta vor afla mai multe despre literatura din perioada interbelică.



    În dialogurile cu jurnalista Anca Mateescu sunt rememorate momentele care au marcat destinul Monicăi Lovinescu: plecarea din ţară şi drumul spre Paris, începuturile sale ca regizoare la Paris, întâlnirea cu Noël Bernard jurnalist,director al Serviciului românesc la Radio Europa Liberă, parcursul său în literatură, asasinarea mamei, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. De asemenea, sunt evocate personalităţi din ţară şi din exil: tatăl său, criticul Eugen Lovinescu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Dan Petraşincu, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu, Emil Cioran, Ion Negoiţescu, Ion Omescu.



  • Centenar Monica Lovinescu

    Centenar Monica Lovinescu

    Fără
    îndoială că Radio Europa liberă a fost cea mai importantă sursă de informare
    liberă, de analiză și sinteză a situației politice, economice și culturale a
    României în a doua jumătate a secolului 20. În echipa sa, serviciul român de la
    Radio Europa liberă a avut nume grele ale jurnalismului de radio românesc: Noel
    Bernard, Mircea Carp, Vlad Georgescu, Neculai Constantin Munteanu și alții. Nu
    în cele din urmă, poate chiar între primele menționări, și Monica Lovinescu, de
    la nașterea căreia pe 19 noiembrie se împlinesc 100 de ani.


    Monica
    Lovinescu este una dintre vocile cele mai puternice ale României libere
    anticomuniste și antifasciste din exil între anii 1945 și 1989. S-a născut la
    București ca fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei de
    franceză Ecaterina Bălăciou, ucisă în detenție de regimul comunist. Jurnalistă
    și critic literar la rândul ei, Monica Lovinescu a devenit o autoritate în
    domeniu asemenea tatălui ei. În 1947, la 24 de ani, cu o carieră deja foarte
    promițătoare, a emigrat în Franța unde împreună cu soțul ei Virgil Ierunca a
    realizat cele mai atractive emisiuni cultural-politice ale Europei libere.
    Vocea ei inconfundabilă, principiile morale și etica profesională ireproșabilă
    precum și observațiile și criticile sale foarte pertinente au transformat-o
    într-una dintre vedetele postului de radio.


    Centrul de
    Istorie Orală din Radiodifuziunea Română a avut ocazia de a o intervieva pe
    Monica Lovinescu în 1998. Atunci, ea își amintea de biroul parizian al Europei
    libere, înființat la începutul anilor 1960, locul unde se produceau celebrele
    emisiuni care captau atenția românilor.

    Făceam de aici ceea ce în general celelalte ţări nu făceau, am fost unici,
    cazul românesc a fost unic. Pentru că transmiteam hebdomadar o oră de emisiune,
    a mea intitulată Teze şi antiteze la Paris, aproximativ 40 de minute
    emisiunea lui Virgil Ierunca Povestea vorbei şi de două ori câte 20 de minute
    pentru Actualitatea românească, ediția care privea cultura din ţară. Deci
    ocupam o zi întreagă studioul şi aveam un număr de ore de emisiune pe care nici
    o altă naţie nu le avea.


    Monica
    Lovinescu făcea jurnalism de radio cu dedicație pentru profesia sa. Nu doar că
    la studio beneficia o dotare tehnică pe măsură, dar și în casa lor soții
    Lovinescu și Ierunca aveau un magnetofon pe care înregistrau textele și mergeau
    la studio doar pentru a le mixa cu muzica. Monica Lovinescu a vorbit și despre
    sursele de informare despre România, având în vedere dificultățile pe care
    presa liberă le avea cu regimul comunist de la București.

    Despre situaţia din România ne documentam în două feluri.
    Prin ziare, pe de o parte, eram abonaţi la principalele ziare, erau pe numele
    lui Virgil Ierunca, dar aveam o cutie poştală ca să nu dăm adresa de acasă.
    Asta pe de o parte. Şi ne întâlneam cu patru sau cinci scriitori pe lună, cel
    puţin. Noi îi numeam – aşa s-au numit şi ei pînă la sfârşit – clandestinii,
    adică niciun scriitor român nu ştia că noi vedem pe altul; ştiau că ne vedem,
    dar nu ştiau pe cine. Şi-am păstrat secretul ăsta ca să nu le facem niciun fel
    de rău. Deci cunoşteam viaţa literară şi marile probleme politice dinlăuntru.


    Spirit
    universal, în emisiunile sale Monica Lovinescu nu putea vorbi românilor numai
    despre România.

    Teze şi
    antiteze la Paris nu era numai asupra literaturii române, era şi asupra a ceea
    ce se petrecea la Paris. Nu atât din punct de vedere franţuzesc, era un magazin
    săptămânal de cultură. La Paris era un fel de răscruce unde se petrecea tot ce
    ținea de avangardă, orice discuţie de idei mai interesantă. Sau era despre
    realizările unor români din străinătate, că era Lucian Pintilie, că era Mircea
    Eliade, că era Eugen Ionescu. Cu toţii au fost la acest microfon şi s-au făcut
    emisiuni cu ei şi despre ei.


    Un
    asemenea jurnalist incomod nu putea lăsa indiferent regimul de la București,
    care a decis reducerea ei la tăcere. Mai întâi, regimul a început o campanie
    denigratoare în presă. Apoi a trecut la agresiune fizică.

    În noiembrie 1977, cu o zi înainte de sosirea lui Paul Goma
    la Paris, pe 18 noiembrie mai exact, mă aşteptau doi palestinieni. Şi mi-au
    cerut să intru în casă că ar fi avut un mesaj pentru mine. Mi s-a părut suspect
    pentru că mi-au spus madam Monica şi aicea madam cu prenumele este ceva
    foarte familiar, nu se întrebuinţează. Aşa că mi-am dat seama şi nu le-am dat
    drumul înăuntru. Și-atunci au început să-mi dea în cap. Am căzut, am tras un
    țipăt, am leşinat, a venit cineva de pe stradă, ei au fugit. Cel care mi-a sărit
    în ajutor a fugit după ei, dar nu i-a mai putut găsi. Am scăpat doar cu nasul
    oarecum spart şi fără daune majore, cu faţa și brațul umflate.


    Monica
    Lovinescu a continuat și după 1989 să le vorbească românilor despre libertate,
    democrație, principii, istorie până la moartea sa din 2008. Opera sa este o
    moștenire extrem de importantă pentru a înțelege condiția intelectualului exilat
    și confruntat cu Răul și care a câștigat


  • Mircea Carp la centenar

    Mircea Carp la centenar

    Șansele
    ca un om să-și aniverseze centenarul sunt mici în comparație cu media de vârstă
    a secolului 21, iar cei din jurul său se pot considera norocoși. Cu atât mai
    mult cu cât cel care ajunge centenar este un nume greu al jurnalismului de
    radio, așa cum este Mircea Carp, unul dintre acei jurnaliști care au făcut ca serviciul
    român al postului de radio Europa Liberă să dobândească un prestigiu uriaș.


    Mircea
    Carp a împlinit 100 de ani pe 28 ianuarie 2023, iar biografia sa trece
    printr-un secol extrem de problematic în istoria omenirii, implicit și a
    României. A fost secolul celor două războaie mondiale, al fascismului și al
    comunismului. Carp a trecut, ca toți românii, prin vârtejurile lor și a reușit
    să ajungă să spună și generației de azi ce chipuri a luat Răul, ce înseamnă
    principiile, ce înseamnă profesionalismul, provocări cu care orice om se
    confruntă în existența sa. După ce a luptat pe frontul celui de-al doilea
    război mondial fiind rănit și decorat, la sfârșitul său, Mircea Carp pleca în
    exil în Occident. A îmbrățișat profesia de jurnalist de radio fiind una dintre
    vocile cele mai bune ale jurnalismului românesc și a lucrat la cele mai
    importante instituții de presă liberă în limba română de după 1945, la Vocea
    Americii și la Europa Liberă. Împreună cu colegii săi a fost aproape de români
    și de toate momentele problematice ale istoriei prin care au trecut până la
    final, până în 1989 și după acel an. Nu se poate uita semnalul de deschidere al
    emisiei Europei Libere, Rapsodia Română nr. 1 de George Enescu, pe acordurile
    căreia vocea lui Mircea Carp anunța de patru ori Aici e Radio Europa Liberă!


    În 1997,
    Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română înregistra experiența lui
    Mircea Carp la Vocea Americii. În fragmentul selectat, Carp răspundea la
    întrebarea dacă Vocea Americii știa de tragedia deținuților politici din
    România și cum informa publicul român despre ea. Track: Sigur că am avut şi am transmis, numai toată povestea este
    că noi trebuia să fim foarte atenţi ce informaţii transmiteam. De altfel, toate
    ştirile pe care le transmitea şi le transmite Vocea Americii, atunci ca şi
    astăzi, toate ştirile trebuia să provină din două surse pentru a-şi avea astfel
    o confirmare. Vă închipuiţi că primeam ştiri din România care chiar ne făceau
    să ne gândim dacă într-adevăr erau reale. Noi ştiam foarte bine grozăviile din
    închisorile româneşti, de la Canal şi toate lucrurile astea, dar trebuia să fim
    foarte atenţi atunci când dădeam nume de persoane, dată şi loc pentru că
    natural puteau să intervină exagerări sau anumite persoane uitau exact când s-a
    întâmplat evenimentul sau când a stat împreună cu o persoană. Aşa că în această
    privinţă eram foarte, foarte atenţi nu care cumva să facem vreo greşeală. Sigur
    că după ce primeam confirmările respective transmiteam informaţii, transmiteam
    interviuri cu persoane. În majoritatea cazurilor trebuie să spun că aceste persoane
    doreau să rămână anonime pe drept cuvânt, îşi aveau încă familiile în ţară şi
    n-ar fi vrut să le expună la situaţii neplăcute.


    Carp a lucrat din 1951 la Europa Liberă,
    după care se mută la Vocea Americii unde se face cunoscut ascultătorilor de
    limbă română prin calitatea emisiunilor realizate. Revine în 1978 la Europa Liberă
    unde dinamizează emisiunile seriviciului român, emisiunea sa de politică externă
    denumită Programul politic fiind una de mare audienţă. Până am venit eu la Europa Liberă emisiunile erau mai
    plate, mai lipsite de dinamică. Vă rog să-mi iertaţi lipsa de modestie dar eu
    am adus o dinamică americană în aceste emisiuni, relatări mult mai scurte,
    relatări cu voci de personalităţi din diferitele colţuri ale lumii, inclusiv
    personalităţi româneşti, la acea oră numai din exil, din lumea liberă. Mai puţin
    important de ce am adus eu în aceste emisiuni a fost faptul că însăşi Europa Liberă,
    simţind poate undeva că o prăbuşire a Cortinei de Fier este aproape, şi-a
    înteţit ofensiva, ca să zic aşa. Bineînţeles, şi departamentul românesc, dând
    tot mai mult accentul pe emisiuni în care era scormonită situaţia din România,
    în care era scoasă la suprafaţă acea situaţie intolerabilă. Mă refer la tot
    ceea ce nu se vedea la suprafaţă, care poate se ştia de multă lume din România
    dar nu de toţi în orice caz. Faptul că un post de radio din străinătate venea
    cu aceste amănunte ale adevăratei vieţi politice, economice, culturale,
    militare din România avea darul să entuziasmeze pe mulţi din ascultătorii
    noştri, care nu puteau să vorbească, care nu puteau să spună ceea ce gândesc
    sau ceea ce auzeau, dar găseau aceste sentimente ale lor, aceste informaţii, le
    găseau în emisiunile Europei Libere.


    Jurnalistul român de radio Mircea Carp a
    împlinit 100 de ani. Istoria presei române audiovizuale libere nu se poate
    scrie fără numele lui, așa cum nu se poate scrie nici fără numele lui Noel
    Bernard, al Monicăi Lovinescu, ale lui Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Neculai
    Constantin Munteanu.


  • Ṭentenaru Mihai I di România

    Ṭentenaru Mihai I di România

    Anlu 2021 avu ma multi ţentenari andicra di cumu eara arada, unu di aestea easti aţel anda s’amintă aţelu ditu soni văsille ali Românie Mihai I. Fu unu suvearan cari agiumsi la anălțimea a căftărloru a unei ahtari ipotisi tru oclli a contemporanilor a lui. U cumăndusi România tru añi multu grei, añilli a regimlui fascistu, añilli a doilui polimu mondial, añilli di yineari la puteari a regimului comunist.



    Mihai I s-amintă tru 25 di sumedru 1921 tru castelu Peleș, di Sinaia, reședința rea văsilleadzloru ali României. Fu hillilu a văsillelui Carol al II-lea și al principesăllei Elena di Gărţie și Danemarca. Tru clirunumia a lui genetică avea nai cama mări dinastii ale Europă, a Hohenzollernilor și Romanovilor, ama Mihai I daima spusi “escu român pritu amintari şi miră”. Numa di pătigiuni lliu băgară ti aduţeari aminti al Mihai Viteazul, prinţipili ali Muntenie ditu secolul al 17-lea, cari mindui ună uniune personală anamisa di Muntenia, Moldova și Transilvania. Mihai agiumsi prima oară văsille la ilikia di 6 ani, tru1927, la moartea a paplui a lui Ferdinand I. Afendi a lui, yinitorlu văsille Carol al II-lea, avea traptă măna di la ndreptul di prinţipi clirunumsitoru cu un an ninti, tru1926. Tru1930, după trei ani di văsilleanță, afendi a lui Carol aproaki s’hibă diznău prinţipe clirunom și s’hibă încoronat ca văsille ali României. Al Mihai ălli si duruseaşti titlul onorific di “Mari voievod di Alba Iulia”, titlu purtat di prinţipili clirunomu.



    Dupu 10 añi, tru 1940, ahurhea a doua dumnille după ţi tatăl a lui trădzeamana di la prerogativele a lui di suvearan. Tru meslu yismăciuni 1940, Mihai agiundzea pi tronlu ali Românie a daua oară, ama tora tru unu kiro multu ndilicatu: fănicolu a kirerloru teritoriale și ascensiunea a extremăllei dreaptă. Generalu Ion Antonescu agiundzea cumăndarlu a statlui, ligăturlir cu aestu hiinda un altu capitol a aduţerloru aminti uruti a suveranului pi cari li mărturisea tru 2008, atumţea cându deadi un interviu ti Centrului di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română.


    “El tutu mi lugursea ună turlie di părmătie neglijabilă, bună tră simnat nascanti lucruri, şeflu ali armată, uniforme, parădz, maşi lucre di ahtari turlie, ama alanti. Aveamu ma multă tiñie tră mama mea, di itia că, haristusită a lui ea s-turnă după yismăciuni 1940 şi tră aesta mini ălli daima ălli pricunuscui. Ama deapoa ahurhiră măcăturli. Fu unu di mesajele a noastre di Anlu Nău, ăni si spari, ică ti Cărciun 1943, cându spuşu ţiva negative ti polimu. Mutară capu şi nemţăllii, ama nu fu niţi ună zñie dupu aesta.”



    A văsillelui Mihai I ălli si reproşa tratamentul la cari fu băgatu Ion Antonescu după arestarea di pi 23 di agustu 1944, cându România tricu tru tăburea a aliațlor: nivrearea a văsillelui ta s’lu graţiadză fostul conducător a statlui. Tră aţea alăxeari a taberelor, România fu recompensată cu darea năpoi ali Transilvanie di Nord ţi u avea kirută tru agustu 1940. Tru 2008, suvearanlu avu exighiseri tră atea ţi s’feaţi atumţea. “Fu tru caplu a mulţăloru ideea că eu puteam să-lu graţiedzu i să-lli comutu pedeapsa. Elli nu ştiu sistemlu constituţional cari eara la noi atumţea, că niţi un act, baş simnat di mine, nu eara valabil cara nu eara contrasimnatu di un ministru. Tru iţi nomu eara aesta. Emu, tru cazul aestu, ministrul di justiţie eara Pătrăşcanu, el nu vrea s’bagă semnulu. Şi aesta nu akicăsi vărnu. Tru cazlu aestu, ruşllii şi anglo-americañillii vărnăoară nu vrea s’aproaki.”



    După polimu, PCR u loa tută putearea tru stat cu agiutorlu a Armatăllei Roșii di ocupație. Văsillele Mihai I și anturajlu a lui s-ncuntrară la tăvăluglu sovietic pritu tuti călliurli legale ti li avea. Ama ixikea a agiutorlui ditu Occidentu democrat u feaţi dgheafuraua. Tu 30 di andreu 1947, cu tuti instituțiile a statlui sumu control a guvernului comunist, văsillelu Mihai I eara forțatu s’abdică și s’fugă deadunu cu dada a lui. La 26 di ani el avea s’ahurhească ună bană nauă și să-și thimilliusească ună familie bazată pi rigorile ali morală embistimenă.



    Tru tuț añilli a dictatur4llei comunistă boaţea a văsillelui s-feaţi avdzătă la posturli libire di radio condamnânda abuzurli și crimili a regimlui comunist. După 1989, suveranlu avinatu s’turnă tu văsilie diznău și românii nviţa di ună parti a istoriillei a loru işiş ţi lă fu furată. Tru interviul adusu aminti ditu arhiva Radiodifuziunii Române, el dădia ndaua urminii ti bărnurli yinitoari, urminii aplo, di bană. “S’aipurtaticu uminescu cu alanţă, cât s’poate s’tiñiseştăă tuţ alanţă. Să spuñi buneată, ngenearal, ama nu buneată până la infinit, câtivărăoară lipseaşti şi apridunari, cum să spune. Vidzui ahăti lucri teribile cari s’făţea tru v4silie cu oamenii şi când vedz că autoritţli nu apleacă ureacllea şi aproapea că îlli arucă pri padi, ţă si faţi aynosu cându vedz ahtari lucru. Mini escu înviţatu altuţiva: tamamu aesta, uminillea, şi să spuñi tiñie şi a oarfănlui că tutu oamiñi himu. Easti multu greu câtivărăoară când îlli andămusescu niscănţă cari nu au aestă mentalitate şi agudescu pi oamiñilli aeşţa oarfăñi, îlli arucă aclo ca vără cuprie, easti ţiva infernal aesta!“



    Ṭentenarul ti aminttarea a văsillelui Mihai I însimneadză adza, întră multe altele, dzuua armatăllei române cari, tru 25 sumedru 1944, elibera tutu teritoriulu ali Românie di sumu ocupația xeană.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Centenar Mihai I de România

    Centenar Mihai I de România

    Anul 2021 a avut mai multe centenare
    decât de obicei, unul dintre acestea este cel al nașterii ultimului rege al
    României Mihai I. A fost un suveran care s-a ridicat la înălțimea cerințelor
    unei asemenea poziții în ochii contemporanilor săi. A condus România în ani
    extrem de dificili, anii regimului fascist, anii celui de-al doilea război
    mondial, anii instaurării regimului comunist.


    Mihai I s-a născut pe 25 octombrie
    1921 în castelul Peleș, la Sinaia, reședința regilor României. A fost fiul
    regelui Carol al II-lea și al principesei Elena de Grecia și Danemarca. În
    moștenirea sa genetică se regăseau cele mai mari dinastii ale Europei, ale
    Hohenzollernilor și Romanovilor, însă Mihai I a spus mereu sunt român prin
    naştere şi destin. Numele i-a fost dat în memoria lui Mihai Viteazul,
    principele Munteniei din secolul al 17-lea, care a încercat o uniune personală
    între Muntenia, Moldova și Transilvania. Mihai a ajuns prima oară rege la vârsta
    de 6 ani, în 1927, la moartea bunicului său Ferdinand I. Tatăl său, viitorul
    rege Carol al II-lea, renunțase la dreptul de pricipe moștenitor cu un an
    înainte, în 1926. În 1930, după trei ani de regență, tatăl său Carol acceptă să
    redevină principe moștenitor și să fie încoronat ca rege al României. Mihai
    primește titlul onorific de Mare voievod de Alba Iulia, titlu purtat de
    principele moștenitor.

    Peste 10 ani, în 1940, începea cea de-a doua domnie după
    ce tatăl său renunța a doua oară la prerogativele sale de suveran. În luna
    septembrie 1940, Mihai ajungea pe tronul României a doua oară, dar acum într-un
    moment foarte delicat: dezastrul pierderilor teritoriale și ascensiunea
    extremei drepte. Generalul Ion Antonescu devenea conducătorul statului, relaţiile
    cu acesta fiind un alt capitol al amintirilor neplăcute ale suveranului pe care
    le mărturisea în 2008, atunci când acorda un interviu Centrului de Istorie
    Orală din Radiodifuziunea Română.

    El tot mă considera un fel de cantitate neglijabilă, bună pentru semnat
    anumite lucruri, şeful armatei, uniforme, parăzi, numai chestii din astea, dar
    restul nu. Avea mai mult respect pentru mama mea, pentru că, de fapt, graţie
    lui ea s-a întors după septembrie 1940 şi pentru asta eu i-a fost întotdeauna foarte
    recunoscător. Dar după aceea au început frecuşurile. A fost unul dintre
    mesajele noastre de Anul Nou, mi se pare, sau Crăciun 1943, când am spus ceva
    negativ despre război. S-au înfuriat şi nemţii, dar nu a fost nicio urmare după
    asta.


    Regelui
    Mihai I i s-a reproşat tratamentul la care a fost supus Ion Antonescu după
    arestarea de pe 23 august 1944, când România a trecut în tabăra aliaților:
    refuzul regelui de a-l fi graţiat pe fostul conducător al statului. Pentru acea
    schimbare a taberelor, România a fost recompensată cu retrocedarea
    Transilvaniei de Nord pierdută în august 1940. În 2008, suveranul a avut
    explicaţii pentru ceea ce a fost atunci. A fost în capul multora ideea că eu puteam să-l graţiez sau să-i comut
    pedeapsa. Ei nu ştiu sistemul constituţional care era la noi atunci, că nici un
    act, chiar semnat de mine, nu era valabil dacă nu era contrasemnat de un
    ministru. În orice lege era asta. Or, în cazul de faţă, ministrul de justiţie
    era Pătrăşcanu, el refuza să semneze. Şi asta nu a înţeles-o nimeni. În cazul
    acesta, ruşii şi anglo-americanii nu ar fi acceptat niciodată.


    După
    război, PCR acapara întreaga putere în stat cu sprijinul Armatei Roșii de
    ocupație. Regele Mihai I și anturajul său s-au opus tăvălugului sovietic prin
    toate mijloacele legale de care dispuneau. Însă lipsa sprijinului din
    Occidentul democrat a făcut diferența. Pe 30 decembrie 1947, cu toate
    instituțiile statului sub controlul guvernului comunist, regele Mihai I era
    forțat să abdice și să plece împreună cu mama sa. La 26 de ani el avea să
    înceapă o viață nouă și să-și întemeieze o familie bazată pe rigorile moralei
    creștine.


    În toți anii dictaturii comuniste
    vocea regelui s-a făcut auzită la posturile libere de radio condamnând
    abuzurile și crimele regimului comunist. După 1989, suveranul alungat a revenit
    în țară și românii descopereau o parte a propriei istorii ce le fusese furată.
    În interviul menționat din arhiva Radiodifuziunii Române, el dădea câteva
    sfaturi generațiilor viitoare, sfaturi simple, de viață. Să te comporţi omeneşte cu ceilalţi, pe cât se poate să nu
    dispreţuieşti pe nimeni. Să ai bunătate, în general, dar nu bunătate până la
    infinit, câteodată mai trebuie să strângi şurubul, cum se spune. Am văzut
    atâtea lucruri teribile care se întâmplau în ţară cu oamenii şi când vezi că
    autorităţilor nu le pasă şi aproape că îi aruncă pe jos, ţi se face scârbă când
    vezi aşa ceva. Eu sunt învăţat altceva: tocmai asta, omenia, şi să te porţi cu
    omul de rând, sărac, la fel, tot oameni suntem. Este foarte greu câteodată când
    îi întâlnesc pe câte unii care nu au această mentalitate şi dau în oamenii
    ăştia săraci, îi aruncă acolo ca pe gunoi, este ceva infernal asta!


    Centenarul
    nașterii regelui Mihai I înseamnă astăzi, între multe altele, ziua armatei
    române care, pe 25 octombrie 1944, elibera întregul teritoriu al României de sub
    ocupația străină.

  • Centenar Atanasie Nasta

    Centenar Atanasie Nasta

    Scriitori di aieri şi di azâ

    Centenarlu a poetlui Atansie Nasta fu gh’irtusit, la 100 di an’i şi unâ dzuâ, tru a treaia dzuâ a meslui ţi him, brumarlu, la sediul a Uniunil’ei a Teatrilor di-tru România, UNITER, aclo iu easte prezIdentu actorlu şi reghizorlu Ion Caramitru, continuatorlu piste an’i a protlui prezidentu a Suţatâl’ei di Culturâ Macedo-românâ di dupu 1990, cându fu reactivatâ veacl’ea suţitatea di la 1880, ama a cure lucru avea dânâsitâ pri-tru an’l’i 1950 di mâhânălu că nu eara pi chefea a reghimlui comunistu carea avea apitrusitâ România mizi ascâpata, diunâoarâ cu năulu adil’iatic a Europâl’ei, di sum ocupaţia nazistâ. Avocatlu Atanasie Nasta, ţi purta di m’ic unâ pleagâ tru suflit faptâ di chirearea a paradislui a locurilor armâneşti di-tru Pindu, mindui ca aestâ patridâ di suflit lipseaşte sâ si toarnâ tru limba ţi nu putem s-u alâsm s-chearâ şi tru care lipseaşte s-nâ spunim tutâ mirachea trâ identitatea a noastrâ nsurinatâ, meditearaneanâ. Cu aestâ minduitâ şi dore ţi nu s-astindze trâ “Grailu a meu di mumâ — di-tru poezia al Geoge Murnu — grailu a meu di tatâ”, avocatlu şi poetlu Atanasie adră la 1975, tru unâ perioadâ tru care lumea armneascâ si turna cătră arâdâţin’ile a l’ei, pri-tru dicţionarlu al Tache Papahagi, liturghierlu comentat ale Matilda Caragiu-Marioţeanu, antologhia armâneascâ al Hristu Cândroveanu, vahi dupu uernechea a ţil’ei di la 1922 al Tache Papahagi, ama şi emisiun’i la radio şi televiziune, em tru România, em a fraţlor a noştri armân’i machiduniţ cum dzâţea nimuritorlu Atanasie Gh’iorgh’iţa tru Iugoslavia (“armân’i dit Armânie şi dit Machidunie”, tra s-dzaţim cum vahi vrea s-fâţea şi Nase Gh’iorgh’iţa, avocatlu şi poetlu Atanasie Nasta adră la 1975 cenaclul ca una patridâ tru grai, cenaclu Studio George Murnu. Dupu 15 an’i, dupu revoluţia ţi arăsturnă comunismul, cenaclul vine şi ndreapse calea trâ intrarea diznou pi lucru a suţatâl’ei macedo-română, reactivatâ şi condusâ tru a daua a l’ei banâ, di dupu comunismu, di Atanasie Nasta, care fu prezidentu 6 an’i, pânâ tru 1996, cându tricu tru bana di daima la 23 di andreu.



    Atanasie Nasta s-amintă la 2 brumar 1912, la Grămăticuva, pârinţâl’I a lui eara Ecaterina Pundichi, hil’ia a primarlui di-tru hoara Fetiţa, şi Ion Nasta di Florina, hil’lu a celnicului fârşirot Sterie Nasta şi nicuchira lui, a Sultanâl’ei Nasta.

    1920-1926 Atanasie Nasta ş-faţe clasile di şcoalâ tru Gârţie, doil’i an’i di ma nâpoi la Salonic.

    1927 Ion şi Ecaterina Nasta si strămutâ tru Cadrilater, cu pârinţâl’i şi aţel’i 9 hil’i, ficiori şi feate a lor, la care tru 1928 si adavgâ Victoria Nasta.

    Tru alonar 1936, Atanasie Nasta l’ia licenţa tru Litire şi Filosofie la Universitatea di Bucureşti.

    1939 — l’ia licenţa tru dreptu,

    1940 — titlul di doctor a Facultatil’ei di dreptu di la Cernăuţi.

    Agheazmăciune 1949, Atanasie Nasta si nsoarâ la Bucureşti cu Paula Gabriela Popescu (1928-2008), şi lâ si naşte la 1951 uniclu hil’u a lor, Dan Ion Nasta.

    1975, AtanasieNasta faţe eforturi trâ recunoaştirea a Studioului di istorie şi litearturâ dialectal, pi cari-l conduţe pânâ tru duza di-tru sone a banâl’ei, tru 1996.

    1981, 1985, Atanasie Nasta publică dauâ volume di sonete, cu numa “Sonete”, tru 1981, şi “Ora de poezie”, tru 1985, la editurile “Albatros”, şi “Cartea Româneascâ” . Anamisa di aeste dauâ apariţii, easte agiutatâ sâ-şi publicâ, aşi cum işişi ea dzâţe tru measjlu a l’ei di comemorare la 100 di an’i, Kira Iorgoveanu Manţu.

    Kira Manţu avea intratâ tru Cenaclul “George Murnu” tru 1977:

    Mini, atsea ma tinira atumtsea di tuts, intramu tu unâ lumi culturalâ tsi nica nu shteamu câtâ iu va mi minâ…

    […]

    Avuiu multi muabets cu Ath.Nasta tu kirolu anamisa di 1977-1986 shi, ma amânatu, dupu 1990. Lu cânâscuiu ca unu durutu armânu, cu suflitlu pliyuitu di nostalghia a Pindului, a Makiduniljei — alâsati shi trâ daima nividzuti.

    Mashi unâ ahtari pleayâ tsâ da putearea s-aladz dupu unâ Idhee, dupu unu Yisu… Yislu a lui eara “turnarea tru paradislu armânescu”, unâ turnari culturalâ cari s-poatâ s-u toarnâ “acasâ” limba armâneascâ.

    lui atsea ma aleapta -Antribari picurâreascâ“:

    Nâ ljartâ, Doamne, aestâ antribari,

    Tsi nâ cârti nâ noapti-ntreagâ-n yis:


    Cându-arâiesc cupiili di njiljoari I ma mushat la Tini-n paradis?

    Nâ avrâ cu anjurizmi ca di nveasti,

    Ca nâ harauâ dultsi nâ pitrundi

    Sh-birbiljlji cântâ! O, Tini, Doamne,

    Paradislu-a tău macâ nu easti

    Un tser ma limbid ca unâ hâryii,

    Surin cu izvuri sh-cupii di oi —

    Cu munts anălts ca tu Machidunii,

    Ahtari paradis nu i trâ noi…”







    N’il’ioarle dorm



    N’il’ioarle dorm — ma sihie di noi

    Somn imir, di prăvdzâ…

    ‘Nghiseadzâ soare

    Sh-m’iurizmâ di iarbâ tâl’iatâ-n livădz…

    Adusâ di vimt n’iadzâ-veara.



    Unâ cupie di suflite bune;

    Fârâ pişmanea di fapte arale —

    N’il’ioarledorm rîhate, ca cilimean’l’I,

    Vigl’iate di steale.



    Maş picurarlu-avdil’iat, şi-aţel sărăcăcean —

    Di noapte fac dzuâ,

    Ca s-doarmâ nu pot —

    Uhteadzâ, uhteadzâ,

    Că ninga domnul a lor fârşerot —

    Unâ n’il’ioarâ ş-un cane dailean

    Vigl’eadzâ, vigl’eadzâ !





    Geoghrafie



    Di-amarea di tru care da cap soarle —

    Trâş munţâl’i iu si-adunâ-aryuş tu doagâ,

    Tru loclu aist, vuloagâ cu vuloagâ,

    Noi ul câlcăm — cu oile ş-cu n’il’ioarle.



    Când n-avina chirolu — ti arnare,

    Cu bruma-l’i tu tâmbări şi cu maneile

    Noi dipuneam iu suntu lărdz cubeile —

    Ma nu-aspârdzeam, ca cetile varvare !



    Nâ hârâseam pi tihea-nâ ş-pi oi !

    Avearea xen’lor nu zilipsim —

    Sh-bilăcă alâsăm ti-agiun’I nâpoi…



    Mul’erle nâ mutrea cu-ahântu dor !

    Sh-cu săndzile valah ânturusim

    Mileţle — pri-iu tricum azbuirâtor…





    Acl’imare



    Di priste munţl’i-a dorurlor a meale —

    C, ma s-avdzai, muşata mea di-n hoarâ,

    Se-nalţâ acl’imarea pân-di steale,

    Că vrearea acâţă nâpoi s-mi doarâ !



    I fisea aoa tru dzua canda-i sârbâtoare, –

    Maş pân-la tine — şcretâ, -nfârmâcatâ

    Ş-si tinde duşmănoasa dipârtare !



    Ţâ aştinui duşec ninga iatac —

    Cu chel’i di luchi ş-lilice di pi lunâ,

    Şi cu fluiara nu ma ştiu ţi s-fac,

    Di-anda tu cheptu-m’i vrearea m’i-arăsunâ !



    Trei nopţ, trei munţ va m’i-l’i dipun di-alagă,

    S-ti arâchescu cu gion’l’i di altoarâ,

    Îmbraţâ să-m’i ti port — ca nâ m’il’oarâ,

    La stanea mea, sum frasin’I, dit vuloagâ…



    Sus, tut ma-n sus — cu perlu neale-n vimtu,

    S-mutrim de-aclo Machidunia vrutâ, –

    Di dorlu-a nostru loclu s-hibâ ţimtu:

    Noi, dol’i — vâsil’eadz pi lumea tutâ !





    Lăi nior

    Lăi nior, di piste munţ, Cari di tine i ma-n sus —

    Cu furtun’ile când ti-alumţ,

    Ruzvuite dit apus !

    Dorlu-a omului, din sin, Zboairâ ş-ma-nclo di ţer —

    Cama troarâ di-un şain,

    Cu areapte di her !



    Vrearea, naparte di lunâ —

    Maşi cu vruta-l’i sâ si-adunâ, –

    Di pi ‘nâ steauâ pi altâ,

    Treaţe ş-di soare, diparte,

    Ma înclo ş-di laia moarte…


  • Lansarea noului format al Muzeului Românilor de Pretutindeni

    Lansarea noului format al Muzeului Românilor de Pretutindeni

    Ministerul pentru Românii de Pretutindeni lansează noul format al platformei online a Muzeului Românilor de Pretutindeni, care conține și o secțiune dedicată realizărilor conaționalilor aflați în afara granițelor României.

    Prin noua secțiune, MRP dorește să promoveze românii de succes de pretutindeni, adevărate modele de conduită și implicare în păstrarea și promovarea identității românești peste hotare.

    Muzeul pentru Românii de Pretutindeni s-a concretizat la 1 octombrie 2018, sub forma unei platforme online, accesibile românilor de pe toate meridianele lumii.

    Platforma include secțiuni precum: Români din jurul granițelor, Diaspora de mobilitate, Centenar, Exilul Românesc, Școala și biserica, Vechi cărți de identitate și pașapoarte, Hărți, Tradiții și Obiceiuri, iar de anul acesta va conține și o secțiune dedicată performanței românești de pretutindeni.

    În vederea îmbogățirii conținutului acestei platforme, dar și al noii secțiuni dedicate succesului românesc de pretutindeni, MRP lansează o invitație deschisă mediului asociativ românesc să continue să participe la această inițiativă prin transmiterea de materiale la adresa muzeu@mprp.gov.ro

  • 100 de sărbători, concert-eveniment al Corului de Copii Radio

    100 de sărbători, concert-eveniment al Corului de Copii Radio

    Corul de Copii Radio vă invită duminică, 9 decembrie (ora 19:00), la un concert-eveniment, intitulat sugestiv 100 de sărbători şi derulat sub bagheta dirijorului Răzvan Rădos.

    Prima parte a serii este dedicată Centenarului României şi aduce pe scena Sălii Radio muzică românească tradiţională, fragmente din proiectul de succes intitulat Romanian Roots (Amprente). Acest spectacol multimedia a mai fost prezentat la Simpozionului Mondial de Muzică Corală, organizat la Copenhaga de Federaţia Internaţională a Muzicii Corale, în cadrul Zilelor Europene Neudrossenfeld – Germania, la Festivalul Let the Future Sing – Suedia şi la International Thracian Choir Festival – Bulgaria.

    În cea de-a doua parte a serii veţi asculta îndrăgite colinde româneşti, iar pentru bis-uri sunt pregătite câteva surprize: o parte dintre cele mai cunoscute cântece internaţionale de Crăciun! Evenimentul se desfăşoară cu participarea pianistei Magdalena Faur.

    Urările muzicale pe care Corul de Copii Radio ni le adresează capătă o nouă dimensiune, prin CD-ul recent apărut la Editura Casa Radio, intitulat Corul de Copii Radio, dirijor Voicu Popescu. Colinde.CD-ul cuprinde o colecţie de colinde româneşti şi străine interpretate de Corul de Copii Radio, într-o serie de înregistrări speciale realizate anul acesta la Radio România, în fapt o reconstituire originală a concertului de colinde de la Sala Radio din decembrie 2017. Albumul va fi lansat în pauza concertului, în foaierul central al Sălii Radio. La eveniment vor participa dirijorul Voicu Popescu şi semnatara prezentării albumului, Liliana Pispiris, iar la finalul spectacolului, Voicu Popescu va acorda autografe publicului.

    Albumul va fi disponibil, la preţ de producător, la librăria Editurii Casa Radio din str. Temişana nr. 31 sau prin comandă online pe site-ul editurii (www.edituracasaradio.ro). De asemenea, va putea fi achiziţionat de la partenerii de distribuţie, incluzând librăriile Humanitas şi Cărtureşti.

    În 2015, Corul de Copii Radio a aniversat 70 de ani de existenţă, moment marcat prin participarea în Grecia, la Volos, în concertul de deschidere al Festivalului Internaţional de Muzică Evmelia, prin concertul aniversar 70 de primăveri, susţinut la Sala Radio şi prin participarea la Festivalul George Enescu 2015. În acelaşi an, Corul de Copii Radio s-a calificat în finala de la München a uneia dintre cele mai prestigioase competiţii corale internaţionale – Let the Peoples Sing. Concursul este un apreciat eveniment din circuitul muzicii vocale, aflat sub auspiciile Uniunii Europene de Radio şi Televiziune (EBU).

    Creat în 1945, Corul de Copii Radio e fost şi este o adevărată şcoală de educaţie prin muzică a tinerelor generaţii şi o pepinieră de talente pentru scena muzicală românească. Cele peste 50 de participări la festivaluri, turnee artistice şi concursuri internaţionale au adus ansamblului preţioase distincţii şi premii, iar în 2004 corul a avut onoarea de a primi titlul de Ambasador Cultural al Uniunii Europene, acordat de Federaţia Corurilor din Uniunea Europeană.

    Concertul poate fi ascultat în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro şi www.romania-muzical.ro.

    Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio se pot achiziţiona on-line prin reţeaua www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio.

    Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro.

  • Alba Iulia

    Alba Iulia

    Ne oprim astăzi
    în zona de sud-vest a Transilvaniei într-unul dintre orașele europene cu un
    brand turistic și comercial pe termen lung.
    Cealaltă capitală,     alături de întâmpinarea Bine ați venit în cea mai
    mare cetate din România!    . Acestea sunt mesajele prin care este promovată Alba
    Iulia. Nu ne oprim deloc întâmplător azi la Alba Iulia. Acum 100 de ani, se
    realiza aici, prin voinţa mulţimii adunate pe platoul din apropierea cetăţii
    medievale, unirea tuturor provinciilor româneşti într-un singur stat. Aşadar
    chiar dacă Ziua Națională a României se sărbătoreşte în toată ţara, parcă nu
    are nicăieri un farmec mai aparte decât în Alba Iulia    , unde au loc zilele
    acestea cele mai multe evenimente.


    Mihai Coșer,
    purtător de cuvânt al Primăriei orașului Alba Iulia spune că există o
    polaritate în privința capitalelor. Există cea originală, pe care o știu
    toți, Bucureștiul, pentru că așa a fost mereu, și cea spirituală, a tuturor
    românilor, Alba Iulia. Este un loc în care istoria prinde viață în fiecare zi
    și-n fiecare an datorită conotațiilor și simbolurilor sale de aici. Este cea
    mai mare cetate din sud-estul Europei, este restaurată și prezintă prin
    edificiul în sine peste trei secole de istorie. Avem o cetate de aproximativ
    330 de ani. Este o zonă în care putem surprinde toate etapele de dezvoltare ale
    României, tot ce-a însemnat ea de-a lungul timpului în raport cu Europa și cu
    vecinii din jurul nostru și, mai ales, ce înseamnă azi din punct de vedere
    spiritual și simbolic pentru români. Este locul în care România renaște în
    fiecare an pe 1 decembrie.


    Despre
    cetatea de tip Vauban din Alba Iulia, construită în secolul al XVIII-lea, mulţi
    spun că este atracţia principală a oraşului. Este o cetate în formă stelată,
    unică în această parte a Europei şi a doua ca importanţă din Europa după o
    cetate similară din Luxemburg. Mihai Coșer. Pentru cei care vor
    veni de 1 decembrie este, clar, cea mai bună alegere de a intra pe porțile
    cetății direct în istorie în trei zile de sărbătoare românească adevărată, cu
    ceremonial militar, cu spectacole de folclor, cu focuri de artificii grandioase
    și mai ales cu gustul unei Românii autentice. Practic, trei zile dedicate
    spiritului românesc viu și liber, așa cum se trăiește cel mai bine la Alba
    Iulia. Dacă ar fi să facem o recomandare, ar fi ceremonialul militar care
    înglobează toate diviziile armatei române, cu tehnică militară, cu aproximativ
    1300 de soldați. Aș putea recomanda și reconstituirea momentului de la 1918,
    când pe platoul existent acum în fața Catedralei Încoronării au venit mii de
    români și când la ora 12.00 s-a citit Rezoluțiunea din șapte puncte a
    momentului respectiv. Vom face și noi acest lucru     cu încărcătură extraordinară,
    în prezența unor actori care recompun epoca de atunci.


    Iar
    dacă nu sunteți de 1 decembrie la Alba Iulia, vă puteți programa un sejur și
    spre sfârșitul anului. Mihai Coșer, purtător de cuvânt al Primăriei orașului
    Alba Iulia. Este mai mult decât decent să te gândești
    la Alba Iulia și pentru perioada Crăciunului. Avem și aici un oarecare grad de
    festivism. Vom avea Parcul Sărbătorilor de Iarnă, unde vor fi foarte multe
    elemente caracteristice perioadei, pe care lumea le îmbrățișează cu mare
    satisfacție. Va fi și un patinoar acolo. E important ca cei care doresc
    informații actualizate referitor la ce se întâmplă în Alba Iulia să folosească
    site-ul turism.apulum.ro pentru informații generale, iar în privința lucrurilor
    care se întâmplă pe 1 decembrie să folosească portalul ziuaromaniei.ro.


    Invitația
    a fost lansată. Vă așteptăm și data viitoare cu o nouă destinație. Până atunci,
    drum bun și vreme frumoasă!

  • Jurnal românesc – 29.11.2018

    Jurnal românesc – 29.11.2018

    Comunele Hida, din judeţul Sălaj, şi Mahala, din
    fosta regiune istorică Bucovina, în prezent din Ucraina, au semnat, miercuri, la
    Hida, un acord de înfrăţire. Semnarea documentului de către primarul comunei Hida,
    Dumitru Petruţ, şi primarul comunei Mahala, Elena Nandriş, a avut loc chiar în
    ziua în care a fost marcată împlinirea a 100 de ani de la unirea României cu Bucovina. Prezent la eveniment, prefectului judeţului
    Sălaj, Florin Florian, a subliniat faptul că Unirea de la 1 Decembrie 1918 nu
    ar fi fost posibilă fără cele două evenimente cruciale pentru istoria poporului
    român: unirea României cu Basarabia, din 27 martie, şi apoi unirea cu Bucovina,
    din 28 noiembrie.
    Raemintim că a urmat apoi unirea cu celelalte provincii românești – Transilvania, Banat, Maramureş şi
    Crişana – aflate, până atunci, sub stăpânirea imperiului habsburgic, şi astfel
    se năștea, la 1 decembrie, Statul Național Unitar român.Comuna
    Mahala, din Ucraina, a făcut parte din regiunea Bucovina şi are în prezent
    circa 11.000 de locuitori, din care peste 7.000 sunt români.




    Peste jumătate dintre români se declară mai
    degrabă de acord cu unirea României cu Republica Moldova, conform unui
    sondaj recent. Astfel, la întrebarea Dvs., personal, aţi fi mai degrabă
    de acord sau mai degrabă împotriva unirii României cu Republica Moldova?,
    59% au răspuns de acord, 27% au răspuns împotrivă, iar 14% nu
    ştiu/nu răspund. Sondajul
    mai relevă că 85% dintre cei chestionaţi s-au declarat mândri că sunt români.
    Întrebaţi care este cel mai puternic vecin pe
    care îl are România, aproape jumatate au răspuns Ungaria, 19% – Ucraina, 14% -
    Moldova, și 11% – Serbia. Totodată, aproape o treime dintre intervievaţi
    consideră că România ar trebui să aibă cele mai bune relaţii cu Ungaria, 28% cu
    Moldova și 12% cu Ucraina.




    În contextul marcării Centenarului Marii Uniri, Ministerul pentru
    Românii de Pretutindeni a demarat acțiunea Itinerar Centenar pentru Jurnaliști
    Români din Diaspora, în scopul facilitării contactelor dintre mass-media
    românească din afara granițelor țării cu cele din România și a dezvoltării unei
    dimensiuni de abordare permanentă a situațiilor din comunitățile românești.
    Evenimentul este organizat până pe 2 decembrie. Programul proiectului cuprinde
    ateliere de lucru și schimb de bune practici cu instituții mass-media din
    România, dezbateri și acțiuni de networking pe teme privind situația presei din
    Diaspora, a mass-media de expresie românească și oportunități de cooperare
    între mass-media din aceste state și România, participare la evenimentul festiv
    de încheiere a proiectului Ministerului pentru Românii de Pretutindeni 100
    pentru Centenar, precum și participare la manifestări care vor avea loc la
    Alba Iulia în data de 1 decembrie.




    Miercuri, la
    București, la Librăria Sophia, a avut loc lansarea cărţii Preasfințitului
    Părinte Episcop Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, Să
    topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în Scandinavia. La eveniment au
    participat autorul, Radu Preda, teolog și președinte al Institutului de
    Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului din România (IICCMER),
    Teodor Baconschi, teolog și diplomat, Răzvan Bucuroiu, publicist și om de
    televiziune, și Gheorghe Holbea, conferențiar la Facultatea de Teologie
    Ortodoxă (Universitatea București). Volumul este prilejuit de împlinirea a 10
    ani de misiune ortodoxa românească în Scandinavia, fiind dedicat de PS Macarie
    românilor din țările nordice.

  • Întâlnire cu vocile memoriei pe www.radio-arhive.ro

    Întâlnire cu vocile memoriei pe www.radio-arhive.ro

    În Anul european al patrimoniului cultural, marcat şi de un dublu context festiv naţional: 90 de ani de radiofonie şi 100 de ani de statalitate modernă, Radio România, prin Serviciul Patrimoniu Cultural şi Arhive, pune la dispoziţie, începând de astăzi, istoria sonoră a României pe noua platformă multimedia www.radio-arhive.ro.

    Proiectul de punere în circulaţie, în etape succesive, a celei mai vechi şi mai importante arhive media a ţării,memoria radioului public, demarează în mod simbolic la 1 decembrie 2018 şi conţine o pagină permanentă 1918, ce restituie prin documente reflectarea radiofonică a unui eveniment ce a marcat istoria şi conştiinţa naţională. Pagina a fost susţinută prin programul Centenar al Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale.

    www.radio-arhive.ro reuneşte colecţiile de documente scrise şi sonore ce alcătuiesc arhiva naţională radiofonică, o cale prin care se întoarce către public un tezaur naţional creat în 9 decenii de funcţionare neîntreruptă în spaţiul public a Radio România.

    Noile tehnologii permit crearea un instrument de punere în valoare şi aducere în actualitate a patrimoniului arhivistic, devenit un patrimoniu viu, prin introducerea în circuitul public a documentelor radiofonice istorice şi culturale. Acestea sunt puse la dispoziţie conform unei structuri tematice, emisiunile emblematice ale postului se regăsesc de asemenea ordonate alfabetic (Emisiuni A-Z), iar vocile marilor personalităţi care s-au perindat de-a lungul timpului în faţa microfonului pot fi găsite în secţiuneaPersonalităţi.

    Dacă bogăţia arhivelor radiofonice este cunoscută publicului cu precădere sub brandul Fonoteca de Aur, este aproape necunoscut faptul că prin aplicarea primului Regulament de Organizare şi Funcţionare al instituţiei, aprobat la 30 septembrie1932, ce prevedea obligativitatea depunerii la arhivă (Biblioteca) a unui exemplar din textul conferinţelor ţinute la microfon, s-a ajuns la o situaţie singulară printre celelalte radiodifuziuni europene: constituirea unui fond de manuscrise radiofonice conservate în Arhiva Scrisă, manuscrise semnate de marile nume ale culturii româneşti: Mircea Eliade, E. Lovinescu, Mihai Ralea, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu, Mihail Sebastian, Gh. Brătianu, C.C. Giurescu, Alice Voinescu… intelectualii vremii care au înţeles potenţialul formativ al noului mijloc de comunicare.

    Documentele audio (discuri, la începuturi, completate după 1950 cu înregistrări pe bandă magnetică) sunt tezaurizate în Arhiva Sonoră (Fonoteca Radio), unde se găsesc, pe diferite suporturi, circa 132.000 ore de înregistrări, iar o persoană ar putea petrece 15 ani de audiţie non-stop în încercarea de a parcurge materialul sonor. Ar fi greu de întocmit o listă a marilor voci conservate în Fonoteca Radio, aici reunindu-se tot ce a fost semnificativ în istoria şi cultura românească: de la N. Iorga, I.C. Brătianu sau Nicolae Titulescu la Octavian Goga, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu sau Tudor Arghezi, actori de legendă, spectacole, concerte şi interpretări inegalabile…

    Punctul de pornire al acestei construcţii a fost interesul crescând, ce se cere cultivat prin instrumente adecvate, al unui public tot mai larg pentru trecut / istorie / arhive / documente, coroborat cu sensibilitatea, dovedită prin acţiuni şi atitudini, a societăţii civile pentru recuperarea şi valorificarea patrimoniului cultural. Nu în ultimul rând, iniţiativa de actualizare, prin recursul la noile tehnologii, a unor documente provenind în cea mai mare parte din Fonoteca de Aur, în anul ce marchează momente istorice cu mare încărcătură emoţională şi simbolică, ţinteşte să atragă noi categorii de public şi, desigur, noi generaţii.

    www.radio-arhive.ro răspunde unei aşteptări legitime a societăţii civile, interesată de moştenirea culturală, unei cerinţe variat şi repetat formulate a publicului ascultător al Radio România de a putea regăsi, într-un spaţiu virtual accesibil, secvenţele de vârf ale creaţiei radiofonice, precum şi momentele-cheie ale istoriei naţionale.

    Documentele puse la dispoziţie sunt protejate de legislaţia din domeniu fiind destinate unei utilizări strict private.

  • Centenarul României la Sala Radio – dirijează Horia Andreescu

    Centenarul României la Sala Radio – dirijează Horia Andreescu

    Vineri, 30 noiembrie (ora 19:00), Sala Radio va fi gazda unui concert extraordinar dedicat Centenarului României. Sub bagheta apreciatului dirijor Horia Andreescu, Orchestra Naţională Radio va interpreta un program 100% românesc, selecţionat special pentru evenimentul centenar. Seara va debuta cu partitura Suite roumaine semnată de George Enescu şi tot sub semnătura marelui compozitor român veţi asculta şi Şapte cântece pe versuri de Clement Marot (orchestraţia: Th. Grigoriu) – cu participarea sopranei Irina Iordăchescu.

    Obişnuit cu cele două celebre Rapsodii semnate de Enescu, publicul va avea şansa de a asculta la Sala Radio o partitură mai rar interpretată pe scenele de concert: Rapsodia română semnată de Ciprian Porumbescu, ce surprinde cu extrem de multă sensibilitate specificul spiritului românesc. Programul concertului extraordinar cuprinde şi fragmente din banda sonoră a filmului Mihai Viteazul (1971, regia Sergiu Nicolaescu), suită ce poartă semnătura lui Tiberiu Olah şi Trei dansuri româneşti, creaţie a compozitorului Theodor Rogalski. Evenimentul se va derula cu participarea Corului Academic Radio (dirijor: Ciprian Ţuţu).

    În pauza concertului, Editura Casa Radio marchează aniversarea Centenarului Marii Uniri prin lansarea a două albume muzicale:

    – România Centenar – CD ce cuprinde înregistrări din Fonoteca Radio România, o selecţie reprezentativă pentru acest concept editorial, marca Radio România Muzical;

    – Cântecele Unirii – album de cântece patriotice româneşti înregistrate recent de Corul Academic Radio (dirijor: Ciprian Ţuţu), printre care Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!, Pe-al nostru steag e scris Unire sau Treceţi, batalioane române, Carpaţii!

    Lansarea va avea loc cu participarea Cristinei Comandaşu, manager Radio România Muzical.

    Concertul Centenar încheie la Sala Radio o lună de evenimente extraordinare, deschisă la 1 noiembrie prin concertul ce a aniversat 90 de ani sărbătoriţi de Radio România şi continuată prin evenimentele din Festivalul RadiRo (ediţia a patra).

    Horia Andreescu este dirijor principal al Filarmonicii George Enescu şi pentru mai bine de 18 ani a fost director artistic şi dirijor şef al Orchestrelor şi Corurilor Radio România. În anii ’80 şi ’90 a fost invitat permanent al unor importante ansambluri germane: Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Dresda şi Capela de Stat din Schwerin. De-a lungul timpului a condus ansambluri de excepţie precum Capela de Stat şi Opera Comică din Berlin, Orchestra Simfonică şi Filarmonica Regală din Londra, Orchestra Simfonică BBC Scotland, Orchestra Naţională a Rusiei, orchestrele simfonice din Viena, Ierusalim, Rejkiavik, Alabama şi Taipei, orchestrele radio din Viena, Leipzig, Hamburg, Köln, Copenhaga, Madrid ş.a. Una dintre iniţiativele sale deosebite este imprimarea catalogului complet al creaţiei simfonice enesciene, premieră mondială apărută la Olympia în anii ’90 şi reeditată de Electrecord în 2015.

    Irina Iordăchescu, fiica marelui bariton Dan Iordăchescu, este din 2005 solistă a Operei Naţionale Bucureşti, dar încă din anul 2001 se făcea remarcată ca invitată la Teatro alla Scala – Milano, unde a susţinut două concerte vocal-simfonice sub bagheta dirijorului Riccardo Muti. A colaborat cu multe instituţii muzicale europene, precum Orchestra simfonică din Mulhouse (Franţa), L’Estro Armonico Luxemburg, Orchestra Clasică Ciudad de Murcia (Spania), Filarmonica de Stat din Salonic (Grecia), Orchestra Filarmonică Veneta (Italia) şi Brabants Orchestra din Olanda. A susţinut concerte alături de Gheorghe Zamfir la Carnegie Hall din New York, la Chicago, la Tel Aviv, Ierusalim şi Haifa. În 2012, Irina Iordăchescu a fost invitată să cânte Musetta din La Bohème de Giacomo Puccini la Glyndebourne Festival (Marea Britanie).

    Concertele pot fi ascultate în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.roşi www.romania-muzical.ro.

    Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio. Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro.

    Albumele România Centenar şi Cântecele Unirii sunt disponibile la librăria Editurii Casa Radio din str. Temişana nr. 31 sau prin comandă online pe site-ul editurii (www.edituracasaradio.ro), la preţ de producător. De asemenea, pot fi achiziţionate de la partenerii de distribuţie, incluzând librăriile Humanitas şi Cărtureşti.

  • Jurnal românesc – 27.11.2018

    Jurnal românesc – 27.11.2018

    Preşedintele
    Klaus Iohannis a participat, luni, la ambasada României din Franţa, la o
    întâlnire cu reprezentanţi ai diasporei româneşti din Hexagon. Cunosc bine aspiraţiile şi
    dificultăţile pe care le întâmpinaţi. În acest moment special, vă îndemn să
    fiţi mai uniţi decât oricând şi să rămâneţi la fel de implicaţi pentru a
    contribui, fie la Paris, fie chiar în ţară, la modernizarea României, a spus şeful
    statului. Poate că unificatorul, catalizatorul care uneşte ingredientele la
    care am făcut referire este redobândirea încrederii într-un destin: cel al unei
    Românii puternice, europene, care îşi respectă trecutul şi priveşte cu
    încredere spre viitor, a adăugat Klaus Iohannis. El s-a declarat bucuros
    şi emoţionat să se întâlnească cu românii din Franţa în contextul sărbătorii
    Centenarului Marii Uniri şi a afirmat, în acelasi timp, că Franţa a fost un
    partener de nădejde al României în Primul Război Mondial. Klaus Iohannis a
    amintit de misiunea militară condusă de generalul Berthelot şi de faptul că
    graniţele României Mari au fost trasate inclusiv în urma recomandărilor corecte
    ale geografului francez Emmanuel de Martonne. Vizita la Paris a fost prilejuită
    de deschiderea Sezonului Cultural România-Franţa. Până pe 14 iulie anul
    viitor, vor fi organizate peste 400 de evenimente în cele două ţări. Sezonul
    Cultural propune publicului manifestări culturale, precum şi evenimente din
    domeniul educaţiei, inovării şi anteprenoriatului, gastronomiei, turismului şi
    sportului şi cooperării între colectivităţi locale.




    Institutul ‘Eudoxiu Hurmuzachi’ pentru
    românii de pretutindeni, cu sprijinul Comunităţii Românilor din Serbia şi
    Consulatului General al României la Vârşeţ, organizează, pe 28 noiembrie,
    proiectul ‘Ziua Naţională a României în Voievodina’. Evenimentul va avea loc la
    Casa de Cultură din Alibunar. Ziua Naţională va fi sărbătorită în comunitatea
    românească din Voevodina printr-un program artistic tradiţional pus în scenă de
    Ansamblul Casei de Cultură din Alibunar. Seara se va încheia cu un concert de
    muzică populară românească susţinut de Mariana Anghel, cântăreaţă de muzică
    populară, culegătoare şi interpretă de folclor din zona judeţului Hunedoara. La
    eveniment vor fi prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor locale, jurnalişti,
    cadre didactice şi elevi. Acţiunea se încadrează în Planul de activităţi pentru
    anul 2018 al Institutului ‘Eudoxiu Hurmuzachi’ pentru românii de pretutindeni.


    În contextul marcării Centenarului
    Marii Uniri, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni demarează acțiunea
    Itinerar Centenar pentru Jurnaliști Români din Diaspora. Aceasta are drept
    scop facilitarea contactelor dintre mass-media românească din afara granițelor
    țării cu cele din România și a dezvoltării unei dimensiuni de abordare
    permanentă a situațiilor din comunitățile românești. Evenimentul va fi
    organizat în perioada 28 noiembrie – 2 decembrie. Programul proiectului va
    cuprinde ateliere de lucru și schimb de bune practici cu instituții mass-media
    din România, dezbateri și acțiuni de networking pe teme privind situația presei
    din Diaspora, a mass-media de expresie românească.

  • Jurnal românesc – 21.11.2018

    Jurnal românesc – 21.11.2018

    Preşedintele Klaus Iohannis a susţinut, marţi, o alocuţiune în cadrul unei mese rotunde cu participare internaţională dedicate situaţiei copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Şeful statului a declarat că numărul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate este alarmant şi a arătat că statisticile cu care lucrează instituţiile diferă dramatic, punctând că statul trebuie să-i ia în evidenţă cu exactitate.“La noi numărul mare de copii cu părinți plecați la muncă în străinătate este de-a dreptul alarmant. Unele studii vorbesc despre 300, chiar 350 de mii de copii, iar instituțiile statului lucrează cu cifre care diferă dramatic. Statisticile Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului arată, pe de-o parte, că avem 95 de mii de copii în această situație, iar, pe de altă parte, Inspectoratele Școlare Județene raportează 159 de mii de copii. Așadar, primul lucru pe care statul îl are de făcut este să îi identifice și să îi ia în evidență cu exactitate”, a declarat preşedintele. Klaus Iohannis a mai spus că este nevoie de programe concrete de sprijin pentru că riscul abandonului școlar în rândul acestor copii este foarte mare.



    În perioada 22 – 24 noiembrie va avea loc, la Chişinău a doua ediţie a conferinţei internaţionale “Latinitate, romanitate, românitate”. Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, instituţie subordonată MRP, va sprijini realizarea conferinței în colaborare cu ministere şi universităţi din Rep. Moldova. Evenimentul îşi propune crearea unui cadru de discuții între specialiștii din domeniului istoriei și al culturii din România și Republica Moldova, pentru a evidenția moștenirea istorică a spațiului românesc în contextul general european. Conferinţa, structurată pe mai multe paliere, se va desfăşura în Sala Senatului a Universităţii de Stat din Moldova şi va reuni specialiști și personalități de marcă din România și Republica Moldova, dar și studenți de la universități de profil din stânga Prutului, ce vor aborda în prelegeri diverse aspecte referitoare la identitatea românească și coordonatele formării acesteia.



    120 de copii, lideri de opinie ai românilor/vlahilor din Timoc, reprezentanți ai mediului asociativ și ai mai multor categorii socio-profesionale s-au aflat, pentru două zile în România, regiunea Olteniei, într-o excursie tematică, cu prilejul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Evenimentul s-a numit “Drumeț în țara mea. Excursii tematice pentru tinerii români din Timoc” şi a fost organizat de Institutul ,,Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni. Proiectul a vizat tinerii români/vlahi din Timocul sârbesc, şi a avut drept scop facilitarea cunoașterii istoriei naționale, geografiei, arhitecturii și artelor vizuale românești de către tinerii etnici români, în vederea recuperării memoriei istorice și a conștientizării apartenenței la neamul românesc.



    Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, în parteneriat cu Centrul pentru Politici Locale din Alba Iulia şi publicația “Foaia Românească” din Ungaria, a organizat, zilele trecute, conferința ,,Contribuția românilor din Ungaria la Marea Unire și Rolul Armatei Române în eliberarea Budapestei de trupele bolșevice”. Conferinţa s-a desfăşurat la Jula, în Ungaria. Au participat zeci de reprezentanți ai comunității de români din Ungaria – oficiali români, directori ai școlilor românești, preoți, jurnaliști, cercetători, membri ai mediului asociativ, dar și demnitari ai statului român și autorități locale din România.

  • eBook aniversar: Istoria românilor în 100 de momente esenţiale

    eBook aniversar: Istoria românilor în 100 de momente esenţiale

    Radio România vă invită vineri 16 noiembrie, la ora 17:00, la standul România Centenar din cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus – Radio România, la evenimentul de lansare a eBook-ului Istoria românilor în 100 de momente esenţiale, realizat pentru a marca 100 de ani de la făurirea României Mari şi 90 de ani de la înfiinţarea Societăţii Române de Radiodifuziune.

    Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai importantă a istoriei româneşti şi, de aceea, acum, la aniversarea Centenarului, este mai mult decât necesar să reafirmăm valorile naţionale, să prezentăm cele mai importante momente din istoria poporului român, pentru că viitorul unei naţiuni este strâns legat de moştenirea trecutului, deoarece un popor care nu îşi cunoaşte istoria e ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii (Nicolae Iorga).

    Istoria românilor în 100 de momente esenţiale este parte a proiectului Eu aleg România derulat din anul 2014 de Studiourile Teritoriale Radio România. Ediţia din acest an a proiectului prezintă imaginea unei naţiuni puternice, unite, demne şi independente, care contribuie şi astăzi la formarea patrimoniului mondial.

    eBook-ul Istoria românilor în 100 de momente esenţiale este realizat în limbile română şi engleză, de Radio România Regional cu sprijinul Editurii Casa Radio şi al Agenţiei de presă RADOR şi poate fi descărcat gratuit de pe site-ul www.romaniaregional.ro.