Radio România Internațional

Tag: crap

  • Piftii de Gorj

    Piftii de Gorj

    În urmă cu o săptămână, primăria comunei Peştişani din judeţul Gorj a organizat o nouă ediţie a unui festival care a căpătat popularitate, aceasta şi datorită unei tradiţii locale, de a mânca sarmale cu carne, în foi de varză în combinaţie cu piftie. În timp ce pentru gorjeni este ceva obişnuit, vizitatorii sunt surprinşi de această combinaţie unică, sarmale calde şi piftie rece. Festivalul sarmalelor şi piftiilor de la Peştişani a pornit la începutul anilor 90, când un profesionist al industriei ospitalității, Radu Ciobanu, a iniţiat Festivalul răciturilor, cele mai multe ediţii fiind organizate în localitatea Tismana. În urmă cu doi ani, acest festival şi-a lărgit tematica gastronomică. Acest festival, pentru care au fost pregătite în acest an peste 20 de mii de sarmale, are şi un concurs la care sunt premiate cele mai bune sarmale şi cele mai bune piftii. Concurenţii se prezintă uneori şi cu preparate inovatoare, unul dintre ei câştigând la o ediţia anterioară premiu special al juriului pentru piftia de … caracatiţă.

     

     

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice sărbătorilor de iarnă, fiind nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost fiartă carnea să se transforme în gelatină. Pe vremea când industria alimentară nu producea gelatină la plic, aceasta se obţinea prin fierberea unor oase de vită, de porc sau de pui. Conform unei reţete de acum 100 de ani, într-o oală mare se turnau 4 litri de apă şi se puneau la fiert la foc mic, timp de două ore, 4 picioare de porc sau ghiare şi capete de pui. Se îndepărta periodic spuma, iar după aceea se adăugau un morcov şi o rădăcină de pătrunjel, câteva boabe de ienibahar şi câteva boabe de piper alb. Zeama era strecurată şi pusă la fiert în continuare până mai scădea. După aceea, zeama trebuia pusă în recipiente mici şi păstrată la rece, gelatina astfel obţinută putând fi folosită timp de 3 … 4 săptămâni. Recomandarea era ca, pentru o gelatină mai limpede şi mai deschisă, se fie puse la fiert oase şi carne de viţel sau ghiare şi capete de pui. Dacă se dorea o gelatină mai închisă, în fiertură se adăuga zahăr ars, iar dacă se dorea o culoare roşiatică, în fiertură se adăuga zeamă de sfeclă roşie.

     

     

     

    În continuare, o reţetă şi modul de preparare a unei piftii de crap, Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat, spălat şi porţionat este adăugat în aceeaşi oală. După alte 20 de minute, oala este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător, amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat şi se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie lăsat în frigider pentru a se închega. În mod involuntar se încheagă şi ciorba de peşte, pusă la păstrare în frigider.

     

     

  • Crap umplut, la cuptor

    Crap umplut, la cuptor


    În perioada iernii, în gospodăriile tradiţionale se pregătesc mâncăruri pe bază de peşte. Un motiv este că în 14 din cele 40 de zile ale postului Crăciunului pentru credincioşii ortodocşi este dezlegare la peşte. De obicei se foloseşte peşte sărat şi afumat, însă, având în vedere că nu este frig şi că apele nu sunt îngheţate, în magazinele specializate se găseşte peşte proaspăt. De exemplu, din crap pot fi pregătite multe feluri, începând de la crapul pe grătar sau crapul prăjit până la ciorbe şi mâncăruri din crap cu legume, pregătite în cuptor.



    Atunci când combinăm crapul cu ceapa, obţinem aşa-numita plachie. De asemenea, în cuptor poate fi pregătit şi crap pe varză. Există şi câteva reţete de crap umplut cu legume. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Ne mai trebuie jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper. Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul, pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare.



    Cu această compoziţie umplem burta crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm nişte scobitori, şi îl putem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului, putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea, tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.



    O altă variantă, specifică anotimpului rece, este crapul umplut cu legume rădăcinoase. Se alege un crap de 2 … 4 kg, care trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. După ce i se dă un praf de sare şi după ce este condimentat uşor cu piper negru, crapul trebuie lăsat la rece până pregătim legumele. Curăţăm două ţeline mai mari, pe care le tăiem în felii şi apoi în suviţe subţiri şi 6 morcovi pe care îi tăiem în rondele. Ţelina şi morcovii se pun într-o tavă, cu puţin ulei, care se lasă timp de 20 de minute în cuptorul deja încins. În acest timp, pisăm câţiva căţei de usturoi pe care îi amestecăm cu 100 de grame de unt şi cu câteva frunze de ţelină.



    Scoatem tava din cuptor şi luăm din ea suviţe de ţelină şi rondele de morcovi pe care le amestecăm cu untul frecat cu usturoi şi cu frunzele de ţelină, după care umplem burta crapului cu acest amestec. Burta crapului este cusută apoi cu aţă sau legată cu tulpinile de la ţelină. Crapul este pus apoi în tavă, pe patul de ţelină şi morcovi. Se toarnă un pahar de vin alb şi se dă la cuptor, Se lasă până ce crapul începe să se rumenească. Pentru ca legumele să nu se ardă, în tavă poate fi adăugată şi puţină apă. Crapul se porţionează şi este servit împreună cu legumele din tavă, cu zeamă de lămâie cu mămăligă şi, bineînţeles, cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine răcit.


  • Crap umplut, la cuptor

    Crap umplut, la cuptor


    În perioada iernii, în gospodăriile tradiţionale se pregătesc mâncăruri pe bază de peşte. Un motiv este că în 14 din cele 40 de zile ale postului Crăciunului pentru credincioşii ortodocşi este dezlegare la peşte. De obicei se foloseşte peşte sărat şi afumat, însă, având în vedere că nu este frig şi că apele nu sunt îngheţate, în magazinele specializate se găseşte peşte proaspăt. De exemplu, din crap pot fi pregătite multe feluri, începând de la crapul pe grătar sau crapul prăjit până la ciorbe şi mâncăruri din crap cu legume, pregătite în cuptor.



    Atunci când combinăm crapul cu ceapa, obţinem aşa-numita plachie. De asemenea, în cuptor poate fi pregătit şi crap pe varză. Există şi câteva reţete de crap umplut cu legume. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Ne mai trebuie jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper. Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul, pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare.



    Cu această compoziţie umplem burta crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm nişte scobitori, şi îl putem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului, putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea, tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.



    O altă variantă, specifică anotimpului rece, este crapul umplut cu legume rădăcinoase. Se alege un crap de 2 … 4 kg, care trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. După ce i se dă un praf de sare şi după ce este condimentat uşor cu piper negru, crapul trebuie lăsat la rece până pregătim legumele. Curăţăm două ţeline mai mari, pe care le tăiem în felii şi apoi în suviţe subţiri şi 6 morcovi pe care îi tăiem în rondele. Ţelina şi morcovii se pun într-o tavă, cu puţin ulei, care se lasă timp de 20 de minute în cuptorul deja încins. În acest timp, pisăm câţiva căţei de usturoi pe care îi amestecăm cu 100 de grame de unt şi cu câteva frunze de ţelină.



    Scoatem tava din cuptor şi luăm din ea suviţe de ţelină şi rondele de morcovi pe care le amestecăm cu untul frecat cu usturoi şi cu frunzele de ţelină, după care umplem burta crapului cu acest amestec. Burta crapului este cusută apoi cu aţă sau legată cu tulpinile de la ţelină. Crapul este pus apoi în tavă, pe patul de ţelină şi morcovi. Se toarnă un pahar de vin alb şi se dă la cuptor, Se lasă până ce crapul începe să se rumenească. Pentru ca legumele să nu se ardă, în tavă poate fi adăugată şi puţină apă. Crapul se porţionează şi este servit împreună cu legumele din tavă, cu zeamă de lămâie cu mămăligă şi, bineînţeles, cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine răcit.


  • « Salata de icre de crap » a reçu le label Indication géographique protégée.

    « Salata de icre de crap » a reçu le label Indication géographique protégée.

    Voici un sujet d’actualité : la salade d’œufs de carpe est désormais reconnue et protégée dans l’Union européenne avec le label Indication géographique protégée. Selon les documents officiels, il s’agit d’un produit obtenu à partir de caviar de carpe salé, d’huile de tournesol, d’eau minérale et de jus de citron, disponible en deux variantes avec ou sans oignons. La salade roumaine d’œufs de carpe s’ajoute à huit autres produits traditionnels roumains protégés au niveau de l’UE. A retrouver dans des barquettes et des bocaux dans n’importe quel supermarché roumain, cette crème à tartiner est facile à préparer à la maison aussi. Il vous faut comme l’affirment aussi les documents européens principalement du caviar de carpe salé et de l’huile de tournesol, qui sont mélangés afin d’obtenir une sorte de mayonnaise. Mais il y a toute une série de secrets et de détails qui valent la peine d’être mentionnées.

    D’abord ce plat spécifique à la région des Balkans et de l’Empire Byzantin est issu des techniques de conservation du caviar, à l’aide du sel et de l’huile. Il a été peu à peu transformé en une spécialité connue et reconnue partout dans l’espace ex-byzantin. Aujourd’hui la recette à indication géographique protégée implique les ingrédients que j’ai déjà mentionnés, mais sachez que d’autres ont été rajoutés ou abandonnés au fil du temps. Par exemple, certaines mères de famille y mettent de la semoule de blé ou du pain trempé dans du lait. L’explication est qu’afin de préserver le caviar le plus longtemps que possible, avant la généralisation de frigos, on y ajoutait beaucoup de sel et c’est pourquoi la semoule ou le pain aidaient à dessaler le produit final. D’autres disent qu’en mettant ces deux ingrédients, on réduit la quantité d’huile utilisée. De toute façon, de nos jours ces ajouts ne sont plus tellement nécessaires puisque nous disposons d’œufs de poisson frais, voire très frais. Mais un caviar trop frais est carrément inutilisable dans la salade roumaine, puisqu’il contient trop d’eau. Et le sel joue aussi ce rôle d’extraire l’eau des œufs de poisson. Donc si vous avez acheté une belle carpe entière et vous récupérez du beau caviar, mettez-le dans un bol avec beaucoup de sel et attendez plusieurs jours avant de l’utiliser.

    Sachez aussi que pour faire une salade de caviar de carpe il faut casser des œufs. Littéralement. L’élément qui fait monter la salade à l’aide de l’huile de tournesol est la lécithine contenue dans les œufs de poisson. Mais on aime aussi sentir les œufs de poisson dans le produit final. C’est pourquoi j’ai découvert que l’on peut mettre de côté une demi-cuillerée de caviar pour la rajouter à la fin. Commencez par mettre les œufs de carpe dans un bol avec une larme d’huile et commencez à mélanger avec une cuillère en bois ou bien avec un fouet, manuel ou électrique. Ajouter l’huile peu à peu tout en remuant et montez à la même façon qu’une mayonnaise. Puis ajoutez du jus de citron. Goutez pour voir s’il faut saler. D’habitude ce n’est pas le cas. Si la mayonnaise devient trop épaisse, ajoutez un peu d’eau minérale ou d’eau gazeuse afin d’obtenir une sorte de mousse. A la fin mélangez attentivement le caviar mis à côté au début et des oignons coupés en brunoise.

    Et voilà que votre salade roumaine d’œufs de poisson est prête. Elle peut être préservée au frais pour plusieurs jours si on choisit de ne lui pas ajouter les oignons. Comme décor, traditionnellement on utilise quelques olives ou des feuilles de persil et des rondelles de citron. Mais depuis un certain temps on utilise des anchois, des sardines marinées et même des crevettes. Normalement la salade est tartinée sur du pain grillé et s’accompagne à merveille avec un ou plusieurs verres d’alcool : vodka ou tsuika. Bon appétit et à la prochaine !

  • Preparate deltaice din crap

    Preparate deltaice din crap

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi posibilitatea
    de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel plachie de crap
    la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză, crap umplut cu orez şi
    ciuperci sau crap la cuptor, cu legume rădăcinoase.


    O reţetă tradiţională din Delta Dunării esta crapul pe varză. Avem nevoie
    de un crap de circa două kg pe care îl curăţăm, îl porţionăm şi îl sărăm puţin.
    Prăjim peştele în ulei până se rumeneşte puţin, iar apoi îl scurgem. Tocăm
    varza, fie murată, fie proaspătă, şi o călim în ulei împreună cu câteva roşii
    tăiate, de asemenea, mărunt. Mutăm varza într-un vas mai înalt, adăugăm piper
    boabe, foi de dafin şi cimbru şi o lăsăm la fiert circa jumătate de oră. Întindem apoi într-o tavă jumătate din
    cantitatea de varză călită, pe care se pun bucăţile de peşte, pe care le
    acoperim cu varza rămasă. Lăsăm tava în cuptor, la foc mic, pentru aproximativ
    30 de minute. Se serveşte fierbinte, cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb sec.


    O altă reţetă deltaică, specifică anotimpului rece, este crapul pregătit în
    cuptor şi umplut cu legume rădăcinoase. Se alege un crap de 2 … 4 kg, care
    trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. După ce i se dă un praf de sare şi după
    ce este condimentat uşor cu piper negru, crapul trebuie lăsat la rece până
    pregătim legumele. Curăţăm două ţeline mai mari, pe care le tăiem în felii şi
    apoi în suviţe subţiri şi 6 morcovi pe care îi tăiem în rondele. Ţelinele şi
    morcovii se pun într-o tavă, cu puţin ulei, care se lasă timp de 20 de minute
    în cuptorul deja încins. În acest timp, pisăm câţiva căţei de usturoi pe care îi
    amestecăm cu 100 de grame de unt şi cu câteva frunze de ţelină. Scoatem tava
    din cuptor şi luăm din ea suviţe de ţelină şi rondele de morcovi pe care le
    amestecăm cu untul frecat cu usturoi şi cu frunzele de ţelină, după care umplem
    burta crapului cu acest amestec. Burta crapului este cusută apoi cu aţă sau
    legată cu tulpinile de la ţelină. Crapul este pus apoi în tavă, pe patul de
    ţelină şi morcovi. Se toarnă un pahar de vin alb şi se dă la cuptor, Se lasă
    până ce crapul începe să se rumenească. Pentru ca legumele să nu se ardă, în
    tavă poate fi adăugată şi puţină apă. Crapul se porţionează şi este servit
    împreună cu legumele din tavă, cu zeamă de lămâie cu mămăligă şi, bineînţeles,
    cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine răcit.

  • Preparate deltaice din crap

    Preparate deltaice din crap

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi posibilitatea
    de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel plachie de crap
    la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză, crap umplut cu orez şi
    ciuperci sau crap la cuptor, cu legume rădăcinoase.


    O reţetă tradiţională din Delta Dunării esta crapul pe varză. Avem nevoie
    de un crap de circa două kg pe care îl curăţăm, îl porţionăm şi îl sărăm puţin.
    Prăjim peştele în ulei până se rumeneşte puţin, iar apoi îl scurgem. Tocăm
    varza, fie murată, fie proaspătă, şi o călim în ulei împreună cu câteva roşii
    tăiate, de asemenea, mărunt. Mutăm varza într-un vas mai înalt, adăugăm piper
    boabe, foi de dafin şi cimbru şi o lăsăm la fiert circa jumătate de oră. Întindem apoi într-o tavă jumătate din
    cantitatea de varză călită, pe care se pun bucăţile de peşte, pe care le
    acoperim cu varza rămasă. Lăsăm tava în cuptor, la foc mic, pentru aproximativ
    30 de minute. Se serveşte fierbinte, cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb sec.


    O altă reţetă deltaică, specifică anotimpului rece, este crapul pregătit în
    cuptor şi umplut cu legume rădăcinoase. Se alege un crap de 2 … 4 kg, care
    trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. După ce i se dă un praf de sare şi după
    ce este condimentat uşor cu piper negru, crapul trebuie lăsat la rece până
    pregătim legumele. Curăţăm două ţeline mai mari, pe care le tăiem în felii şi
    apoi în suviţe subţiri şi 6 morcovi pe care îi tăiem în rondele. Ţelinele şi
    morcovii se pun într-o tavă, cu puţin ulei, care se lasă timp de 20 de minute
    în cuptorul deja încins. În acest timp, pisăm câţiva căţei de usturoi pe care îi
    amestecăm cu 100 de grame de unt şi cu câteva frunze de ţelină. Scoatem tava
    din cuptor şi luăm din ea suviţe de ţelină şi rondele de morcovi pe care le
    amestecăm cu untul frecat cu usturoi şi cu frunzele de ţelină, după care umplem
    burta crapului cu acest amestec. Burta crapului este cusută apoi cu aţă sau
    legată cu tulpinile de la ţelină. Crapul este pus apoi în tavă, pe patul de
    ţelină şi morcovi. Se toarnă un pahar de vin alb şi se dă la cuptor, Se lasă
    până ce crapul începe să se rumenească. Pentru ca legumele să nu se ardă, în
    tavă poate fi adăugată şi puţină apă. Crapul se porţionează şi este servit
    împreună cu legumele din tavă, cu zeamă de lămâie cu mămăligă şi, bineînţeles,
    cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine răcit.

  • Crap la cuptor

    Crap la cuptor

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi
    posibilitatea de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel
    plachie de crap la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză şi crap
    umplut cu orez şi ciuperci.


    Pentru plachie, avem
    nevoie de un crap de circa 2 kg, eviscerat şi curăţat de solzi. Avem nevoie, de
    asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi tăiată
    solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind stinsă,
    cum se spune, cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită este
    întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate câteva foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.


    Şi crapul pe varză este uşor de preparat. Avem nevoie de un crap de circa
    două kilograme, de circa 2 kg de varză, de câteva roşii, de ulei, piper şi
    sare. Varza trebuie tăiată fideluţă şi apoi călită în puţin ulei. După ce a
    fost călită, varza este întinsă într-o tavă, iar deasupra se pune crapul, fie
    deja porţionat, fie tăiat longitudinal în două jumătăţi. Roşiile, tăiate felii,
    sunt împrăştiate în tavă peste varză şi peşte, se condimentează cu puţin piper
    şi se lasă în cuptor pentru circa 45 de minute. Periodic, peştele trebuie
    stropit cu zeama din tavă. Se serveşte imediat cu mămăligă.


    O altă sugestie este crapul umplut, pregătit de asemenea în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat
    de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Avem nevoie de
    circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl punem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea,
    tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.

  • Crap la cuptor

    Crap la cuptor

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi
    posibilitatea de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel
    plachie de crap la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză şi crap
    umplut cu orez şi ciuperci.


    Pentru plachie, avem
    nevoie de un crap de circa 2 kg, eviscerat şi curăţat de solzi. Avem nevoie, de
    asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi tăiată
    solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind stinsă,
    cum se spune, cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită este
    întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate câteva foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.


    Şi crapul pe varză este uşor de preparat. Avem nevoie de un crap de circa
    două kilograme, de circa 2 kg de varză, de câteva roşii, de ulei, piper şi
    sare. Varza trebuie tăiată fideluţă şi apoi călită în puţin ulei. După ce a
    fost călită, varza este întinsă într-o tavă, iar deasupra se pune crapul, fie
    deja porţionat, fie tăiat longitudinal în două jumătăţi. Roşiile, tăiate felii,
    sunt împrăştiate în tavă peste varză şi peşte, se condimentează cu puţin piper
    şi se lasă în cuptor pentru circa 45 de minute. Periodic, peştele trebuie
    stropit cu zeama din tavă. Se serveşte imediat cu mămăligă.


    O altă sugestie este crapul umplut, pregătit de asemenea în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat
    de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Avem nevoie de
    circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl punem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea,
    tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind
    nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia
    ca să se consume piftie, grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat
    tradiţional din Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de
    porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost
    fiartă carnea să se transforme în gelatină. De exemplu, pentru a pregăti o
    piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva
    gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două
    cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde.
    Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la
    fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină
    sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe
    care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai
    mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de
    pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile
    de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja
    decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în
    frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi.


    În mod asemănător se face
    şi piftia de crap. Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi
    morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de
    dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu
    puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt
    puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de
    dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat,
    spălat şi porţionat este adăugat în acceaşi oală. După alte 20 de minute, oala
    este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător,
    amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat, se adaugă boabele de
    piper, se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie introdus în
    frigider pentru a se închega.


    Pentru piftia de porc se
    folosesc picioare şi rasol cu os, bucăţi mai grase din zona capului şi şorici,
    precum şi ceapă, morcovi, usturoi, pătrunjel verde şi boabe de piper. Modul de
    preparare este asemănător celor deja prezentate.

  • Piftie

    Piftie

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice Sărbătorilor de iarnă, fiind
    nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. De Bobotează, există tradiţia
    ca să se consume piftie, grâu fiert şi vin roşu. Piftia este un preparat
    tradiţional din Muntenia (provincie istorică românească), servit demult şi la
    curţile domneşti şi boiereşti. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de
    porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost
    fiartă carnea să se transforme în gelatină. De exemplu, pentru a pregăti o
    piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva
    gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două
    cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde.
    Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la
    fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină
    sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe
    care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai
    mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de
    pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile
    de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja
    decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în
    frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi.


    În mod asemănător se face
    şi piftia de crap. Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi
    morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de
    dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu
    puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt
    puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de
    dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat,
    spălat şi porţionat este adăugat în acceaşi oală. După alte 20 de minute, oala
    este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător,
    amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat, se adaugă boabele de
    piper, se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie introdus în
    frigider pentru a se închega.


    Pentru piftia de porc se
    folosesc picioare şi rasol cu os, bucăţi mai grase din zona capului şi şorici,
    precum şi ceapă, morcovi, usturoi, pătrunjel verde şi boabe de piper. Modul de
    preparare este asemănător celor deja prezentate.

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    Sunt multe modalităţi de a pregăti un crap: saramură,
    prăjit în tigaie, în cuptor, cu legume, deasupra unui strat de varză călită ori
    a unui strat de ceapă călită, ultimul fiind un preparat numit plachie. Pentru
    că este vară, iar ieşirile la iarbă verde au devenit ceva obişnuit pentru
    români, în această ediţie vă oferim câteva sugestii privind preparate din crap
    la grătar.


    Presupunem că avem un crap de 2 … 3 kg, pe
    care îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm, îl spălăm şi îl porţionăm, tăindu-l
    transversal în felii cu o grosime de 2 … 3 cm. Presărăm sare pe aceste
    medalioane şi le lăsăm la rece. Spălăm bucăţile de peşte pentru a indepărta
    surplusul de sare înainte de a le pune în lada frigorifică. Ajunşi la iarbă
    verde, încingem grătarul şi punem medalioanele deasupra jarului după ce le-am
    uns puţin cu ulei pentru a nu se lipi. Le lăsăm să se rumenească pe ambele
    părţi, iar apoi le punem într-o cratiţă cu capac. Separat, pregătim un sos de
    roşii din jumătate de kg de roşii, două căpăţâni de usturoi, un ardei iute şi o
    legătura de pătrunjel verde. Fierbem puţină apă în care adăugăm roşiile
    mărunţite, usturoiul tăiat în felii subţiri, la fel, rondele de ardei şi frunzele tocate de pătrunjel. Acest sos îl
    turnăm peste medalioanele de crap aflate deja în cratiţă. Se serveşte cu
    mămăligă şi, neapărat, cu un vin alb şi sec.


    Există şi o modalitate mai spectaculoasă de a pregăti un
    crap de 2 … 3 kg în aer liber.
    Peştele trebuie pregătit cu o seară înainte. După ce este curăţat de solzi, eviscerat şi
    spălat, peştele trebuie dat cu sare şi pus la păstrare în
    frigider, într-un vas acoperit.
    De asemenea, pregătim un mujdei de usturoi pe care îl stingem în suc de roşii
    şi în care adăugăm puţin busuioc şi cimbru. O sticlă de ulei şi două lămâi completează lista necesară pentru a pregăti crapul la proţap. Dacă facem focul într-o groapă,
    atunci trebuie să înfigem oblic, în marginea gropii, o tijă metalică, în al
    cărei capăt fixăm crapul, la o înălţime de 50 de cm deasupra jarului. Uns în
    prealabil cu ulei, atât în exterior, cât şi în interior, crapul trebuie aşezat
    cu burta orientată spre jar. De asemenea, pentru a fi mai bine pătruns de
    dogoarea jarului, burta crapului trebuie desfăcută puţin, cu ajutorul unui băţ. Lăsăm peştele deasupra jarului circa
    trei sferturi de oră. Ne putem da seama când este gata după culoarea arămie pe
    care o capetă. După porţionare, poate fi servit fie cu
    mujdei de usturoi, fie cu lămâie şi, bineînţeles, cu un vin alb, sec sau
    demisec, bine răcit!

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    Sunt multe modalităţi de a pregăti un crap: saramură,
    prăjit în tigaie, în cuptor, cu legume, deasupra unui strat de varză călită ori
    a unui strat de ceapă călită, ultimul fiind un preparat numit plachie. Pentru
    că este vară, iar ieşirile la iarbă verde au devenit ceva obişnuit pentru
    români, în această ediţie vă oferim câteva sugestii privind preparate din crap
    la grătar.


    Presupunem că avem un crap de 2 … 3 kg, pe
    care îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm, îl spălăm şi îl porţionăm, tăindu-l
    transversal în felii cu o grosime de 2 … 3 cm. Presărăm sare pe aceste
    medalioane şi le lăsăm la rece. Spălăm bucăţile de peşte pentru a indepărta
    surplusul de sare înainte de a le pune în lada frigorifică. Ajunşi la iarbă
    verde, încingem grătarul şi punem medalioanele deasupra jarului după ce le-am
    uns puţin cu ulei pentru a nu se lipi. Le lăsăm să se rumenească pe ambele
    părţi, iar apoi le punem într-o cratiţă cu capac. Separat, pregătim un sos de
    roşii din jumătate de kg de roşii, două căpăţâni de usturoi, un ardei iute şi o
    legătura de pătrunjel verde. Fierbem puţină apă în care adăugăm roşiile
    mărunţite, usturoiul tăiat în felii subţiri, la fel, rondele de ardei şi frunzele tocate de pătrunjel. Acest sos îl
    turnăm peste medalioanele de crap aflate deja în cratiţă. Se serveşte cu
    mămăligă şi, neapărat, cu un vin alb şi sec.


    Există şi o modalitate mai spectaculoasă de a pregăti un
    crap de 2 … 3 kg în aer liber.
    Peştele trebuie pregătit cu o seară înainte. După ce este curăţat de solzi, eviscerat şi
    spălat, peştele trebuie dat cu sare şi pus la păstrare în
    frigider, într-un vas acoperit.
    De asemenea, pregătim un mujdei de usturoi pe care îl stingem în suc de roşii
    şi în care adăugăm puţin busuioc şi cimbru. O sticlă de ulei şi două lămâi completează lista necesară pentru a pregăti crapul la proţap. Dacă facem focul într-o groapă,
    atunci trebuie să înfigem oblic, în marginea gropii, o tijă metalică, în al
    cărei capăt fixăm crapul, la o înălţime de 50 de cm deasupra jarului. Uns în
    prealabil cu ulei, atât în exterior, cât şi în interior, crapul trebuie aşezat
    cu burta orientată spre jar. De asemenea, pentru a fi mai bine pătruns de
    dogoarea jarului, burta crapului trebuie desfăcută puţin, cu ajutorul unui băţ. Lăsăm peştele deasupra jarului circa
    trei sferturi de oră. Ne putem da seama când este gata după culoarea arămie pe
    care o capetă. După porţionare, poate fi servit fie cu
    mujdei de usturoi, fie cu lămâie şi, bineînţeles, cu un vin alb, sec sau
    demisec, bine răcit!

  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Comunităţile de ruşi
    lipoveni, ucraineni şi sârbi din România sărbătoresc în această săptămână
    Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice,
    care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti.


    În comunitatea ucraineană din nordul României, gospodinele
    pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului,
    folosind hribi, fasole, făină, mălai, cartofi şi varză murată. Pentru a ajunge
    la cele 12 feluri de mâncare se fac două … trei feluri din hribi sau se fac
    diverse combinaţii. Un preparat specific
    îl reprezintă coltunaşii din făină albă. Se întinde foaia, se taie în pătrate
    în care se pune umplutura, dulceată, nuci, varză murată, după gustul fiecăruia.
    După ce se pliază foaia peste umplutură, colţunaşii se pun la fiert în apă cu
    puţină sare şi, când se ridică la suprafaţă, sunt stropiţi cu ulei încins.
    Ciorba de varză murată şi sărmăluţele cu păsat sunt feluri care nu lipsesc din
    nicio gospodărie.


    Tradiţia cere ca pe
    masa de Crăciun a ucrainenilor din Maramureş să fie aşezate nouă feluri de
    mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este
    ”hrebleanca”, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De
    asemenea, de pe masă nu poate lipsi grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau
    peştele. De menţionat este obiceiul ca picioarele mesei să fie legate cu un
    lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că
    astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale ale
    ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind
    îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.


    Pentru sârbii din
    Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi
    cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an
    să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se
    pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor
    avea noroc tot anul.


    Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta
    Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate
    specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se serveşte cu hrean),
    lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză. Nu
    lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau
    chifteluţe. La desert se servesc cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul
    principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte,
    ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din
    Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la
    proţap şi chifteluţele din peşte.

  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Comunităţile de ruşi
    lipoveni, ucraineni şi sârbi din România sărbătoresc în această săptămână
    Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice,
    care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti.


    În comunitatea ucraineană din nordul României, gospodinele
    pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului,
    folosind hribi, fasole, făină, mălai, cartofi şi varză murată. Pentru a ajunge
    la cele 12 feluri de mâncare se fac două … trei feluri din hribi sau se fac
    diverse combinaţii. Un preparat specific
    îl reprezintă coltunaşii din făină albă. Se întinde foaia, se taie în pătrate
    în care se pune umplutura, dulceată, nuci, varză murată, după gustul fiecăruia.
    După ce se pliază foaia peste umplutură, colţunaşii se pun la fiert în apă cu
    puţină sare şi, când se ridică la suprafaţă, sunt stropiţi cu ulei încins.
    Ciorba de varză murată şi sărmăluţele cu păsat sunt feluri care nu lipsesc din
    nicio gospodărie.


    Tradiţia cere ca pe
    masa de Crăciun a ucrainenilor din Maramureş să fie aşezate nouă feluri de
    mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este
    ”hrebleanca”, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De
    asemenea, de pe masă nu poate lipsi grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau
    peştele. De menţionat este obiceiul ca picioarele mesei să fie legate cu un
    lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că
    astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale ale
    ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind
    îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.


    Pentru sârbii din
    Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi
    cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an
    să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se
    pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor
    avea noroc tot anul.


    Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta
    Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate
    specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se serveşte cu hrean),
    lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză. Nu
    lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau
    chifteluţe. La desert se servesc cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul
    principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte,
    ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din
    Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la
    proţap şi chifteluţele din peşte.

  • Preparate la grătar

    Preparate la grătar

    Românii şi-au făcut un obicei de a ieşi la iarbă verde, ocazie cu care o
    parte îşi instalează grătare în zone special amenajate. Pe grătar se pune de
    obicei carne de porc sau de pui, cârnaţi şi tradiţionalii mititei. De luat în
    considerare este şi varianta de a pune pe grătar un peşte, precum scrumbia în
    perioada primăverii, somnul sau crapul. Pentru că somnul şi crapul au
    dimensiuni mai mari, ei trebuie tăiaţi în bucăţi mai mici. De exemplu un somn
    de 2 .. 3 kg poate fi tăiat transversal,
    în bucăţi cu o grosime de 2 .. 3 centimetri. Un crap de 2… 3 kg la grătar are
    mare succes la o masă la iarbă verde, mai ales dacă este pregătit în vin. După
    ce l-am porţionat, crapul trebuie lăsat, timp de o oră, într-un vas şi acoperit
    cu vin alb, în care am amestecat o linguriţă de piper şi una de sare. Bucăţile
    de crap se pun apoi pe grătar şi tot pe grătar se pun la copt câteva roşii pe
    care le folosim la prepararea mujdeiului de usturoi. După ce s-au copt,
    roşiilor le este îndepărtată coaja, după care sunt zdrobite şi transformate în
    pastă. În această pastă adăugăm şi câţiva căţei de usturoi pe care, de asemenea
    îi zdrobim şi îi frecăm cu puţin ulei până când îi transformăm într-o cremă.
    După omogenizarea roşiilor şi usturoiului obţinem mujdeiul de usturoi pe care
    apoi îl vom pune deasupra peştelui.


    Frigăruile constituie, de asemenea, o
    variantă tentantă, chiar dacă necesită ceva mai mult timp de pregătire.
    Avem nevoie de un kg de ceafă de porc sau, în orice caz, de carne împănată cu puţină grăsime, pe care o
    tăiem în cuburi cu latura de circa 3 centimetri. Pe ţepuşe de lemn, cu o
    lungime de circa 30 de centimetri înfigem pe rând bucăţi de carne, foi de ceapă şi, de ce nu?, pălării de
    ciuperci sau suviţe de ardei
    gras. Ţepuşele se aşează pe grătar, deasupra jarului, şi, din când în când,
    trebuie rotite pentru a se rumeni uniform. Se servesc calde, cu garnitură de
    cartofi prăjiţi şi, desigur, cu bere bine răcită.


    Nimic
    nu se compară însă cu mititeii la grătar.
    Mititeii sunt revendicaţi de
    bucătăria românească, dar au echivalent şi
    în bucătăria balcanică. Făcuţi din carne tocată de porc, de vită şi de oaie, amestecată
    cu mai multe condimente, mititeii au acelaşi mod de prepapare cu
    kebap-ul turcesc, dar seamănă izbitor cu un preparat sârbesc numit cevapcici.
    Se consumă cu pâine şi muştar, alături de o bere rece.