Radio România Internațional

Tag: cozonac

  • Christmas Cake

    Christmas Cake

    Christmas has
    its specific food, stemming from both traditional countryside and more recent
    traditions. While most of the main dishes pork-based, the absolute must of
    every Christmas meal is the obligatory dessert ‘cozonac’, Christmas cake, which is a
    variation on what’s known as pound cake. In fact, it is more like a loaf of
    very airy and very well knead bread, which is made by rolling up a filling into
    the stretched out dough.


    You need the following ingredients: 1kg of flour, 50 g of fresh
    yeast, 500 ml of milk, 100 g of butter, 250 g of sugar, 5 egg yolks, a teaspoon
    of salt, grated lemon and orange zest, and 2 bags of vanilla-flavored sugar.
    For the filling you need 250 g of ground walnuts, 5 egg whites, 100 g of sugar,
    two tablespoons of sugar, a pinch of salt, and essence of rum.


    First sift the flour 3 times, about an hour ahead of making the
    cake. Also remember to keep the butter at room temperature before using it.
    Warm up the milk in a bowl, add the grated lemon and orange zest and the 2 bags
    of vanilla-flavored sugar, and mix well. Separately mix the egg yolks with 250
    g of sugar. Then break up the lump of yeast and mix it with a teaspoon of sugar
    to obtain a homogeneous mass, then add 3 tablespoons of warm milk and a
    tablespoon of flour, and mix a little. Put the entire amount of flour in a
    large bowl, make a hole in the middle and place the leavening mixture there,
    and then leave to rise for 15 minutes. Add a pinch of salt, the rest of the
    warm milk, and the egg yolks mixed with sugar.


    For the pound cakes to rise, you will have to knead the dough well
    for about 30 minutes. When kneading the dough, make sure to oil your hands.
    Leave the whole mixture to rise in a warm environment for about one hour. While
    the dough is left to rise, you can prepare the filling.


    Whisk the egg whites with a pinch of salt and add 100 g of sugar
    gradually. Mix the ground walnuts with the cocoa and rum essence, and trickle
    into the whisked egg whites for the mixture to stay foamy.


    When the dough has risen, divide it into 4 equal parts. Spread
    flour on a flat area and spread the dough until its diameter is equal to that
    of the cake tray. Spread ¼ of the cocoa filling on each of the 4 pieces of
    dough and then roll.


    Place baking paper into the trays and oil. Place the rolled dough
    in the trays and leave to rise in a warm environment until the dough doubles
    its volume.


    After the dough has risen, baste the cakes with a mixture made of
    one egg beaten with 1 teaspoon of sugar. Place in an oven heated at 180 degrees
    C and bake for about one hour. Check if your Christmas cakes are baked using a
    toothpick. This is a difficult recipe involving a lot of skill, so take your time,
    and we hope you enjoy it as much as everyone here.


    Enjoy!

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun


    Cu câteva zile înainte de Crăciun, mai precis în ziua de Ignat (20 decembrie), are loc, conform tradiţiei, sacrificarea porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Este nevoie de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Sacrificarea rituală este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, care se pregăteşte rapid. Într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat, grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină, rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. Un alt preparat pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când toba este obţinută industrial.



    Pentru masa de Crăciun se pregăteşte friptură de porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune “sarmak”. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acră şi cu carne de porc. Se servesc calde, după ce pe ele se toarnă smântână, alături de mămăligă.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.


  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun


    Cu câteva zile înainte de Crăciun, mai precis în ziua de Ignat (20 decembrie), are loc, conform tradiţiei, sacrificarea porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Este nevoie de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Sacrificarea rituală este urmată de aşa-numita “pomană a porcului”, care se pregăteşte rapid. Într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a porcului se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică), ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare după gust.



    Lebărul, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat, grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină, rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. Un alt preparat pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă, rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când toba este obţinută industrial.



    Pentru masa de Crăciun se pregăteşte friptură de porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de varză acră călită, precum şi sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune “sarmak”. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acră şi cu carne de porc. Se servesc calde, după ce pe ele se toarnă smântână, alături de mămăligă.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.


  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Un preparat tradiţional pus de români pe masa de
    Paşte este drobul de miel. Pentru prepararea acestuia se folosesc organele
    interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a obţine o
    cantitate mai mare, se pot adăugaşi ficăţei de pui. Mai avem nevoie de vreo 10 fire de
    ceapă, de o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă, de piper şi sare. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care
    separă organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membranăeste folosită pentru prepararea
    cârnaţilor sau a pateului.


    Organele
    trebuie spălate şi tăiate în bucăţi, iar apoi trebuie lăsate într-un vas cu apă rece
    pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert pentru circa jumătate de oră,
    având grijă să îndepărtăm spuma formată la suprafaţă. Separat, sunt fierte trei
    din cele şase ouă, pe care le vom folosi ca ornament. În continuare, organele
    trebuie trecute prin maşina de tocat, iar ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul
    trebuie tocate mărunt. Toate acestea vor fi amestecate apoi într-un vas,
    adăugăm şi ouăle crude, piper şi sare după gust şi omogenizăm. Şi prapurele
    trebuie spălat şi pregătit. Drobul de miel va fi preparat la cuptor într-o tavă
    de cozonac sau într-o formă metalică rotundă pe care trebuie să o ungem cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. Vasul în care am pus drobul va fi
    introdus în cuptorul încins unde va sta, la foc potrivit, pentru jumătate de oră, până se
    rumeneşte. Se lasă la răcit, iar apoi se pune pe un platou pentru a fi servit.


    Un alte preparat de Paşte este stufatul de
    miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6
    porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de
    ceapă verde, 20 de fire de usturoi verde şi 5 … 6 roşii de dimensiune medie.


    Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu
    puţin ulei, iar apoi se călesc firele de ceapa şi usturoi verde, tăiate
    transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un
    vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm
    vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi
    adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor
    pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Un preparat tradiţional pus de români pe masa de
    Paşte este drobul de miel. Pentru prepararea acestuia se folosesc organele
    interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a obţine o
    cantitate mai mare, se pot adăugaşi ficăţei de pui. Mai avem nevoie de vreo 10 fire de
    ceapă, de o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă, de piper şi sare. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care
    separă organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membranăeste folosită pentru prepararea
    cârnaţilor sau a pateului.


    Organele
    trebuie spălate şi tăiate în bucăţi, iar apoi trebuie lăsate într-un vas cu apă rece
    pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert pentru circa jumătate de oră,
    având grijă să îndepărtăm spuma formată la suprafaţă. Separat, sunt fierte trei
    din cele şase ouă, pe care le vom folosi ca ornament. În continuare, organele
    trebuie trecute prin maşina de tocat, iar ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul
    trebuie tocate mărunt. Toate acestea vor fi amestecate apoi într-un vas,
    adăugăm şi ouăle crude, piper şi sare după gust şi omogenizăm. Şi prapurele
    trebuie spălat şi pregătit. Drobul de miel va fi preparat la cuptor într-o tavă
    de cozonac sau într-o formă metalică rotundă pe care trebuie să o ungem cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. Vasul în care am pus drobul va fi
    introdus în cuptorul încins unde va sta, la foc potrivit, pentru jumătate de oră, până se
    rumeneşte. Se lasă la răcit, iar apoi se pune pe un platou pentru a fi servit.


    Un alte preparat de Paşte este stufatul de
    miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6
    porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de
    ceapă verde, 20 de fire de usturoi verde şi 5 … 6 roşii de dimensiune medie.


    Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu
    puţin ulei, iar apoi se călesc firele de ceapa şi usturoi verde, tăiate
    transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un
    vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm
    vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi
    adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor
    pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

  • Easter Preparations

    Easter Preparations

    Like every year,
    Easter, the greatest feast in Christendom, which the majority Orthodox
    Romanians always look forward to, overshadows everything else going on at the
    moment. The usual political scandals and almost daily social protests we’ve
    seen recently will die out for a few days to make room for prayer,
    introspection, generosity and, last but not least, celebration.

    The Church says
    Easter is a time for love, peace and joy. The Romanians are thus called upon to
    help the orphans, the lonely elderly and the helpless sick, in other words all
    those in need and sorrow. On Saturday night, many people will be attending the
    special services held in most churches and monasteries across the country and
    in Orthodox churches abroad. At midnight, the priest will greet the news of
    Christ’s resurrection by proclaiming Christ is risen! and the congregation
    will respond Truly He is risen!.

    Betrayed by Judas, one of his 12 apostles,
    Christ is tried for blasphemy by the Jewish religious authorities. His
    conviction is, however, a political act, as the Roman authorities of the day
    decide to crucify him for his alleged attempt to undermine the state. Jesus
    dies on the cross in terrible pain, is put in his grave, but rises from the
    dead on the third day. His death does not therefore mean entry into
    nothingness, but into the divine light of the Father.

    In fact, on Saturday
    night, the priest invites people to get Holy Light by lighting a candle. This
    light, considered a miracle of Orthodox Christianity, is brought over all the
    way from Jerusalem, where it descends every year on Holy Saturday from 12.30 to
    14.30. A fire ignites in the Church of the Holy Sepulchre, descending on the
    tomb where Jesus was placed now more than 2,000 years ago. The Patriarch of
    Jerusalem lights two bunches of 33 candles and then starts distributing the
    Holy Light to the congregation and the religious delegates who will then
    deliver it back to their countries.

    94% of Romanians say they celebrate Easter,
    with 87% of them saying they will attend the Saturday night service. For most
    of them, Easter is also about enjoying a good meal, so the week before Easter
    is spent making the final culinary preparations. Women dye the Easter eggs red
    and make the special sweet dishes called paska and cozonac. Lamb roast and wine
    are also part of the Easter meal, which brings families together. Many Romanians
    who work and live abroad return to Romania for the Easter holidays to be with
    their loved ones. Others spend Easter in the mountains, at the seaside and even
    on a mini-holiday abroad.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou


    Unii români petrec Revelionul pe
    stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii,
    alții combină distracția din oraș cu o cină festivă, însă există și
    tradiționaliști care preferă o cină prelungită până spre dimineață, uneori
    chiar acasă alături de rude sau de prieteni. Pe lângă bradul de Crăciun,
    locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o plantă parazită despre care se
    spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar
    musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc, precum şi piftie.


    Dintre rețetele aperitivelor, ne
    oprim la cea a ouălor umplute, fie cu pateu de ficat, fie cu brânză, fie cu
    pește. Avem nevoie de 10 ouă pe care le punem la fiert timp de 10 minute până
    devin tari. Le curățăm de coajă, apoi le tăiem pe lung în jumătăți, după care
    desprindem gălbenușurile pe care le păstrăm pentru umplutură. Gălbenușurile
    sunt amestecate cu pateu de ficat, cu o lingură de muștar, cu puțin piper și cu
    sare după gust până când obținem o pastă omogenă cu care vom umple jumătățile
    de ou. Punem apoi un strat subțire de maioneză, iar ouăle, deja umplute, mai
    trebuie ornate, fie cu o felie subțire de gogoșar murat, fie cu o furnză de
    pătrunjel, fie cu cu un rondel dintr-o măslină. Pateul de ficat poate fi
    înlocuit cu pește afumat sau cu brânză de burduf.


    După aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile
    principale de mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc
    cu garnitură de varză călită. Există și varianta fripturii de curcan,
    împrumutată probabil din lumea anglo-saxonă, dar adaptată gastronomiei locale.
    Curcanul trebuie gătit întreg, în cuptor, timp de 2 … 3 ore, în funcție de
    dimensiunea acestuia. Inițial trebuie dat cu undelemn și condimentat cu piper,
    iar după ce a fost băgat la cuptor trebuie uns periodic cu grăsimea pe care o
    lasă în tavă și stropit cu vinars. Cu o jumătate de oră înainte de a-l scoate
    din cuptor, focul trebuie dat mai iute, iar curcanul trebuie uns mai des pentru
    a face o crustă crocantă. Am întâlnit și o variantă ardelenească de preparare a
    curcanului. După ce ete dat cu piper, cu boia și cu sare, curcanul trebuie uns
    cu untură, iar apoi învelit cu frunze de varză acră. Este pus apoi într-un vas
    cu puțină untură încinsă și băgat la cuptor. Se coace la foc domol 2 … 3 ore,
    în funcție de dimensiunea lui, după care, spre sfârșit, foile de varză sunt
    îndepărtate, iar curcanul trebuie lăsat la rumenit în cuptor cel puțin un sfert
    de oră.

    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este cu brânză dulce şi
    cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt scrise diferite
    mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va descoperi o predicţie
    pentru anul care vine sau un amănunt care îl caracterizează.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou


    Unii români petrec Revelionul pe
    stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii,
    alții combină distracția din oraș cu o cină festivă, însă există și
    tradiționaliști care preferă o cină prelungită până spre dimineață, uneori
    chiar acasă alături de rude sau de prieteni. Pe lângă bradul de Crăciun,
    locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o plantă parazită despre care se
    spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar
    musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc, precum şi piftie.


    Dintre rețetele aperitivelor, ne
    oprim la cea a ouălor umplute, fie cu pateu de ficat, fie cu brânză, fie cu
    pește. Avem nevoie de 10 ouă pe care le punem la fiert timp de 10 minute până
    devin tari. Le curățăm de coajă, apoi le tăiem pe lung în jumătăți, după care
    desprindem gălbenușurile pe care le păstrăm pentru umplutură. Gălbenușurile
    sunt amestecate cu pateu de ficat, cu o lingură de muștar, cu puțin piper și cu
    sare după gust până când obținem o pastă omogenă cu care vom umple jumătățile
    de ou. Punem apoi un strat subțire de maioneză, iar ouăle, deja umplute, mai
    trebuie ornate, fie cu o felie subțire de gogoșar murat, fie cu o furnză de
    pătrunjel, fie cu cu un rondel dintr-o măslină. Pateul de ficat poate fi
    înlocuit cu pește afumat sau cu brânză de burduf.


    După aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile
    principale de mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc
    cu garnitură de varză călită. Există și varianta fripturii de curcan,
    împrumutată probabil din lumea anglo-saxonă, dar adaptată gastronomiei locale.
    Curcanul trebuie gătit întreg, în cuptor, timp de 2 … 3 ore, în funcție de
    dimensiunea acestuia. Inițial trebuie dat cu undelemn și condimentat cu piper,
    iar după ce a fost băgat la cuptor trebuie uns periodic cu grăsimea pe care o
    lasă în tavă și stropit cu vinars. Cu o jumătate de oră înainte de a-l scoate
    din cuptor, focul trebuie dat mai iute, iar curcanul trebuie uns mai des pentru
    a face o crustă crocantă. Am întâlnit și o variantă ardelenească de preparare a
    curcanului. După ce ete dat cu piper, cu boia și cu sare, curcanul trebuie uns
    cu untură, iar apoi învelit cu frunze de varză acră. Este pus apoi într-un vas
    cu puțină untură încinsă și băgat la cuptor. Se coace la foc domol 2 … 3 ore,
    în funcție de dimensiunea lui, după care, spre sfârșit, foile de varză sunt
    îndepărtate, iar curcanul trebuie lăsat la rumenit în cuptor cel puțin un sfert
    de oră.

    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este cu brânză dulce şi
    cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt scrise diferite
    mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va descoperi o predicţie
    pentru anul care vine sau un amănunt care îl caracterizează.

  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Comunităţile de ruşi
    lipoveni, ucraineni şi sârbi din România sărbătoresc în această săptămână
    Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice,
    care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti.


    În comunitatea ucraineană din nordul României, gospodinele
    pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului,
    folosind hribi, fasole, făină, mălai, cartofi şi varză murată. Pentru a ajunge
    la cele 12 feluri de mâncare se fac două … trei feluri din hribi sau se fac
    diverse combinaţii. Un preparat specific
    îl reprezintă coltunaşii din făină albă. Se întinde foaia, se taie în pătrate
    în care se pune umplutura, dulceată, nuci, varză murată, după gustul fiecăruia.
    După ce se pliază foaia peste umplutură, colţunaşii se pun la fiert în apă cu
    puţină sare şi, când se ridică la suprafaţă, sunt stropiţi cu ulei încins.
    Ciorba de varză murată şi sărmăluţele cu păsat sunt feluri care nu lipsesc din
    nicio gospodărie.


    Tradiţia cere ca pe
    masa de Crăciun a ucrainenilor din Maramureş să fie aşezate nouă feluri de
    mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este
    ”hrebleanca”, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De
    asemenea, de pe masă nu poate lipsi grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau
    peştele. De menţionat este obiceiul ca picioarele mesei să fie legate cu un
    lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că
    astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale ale
    ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind
    îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.


    Pentru sârbii din
    Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi
    cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an
    să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se
    pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor
    avea noroc tot anul.


    Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta
    Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate
    specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se serveşte cu hrean),
    lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză. Nu
    lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau
    chifteluţe. La desert se servesc cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul
    principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte,
    ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din
    Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la
    proţap şi chifteluţele din peşte.

  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Comunităţile de ruşi
    lipoveni, ucraineni şi sârbi din România sărbătoresc în această săptămână
    Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice,
    care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti.


    În comunitatea ucraineană din nordul României, gospodinele
    pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului,
    folosind hribi, fasole, făină, mălai, cartofi şi varză murată. Pentru a ajunge
    la cele 12 feluri de mâncare se fac două … trei feluri din hribi sau se fac
    diverse combinaţii. Un preparat specific
    îl reprezintă coltunaşii din făină albă. Se întinde foaia, se taie în pătrate
    în care se pune umplutura, dulceată, nuci, varză murată, după gustul fiecăruia.
    După ce se pliază foaia peste umplutură, colţunaşii se pun la fiert în apă cu
    puţină sare şi, când se ridică la suprafaţă, sunt stropiţi cu ulei încins.
    Ciorba de varză murată şi sărmăluţele cu păsat sunt feluri care nu lipsesc din
    nicio gospodărie.


    Tradiţia cere ca pe
    masa de Crăciun a ucrainenilor din Maramureş să fie aşezate nouă feluri de
    mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este
    ”hrebleanca”, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De
    asemenea, de pe masă nu poate lipsi grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau
    peştele. De menţionat este obiceiul ca picioarele mesei să fie legate cu un
    lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că
    astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale ale
    ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind
    îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.


    Pentru sârbii din
    Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi
    cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an
    să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se
    pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor
    avea noroc tot anul.


    Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta
    Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate
    specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se serveşte cu hrean),
    lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză. Nu
    lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau
    chifteluţe. La desert se servesc cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul
    principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte,
    ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din
    Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la
    proţap şi chifteluţele din peşte.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Între ziua de Ignat (20 decembrie), atunci când are loc sacrificarea rituală a porcului şi cea de Crăciun, este timp suficient pentru a obţine preparate tradiţionale, precum caltaboş, piftia, tobă, lebăr, slănina, cârnaţi şi sarmale. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, un cârnat preparat din ficat şi grăsime. În majoritatea regiunilor României, caltaboşul este umplut cu organe de porc, tocate: ficat, splină, rinichi şi inimă. În compoziţie se adaugă orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, câteva boabe de piper şi sare după gust.



    După ce a fost umplut, caltaboşul trebuie fiert, tăiat felii şi prezentat pe un platou rece, alături de alte preparate din porc. În partea de nord a Moldovei, prin zona Botoşaniului, este întâlnită şi o altă reţetă, în care organele de porc sunt înlocuite cu carne de porc, mai grasă, care este tocată şi amestecată cu, atenţie!, stafide, cu orez, cu ceapă, de asemenea tocată mărunt şi cu condimente precum coliandru şi piper negru măcinat. Acest preparat şi-a luat denumirea de “caltaboş moldovenesc”.



    Fiind pregătiţi în scurtul interval dintre Ignat şi Crăciun, cârnaţii se consumă proaspeţi, pregătiţi pe grătar sau în ceaun. Sunt reţete în care se foloseşte numai carne de porc şi reţete în care se foloseşte carne de porc în amestec cu carne de vită sau de oaie, condimentaţi cu usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Cârnaţii sunt serviţi împreună cu piure de cartofi şi cu varză călită. Pe lângă cârnaţi, la masa de Crăciun se serveşte şi friptură de porc, de obicei pulpă la tavă. Pentru a frăgezi carnea, aceasta poate fi lăsată în prealabil în baiţ.



    Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc de circa 1,5 kg pe care o tăiem în felii cu o grosime de circa un cm. Pe fiecare felie presărăm tarhon, cimbru şi busuioc uscat şi mărunţit, una, două foi de dafin, piper râşnit şi sare. Punem feliile de carne astfel condimentate într-o tavă adâncă şi turnăm vin alb, atât cât să acopere integral carnea. Lăsăm tava la rece timp de câteva ore, iar apoi o băgăm în cuptor la foc potrivit pentru circa o oră. În tavă putem adăuga ciuperci, tăiate felii. Din când în când întoarcem bucăţile de friptură de pe o parte pe alta pentru a se rumeni omogen, iar spre final le mai stropim cu sos din tavă.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Nu este considerat un preparat specific bucătăriei româneşti, însă în secolul al 19-lea cozonacul exista în spaţiul românesc, dovadă fiind aşa-numita “Carte de bucate boiereşti” având doi autori ascunşi la vremea respectivă după iniţialele numelor lor, dar despre care s-a aflat că sunt Mihail Kogălniceanu (om politic de orientare liberală) şi Costache Negruzzi (om politic şi scriitor). Cozonacul este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    Între ziua de Ignat (20 decembrie), atunci când are loc sacrificarea rituală a porcului şi cea de Crăciun, este timp suficient pentru a obţine preparate tradiţionale, precum caltaboş, piftia, tobă, lebăr, slănina, cârnaţi şi sarmale. Caltaboşul este asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca la lebăr, o denumire locală care provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, un cârnat preparat din ficat şi grăsime. În majoritatea regiunilor României, caltaboşul este umplut cu organe de porc, tocate: ficat, splină, rinichi şi inimă. În compoziţie se adaugă orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar, condimente, de asemenea, măcinate, câteva boabe de piper şi sare după gust.



    După ce a fost umplut, caltaboşul trebuie fiert, tăiat felii şi prezentat pe un platou rece, alături de alte preparate din porc. În partea de nord a Moldovei, prin zona Botoşaniului, este întâlnită şi o altă reţetă, în care organele de porc sunt înlocuite cu carne de porc, mai grasă, care este tocată şi amestecată cu, atenţie!, stafide, cu orez, cu ceapă, de asemenea tocată mărunt şi cu condimente precum coliandru şi piper negru măcinat. Acest preparat şi-a luat denumirea de “caltaboş moldovenesc”.



    Fiind pregătiţi în scurtul interval dintre Ignat şi Crăciun, cârnaţii se consumă proaspeţi, pregătiţi pe grătar sau în ceaun. Sunt reţete în care se foloseşte numai carne de porc şi reţete în care se foloseşte carne de porc în amestec cu carne de vită sau de oaie, condimentaţi cu usturoi pisat, cimbru şi piper, precum şi sare, după gust. Cârnaţii sunt serviţi împreună cu piure de cartofi şi cu varză călită. Pe lângă cârnaţi, la masa de Crăciun se serveşte şi friptură de porc, de obicei pulpă la tavă. Pentru a frăgezi carnea, aceasta poate fi lăsată în prealabil în baiţ.



    Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc de circa 1,5 kg pe care o tăiem în felii cu o grosime de circa un cm. Pe fiecare felie presărăm tarhon, cimbru şi busuioc uscat şi mărunţit, una, două foi de dafin, piper râşnit şi sare. Punem feliile de carne astfel condimentate într-o tavă adâncă şi turnăm vin alb, atât cât să acopere integral carnea. Lăsăm tava la rece timp de câteva ore, iar apoi o băgăm în cuptor la foc potrivit pentru circa o oră. În tavă putem adăuga ciuperci, tăiate felii. Din când în când întoarcem bucăţile de friptură de pe o parte pe alta pentru a se rumeni omogen, iar spre final le mai stropim cu sos din tavă.



    Desertul tradiţional pentru masa de Crăciun este cozonacul. Nu este considerat un preparat specific bucătăriei româneşti, însă în secolul al 19-lea cozonacul exista în spaţiul românesc, dovadă fiind aşa-numita “Carte de bucate boiereşti” având doi autori ascunşi la vremea respectivă după iniţialele numelor lor, dar despre care s-a aflat că sunt Mihail Kogălniceanu (om politic de orientare liberală) şi Costache Negruzzi (om politic şi scriitor). Cozonacul este făcut din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr şi este umplut cu nucă, cu cacao, cu stafide sau cu rahat.

  • Masa de Paşte

    Masa de Paşte

    Creştinii ortodocşi se pregătesc să sărbătorească Paştele, sărbătoare marcată în acest an la 5 săptămâni diferenţă faţă de Paştele catolic. Sunt multe obiceiuri
    legate de Învierea Domnului, iar dacă ar fi să le menţionăm pe cele din
    domeniul gastronomic, acestea ar fi vopsitul ouălor, coptul cozonacilor şi
    pregătirea unor mâncăruri tradiţionale din carne de miel. După terminarea
    acestor pregătiri, înainte de slujba de Înviere, credincioşii ortodocşi merg la
    biserică cu coşuri în care se află ouă roşii, cozonac şi vin, în vederea
    sfinţirii acestora.


    Masa de Paşte începe cu ciocnitul ouălor roşii, pe platoul de aperitive
    fiind caş proaspăt şi drob, ridichi, fire de ceapă şi de usturoi, precum şi
    salată, ca ornament. Pentru drob sunt folosite organele interne ale mielului, inimă,
    rinichi, ficat, plămâni, dar,
    pentru a obţine o cantitate mai mare, se pot
    adăuga şi ficăţei de
    pui, toate acestea fierte şi tocate,
    amestecate cu fire de ceapă, pătrunjel şi mărar şi condimentate
    du piper. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care separă
    organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membrană este folosită pentru prepararea cârnaţilor sau a
    pateului.


    Pe lângă ouă roşii şi drob, românii obişnuiesc să
    servească la masa de Paşte şi ciorbă de
    miel. Pentru ciorbă alegem capul, oasele de pe
    pulpe, gâtul şi coada. Avem
    nevoie de 2 morcovi, de un păstârnac, de o ceaşcă cu orez, de o ceapă sau de
    o legătură de ceapă verde, de câteva
    boabe de piper, de un gălbenuş de ou, de un pahar de smântână şi de două legături de leuştean. Carnea de miel se pune la fiert într-o oală de 5-6
    litri. Se adaugă rădăcinoasele, tăiate mărunt şi se spumează. Se lasă la fiert la
    foc mic, timp de o oră, după care adăugăm orezul şi mai lăsăm să fiarbă încă un
    sfert de oră. În continuare, adăugăm borşul şi lăsăm să fiarbă încă 10 minute
    şi sărăm după gust. După ce am luat vasul de pe foc, se adaugă gălbenuşul de ou
    amestecat cu smântâna, omogenizăm şi acoperim cu capacul pentru a ţine caldă
    ciorba până in momentul servirii. În farfurie, deasupra ciorbei, se presară
    frunze de leuştean, tocate mărunt.

    După servirea ciorbei, masa de
    Paşte continuă cu
    friptura de miel, asociată, de obicei,
    cu garnitură de spanac. La desert, se serveşte pască şi cozonac.



  • Masa de Paşte

    Masa de Paşte

    Creştinii ortodocşi se pregătesc să sărbătorească Paştele, sărbătoare marcată în acest an la 5 săptămâni diferenţă faţă de Paştele catolic. Sunt multe obiceiuri
    legate de Învierea Domnului, iar dacă ar fi să le menţionăm pe cele din
    domeniul gastronomic, acestea ar fi vopsitul ouălor, coptul cozonacilor şi
    pregătirea unor mâncăruri tradiţionale din carne de miel. După terminarea
    acestor pregătiri, înainte de slujba de Înviere, credincioşii ortodocşi merg la
    biserică cu coşuri în care se află ouă roşii, cozonac şi vin, în vederea
    sfinţirii acestora.


    Masa de Paşte începe cu ciocnitul ouălor roşii, pe platoul de aperitive
    fiind caş proaspăt şi drob, ridichi, fire de ceapă şi de usturoi, precum şi
    salată, ca ornament. Pentru drob sunt folosite organele interne ale mielului, inimă,
    rinichi, ficat, plămâni, dar,
    pentru a obţine o cantitate mai mare, se pot
    adăuga şi ficăţei de
    pui, toate acestea fierte şi tocate,
    amestecate cu fire de ceapă, pătrunjel şi mărar şi condimentate
    du piper. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care separă
    organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membrană este folosită pentru prepararea cârnaţilor sau a
    pateului.


    Pe lângă ouă roşii şi drob, românii obişnuiesc să
    servească la masa de Paşte şi ciorbă de
    miel. Pentru ciorbă alegem capul, oasele de pe
    pulpe, gâtul şi coada. Avem
    nevoie de 2 morcovi, de un păstârnac, de o ceaşcă cu orez, de o ceapă sau de
    o legătură de ceapă verde, de câteva
    boabe de piper, de un gălbenuş de ou, de un pahar de smântână şi de două legături de leuştean. Carnea de miel se pune la fiert într-o oală de 5-6
    litri. Se adaugă rădăcinoasele, tăiate mărunt şi se spumează. Se lasă la fiert la
    foc mic, timp de o oră, după care adăugăm orezul şi mai lăsăm să fiarbă încă un
    sfert de oră. În continuare, adăugăm borşul şi lăsăm să fiarbă încă 10 minute
    şi sărăm după gust. După ce am luat vasul de pe foc, se adaugă gălbenuşul de ou
    amestecat cu smântâna, omogenizăm şi acoperim cu capacul pentru a ţine caldă
    ciorba până in momentul servirii. În farfurie, deasupra ciorbei, se presară
    frunze de leuştean, tocate mărunt.

    După servirea ciorbei, masa de
    Paşte continuă cu
    friptura de miel, asociată, de obicei,
    cu garnitură de spanac. La desert, se serveşte pască şi cozonac.



  • Cozonac

    Cozonac

    Cozonacul este unul dintre preparatele specifice marilor sărbători ale
    românilor, mirosul acestuia fiind asociat cu Paştele şi cu Crăciunul. Nu este
    considerat un preparat specific bucătăriei româneşti, însă în secolul al 19-lea
    cozonacul exista în spaţiul românesc, dovadă fiind aşa-numita Carte de bucate
    boiereşti având doi autori ascunşi după iniţialele numelor lor, dar despre
    care s-a aflat că sunt Mihail Kogălniceanu (om politic de orientare liberală)
    şi Costache Negruzzi (om politic şi scriitor). Pe scurt reţeta de cozonac era
    cam aşa: La trei ocă de făină – oca fiind o veche măsură, de circa un
    kg şi un sfert – faci plămădeală cu o litră (adică un sfert de kg) drojdii de
    bere şi cu una litră de lapte, puind şi trei ouă întregi. Laşi de
    dospeşte frumos şi pui
    două litre şi jumătate de lapte, 18 ouă întregi, trei litre de unt topit şi sarea trebuincioasă, frământându-l până ce se desprinde de pe mâini


    Reţetele de astăzi nu diferă foarte
    mult de cea prezentată, în cazul
    ingredientelor din reţeta prezentată fiind poate, o exagerare în cazul cantităţii de
    unt întrebuinţate. În alte reţete
    vechi, la 3 … 4 kg de făină sunt indicate 150 de ouă, ceea ce iarăşi este
    o exagerare. De la cozonacul simplu doar îndulcit
    cu zahăr, s-a ajuns ca aceasta să fie umplut cu nucă sau cu
    mac, obicei din Transilvania, inspirat probabil de la plăcintele tradiţionale
    cu mac ale austriecilor şi maghiarilor.
    În exteriorul arcului carpatic, acolo unde influenţa turcească s-a simţit şi sub formă gastronomică, cozonacul a fost umplu, normal, cu rahat şi cu
    stafide.


    Pentru a obţine doi
    cozonaci, avem nevoie de un kg de făină, de 50 de grame de drojdie proaspătă de bere sau
    de două plicuri de drojdie uscată, de un pachet de unt de 200 de grame, de un sfert
    de kg de zahăr, de 6 ouă, de puţină
    sare, de esenţă de vanilie, de puţină coajă rasă de lămâie şi de circa 25 de grame de zahăr vanilat. Dacă folosim
    drojdie proaspătă, atunci
    trebuie sfărâmată şi amestecată cu puţin lapte
    încălzit, cu zahăr şi cu câteva linguri de făină şi lăsăm la crescut.
    De menţionat este faptul că pregătirea cozonacilor se face într-un spaţiu
    călduros şi, pe cât posibil, fără curenţi de aer. După ce aluatul a crescut
    adăugăm 5 gălbenuşuri de ou, bătute cu puţină sare, restul de lapte şi de
    făină, untul topit, coaja rasă de lămâie, zahărul vanilat. Urmează cea mai
    obositoare parte: frământatul aluatului. Trebuie făcută cu răbdare, cu palmele
    şi cu pumnii, timp de circa jumătate de oră. Maşina de făcut pâine poate
    înlocui această operatiune manuală. Aluatul trebuie lăsat la dospit şi, după ce
    a crescut, trebuie împărţit în patru părţi pe care le facem suluri. Putem pune
    în aluat fie stafide, fie bucăti de rahat, fie nuci mărunţite şi amestecate cu
    zahăr şi pudră de cacao. Împletim sulurile de aluat două câte două, după care
    le aşezăm într-o tavă unsă cu puţin ulei sau tapetată cu hârtie de copt. Cu
    ajutorul unei pensule, ungem partea superioară a cozonacului cu un ou bătut.
    Lăsăm în continuare la dospit până îşi dublează volumul şi apoi introducem
    tăvile în cuptor, la copt, circa o oră, la foc potrivit. Trebuie lasaţi să se
    răcească, după care pot fi scoşi din formă şi tăiaţi în felii.