Tag: cozonac

  • Le Cozonac

    Le Cozonac

    Le cozonac, la brioche traditionnelle roumaine est une présence incontournable de tout repas festif à Noël ou à Pâques. C’est en même temps un véritable défi puisque cette brioche est servie normalement en dessert à la fin d’un repas déjà assez copieux. Mais on ne refuse jamais une ou deux tranches de cozonac plein de noix et de cacao. De nos jours, les cozonaci abondent dans les supermarchés roumains et dans les pâtisseries artisanales. Et pourtant, malgré cette offre pléthorique, préparer ses propres cozonaci pour Noël est une activité avec un charme à part qui s’étend sur plusieurs heures, voire jours.

    Côté ingrédients, il vous faut : 1 kilo de farine, 7 jaunes d’œuf, 4 blancs d’œuf, 1 grande tasse de sucre, 200 grammes de beurre, 2 cuillerées d’huile, 1 cuillerée de rhum, 50 gramme de levure, sucre vanillé, sucré glacé, noix, raisins secs, noisettes, loukoum, un peu de sel, un demi litre de lait. Délayer la levure dans un verre de lait tiède avec une cuillerée de sucre. Dans un grand bol mettez trois cuillerées de farine et les ébouillanter avec un verre de lait. Bien mélanger pour éviter les grumeaux.

    Quand ce mélange a refroidi, ajouter la levure et pétrir vigoureusement. Saupoudrer de farine et laisser reposer pour qu’elle prenne de volume. Travailler les jaunes d’œuf avec un peu de sel d’abord, puis avec le sucre, jusqu’à la consistance d’une crème mousseuse. Battre les blancs en neige. Faites fondre le beurre. Une fois que la levure est montée, pétrir la pâte avec la farine qui reste, les jaunes d’œuf, un verre de lait tiède puis les blancs d’œuf, pendant une bonne demi-heure. Quand la pâte a pris forme, ajouter l’huile, le sucr vanillé et petit à petit le beurre fondu. Si la pâte est trop ferme, ajoutez du lait pour la ramollir. Laissez la pâte lever deux à trois heures à chaleur sèche. Beurrer les moules à brioche. Les remplir de pâte à moitié.

    Petit conseil technique : huilez vos mains pour pouvoir manipuler la pâte. On peut leur donner une forme allongée, en faire des tresses. En Valachie, les formes sont toujours rectangulaires, alors qu’en Moldavie elles sont rondes. Laisser lever encore environ une demi-heure, les badigeonner de jaune d’œuf et les parsemez de noix, raisins secs, noisettes, loukoum et enfournez à feu moyen, voire doux pendant environ une heure. Comme je vous le disais en début de rubrique, on mange des « cozonaci » en dessert ou bien au petit déjeuner, accompagné d’un bon verre de lait chaud.

  • Nouari Naghmouchi d’Algérie – Qu’en est-il de la consommation du pain en Roumanie?

    Nouari Naghmouchi d’Algérie – Qu’en est-il de la consommation du pain en Roumanie?

    Eh bien, chez nous aussi, cher monsieur, puisque selon un sondage Eurostat datant de 2021, donc avant que la guerre n’éclate en Ukraine, la Roumanie affichait la consommation individuelle de pain la plus significative d’Europe. Une explication serait le prix du pain, de 47% plus bas que la moyenne européenne. Voyons un peu comment la situation se présentait avant la crise des céréales provoquée par l’invasion russe de l’Ukraine et ensuite, on fera également le point sur le contexte actuel.

    La plupart des Roumains affirment préférer le pain blanc, notamment celui vendu en tranches à d’autres types de pain. 38% des personnes interrogées ont déclaré en manger chaque jour. Sur l’ensemble des sujets questionnés, 70% achètent leur pain dans des boulangeries et seulement 3% commandent leurs produits de panification en ligne.

    Un aspect mis en évidence par une enquête menée par le Reveal Marketing Research montre que dans le contexte de la pandémie de coronavirus, les habitudes de consommation des Roumains ont considérablement changé, y compris vis-à-vis du pain. Car dernièrement et notamment dans le courant de 2021, les spécialistes ont remarqué que de plus en plus de personnes ont commencé à fabriquer leur pain à la maison. Ce fut le cas de 36% des Roumains qui ont avoué avoir appris à pétrir du pain ou d’autres produits de panification, tandis que 48% des sujets interrogés ont déclaré continuer à acheter leur pain. A ces deux pourcentages s’ajoute un troisième, de 16%, des Roumains ayant essayé d’obtenir leur pain maison et qui ont fini par lâcher l’affaire. Il convient de préciser que la Roumanie exporte différents produits de panification en Europe et dans le monde. Parmi ces produits, les cozonaci, le dessert traditionnel des Roumains à Noël et à Pâques. Pour ceux d’entre vous qui ne savent pas à quoi le cozonac rime, il s’agit d’une sorte de pain sucré auquel on ajoute du lait, des œufs, du beurre et selon la recette, des raisins secs, des noix concassées, du loukoum ou du cacao. Même si des cozonaci, on en trouve partout, dans les boulangeries, dans les supermarchés ou dans les pâtisseries, les Roumains préfèrent en faire eux-mêmes. 42% des questionnés ont avoué que fabriquer leur propre cozonac à l’occasion des fêtes les aide à préserver les traditions. En 2021, 48% des Roumains ont fait eux-mêmes des cozonaci pour Pâques et 37% les ont achetés. Parmi eux, 65% ont eu leurs cozonaci en magasin et 45% en boulangerie. Seulement 24% des Roumains achètent des cozonaci dans des pâtisseries.

    Quand il s’agit d’expliquer pourquoi ils préfèrent acheter leur cozonac que le faire eux-mêmes, les Roumains invoquent la qualité du produit final, la durée du processus, en sachant que la fabrication du cozonac est très laborieuse ou encore les recettes trop compliquées.

    Même si les Roumains aiment bien les assortiments étrangers de pain ou de produits de panification: baguette, croissant, viennoiseries, ciabatta, pavé, focaccia, quand il s’agit du cozonac, ils restent fidèles aux produits roumains. 89% des sondés ont affirmé acheter des cozonaci traditionnels et seulement 9% choisissent des assortiments étrangers, tels le célèbre Panetonne italien.

    L’invasion de l’Ukraine par la Russie a fortement perturbé les exportations de céréales, notamment du blé. Du coup, en août 2022, le prix du pain a grimpé de 18% par rapport à la même période de 2021, montre Eurostat. Il s’agit d’une hausse spectaculaire, puisque le prix du pain en 2021 ne fut que de 3% plus élevé que celui de 2020. La Roumanie se trouve en dixième position dans le classement européen de l’inflation alimentaire, dominé par la Hongrie. Dans ce pays, la nourriture coûte en moyenne un tiers de plus qu’il y a un an. Pour la Hongrie, l’augmentation est de 34 %, suivie par la Lituanie de 30 % et la Lettonie de 26 %. Dans l’Autriche voisine, l’augmentation n’était que de 13 %. Dans l’Union européenne, l’Irlande, la France, le Luxembourg et Chypre sont les plus chanceux à cet égard. Dans ces pays, les prix alimentaires ont augmenté de moins de 10 %. Dans l’Union européenne, l’inflation alimentaire a atteint en moyenne 14.3 %. En d’autres termes, l’augmentation des prix alimentaires en Hongrie est presque 2.5 fois supérieure à la moyenne de l’UE.

    Interrogé par la presse, le ministre roumain de l’Agriculture a prédit une majoration du prix du pain pour cette année, en rappelant que tous les coûts de production sont plus élevés. Cet été, le pain était de presque 24% plus cher qu’en juin 2021.

  • Preparate pentru masa de Paște

    Preparate pentru masa de Paște


    Creştinii ortodocşi se pregătesc să sărbătorească Paştele, o săptămână mai tâziu faţă de catolici. Pentru masa de Paște sunt pregătite aperitive specifice, ciorbă și friptură de miel, cozonac și pască și ouă vopsite. Conform tradiției, în biserică trebuie adus, înainte de slujba de Înviere, un coș de răchită în care trebuie să se afle ouă roșii, caș proaspăt, pâine, cârnați, chiar și o bucată de friptură de miel, cozonac și pască, o sticlă de vin, Cu toate acestea urmează să fie serviți, conform tradiției, musafirii care vin la masa de Paște.



    Masa de Paşte începe cu ciocnitul ouălor roşii, pe platoul de aperitive fiind caş proaspăt şi drob, ridichi, fire de ceapă şi de usturoi, precum şi salată, ca ornament. Pe platoul cu aperitive se mai pot pune preparate din carne de porc, precum șuncă, mușchi file sau cârnați afumați, tăiați în felii subțiri. De pe platou nu trebuie să lipsească însă un aperitiv specific acestei mari sărbători creștine, drobul de miel. Acesta este preparat din organele mielului: inimă, rinichi, ficat, plămâni. După ce toate acestea au fost fierte, sunt trecute prin mașina de tocat și amestecate cu ceapă verde, pătrunjel şi mărar, toate tocate mărunt, cu piper negru râșnit și cu sare. Sunt adăugate și trei ouă crude care au rolul de a lega compoziția. Această compoziţie este pusă într-o tavă de cozonac şi acoperită cu acea membrană subţire cu grăsime, care separă organele interne ale mielului, numită prapure. În bucătăria altor popoare, această membrană este folosită pentru prepararea cârnaţilor, a pateului sau este folosită pentru a înveli bucăți de carne care sunt puse apoi la grătar.



    Masa continuă cu ciorba de miel, pregătită în mod tradițional din părți ale mielului care nu sunt folosite pentru friptură, adică din cap, gât și coadă. Ciorba este acrită cu borş şi dreasă cu smântână.



    La felul principal este servită friptură de miel la cuptor, de obicei cu garnitură de spanac sau stufat, o mâncare din coaste de miel, ceapă verde, usturoi verde și sos tomat sau cuburi de roșii. Friptura poate fi înlocuită cu stufat de miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6 porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de ceapă verde şi 20 de fire de usturoi verde şi de 5 … 6 roşii de dimensiune medie. Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu puţin ulei, iar apoi se călesc ceapa şi usturoiul verde, tăiate transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.



    Desertul tradițional este cozonacul, umplut cu stafide, rahat, cacao și nucă măcinată. De asemenea, se servește pascăcu brânză dulce şi stafide, preparate asemănătoare fiind întâlnite în alte ţări, desigur, sub alte nume, precum “pane di Pasqua” în Italia, preparat în care se află şi ouă, colorate sau nu, sau “Oesterkranz” în Germania şi Austria.


  • Preparate pentru masa de Paște

    Preparate pentru masa de Paște


    Creştinii ortodocşi se pregătesc să sărbătorească Paştele, o săptămână mai tâziu faţă de catolici. Pentru masa de Paște sunt pregătite aperitive specifice, ciorbă și friptură de miel, cozonac și pască și ouă vopsite. Conform tradiției, în biserică trebuie adus, înainte de slujba de Înviere, un coș de răchită în care trebuie să se afle ouă roșii, caș proaspăt, pâine, cârnați, chiar și o bucată de friptură de miel, cozonac și pască, o sticlă de vin, Cu toate acestea urmează să fie serviți, conform tradiției, musafirii care vin la masa de Paște.



    Masa de Paşte începe cu ciocnitul ouălor roşii, pe platoul de aperitive fiind caş proaspăt şi drob, ridichi, fire de ceapă şi de usturoi, precum şi salată, ca ornament. Pe platoul cu aperitive se mai pot pune preparate din carne de porc, precum șuncă, mușchi file sau cârnați afumați, tăiați în felii subțiri. De pe platou nu trebuie să lipsească însă un aperitiv specific acestei mari sărbători creștine, drobul de miel. Acesta este preparat din organele mielului: inimă, rinichi, ficat, plămâni. După ce toate acestea au fost fierte, sunt trecute prin mașina de tocat și amestecate cu ceapă verde, pătrunjel şi mărar, toate tocate mărunt, cu piper negru râșnit și cu sare. Sunt adăugate și trei ouă crude care au rolul de a lega compoziția. Această compoziţie este pusă într-o tavă de cozonac şi acoperită cu acea membrană subţire cu grăsime, care separă organele interne ale mielului, numită prapure. În bucătăria altor popoare, această membrană este folosită pentru prepararea cârnaţilor, a pateului sau este folosită pentru a înveli bucăți de carne care sunt puse apoi la grătar.



    Masa continuă cu ciorba de miel, pregătită în mod tradițional din părți ale mielului care nu sunt folosite pentru friptură, adică din cap, gât și coadă. Ciorba este acrită cu borş şi dreasă cu smântână.



    La felul principal este servită friptură de miel la cuptor, de obicei cu garnitură de spanac sau stufat, o mâncare din coaste de miel, ceapă verde, usturoi verde și sos tomat sau cuburi de roșii. Friptura poate fi înlocuită cu stufat de miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6 porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de ceapă verde şi 20 de fire de usturoi verde şi de 5 … 6 roşii de dimensiune medie. Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu puţin ulei, iar apoi se călesc ceapa şi usturoiul verde, tăiate transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.



    Desertul tradițional este cozonacul, umplut cu stafide, rahat, cacao și nucă măcinată. De asemenea, se servește pascăcu brânză dulce şi stafide, preparate asemănătoare fiind întâlnite în alte ţări, desigur, sub alte nume, precum “pane di Pasqua” în Italia, preparat în care se află şi ouă, colorate sau nu, sau “Oesterkranz” în Germania şi Austria.


  • Masa de Crăciun

    Masa de Crăciun

    Începutul acestei săptămâni a coincis cu Ignatul
    (20 decembrie), ziua în care
    în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Este nevoie
    de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum
    piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale.


    Pe platoul cu gustări
    reci ajung bucăţi de şorici şi jumări, obţinute după topirea într-un ceaun a
    osânzei. Pe acelaşi platou sau pe un blat de lemn care are aceeaşi utilitate se
    mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr, tobă şi caltaboş. Slănina este un preparat tradiţional nu numai în România,
    ci şi în Europa centrală şi de est. De altfel, în ţări precum Polonia,
    Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia, Macedonia, termenul este identic
    sau foarte apropiat din punct de vedere fonetic. Slănina se obţine din grăsimea
    cu şorici de pe spatele sau de burta porcului şi se poate consuma imediat în
    stare proaspătă.


    Toba este un amestec de
    bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă
    şorici, bucăţi de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate
    acestea, mărunţite şi fierte în apă cu mai multe condimente, sunt puse apoi fie
    în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când este
    obţinută industrial. Toba se pune la presat şi apoi se feliază.


    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german
    leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat,
    grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este
    asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca
    la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină,
    rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu
    orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar,
    condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust.


    Pentru masa de Crăciun
    se pregăteşte friptură de porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi
    în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria
    turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune
    sarmak. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu
    carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat
    reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca
    umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acrăşi cu umplutură de carne
    de porc tocată şi orez. Se servesc calde cu mămăligă.


    Desertul tradiţional
    pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi
    este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.

  • Masa de Crăciun

    Masa de Crăciun

    Începutul acestei săptămâni a coincis cu Ignatul
    (20 decembrie), ziua în care
    în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Este nevoie
    de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum
    piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale.


    Pe platoul cu gustări
    reci ajung bucăţi de şorici şi jumări, obţinute după topirea într-un ceaun a
    osânzei. Pe acelaşi platou sau pe un blat de lemn care are aceeaşi utilitate se
    mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr, tobă şi caltaboş. Slănina este un preparat tradiţional nu numai în România,
    ci şi în Europa centrală şi de est. De altfel, în ţări precum Polonia,
    Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Slovenia, Macedonia, termenul este identic
    sau foarte apropiat din punct de vedere fonetic. Slănina se obţine din grăsimea
    cu şorici de pe spatele sau de burta porcului şi se poate consuma imediat în
    stare proaspătă.


    Toba este un amestec de
    bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă
    şorici, bucăţi de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate
    acestea, mărunţite şi fierte în apă cu mai multe condimente, sunt puse apoi fie
    în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când este
    obţinută industrial. Toba se pune la presat şi apoi se feliază.


    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german
    leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat,
    grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este
    asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca
    la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină,
    rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu
    orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar,
    condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust.


    Pentru masa de Crăciun
    se pregăteşte friptură de porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi
    în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria
    turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune
    sarmak. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu
    carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat
    reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca
    umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acrăşi cu umplutură de carne
    de porc tocată şi orez. Se servesc calde cu mămăligă.


    Desertul tradiţional
    pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi
    este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.

  • Preparate de Paște

    Preparate de Paște

    Creştinii ortodocşi se pregătesc să sărbătorească
    Paştele, sărbătoare marcată în acest an la 4 săptămâni diferenţă faţă de
    Paştele catolic. Sunt multe obiceiuri legate de Învierea Domnului, iar dacă
    ar fi să le menţionăm pe cele din domeniul gastronomic, acestea ar fi vopsitul
    ouălor, coptul cozonacilor şi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale din carne
    de miel.


    Din cauza pandemiei, tradițiile de Paște nu vor mai
    putea fi respectate în totalitate, în primul rând cele legate de participarea
    la slujbele religioase. Conform tradiției, în biserică trebuie adus, înainte de
    slujba de Înviere, un coș de răchită în care trebuie să se afle ouă roșii, caș
    proaspăt, pâine, cârnați, chiar și o bucată de friptură de miel, cozonac și
    pască, o sticlă de vin, produse cu care ar ar urma să fie serviți, conform
    tradiției, musafirii care vin la masa de Paște.


    Masa începe cu ciocnitul ouălor vopsite, consumate
    împreună cu alte aperitive precum brânză cu ceapă verde, cârnați și, neapărat,
    drob de miel, un preparat la care sunt folosite organele interne ale mielului:
    inimă, rinichi, ficat, plămâni. Acestea trebuie fierte, apoi trecute prin
    maşina de tocat și amestecate cu ceapa
    verde, pătrunjelul şi mărarul, toate tocate mărunt, cu piper negru râșnit și cu
    sare. Sunt adăugate și trei ouă crude care au rolul de a lega compoziția. Această
    compoziţie este pusă într-o tavă de cozonac şi acoperită cu acea membrană
    subţire cu grăsime, care separă organele interne ale mielului, numită prapure.
    În bucătăria altor popoare, această membrană este folosită pentru prepararea
    cârnaţilor, a pateului sau este folosită pentru a înveli bucăți de carne care
    sunt puse apoi la grătar.


    În bucătăria românească întâlnim mai multe
    variante de drob de miel, diferenţele fiiind date de ingredientele folosite.
    Există o variantă la care se folosesc alune de pădure, prăjite şi mărunţite,
    precum şi brânză sărată de oaie. Alunele sunt încorporate în tocătură. După
    omogenizare, jumătate din tocătură este turnată într-o tavă de cozonac. Peste
    aceasta este întins un strat de brânză rasă, amestecată cu puţin pesmet, cu
    mărar tocat şi cu un ardei gras, mărunţit. Deasupra se întinde restul de
    tocătură de organe de miel, amestecate cu ceapă verde şi usturoi verde, tocate
    mărunt, peste care se întinde prapurele. Tava se pune în cuptor, la foc mediu
    pentru circa jumătate de oră, până când prapurele începe să se rumenească.
    Drobul se taie în felii, după ce se răceşte.


    Masa continuă cu ciorba de
    miel, pregătită în mod tradițional din părți ale mielului care nu sunt folosite
    pentru friptură, adică din cap, oase de pe pulpe, gât și coadă. Ciorba este
    acrită cu borş şi dreasă cu smântână.


    La felul principal este
    servită friptură de miel la cuptor, de obicei cu garnitură de spanac sau
    stufat, o mâncare din coaste de miel, ceapă verde, usturoi verde și sos tomat
    sau cuburi de roșii.


    Desertul tradițional este
    cozonacul, umplut cu stafide, rahat, cacao și nucă măcinată. De asemenea, se
    servește pască, un preparat pe care îl întâlnim și în bucătăria europeană.

  • Preparate de Paște

    Preparate de Paște

    Creştinii ortodocşi se pregătesc să sărbătorească
    Paştele, sărbătoare marcată în acest an la 4 săptămâni diferenţă faţă de
    Paştele catolic. Sunt multe obiceiuri legate de Învierea Domnului, iar dacă
    ar fi să le menţionăm pe cele din domeniul gastronomic, acestea ar fi vopsitul
    ouălor, coptul cozonacilor şi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale din carne
    de miel.


    Din cauza pandemiei, tradițiile de Paște nu vor mai
    putea fi respectate în totalitate, în primul rând cele legate de participarea
    la slujbele religioase. Conform tradiției, în biserică trebuie adus, înainte de
    slujba de Înviere, un coș de răchită în care trebuie să se afle ouă roșii, caș
    proaspăt, pâine, cârnați, chiar și o bucată de friptură de miel, cozonac și
    pască, o sticlă de vin, produse cu care ar ar urma să fie serviți, conform
    tradiției, musafirii care vin la masa de Paște.


    Masa începe cu ciocnitul ouălor vopsite, consumate
    împreună cu alte aperitive precum brânză cu ceapă verde, cârnați și, neapărat,
    drob de miel, un preparat la care sunt folosite organele interne ale mielului:
    inimă, rinichi, ficat, plămâni. Acestea trebuie fierte, apoi trecute prin
    maşina de tocat și amestecate cu ceapa
    verde, pătrunjelul şi mărarul, toate tocate mărunt, cu piper negru râșnit și cu
    sare. Sunt adăugate și trei ouă crude care au rolul de a lega compoziția. Această
    compoziţie este pusă într-o tavă de cozonac şi acoperită cu acea membrană
    subţire cu grăsime, care separă organele interne ale mielului, numită prapure.
    În bucătăria altor popoare, această membrană este folosită pentru prepararea
    cârnaţilor, a pateului sau este folosită pentru a înveli bucăți de carne care
    sunt puse apoi la grătar.


    În bucătăria românească întâlnim mai multe
    variante de drob de miel, diferenţele fiiind date de ingredientele folosite.
    Există o variantă la care se folosesc alune de pădure, prăjite şi mărunţite,
    precum şi brânză sărată de oaie. Alunele sunt încorporate în tocătură. După
    omogenizare, jumătate din tocătură este turnată într-o tavă de cozonac. Peste
    aceasta este întins un strat de brânză rasă, amestecată cu puţin pesmet, cu
    mărar tocat şi cu un ardei gras, mărunţit. Deasupra se întinde restul de
    tocătură de organe de miel, amestecate cu ceapă verde şi usturoi verde, tocate
    mărunt, peste care se întinde prapurele. Tava se pune în cuptor, la foc mediu
    pentru circa jumătate de oră, până când prapurele începe să se rumenească.
    Drobul se taie în felii, după ce se răceşte.


    Masa continuă cu ciorba de
    miel, pregătită în mod tradițional din părți ale mielului care nu sunt folosite
    pentru friptură, adică din cap, oase de pe pulpe, gât și coadă. Ciorba este
    acrită cu borş şi dreasă cu smântână.


    La felul principal este
    servită friptură de miel la cuptor, de obicei cu garnitură de spanac sau
    stufat, o mâncare din coaste de miel, ceapă verde, usturoi verde și sos tomat
    sau cuburi de roșii.


    Desertul tradițional este
    cozonacul, umplut cu stafide, rahat, cacao și nucă măcinată. De asemenea, se
    servește pască, un preparat pe care îl întâlnim și în bucătăria europeană.

  • Preparate pentru masa de Anul Nou

    Preparate pentru masa de Anul Nou

    În România există tradiția ca
    Revelionul să fie petrecut acasă, în jurul mesei pe care sunt aduse preparate
    tradiționale pentru această noapte specială. Pe lângă brad, locuinţa este decorată cu crenguţe
    de vâsc despre care se spune că aduc noroc. Masa festivă de Revelion începe
    după ora 21, iar musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă
    umplute, salată boeuf, piftie cu carne de pasăre sau de porc, brânzeturi, felii
    de slănină şi de şuncă afumată și rondele de cârnați afumați.


    Ouăle umplute sunt, de
    fapt, jumătăți de ou umplute cu gălbenuș fiert, amestecat cu pateu și ornae cu
    maioneză. Așa-numita salată boeuf este un amestec de carne fiartă de vită, de
    castraveți murați în saramură, de gogoșari murați în oțet, de boabe de mazăre,
    de cartofi și de morcovi fierți. Carnea de vită și toate legumele, cu excepția
    boabelor de mazăre, trebuie mărunțite, după care se amestecă într-un castron
    împreună cu maioneză, cu puți piper măcinat și cu sre după gust. Salata este
    apoi modelată pe un platou astfel încât să arate ca un tort, iar deasupra ei se
    întinde un strat subțire de maioneză. La final, se ornează cu felii subţiri de
    gogoşari şi castraveţi, cu rondele de morcov şi cu rondele de albuș provenite
    de la un ou fiert.


    După aperitive urmează felurile principale de
    mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc cu garnitură
    de varză călită sau cu piure de cartofi. Aceste feluri de mâcare se servesc
    împreună cu gogonele și castraveți în saramură, cu gogoșari în oțet sau chiar
    cu pepene în saramură. Tradiţia de a mânca preparate pe bază de carne de porc
    este întâlnită în mai multe tări precum Spania, Austria, Germania, Italia sau
    Ungaria. În multe ţări se servesc purceluşi de lapte, iar în Austria pe masa de
    Revelion se află purceluşi de marţipan, iar toate acestea pentru că tradiţia de
    a mânca de Anul Nou preparate din carne de porc se bazează pe credinţa că
    porcul simbolizează progresul şi prosperitatea.

    Un preparat mai elaborat este pulpa de porc la
    tavă. Pentru a frăgezi carnea, aceasta poate fi lăsată în prealabil în baiţ.
    Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc de circa 2 kg pe care o tăiem în felii
    cu o grosime de circa un cm. Pe fiecare felie presărăm tarhon, cimbru şi
    busuioc uscat şi mărunţit şi apoi adăugăm una, două foi de dafin, piper râşnit
    şi sare. Punem feliile de carne astfel condimentate într-o tavă adâncă şi
    turnăm vin alb, atât cât să acopere integral carnea. Lăsăm tava la rece timp de
    câteva ore, iar apoi o băgăm în cuptor la foc potrivit pentru circa o oră. În
    tavă putem adăuga ciuperci, tăiate felii. Din când în când întoarcem bucăţile
    de friptură de pe o parte pe alta pentru a se rumeni omogen, iar spre final le
    mai stropim cu sos din tavă.


    La desert se servește cozonac, salată de fructe,
    înghețată, precum și un preparat specific nopții de Revelion, plăcinta cu
    răvaşe. Plăcinta este umplută cu brânză dulce și stafide, dar conține și
    bileţele de hârtie, pe care sunt scrise diferite mesaje. Fiecare mesean care va
    servi această plăcintă va descoperi o predicţie pentru anul care vine, un an cu
    siguranță mai bun comparativ cu 2020. La mulți ani!

  • Preparate pentru masa de Anul Nou

    Preparate pentru masa de Anul Nou

    În România există tradiția ca
    Revelionul să fie petrecut acasă, în jurul mesei pe care sunt aduse preparate
    tradiționale pentru această noapte specială. Pe lângă brad, locuinţa este decorată cu crenguţe
    de vâsc despre care se spune că aduc noroc. Masa festivă de Revelion începe
    după ora 21, iar musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă
    umplute, salată boeuf, piftie cu carne de pasăre sau de porc, brânzeturi, felii
    de slănină şi de şuncă afumată și rondele de cârnați afumați.


    Ouăle umplute sunt, de
    fapt, jumătăți de ou umplute cu gălbenuș fiert, amestecat cu pateu și ornae cu
    maioneză. Așa-numita salată boeuf este un amestec de carne fiartă de vită, de
    castraveți murați în saramură, de gogoșari murați în oțet, de boabe de mazăre,
    de cartofi și de morcovi fierți. Carnea de vită și toate legumele, cu excepția
    boabelor de mazăre, trebuie mărunțite, după care se amestecă într-un castron
    împreună cu maioneză, cu puți piper măcinat și cu sre după gust. Salata este
    apoi modelată pe un platou astfel încât să arate ca un tort, iar deasupra ei se
    întinde un strat subțire de maioneză. La final, se ornează cu felii subţiri de
    gogoşari şi castraveţi, cu rondele de morcov şi cu rondele de albuș provenite
    de la un ou fiert.


    După aperitive urmează felurile principale de
    mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc cu garnitură
    de varză călită sau cu piure de cartofi. Aceste feluri de mâcare se servesc
    împreună cu gogonele și castraveți în saramură, cu gogoșari în oțet sau chiar
    cu pepene în saramură. Tradiţia de a mânca preparate pe bază de carne de porc
    este întâlnită în mai multe tări precum Spania, Austria, Germania, Italia sau
    Ungaria. În multe ţări se servesc purceluşi de lapte, iar în Austria pe masa de
    Revelion se află purceluşi de marţipan, iar toate acestea pentru că tradiţia de
    a mânca de Anul Nou preparate din carne de porc se bazează pe credinţa că
    porcul simbolizează progresul şi prosperitatea.

    Un preparat mai elaborat este pulpa de porc la
    tavă. Pentru a frăgezi carnea, aceasta poate fi lăsată în prealabil în baiţ.
    Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc de circa 2 kg pe care o tăiem în felii
    cu o grosime de circa un cm. Pe fiecare felie presărăm tarhon, cimbru şi
    busuioc uscat şi mărunţit şi apoi adăugăm una, două foi de dafin, piper râşnit
    şi sare. Punem feliile de carne astfel condimentate într-o tavă adâncă şi
    turnăm vin alb, atât cât să acopere integral carnea. Lăsăm tava la rece timp de
    câteva ore, iar apoi o băgăm în cuptor la foc potrivit pentru circa o oră. În
    tavă putem adăuga ciuperci, tăiate felii. Din când în când întoarcem bucăţile
    de friptură de pe o parte pe alta pentru a se rumeni omogen, iar spre final le
    mai stropim cu sos din tavă.


    La desert se servește cozonac, salată de fructe,
    înghețată, precum și un preparat specific nopții de Revelion, plăcinta cu
    răvaşe. Plăcinta este umplută cu brânză dulce și stafide, dar conține și
    bileţele de hârtie, pe care sunt scrise diferite mesaje. Fiecare mesean care va
    servi această plăcintă va descoperi o predicţie pentru anul care vine, un an cu
    siguranță mai bun comparativ cu 2020. La mulți ani!

  • Masa de Paște

    Masa de Paște

    Din cauza pandemiei,
    tradițiile de Paște nu vor mai putea fi respectate în totalitate, în primul
    rând cele legate de participarea la slujbele religioase. Conform tradiției, în
    biserică trebuie adus, înainte de slujba de Înviere, un coș de răchită în care
    trebuie să se afle ouă roșii, caș proaspăt, pâine, cârnați, chiar și o bucată
    de friptură de miel, cozonac și pască, o sticlă de vin, produse cu care ar ar
    urma să fie serviți, conform tradiției, musafirii care vin la masa de Paște.
    Din motive de protecție, la masa de Paște din acest an nu se va mai așeza
    familia extinsă, însă produsele tradiționale vor fi aceleași.


    Masa începe cu ciocnitul
    ouălor vopsite, consumate împreună cu alte aperitive precum brânză cu ceapă
    verde, cârnați și, neapărat, drob de miel. La prepararea acestuia sunt folosite
    organele interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a
    obţine o cantitate mai mare, se pot adăuga şi ficăţei de pui. Mai avem nevoie
    de vreo 10 fire de ceapă, o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă,
    de piper şi sare.

    Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană
    subţire cu grăsime, care separă organele interne ale mielului. În bucătăria
    altor popoare, această membrană este folosită pentru prepararea cârnaţilor, a
    pateului sau este folosită pentru a înveli bucăți de carne care sunt puse apoi
    la grătar. Organele trebuie spălate şi tăiate în bucăți, iar apoi trebuie
    lăsate într-un vas cu apă rece pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert
    pentru circa jumătate de oră, având grijă să îndepărtăm spuma formată la
    suprafaţă. Separat, sunt fierte trei din cele şase ouă, pe care le vom folosi
    ca ornament. Organele sunt trecute apoi prin maşina de tocat și amestecate
    cu ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul,
    toate tocate mărunt, cu piper negru râșnit și cu sare.

    Sunt adăugate și trei
    ouă crude care au rolul de a lega compoziția. Drobul de miel poate fi preparat
    la cuptor într-o tavă de cozonac sau într-o formă metalică rotundă unsă cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. În lipsa prapurelui, vasul trebuie uns
    cu ulei şi tapetat cu pesmet. Există și varianta de a tapeta cu aluat dospit
    forma în care va fi copt drobul. Vasul trebuie lăsat în cuptor la foc potrivit
    până când drobul se rumenește. După ce s-a răcit, se porționează și se pune pe
    un platou pentru a fi servit.


    Masa continuă cu ciorba de
    miel, pregătită în mod tradițional din părți ale mielului care nu sunt folosite
    pentru friptură, adică din cap, oase de pe pulpe, gât și coadă. Carnea de miel
    se pune la fiert timp de o oră într-o oală de 5-6 litri împreună cu doi morcovi
    și un păstârnac tăiați mărunt, o ceapă sau o legătură de ceapă verde, tocată
    mărunt. Se adaugă o ceașcă de orez, lăsăm la fiert încă un sfert de oră, apoi
    acrim cu borș, iar la final se sărează după gust. După ce am luat vasul de pe
    foc, ciorba se drege cu un gălbenuş de
    ou pe care îl amestecăm cu smântână. În farfurie, deasupra ciorbei, se presară
    frunze de leuştean, tocate mărunt.


    La felul principal se
    servește friptură de miel la cuptor, de obicei cu garnitură de spanac sau
    stufat, o mâncare din coaste de miel, ceapă verde, usturoi verde și sos tomat
    sau cuburi de roșii.


    Desertul tradițional este
    cozonacul, umplut cu stafide, rahat, cacao și nucă măcinată. De asemenea, se
    servește pască, un preparat pe care îl întâlnim și în bucătăria europeană.
    Se pregătește din aluat dospit, iar umplutura este din brânză dulce și stafide.
    Pasca este rotundă, iar umplutura se pune în forma căptușită cu aluat dospit.
    Deasupra umpluturii se pot pune suluri din aluat, în formă de cruce.

  • Masa de Paște

    Masa de Paște

    Din cauza pandemiei,
    tradițiile de Paște nu vor mai putea fi respectate în totalitate, în primul
    rând cele legate de participarea la slujbele religioase. Conform tradiției, în
    biserică trebuie adus, înainte de slujba de Înviere, un coș de răchită în care
    trebuie să se afle ouă roșii, caș proaspăt, pâine, cârnați, chiar și o bucată
    de friptură de miel, cozonac și pască, o sticlă de vin, produse cu care ar ar
    urma să fie serviți, conform tradiției, musafirii care vin la masa de Paște.
    Din motive de protecție, la masa de Paște din acest an nu se va mai așeza
    familia extinsă, însă produsele tradiționale vor fi aceleași.


    Masa începe cu ciocnitul
    ouălor vopsite, consumate împreună cu alte aperitive precum brânză cu ceapă
    verde, cârnați și, neapărat, drob de miel. La prepararea acestuia sunt folosite
    organele interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a
    obţine o cantitate mai mare, se pot adăuga şi ficăţei de pui. Mai avem nevoie
    de vreo 10 fire de ceapă, o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă,
    de piper şi sare.

    Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană
    subţire cu grăsime, care separă organele interne ale mielului. În bucătăria
    altor popoare, această membrană este folosită pentru prepararea cârnaţilor, a
    pateului sau este folosită pentru a înveli bucăți de carne care sunt puse apoi
    la grătar. Organele trebuie spălate şi tăiate în bucăți, iar apoi trebuie
    lăsate într-un vas cu apă rece pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert
    pentru circa jumătate de oră, având grijă să îndepărtăm spuma formată la
    suprafaţă. Separat, sunt fierte trei din cele şase ouă, pe care le vom folosi
    ca ornament. Organele sunt trecute apoi prin maşina de tocat și amestecate
    cu ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul,
    toate tocate mărunt, cu piper negru râșnit și cu sare.

    Sunt adăugate și trei
    ouă crude care au rolul de a lega compoziția. Drobul de miel poate fi preparat
    la cuptor într-o tavă de cozonac sau într-o formă metalică rotundă unsă cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. În lipsa prapurelui, vasul trebuie uns
    cu ulei şi tapetat cu pesmet. Există și varianta de a tapeta cu aluat dospit
    forma în care va fi copt drobul. Vasul trebuie lăsat în cuptor la foc potrivit
    până când drobul se rumenește. După ce s-a răcit, se porționează și se pune pe
    un platou pentru a fi servit.


    Masa continuă cu ciorba de
    miel, pregătită în mod tradițional din părți ale mielului care nu sunt folosite
    pentru friptură, adică din cap, oase de pe pulpe, gât și coadă. Carnea de miel
    se pune la fiert timp de o oră într-o oală de 5-6 litri împreună cu doi morcovi
    și un păstârnac tăiați mărunt, o ceapă sau o legătură de ceapă verde, tocată
    mărunt. Se adaugă o ceașcă de orez, lăsăm la fiert încă un sfert de oră, apoi
    acrim cu borș, iar la final se sărează după gust. După ce am luat vasul de pe
    foc, ciorba se drege cu un gălbenuş de
    ou pe care îl amestecăm cu smântână. În farfurie, deasupra ciorbei, se presară
    frunze de leuştean, tocate mărunt.


    La felul principal se
    servește friptură de miel la cuptor, de obicei cu garnitură de spanac sau
    stufat, o mâncare din coaste de miel, ceapă verde, usturoi verde și sos tomat
    sau cuburi de roșii.


    Desertul tradițional este
    cozonacul, umplut cu stafide, rahat, cacao și nucă măcinată. De asemenea, se
    servește pască, un preparat pe care îl întâlnim și în bucătăria europeană.
    Se pregătește din aluat dospit, iar umplutura este din brânză dulce și stafide.
    Pasca este rotundă, iar umplutura se pune în forma căptușită cu aluat dospit.
    Deasupra umpluturii se pot pune suluri din aluat, în formă de cruce.

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Există
    asemănări, dar şi diferenţe în ceea ce priveşte preparatele de Paşti ale
    comunităţilor creştine din diferite state. În România se consumă prin tradiţie,
    pască cu brânză dulce şi stafide, preparate asemănătoare fiind întâlnite în
    alte ţări, desigur, sub alte nume, precum pane di Pasqua în Italia, preparat
    în care se află şi ouă, colorate sau nu, sau Oesterkranz în Germania şi
    Austria. Conform obiceiului, pasca trebuie pusă într-un coş special şi dusă la
    biserică pentru a fi sfinţită. De asemenea, credincioşii duc la biserică coşuri
    cu ouă roşii, cozonac şi vin, pentru a fi sfinţite.



    În România,
    obiceiul este ca familia să se reunească pentru masa de Paşte, care începe cu
    ciocnitul ouălor roşii. Pe platoul de aperitive se pun caş proaspăt şi drob,
    ridichi, fire de ceapă şi de usturoi, precum şi salată, ca ornament. Drobul se
    pregăteşte în cuptor şi este preparat din organele interne
    ale mielului – inimă, rinichi, ficat, plămâni – acestea fiind fierte, tocate şi amestecate cu
    fire de ceapă, pătrunjel şi mărar şi condimentate cu piper.


    Pe lângă ouă roşii şi drob, românii obişnuiesc să servească la masa de Paşte şi ciorbă de miel.
    Pentru ciorbă alegem capul, oasele de la pulpe, gâtul şi coada. Avem
    nevoie de 2 morcovi, de un păstârnac, de o ceaşcă cu orez, de o ceapă sau de o legătură de ceapă verde, de câteva boabe de
    piper, de un gălbenuş de ou, de un pahar de smântână şi de două legături de leuştean. Carnea de miel
    se pune la fiert într-o oală de 5-6 litri. Se adaugă rădăcinoasele, tăiate mărunt şi se spumează.

    Se lasă la fiert la foc mic, timp de o oră,
    după care adăugăm orezul şi mai lăsăm să fiarbă încă un sfert de oră. Separat,
    se fierbe borşul care apoi este turnat în oala cu ciorbă, pe care o mai lăsăm
    pe foc circa 10 minute şi pe care o sărăm puţin la final. După ce am luat oala
    de pe foc, turnăm ciorba într-un bol şi o dregem cu un ou amestecat cu
    smântână. În farfurie, deasupra ciorbei, se presară frunze de leuştean, tocate
    mărunt.


    Urmează apoi friptura de miel, pregătită în
    cuptor şi servită, de obicei, cu garnitură de spanac, iar la desert pască şi cozonac, un preparat servit în mod tradiţional la marile sărbători ale românilor.

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Există
    asemănări, dar şi diferenţe în ceea ce priveşte preparatele de Paşti ale
    comunităţilor creştine din diferite state. În România se consumă prin tradiţie,
    pască cu brânză dulce şi stafide, preparate asemănătoare fiind întâlnite în
    alte ţări, desigur, sub alte nume, precum pane di Pasqua în Italia, preparat
    în care se află şi ouă, colorate sau nu, sau Oesterkranz în Germania şi
    Austria. Conform obiceiului, pasca trebuie pusă într-un coş special şi dusă la
    biserică pentru a fi sfinţită. De asemenea, credincioşii duc la biserică coşuri
    cu ouă roşii, cozonac şi vin, pentru a fi sfinţite.



    În România,
    obiceiul este ca familia să se reunească pentru masa de Paşte, care începe cu
    ciocnitul ouălor roşii. Pe platoul de aperitive se pun caş proaspăt şi drob,
    ridichi, fire de ceapă şi de usturoi, precum şi salată, ca ornament. Drobul se
    pregăteşte în cuptor şi este preparat din organele interne
    ale mielului – inimă, rinichi, ficat, plămâni – acestea fiind fierte, tocate şi amestecate cu
    fire de ceapă, pătrunjel şi mărar şi condimentate cu piper.


    Pe lângă ouă roşii şi drob, românii obişnuiesc să servească la masa de Paşte şi ciorbă de miel.
    Pentru ciorbă alegem capul, oasele de la pulpe, gâtul şi coada. Avem
    nevoie de 2 morcovi, de un păstârnac, de o ceaşcă cu orez, de o ceapă sau de o legătură de ceapă verde, de câteva boabe de
    piper, de un gălbenuş de ou, de un pahar de smântână şi de două legături de leuştean. Carnea de miel
    se pune la fiert într-o oală de 5-6 litri. Se adaugă rădăcinoasele, tăiate mărunt şi se spumează.

    Se lasă la fiert la foc mic, timp de o oră,
    după care adăugăm orezul şi mai lăsăm să fiarbă încă un sfert de oră. Separat,
    se fierbe borşul care apoi este turnat în oala cu ciorbă, pe care o mai lăsăm
    pe foc circa 10 minute şi pe care o sărăm puţin la final. După ce am luat oala
    de pe foc, turnăm ciorba într-un bol şi o dregem cu un ou amestecat cu
    smântână. În farfurie, deasupra ciorbei, se presară frunze de leuştean, tocate
    mărunt.


    Urmează apoi friptura de miel, pregătită în
    cuptor şi servită, de obicei, cu garnitură de spanac, iar la desert pască şi cozonac, un preparat servit în mod tradiţional la marile sărbători ale românilor.

  • Christmas Cake

    Christmas Cake

    Christmas has
    its specific food, stemming from both traditional countryside and more recent
    traditions. While most of the main dishes pork-based, the absolute must of
    every Christmas meal is the obligatory dessert ‘cozonac’, Christmas cake, which is a
    variation on what’s known as pound cake. In fact, it is more like a loaf of
    very airy and very well knead bread, which is made by rolling up a filling into
    the stretched out dough.


    You need the following ingredients: 1kg of flour, 50 g of fresh
    yeast, 500 ml of milk, 100 g of butter, 250 g of sugar, 5 egg yolks, a teaspoon
    of salt, grated lemon and orange zest, and 2 bags of vanilla-flavored sugar.
    For the filling you need 250 g of ground walnuts, 5 egg whites, 100 g of sugar,
    two tablespoons of sugar, a pinch of salt, and essence of rum.


    First sift the flour 3 times, about an hour ahead of making the
    cake. Also remember to keep the butter at room temperature before using it.
    Warm up the milk in a bowl, add the grated lemon and orange zest and the 2 bags
    of vanilla-flavored sugar, and mix well. Separately mix the egg yolks with 250
    g of sugar. Then break up the lump of yeast and mix it with a teaspoon of sugar
    to obtain a homogeneous mass, then add 3 tablespoons of warm milk and a
    tablespoon of flour, and mix a little. Put the entire amount of flour in a
    large bowl, make a hole in the middle and place the leavening mixture there,
    and then leave to rise for 15 minutes. Add a pinch of salt, the rest of the
    warm milk, and the egg yolks mixed with sugar.


    For the pound cakes to rise, you will have to knead the dough well
    for about 30 minutes. When kneading the dough, make sure to oil your hands.
    Leave the whole mixture to rise in a warm environment for about one hour. While
    the dough is left to rise, you can prepare the filling.


    Whisk the egg whites with a pinch of salt and add 100 g of sugar
    gradually. Mix the ground walnuts with the cocoa and rum essence, and trickle
    into the whisked egg whites for the mixture to stay foamy.


    When the dough has risen, divide it into 4 equal parts. Spread
    flour on a flat area and spread the dough until its diameter is equal to that
    of the cake tray. Spread ¼ of the cocoa filling on each of the 4 pieces of
    dough and then roll.


    Place baking paper into the trays and oil. Place the rolled dough
    in the trays and leave to rise in a warm environment until the dough doubles
    its volume.


    After the dough has risen, baste the cakes with a mixture made of
    one egg beaten with 1 teaspoon of sugar. Place in an oven heated at 180 degrees
    C and bake for about one hour. Check if your Christmas cakes are baked using a
    toothpick. This is a difficult recipe involving a lot of skill, so take your time,
    and we hope you enjoy it as much as everyone here.


    Enjoy!