Radio România Internațional

Tag: decembrie 1989

  • Retrospectiva săptămânii 15.12. – 21.12.2019

    Retrospectiva săptămânii 15.12. – 21.12.2019

    30 de ani de la revoluţia anticomunistă din decembrie 1989


    Românii marchează în aceste zile împlinirea a 30 de ani de la revoluţia anticomunistă izbucnită în decembrie 1989 în Timişoara (vest) şi care s-a extins apoi în toate oraşele ţării, culminând cu căderea regimului Nicolae Ceauşescu. România este singura ţară ex-comunistă în care trecerea la democraţie s-a făcut prin violenţă şi în care conducătorii vechiului regim au fost executaţi. Istoricul Constantin Corneanu, directorul ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române, spune că întreaga Europă a aşteptat atunci schimbarea de regim din România (track): “Practic, a fost o imensă aşteptare şi a venit ca un răspuns la ceea ce spunea preşedintele francez de atunci, François Mitterrand. La 23 noiembrie 1989, în Parlamentul European, el spunea că “aşteptăm vocea poporului român”, pentru că toate celelalte popoare ieşiseră în stradă la Praga, la Varşovia, în Berlinul de Est, la Budapesta, la Sofia. Românii rămăseseră singurii şi, atunci, toată lumea se îndrepta cu ochii către noi, toată lumea a aşteptat să vadă ce se întâmplă şi cum se întâmplă la Bucureşti, dacă suntem în stare să facem ceva. Am reuşit să facem ceva, preţul a fost enorm.” Despre revoluţia din România s-a vorbit, din nou, în această săptămână în Parlamentul European. Legislativul european a adoptat cu o largă majoritate, o rezoluţie prin care aduce un omagiu victimelor revoluţiei române, precum şi familiilor lor. În document este subliniat faptul că sacrificiul lor a permis tranziţia României către democraţie, stat de drept, economie de piaţă, precum şi integrarea ulterioară a României în NATO şi în UE. Totodată, Parlamentul European solicită statului român să îşi intensifice eforturile pentru a afla adevărul privind evenimentele de acum 30 de ani. Împlinirea a trei decenii de la Revoluţie a fost marcată, în această săptămână, printr-o şedinţă festivă, şi în Parlamentul de la Bucureşti.



    Guvernul Orban îşi va asuma răspunderea pentru proiectul de buget pe 2020


    Guvernul liberal Ludovic Orban a definitivat proiectul de buget pe anul viitor – construit pe o creştere economică de 4,1%, un deficit bugetar de aproape 3,6 procente şi o rată medie a inflaţiei de peste 3,1% – şi a decis să îşi asume, săptămâna viitoare, răspunderea pentru acesta în Parlament — o premieră pentru România. La scurt timp după decizia PNL şi nemulţumit de faptul că documentul va ocoli dezbaterile şi votul în legislativ, PSD – cel mai mare partid parlamentar, aflat in opoziție – a ameninţat cu contestarea la Curtea Constituţională. Angajarea răspunderii a fost aleasă, a precizat premierul, într-un interviu pentru Radio România, pentru că este singura metodă prin care bugetul de anul viitor poate să fie adoptat până la 31 decembrie. Ludovic Orban a dat asigurări, din nou, că salariile bugetarilor vor creşte anul viitor şi a prezentat câteva decizii prin care se vor face economii bugetare: Am îngheţat indemnizaţiile pentru demnitari. Am redus subvenţia pentru partidele politice cu 30%. Interzicem cumulul pensiei cu salariul în sectorul public. Bugetul asigurărilor sociale de stat va creşte anul viitor cu peste 23 la sută faţă de anul acesta. Pensiile vor fi, şi ele, majorate, potrivit legii, nu însă şi cele minime, ale celor care nu au cotizat în sistemul de pensii. Şi investiţiile în infrastructură vor creşte, a mai precizat premierul.



    Preşedintele Klaus Iohannis — bilanţ şi depunere de jurământ


    Preşedintele Klaus Iohannis şi-a făcut, joi, cu două zile înainte de a depune jurământul în Parlament pentru al doilea mandat, bilanţul primilor cinci ani în fruntea statului. Cel mai important obiectiv a fost menţinerea parcursului proeuropean şi democratic al României, în contextul în care ultimii cinci ani au fost provocări majore, dintre care cea mai gravă a fost pericolul ca ţara noastră să iasă de pe traiectoria occidentală, a declarat Klaus Iohannis. În plan intern, prioritatea a fost buna funcţionare a autorităţilor publice. Pe de altă parte, şeful statului a afirmat că “România Educată” reprezintă proiectul său de suflet, în contextul în care s-au pus astfel bazele unei strategii în acest domeniu. În plan economic, preşedintele a spus că a acţionat pentru stoparea derapajelor şi a avut un dialog constructiv cu mediul de afaceri.


    Sentinţe în dosarul Colectiv


    Tribunalul Bucureşti a dat, în această săptămână, primele sentinţe in dosarul Colectiv, privind incendiul devastator de acum patru ani dintr-un club bucureştean, în urma căruia 64 de persoane au murit şi mai multe au fost rănite. Fostul primar al sectorului unde a avut loc tragedia a fost condamnat la 8 ani şi 6 luni închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, vina având legătură cu eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru Colectiv. Cei trei patroni ai clubului au primit câte 11 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă în formă agravantă, vătămare corporală din culpă în formă agravantă şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă. Patronii firmei de artificii au fost condamnati la 12 ani şi 8 luni de închisoare, respectiv 3 ani şi 6 luni de închisoare, iar doi pirotehnişti la 9 ani şi 8 luni de închisoare, respectiv la 10 ani de închisoare. Doi pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, care au verificat clubul Colectiv fără a lua măsurile legale în privinţa respectării normelor, au primit câte 9 ani şi 2 luni de închisoare. Persoanele condamnate în acest dosar trebuie să plătească, în solidar cu Primăria şi ISU, şi daune morale şi materiale de peste 50 de milioane de euro supravieţuitorilor şi familiilor care şi-au pierdut rudele. Decizia tribunalului nu este definitivă.

  • Un episod din Revoluția Română

    Un episod din Revoluția Română

    Amintiri inedite ale muzicianului român Luigi Gageos, plecat din țară în epoca Ceaușescu. Reîntors pentru a petrece Craciunul la București ia parte activă la evenimentele din 21-22 decembrie 1989.



    Arhiva foto: Luigi Gageos



  • Rezoluţia Parlamentului European privind Revoluţia Română

    Rezoluţia Parlamentului European privind Revoluţia Română

    Parlamentul European a votat, joi, la Strasbourg, cu o largă majoritate, Rezoluţia privind împlinirea a 30 de ani de la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 din România. E prima oară când Legislativul comunitar adoptă o poziţie oficială asupra acestui eveniment, care a schimbat destinul românilor. Dezbătut în plen încă de luni, textul aprobat de eurodeputaţi menţionează că în Revoluţia Română şi-au pierdut viaţa 1.142 de oameni, peste 3.000 au fost răniţi grav şi câteva sute de persoane au fost reţinute ilegal şi torturate.



    Conform textului rezoluţiei, Parlamentul European comemorează şi aduce un omagiu victimelor revoluţiei din decembrie 1989, precum şi familiilor lor, subliniind faptul că sacrificiul de atunci a permis tranziţia României către democraţie, statul de drept, economia de piaţă, precum şi integrarea sa ulterioară în Alianţa Nord-Atlantică, în 2004, şi în Uniunea Europeană, în 2007. Eurodeputaţii solicită statului român să îşi intensifice eforturile pentru a elucida adevărul privind evenimentele din acel decembrie. Instituţiilor Uniunii Europene şi statelor sale membre li se solicită să depună toate eforturile pentru a se asigura că nu vor fi uitate sau repetate vreodată crimele săvârşite de regimurile comuniste.



    La Bucureşti, preşedintele Klaus Iohannis a salutat adoptarea de către Parlamentul European a acestei Rezoluţii, ce reconfirmă că sacrificiul românilor din decembrie 1989 reprezintă piatra de temelie a României democratice. El recunoaşte că statul român trebuie să acţioneze cu celeritate în ceea ce priveşte aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989, iar cei vinovaţi trebuie deferiţi justiţiei.



    În decembrie 89, românii au spus un “nu” hotărât comunismului, cu sacrificiul vieţii lor, şi au revenit în familia europeană — spune şi actualul eurodeputat popular Traian Băsescu, cel care, în 2006, ca preşedinte al României, a condamnat oficial regimul comunist drept criminal şi ilegitim. Instalată, la la sfârşitul celui de al doilea război mondial, de trupele sovietice de ocupaţie, dictatura de la Bucureşti e considerată de istorici una dintre cele mai dure din spatele fostei Cortine de Fier.



    În primele două decenii, aparatul represiv al satrapului stalinist Gheorghe Gheorghiu-Dej a trimis în închisori peste 600 de mii de oameni, de la foşti demnitari democraţi la ţărani ce refuzau să-şi cedeze pământul, de la cardinali greco-catolici la studenţi şi elevi naţionalişti. Succesorul lui Dej, Nicolae Ceauşescu, a întreţinut, un timp, iluzia liberalizării interne şi a detaşării de Moscova.



    Treptat, însă, regimul său a devenit o dictatură unipersonală, asezonată cu un grotesc cult al personalităţii şi cu o austeritate extremă pentru români. Cramponarea lui maladivă de putere avea să transforme România în singura ţară centrală şi est-europeană în care răsturnarea comunismului s-a produs cu vărsare de sânge.

  • Acum 30 de ani, Revoluţia Română

    Acum 30 de ani, Revoluţia Română

    Instalată, la sfârşitul celui de al doilea război mondial, de trupele sovietice de ocupaţie, dictatura comunistă din România s-a perpetuat aproape o jumătate de secol şi, ca un colos cu picioare de lut, s-a prăbuşit într-o singură săptămână. Sătui de austeritatea extremă impusă de regimul lui Nicolae Ceuşescu, de foame, frig şi întuneric, exasperaţi de lipsa libertăţilor elementare şi încurajaţi de prăbuşirea în serie a dictaturilor roşii din restul ţărilor est-europene, românii au avut nevoie doar de o scânteie pentru a coborî în stradă.



    Pe 16 decembrie 1989, protestul celor câtorva zeci de susţinători ai pastorului reformat rebel de etnie maghiară László Tőkés, pe care autorităţile voiau să-l deporteze din Timişoara, s-a transformat într-o adevărată revoltă. Sute, apoi mii, apoi zeci de mii de timişoreni de diferite etnii şi confesiuni s-au alăturat primilor demonstranţi. Forţele de represiune au recurs imediat la arestări. Apoi, armata, securitatea şi miliţia au tras împotriva demonstranţilor. Uzinele, fabricile, Universitatea au intrat în grevă, muncitorii şi studenţii s-au alăturat manifestanţilor, iar armata s-a retras în cazărmi.



    Pe 20 decembrie, Timişoara devenea primul oraş românesc liber de comunism. Pe 21, Revoluţia a cuprins şi alte oraşe mari din vestul şi centrul ţării şi a culminat, la Bucureşti, cu proteste masive, pe care comuniştii au încercat, din nou, să le înăbuşe în sânge. Pe 22, Ceauşescu fugea din sediul comitetului central al partidului, asediat de sute de mii de oameni. Capturat, judecat sumar şi executat pe 25, el lăsa în urmă o ţară ruinată şi însângerată.



    Peste 1100 de oameni au murit în perioada 16 -25 decembrie 1989, majoritatea după fuga lui Ceauşescu. În epocă, aceste victime au fost atribuite aşa-numiţilor terorişti, loiali dictaturii, a căror identitate nu a fost stabilită nici până acum. Procurorii militari ce au trimis în instanță Dosarul Revoluției îi acuză, însă, pe cel perceput, atunci, drept liderul politic al schimbării de regim, fostul ministru ceauşist din anii 70, căzut apoi în dizgraţie, Ion Iliescu, şi pe colaboratorii săi că sunt cei care au creat o adevărată psihoză teroristă, ce a alimentat pierderea de vieţi omeneşti.



    Masacrul menit să legitimeze noua putere a avut efectul scontat. În mai 1990, la primele alegeri libere post-decembriste, Ion Iliescu era, practic, plebiscitat, cu 85% din voturi din primul tur al prezidenţialelor. Iar partidul său, numit Front al Salvării Naţionale, îşi adjudeca două treimi din locuri în Parlamentul nou creat.



    Procurorii mai susțin că gruparea Iliescu s-a constituit ca ”o grupare dizidentă ce a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS”. Azi membră a Uniunii Europene şi NATO şi profund ataşată valorilor democratice occidentale, ţara însăşi e dovada cea mai bună că scenariul complotiştilor pro-moscoviţi a eşuat.

  • Mituri ale Revoluției române

    Mituri ale Revoluției române

    Pe 22 decembrie 1989, la ora 12.08, Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena decolau cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Era momentul eliberării de teroarea comunistă, începea Revoluția română care avea să ducă la restaurarea democrației. Dar foarte curând după acel moment glorios apărea îndoiala. Toate neîmplinirile, dezamăgirile, așteptările înșelate și destinele frânte se revărsau asupra momentului magic care readusese libertatea. Apăreau miturile care au încercat să distrugă ceea ce se câștigase cu sânge. Ca orice mit, și cele ale Revoluției române sunt extrem de puternice, hrănite de necunoscutele care persistă încă.



    Unul dintre mai puternice mituri, dacă nu cel mai puternic, este cel al confiscării Revoluției de către Ion Iliescu și cei din anturajul său. Activist superior de partid, Iliescu a fost primul președinte al României postcomuniste. Prezența lui în cea mai importantă funcție publică din România împreună cu oameni din Frontul Salvării Naționale, eșalonul secund al fostului partid comunist și tehnocrați apropiați acestuia, au făcut ca oamenii să privească revoluția din decembrie 1989 ca pe un aranjament pentru accederea la putere a lui Ion Iliescu. Dragoș Petrescu este profesor la Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității din București și autor al unor consistente studii despre revoluțiile din 1989. L-am rugat să descrie în ce constă mitul Revoluției române furate:



    ”Cred că ideea de revoluție furată sau revoluție confiscată a fost vehiculată încă din primele momente ale schimbării, imediat după 22 decembrie 1989. La putere apar brusc garniturile 2 și 3 ale fostului partid comunist care evident că au înlocuit cercul intim al puterii lui Ceaușescu, nomenclatura de la vârful partidului, acea zonă de la vârful partidului comunist român care a puitut fi acuzată de toate problemele anilor 80: criza economică profundă, naționalismul exacerbat, asimilarea minorităților, imaginea dezastruoasă a României în afară.”



    Mitul revoluției confiscate este foarte puternic în rândul opiniei publice și Dragoș Petrescu crede că acesta împiedică o evaluare corectă a schimbărilor petrecute în cei 30 de ani scurși de atunci: ”Dacă am pleca de la ideea că Iliescu și grupul său au confiscat sau au furat revoluția cred că distrugem unul dintre, aș putea spune parafrazându-l pe Stefan Zweig, momentele astrale ale istoriei României în secolul 20. Practic, Revoluția a fost momentul cel mai interesant și momentul care poate să ne facă să ne simțim cu adevărat mândri că suntem români, dincolo de naționalismul găunos al frazei ”mândru că sunt român”. De ce? Pentru că astfel am nega momentele fundamentale ale revoluției române. Apoi, suprimarea violentă a revoluției de la Timișoara, a protestului popular care s-a transformat în revoluție și alte momente nu au putut fi controlate de Iliescu. Mai mult decât atât, trecerea de la Timișoara la București, în 21 decembrie 1989 când Ceaușescu încearcă să refacă acel moment charismatic pe care l-a avut în 21 august 1968, atunci când a condamnat intervenția pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, nu manipulat de Iliescu a cerut să se organizeze acel miting.”



    Al doilea mit de o forță teribilă în mentalul colectiv românesc este că Revoluția din decembrie 1989 a fost o lovitură de stat. Dragoș Petrescu susține că aceleași urmări ale cursului evenimentelor au dat naștere și celui de-al doilea mit, al loviturii de stat:



    ”Aici este un exercițiu istoric foarte interesant. De foarte multe ori, ce se întâmplă după un anumit eveniment ne face să ne schimbăm părerea despre evenimentul respectiv. Cu alte cuvinte, frustrarea multor cetățeni ai României, mai ales legată de ritmul lent al reformelor, frustrarea legată de faptul că practic România s-a îndreptat foarte-foarte încet spre Europa i-a făcut să nege însăși schimbarea din 22 decembrie 1989. Schimbarea lentă, democratizarea foarte-foarte înceată, prezența la putere a foarte multor din nomenclatura de mijloc, tehnocrații având legături cu PCR, toate acestea i-a făcut pe mulți români să-și nege participarea la un eveniment cu adevărat important, epocal aș spune, pentru români. Schimbarea a fost reală, România a trecut printr-o schimbare reală de regim, printr-o revoluție, 1100 de morți și 3300 de răniți fac din România singurul caz de revoluție autentică.”



    Mitul teroriștilor, cel de-al treilea mit ca forță de reprezentare a Revoluției române, este însă unul lansat de puterea postdecembristă reprezentată de Iliescu și Frontul Salvării Naționale, un mit în care puțini români cred. Este un mit care a servit perfect scopurilor noii puteri, crede Dragoș Petrescu:



    ”Problema teroriștilor este legată strict de problema celor aproape 900 de morți, tragice și inutile, datorate diversiunii și confuziei de după 22 decembrie și care se datorează în mod direct noii puteri instalate. Este vorba, după părerea mea, de o confuzie întreținută în mod clar, voit, de cei din jurul noii puteri pentru a o ajta să se consolideze. Mai mult decât atât, el a servit pentru a opri acest elan revoluționar al populației care poate ar fi putut să ceară imediat pedepsirea celor vinovați pentru abuzuri în perioada comunistă, în special foști ofițeri de securitate, foști membri ai partidului comunist cu poziții de decizie. Diversiunea și confuzia au fost întreținute prin mitul teroriștilor iar Ion Iliescu a susținut această idee permanent.”



    Din fericire însă, miturile Revoluției române nu sunt mai puternice decât conștientizarea a ceea ce s-a obținut în 1989. Adică revenirea la normalitate.

  • Revoluţia română a început la Timişoara

    Revoluţia română a început la Timişoara

    Acum 30 de ani, la Timişoara, în vestul României, au izbucnit primele proteste anticomuniste împotriva regimului condus de Nicoale Ceauşescu, care s-au extins apoi în toate oraşele ţării. Între 16 şi 20 decembrie 1989 a avut loc “Revoluţia de la Timişoara”, iar 21 decembrie este considerată prima zi a Revoluţiei în Bucureşti. Mai mulţi revoluţionari au participat, duminică, la Marşul Libertăţii, reconstituind traseul pe care au pornit, în urmă cu trei decenii. Aceştia au rememorat zilele de foc în care şi-au pierdut viaţa peste 100 de persoane, circa 400 au fost rănite, iar 1.000 arestate.



    Istoricul Adrian Kali îşi aminteşte cum a trăit revoluţia pe străzile Timişoarei: “Un măcel, proteste înecate în sânge, morţi, răniţi, distrugeri, lacrimi de bucurie pentru noua Românie care se năştea atunci din sânge şi din cenuşă”. Revoluţionarii şi-au exprimat nemulţumirea că nu au fost pedepsiţi toţi vinovaţii pentru crimele din decembrie 89. Viorel Sas ne spune cum vede după trei decenii revoluţia română: “Neterminată. Din păcate, multe lucruri încă trenează. Unul dintre ele, extrem de dureros, este cel al pedepsirii vinovaţilor pentru încercarea de reprimare a revoluţiei şi de morţii de după fuga lui Ceauşescu, când toate instituţiile de represiune ale statului au declarat, prin conducătorii lor, că sunt de partea revoluţiei”.



    Şi fostul revolutionar Ioan Savu spune ce a simţit acum 30 de ani: “Atunci, în decembrie 89, stând în Piaţa Victoriei în genunchi 100.000 de oameni sau mai mult, am căpătat dimensiunea libertăţii noastre”.



    Manifestările comemorative continuă zilele acestea cu depuneri de coroane de flori la Cimitirul Eroilor din Timişoara şi spectacole dedicate Revoluţiei Române. Vor fi, toată săptămâna, expoziţii de pictură, lansări de carte, concerte dedicate Revoluţiei Române, precum şi expoziţii de fotografii. Vor avea loc slujbe de pomenire şi parastase, iar seara se vor aprinde candele cu chipul eroilor martiri, pe treptele Catedralei, la care vor participa revoluţionari şi urmaşi ai celor care au murit la Revoluţie.



    Marţi va fi zi de doliu la Timişoara. Urmaşii eroilor martiri vor organiza, ca în fiecare an, între 19 şi 21 decembrie, un pelerinaj la Bucureşti şi Slatina, pe urmele celor care au fost arşi la Crematoriu, în timpul Revoluţiei, iar pe 20 decembrie se va sărbători ziua în care Timişoara a devenit primul oraş liber de comunism din România.



    Istoricul Constantin Corneanu, directorul ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române, spune că întreaga Europă a aşteptat atunci schimbarea de regim din România: ‘Practic, a fost o imensă aşteptare şi a venit ca un răspuns la ceea ce spunea preşedintele francez de atunci, François Mitterrand. La 23 noiembrie 1989, în Parlamentul European, el spunea că “aşteptăm vocea poporului român”, pentru că toate celelalte popoare ieşiseră în stradă la Praga, la Varşovia, în Berlinul de Est, la Budapesta, la Sofia. Românii rămăseseră singurii şi, atunci, toată lumea se îndrepta cu ochii către noi, toată lumea a aşteptat să vadă ce se întâmplă şi cum se întâmplă la Bucureşti, dacă suntem în stare să facem ceva. Am reuşit să facem ceva, preţul a fost enorm. Morţii şi răniţii Revoluţiei Române, arestaţii de la Timişoara au fost schinguiţi, cei care şi-au pierdut viaţa, cei care au fost arşi la Crematoriul “Cenuşa” şi care nu erau spioni unguri, ci erau cetăţeni din Timişoara, bărbaţi, femei, copii’.



    Să mai spunem că anul 1989 a pus capăt regimurilor comuniste din ţările din Europa Centrală şi de Est, iar România a fost singura ţară ex-comunistă în care trecerea la democraţie s-a făcut prin violenţă, prin ample proteste şi lupte de stradă şi în care conducătorii vechiului regim au fost executaţi.

  • Jurnal românesc – 01.11.2019

    Jurnal românesc – 01.11.2019

    Poeta Ana Blandiana a cucerit publicul cititor spaniol care a venit să o întâlnească și să îi asculte poemele, duminică, 27 octombrie 2019, pe scena celui mai important festival internațional de poezie de la Madrid, PoeMAD. Institutul Cultural Român de la Madrid a sprijinit participarea Anei Blandiana la cea de-a noua ediție a festivalului. Prezența sa a reprezentat o premieră pentru scena lirică madrilenă, pentru publicul spaniol care a primit-o cu multă caldură, entuziasm și un real interes pe Ana Blandiana, una dintre figurile esențiale ale poeziei europene actuale. Ana Blandiana a susținut un recital de poezie, în duo cu poetul Boris Novak, poet, traducător şi eseist sloven în Auditoriumul centrului cultural Conde Duque. La eveniment au asistat aproximativ 200 de spectatori care au ascultat poeziile în lectura autorilor, în limbile originale, și au urmărit traducerea textelor în limba spaniolă proiectate pe un ecran. Recitalul de poezie al Anei Blandiana a cuprins 30 de poeme care vor fi publicate anul viitor de editura Galaxia Gutenberg, în volumul Un arhanghel murdar de funingine.



    Muzeul Naţional Brukenthal lansează, în data de 1 noiembrie 2019, proiectul Muzeul viu – 30 de ani de la Revoluţia din 1989, o acţiune cofinanţată de Consiliul Local şi Primăria Municipiului Sibiu. Proiectul cuprinde o serie de evenimente ce au ca scop sublinierea rolului Sibiului în decembrie 1989: o expoziţie foto-documentară, o expoziţie cu piese din colecţia modern – contemporan a Muzeului de Istorie, trei prelegeri, un catalog de proiect, alte materiale tipărite pentru informare publică. În 15 noiembrie, Muzeul Naţional Brukenthal va vernisa o expoziţie cu fotografii mai puţin cunoscute din timpul Revoluţiei din 1989 din Sibiu, oraş martir, dar şi din timpul perioadei comuniste. Imaginile vor fi expuse atât în faţa muzeului, în Piaţa Mare din centrul Sibiului, cât şi în interior, în Casa Albastră. Cu această ocazie, sibienii sunt invitaţi să doneze obiecte care provin din decembrie 1989 şi primele luni ale anului 1990. Doritorii se vor putea adresa în perioada 1-29 noiembrie secretariatului Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu.





    Muzeul Municipiului București invită publicul să viziteze expoziția eveniment – Benzi Desenate din Epoca de Aur”, care va fi deschisă la Palatul Suțu, în perioada 1-30 noiembrie 2019. La 30 de ani de la căderea regimului comunist, vizitatorii sunt invitați să descopere autori și povești citite de sute de copii prin intermediul revistelor Luminița”, Cutezătorii”, Șoimii Patriei”, Arici Pogonici”, Luceafărul Copiilor” și nu numai. Expoziția va cuprinde reviste în original, manuscrise din redacția Cutezătorii” expuse în premieră și poate fi văzut chiar și ultimul număr al revistei Cutezătorii”, apărut pe data de 14 decembrie 1989. Prin intermediul Almanahului Vacanța Cutezătorilor” publicat în 1989, vizitatorii se vor întâlni și cu benzi desenate din afara spațiului românesc din Franța, din fosta U.R.S.S și din Cehoslovacia. Nu vor lipsi nici personajele din benzile desenate și filmele de animație nord americane, publicate în anul 1986 în Almanahul Enciclopedic Contemporanul”.



    Numărul cazurilor de jaf raportate la poliţie în România a fost în anul 2017 de 16 la 100.000 de locuitori, ceea ce plasează România printre ţările cu cele mai puţine jafuri din Europa. Singurele state membre care se situează mai bine decât România la acest capitol sunt Ungaria şi Slovacia (ambele cu 9 cazuri de jaf la 100.000 de locuitori), Slovenia, Cipru, Estonia si Cehia, arată datele publicate recent de un studiu Eurostat. La polul opus se află Belgia, unde în 2017 au fost raportate 167 de cazuri de jaf la 100.000 de locuitori, urmată de Franţa, Spania, Anglia şi Ţara Galilor şi Portugalia. In Uniunea Europeană, numărul cazurilor de jaf raportate la poliţie a scăzut cu aproape un sfert între 2011 şi 2017, după o creştere de 4% înregistrată în perioada 2008 – 2011.

  • Festivalul Naţional de Teatru 2019 – 30 de ani de libertate

    Festivalul Naţional de Teatru 2019 – 30 de ani de libertate


    Ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru este dedicată celor 30 de ani de libertate în România. Evenimentele din decembrie 1989 au zguduit întreaga societate, redându-le românilor, între altele, dreptul la libera exprimare în domeniul şi prin intermediul artelor. Indiferent de momentele pe care o societate le traversează, cultura reprezintă un reper, iar teatrul celebrează astăzi redobândirea dreptului la cultură. În deschiderea Festivalului Naţional de Teatru 2019, Marina Constantinescu, director al evenimentului, a dedicat o prima întâlnire cu publicul festivalului vocilor libertăţii de la Radio Europa Liberă. “Este datoria noastră morală, la această ediţie pe care o dedicăm celor 30 de ani de libertate de la 1989, de la tot ce s-a întâmplat până atunci. Astăzi, am simţit nevoia să facem o reverenţă în faţa celor care au rezistat, care ne-au prezentat realitatea în care trăiam şi despre care nu ştiam, ne-au învăţat, poate înainte puţin, ce înseamnă libertatea interioară şi demnitatea. Probabil că foarte mulţi s-au întrebat de ce un festival de teatru se ocupă de aşa ceva. Noi ne ocupăm de multe, de mulţi ani încoace, dar ne ocupăm şi de datoriile morale pe care le avem. Aceasta este o datorie morală.“



    A răspuns invitaţiei Marinei Constantinescu şi E. S. Hans Klemm, Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, care a ţinut să sublinieze importanţa pe care Radio Europa Liberă a avut-o pentru românii care îndurau comunismul. De asemenea, Excelenţa Sa a amintit şi de redeschiderea în România a Radio Europa Liberă. “Este celebrarea amintirilor dumneavoastră despre Radio Europa Liberă şi a rolului pe care acest post l-a jucat în acei ani amari, înainte de ceea ce s-a petrecut acum 30 de ani, în 1989. De asemenea, aduceţi un omagiu muncii tuturor angajaţilor şi directorilor, dar şi Guvernului Statelor Unite ale Americii, care au oferit serviciul în limba română prin Radio Europa Liberă în toţi acei ani ai Războiului Rece. Nu pot pretinde că aş cunoaşte influenţa sau impactul pe care serviciul român al Radio Europa Liberă l-a avut în România, deşi Ambasadorul Hurezeanu mi-a spus că, la acel moment, până la 90% dintre românii care deţineau un aparat de radio ascultau Europa Liberă. Anul trecut, am fost extrem de bucuros să aflu că organismul guvernamental care sprijină Radio Europa Liberă, din Washington D.C., a decis să redeschidă acest post de radio aici, în România.”



    Emil Hurezeanu, diplomat şi fostă voce a serviciului român de la München, despre apariţia şi obiectivul principal al Radio Europa Liberă “Acest post american a fost înfiinţat aproape la începuturile Războiului Rece, la München, cu centrala din Parcul Englezesc, şi cu birouri la Paris, pentru anumite ţări care aveau redacţii culturale – cum era cazul României, cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca -, şi la Washington, pentru corespondenţe politice. A fost postul înfiinţat de către reprezentanţii ideologiei de conţinere şi de împiedicare a avansării comunismului, de păstrare a unei oarecare normalităţi prin informaţie şi prin racordarea ţărilor din Pactul de la Varşovia la informaţia occidentală.”



    Într-o lume în care necunoaşterea şi frica se manifestau în cele mai sinistre moduri, vocile jurnaliştilor Europei Libere ofereau informaţia reală, care trecea prin intermediul undelor radio şi în interiorul graniţelor închise ale României. Neculai Constantin Munteanu a fost una dintre aceste voci. Cu prilejul deschiderii Festivalului Naţional de Teatru 2019, acesta şi-a rememorat activitatea la Radio Europa Liberă din anii 80. “Nu suntem decât două dintre vocile nopţii care au ţinut România atentă şi încordată vreme de aproape 50 de ani. Noi nu am participat acolo decât în ultimii 14 ani, în anii cei mai grei ai României, şi am ţinut steagul sus până la închiderea Europei Libere. Trebuie să vă spun că am avut un nucleu dur de ascultători, oameni care ne ascultau încă din anii 50-60, oameni care au fost fanii lui Cornel Chiriac. După 1980, Europa Liberă a fost parte integrantă a vieţii şi a actualităţii româneşti. Am fost singurii care au putut să vorbească despre ceea ce se întâmpla în România şi am făcut-o cu toate riscurile, pe care ni le-am asumat, conştienţi fiind de pericolele la care ne supuneam.”



    După momentul 1989, entuziasmul şi încrederea într-un nou început se manifestau deplin, inclusiv în mediul cultural teatral. Membru UNITER şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, teatrologul George Banu rememorează, tot cu prilejul unei întâlniri cu Marina Constantinescu, emulaţia de la începutul anilor 90. “S-a constituit, pentru mine, o mare prietenie care, după aceea, s-a destrămat puţin. Dar a fost un cerc cu Marcel Iureş, Oana Pellea, Mihai Măniuţiu şi Cipriana Petre. Ne vedeam tot timpul, la un restaurant pe atunci celebru. Într-un fel, aceşti 30 de ani sunt legaţi şi de memoria confirmării unor prietenii, dar şi de apariţia altor prietenii. Aşadar, nu a fost doar o regăsire retrospectivă, ci şi o naştere. Eu am o convingere adevărată, aceea că prietenia are nevoie să fie îngrijită, ca o grădină.”



    Aşa cum şi-a obişnuit publicul la fiecare ediţie de până acum, echipa Festivalului Naţional de Teatru a pregătit şi pentru anul acesta o selecţie de neratat pentru iubitorii acestei arte scenice. Catalogul Festivalului Naţional de Teatru 2019, cu selecţia integrală de spectacole prezentate între 18 şi 27 octombrie, dar şi alte informaţii pot fi găsite pe site-ul web fnt.ro.


  • Revoluția adevărului, adevărul unei revoluții

    Revoluția adevărului, adevărul unei revoluții

    Au trecut aproape trei decenii de la Revoluţia română din Decembrie 1989. Deşi ni se pare că totul s-a petrecut cu zile în urmă, copiii născuţi atunci sunt mari acum şi cu greu înţeleg despre ce vorbim când ne amintim de Revoluţie. Cum să explici că România era, până atunci, o ţară cu un singur partid, unul care stăpânea totul în numele poporului, că nu exista decât proprietatea statului-partid, că preşedinte era, de un sfert de veac, un dictator limitat şi agresiv, că avea în jurul lui o camarillă de familie dar şi un cerc de lideri ai partidului comunist şi ai poliţiei politice secrete.



    Nu se găsea mâncare, în România, în acel moment, şi nici medicamente, nici aparate casnice, nici căldură în case. Pe lângă lipsurile care caracterizează comunismul aplicat pe oameni, în România erau lipsuri cauzate de orientarea aproape în exclusivitate a fondurilor în valută pentru achitarea rapidă a împrumuturilor externe. La începutul anului 1989, România devenea prima ţară care îşi achita integral datoria externă, fiind vorba cam de 10 miliarde de dolari. Pentru asta, nu se mai cumpăra nimic din străinătate iar tot ce putea vinde era exportat pentru a fi transformat în valută. Drepturile omului erau ca şi inexistente, la fel libertatea cuvântului, a opiniei de orice fel, nu se putea călători în afara ţării, mai ales în spaţiul capitalist.



    Regimul instaurat de Nicolae Ceauşescu era unul stalinist, cum erau, la un moment dat, toate cele din Estul comunist al Europei. Ceauşescu, însă, vizitase, la începutul anulor 70, China şi Coreea de Nord şi importase de acolo teribilele mecanisme ale cultului personalităţii. Aşa arăta viaţa în România în 1989 când, în urma reformelor iscate de Gobarciov, în Uniunea Sovietică, începuseră să se clatine regimurile comuniste din Estul Europei. La sfârşitul anului, România rămăsese, cu excepţia Albaniei, singura ţară din Europa cu un regim comunist dur. În rest, pe rând, regimurile suferiseră o schimbare internă sau cu o oarecare intenţie revoluţionară.



    Tensiunea era uriaşă în România şi viaţa insuportabilă. La 15 decembrie, cu mare greutate, a început să se afle că oamenii s-au răsculat la Timişoara. Veştile au devenit din ce în ce mai grave, s-a aflat despre represiunea care a însângerat Timişoara. Joi, 21 decembrie 1989, dictatorul Ceauşescu a organizat o mare adunare populară în Bucureşti. A vorbit în public, pentru ultima dată, dar nimeni nu mai era dispus să îl asculte. Oamenii aduşi cu forţa s-au revoltat. A urmat o noapte de luptă, oameni au strigat în stradă Jos Ceauşescu, jos comunismul!”, au fost loviţi de maşinile de luptă ale armatei, au fost împuşcaţi.



    Vineri, 22 decembrie, a început cu un calm însângerat dar cu decizia oamenilor de a veni în număr mare, din uzine, să lupte pentru înlăturarea comunismului. În acelaşi timp, armata s-a întors în cazarme, refuzând ordinele politice de a înăbuşi revolta oamenilor. În ultima clipă, Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, numărul doi al regimului, reuşesc să fugă, la bordul unui elicopter, chiar de pe acoperişul sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Seara aveau să fie arestaţi de armată, judecaţi de un complet de urgenţă, condamnaţi la moarte şi executaţi, trei zile mai târziu.



    A urmat o tranziţie dificilă, de la un regim dictatorial, monopartid şi cu o economie total de stat şi centralizată, la o democraţie de tip occidental, cu economie de piaţă, cu respectarea drepturilor omului. În aceste trei decenii, România a devenit o ţară perfect reintegrată în viaţa democratică internaţională, membră a NATO şi a Uniunii Europene. Despre Revoluţia anticomunistă a românilor, din Decembrie 1989, se vorbeşte în continuare, căutându-se adevărul acelor zile. Se caută mult în spatele scenei, pentru a fi găsite manipulările zile. Sunt vehiculate multe scenarii, este un proces important pe rol. Până la urmă, rămânem cu viitorul României, care trebuie să fie cât mai frumos, şi cu amintirea eternă a destinelor frânte şi a vieţilor distruse, a tinerilor eroi din decembrie 1989.

  • Marș de comemorare a eroilor Revoulției din decembrie ’89

    Marș de comemorare a eroilor Revoulției din decembrie ’89

    Sute de persoane s-au adunat, sâmbătă, în Piaţa Victoriei, pentru o acţiune anunţată pe reţelele de socializare drept 22 Decembrie – Revoluţia noastră”. Marșul este organizat pentru a comemora victimele Revoluției, dar și un protest împotriva PSD-ALDE, actuala coaliție de guvernare. Cei prezenți au desfăşurat un banner pe care scrie Cinste martirilor pentrut libertate!” și altul cu un colaj de fotografii din timpul Revoluţiei din 1989, anunță Agerpres.



    Manifestanții au pornit într-un marș către Piața Universității iar pe parcurs li s-au alăturat și alte persoane, numărul lor fiind de circa 2.000, conform mai multor publicații. Pe parcurs, manifestanții au păstrat momente de reculegere și au scandat Păcat, păcat de sângele vărsat” și Iliescu după Vișinescu”. De asemenea, cei prezenți au avut și lozinci împotriva actualei puteri: Nu vrem să fim conduși de hoți” și PSD, ciuma roșie!”

  • Aproape nimic despre Ceauşescu

    Aproape nimic despre Ceauşescu

    Dacă imposibilul s-ar
    fi produs de două ori, România ar fi
    văzut, la acest ceas de iarnă, cele mai groteşti spectacole publice. Cele două
    condiţii imposibile sunt ca Nicolae Ceauşescu să fi trăit o sută de ani şi comunismul
    să fi supravieţuit până în zilele noastre. Aceste performanţe imposibile aveau
    nevoie de ceva mai mult de 28 de ani ca astăzi să nu putem vorbi liber despre
    comunism şi Ceauşescu. Cele două noţiuni se confundă şi au dispărut amândouă în
    decembrie 1989, când comunismul a dispărut ca ideologie conducătoare unică în
    stat şi Ceauşescu, liderul autocrat al regimului comunist, a fost executat. Nicolae
    Ceauşescu, înlăturat în decembrie 1989, a fost conducătorul absolut şi absurd
    al României vreme de aproape un sfert de secol. S-a născut acum o sută de ani,
    la 26 ianuarie 1918, într-o familie modestă, de agricultori. A fost pregătit
    pentru meseria de cizmar, dar a preferat subversiunea comunistă. A avut şi
    noroc de un moment favorabil, la sfârşitul celui de al doilea război mondial,
    când armata sovietică a făcut din comunism cruntul destin al României şi al
    Europei de Est pentru mai bine de patru decenii.

    Ceauşescu era un cadru tânăr
    şi de viitor al comunismului în ofensivă. În 1965, liderul comunist de atunci,
    Gheorghe Gheorghiu-Dej, a decedat. Este cunoscut pentru că a obţinut plecarea trupelor
    sovietice din România şi începuse să se distanţeze de Moscova. Din diferite
    motive, vechii lideri comunişti l-au ales în fruntea lor pe Nicolae Ceauşescu.
    La 48 de ani, Ceauşescu era cel mai tânăr şef de stat comunist şi lăsa impresia
    unui reformator. În 1968, România nu participă la invadarea Cehoslovaciei de
    către trupele statelor partenere din Tratatul de la Varşovia, pentru a o
    pedepsi pentru intenţiile reformatoare. Ceauşescu a organizat un foarte
    îndrăzneţ miting, la Bucureşti, înfierând actiunea Tratatului de la Varşovia, din
    care, de altfel, făcea parte. Câştigul de imagine a fost uriaş, începe să
    viziteze ţările occidentale, chiar şi America, să fie primit de liderii lumii
    libere. La începutul anilor 70 vizitează China şi Coreea de Nord şi este
    cucerit de paranoicul cult al personalităţii care se practica pe acolo.

    La
    scurt timp, Ceauşescu va avea chiar la el acasă, în România, înfiorătoarele
    spectacole de adulare aproape mistică. Ziua sa de naştere, 26 ianuarie,
    reprezenta un apogeu greu de suportat al cultului personalităţii, cu spectacole
    uriaşe, ce mobilizau zeci de mii de oameni transformaţi în mase amorfe care
    desenau cu corpul lor chipurile cuplului prezidenţial, steagul partidului
    comunist şi tot felul de lozinci bombastice. În timp, represiunea a devenit din
    ce în ce mai dură, iar cultul personalităţii s-a dublat, intrând în cadru şi
    Elena Ceauşescu, soţia lui Nicolae şi tovarăşa partidului. În anii 80, situaţia
    economică a României se prăbuşeşte, inclusiv din cauza unor proiecte faraonice,
    iar Ceauşescu a ordonat plata datoriei externe înainte de termen. Totul se
    exportă, în timp ce populaţia nu mai face faţă condiţiilor grele de trai.
    Frigul stăpâneşte ţara, la patru decenii de la încheierea războiului se
    reintroduc cartelele de raţionalizare a alimentelor, iar politica pro-natalistă
    provoacă tragedii. În 1989, Europa este răscolită de la un cap la altul de
    revoluţii mai mult sau mai puţin paşnice care înlătură regimurile comuniste. Într-un
    târziu, dispare şi cel mai urât cuplu de dictatori, Elena şi Nicolae Ceauşescu,
    odată cu regimul comunist cu care se confundă. Nicolae Ceauşescu a fost un
    dictator comunist criptostalinist. Deşi nu era din generaţia liderilor care au
    adus comunismul în ţările lor, când Stalin domnea la Moscova, Ceauşescu a
    continuat un astfel de regim pe care a altoit experienţe de propagandă din
    China maoistă şi Coreea lui Kim Is Sen. Amestecul s-a dovedit îngrozitor pentru
    poporul român care a plătit un tribut de sânge, în 1989, pentru a scăpa de
    Ceauşescu şi regimul comunist.

  • Dosarul Revoluţiei

    Dosarul Revoluţiei

    Data de 16 decembrie înseamnă, cel puţin simbolic, începutul prăbuşirii, în 1989, a sistemului comunist din România. Populaţia Timişoarei, urbe din vestul ţării, a decis, indiferent de consecinţe, să se opună pe faţă regimului totalitar condus de cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu. Iniţial doar o contestare, extrem de curajoasă de altfel, a unei măsuri abuzive a autorităţilor locale s-a transformat, treptat, într-o revoltă anti-sistem, marcată de încleştări şi jertfe. Pe 20 decembrie, Timişoara s-a autodeclarat “primul oraş liber de comunism din România”.



    Protestele s-au extins rapid în toată ţara şi au culminat, pe 22 decembrie, cu fuga soţilor Ceauşescu, cu elicopterul, de pe acoperişul Comitetului Central din Bucureşti. A urmat, apoi, în special în Capitală, dar şi în alte mari oraşe din România un măcel de proporţii care a durat până pe 25 decembrie: în total, între 16 şi 25 decembrie 1989, au murit peste 1.000 de oameni şi aproape 3.400 au fost răniţi, România devenind singura ţară din Blocul Estic unde schimbarea regimului s-a făcut violent şi în care liderii – Nicolae şi Elena Ceauşescu – au fost executaţi prin împuşcare.



    “Cine-a tras în noi, în 21-22?”



    Întrebarea este, de ani de zile, leit-motivul românilor care, fie au luptat pentru libertate în 1989, chiar cu riscul de a a-şi pierde viaţa, fie şi-au îngropat, atunci, rude, prieteni sau cunoscuţi. Răspunsul ar consta în simpla devoalare a vinovaţilor pentru acest masacru. După ce a fost clasat, dosarul Revoluţiei a fost redeschis anul trecut, procurorii militari încercând să afle răspunsul la întrebarea nerezolvată timp de 28 de ani, iar adevărul începe să iasă la lumină.



    Un cotidian central califica drept ‘Breaking News istoric’ concluzia anchetatorilor, făcută publică la acest început de săptămână. Procurorul militar, Marian Lazăr: “A fost stabilită componenţa comandamentului politico-militar care a preluat în timp foarte scurt, după fuga preşedintelui în exerciţiu, puterea totală în România, concluzionându-se, fără echivoc, faptul că în decembrie 1989 nu a existat vid de putere. Din probele administrate până în prezent de procurorii militari a reieşit, referitor la declanşarea şi executarea diversiunii militare începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989, că aceasta a fost cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale şi distrugeri survenite. Cercetările au reliefat mecanismele dezinformărilor constante, având consecinţe deosebit de grave lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii şi mijloacelor militare de comunicaţii, astfel fiind instaurată la nivel naţional binecunoscuta psihoză terorist.”



    Anchetatorii mai spun că a fost identificată sursa sunetului cu efect de panică emis în timpul discursului popular al lui Nicolae Ceauşescu din 21 decembrie 1989, care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului şi declanşarea protestelor în Bucureşti. Totodată, s-a mai descoperit că, până la execuţia soţilor Ceauşescu, au fost identificate trei tentative de lichidare fizică a lor.



  • Retrospectiva săptămânii 18.12 -24.12.2016

    Retrospectiva săptămânii 18.12 -24.12.2016


    La Bucureşti, consultări ale preşedintelui cu partidele parlamentare în vederea desemnării premierului



    Premierul care va forma noul guvern al României va fi desemnat după Crăciun, a anunţat preşedintele Klaus Iohannis, care a precizat că în timpul consultărilor avute cu cele şase partide parlamentare a primit două propuneri pentru ocuparea postului de prim-ministru. Klaus Iohannis (track): Am avut în cursul acestor consultări două propuneri pentru poziţia de prim-ministru. PSD-ul a propus-o pe doamna Shhaideh, iar PMP-ul l-a propus pe domnul Tomac. Pe de altă parte, între timp s-a constituit o coaliţie majoritară în Parlament, o coaliţie formată de PSD, ALDE şi UDMR. În consecinţă, în zilele următoare voi avea discuţii pe aceste teme, iar desemnarea va avea loc după Crăciun.”


    ​Social-democrata Sevil Shhaideh, de etnie turcă, este în prezent consilier la Ministerul Dezvoltării Regionale, minister pe care l-a condus pentru scurt timp anul trecut, în timpul guvernării Victor Ponta, iar deputatul Eugen Tomac a fost secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din Ministerul Afacerilor Externe, în perioada 2009 — 2012. PSD, câştigător detaşat al alegerilor din 11 decembrie, a constituit o coaliţie cu ALDE, partidul condus de preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, şi împreună au semnat un protocol de colaborare parlamentară pentru următorii patru ani cu UDMR. Cele trei formaţiuni se angajează să aibă consultări şi să susţină în comun iniţiative legislative, iar UDMR să sprijine proiectele propuse de guvern. Demersurile legislative din domeniile educaţiei şi sănătăţii, precum şi finalizarea infrastructurii de transport rutier prevăzută în programul de guvernare PSD-ALDE sunt considerate prioritare.



    Noul legislativ român, în funcţie



    După ce, marţi, Senatul şi Camera Deputaţilor s-au reunit pentru prima dată în noua formulă, procedurile pentru validarea mandatelor, depunerea jurământului de credinţă, constituirea comisiilor de specialitate şi alegerea conducerilor celor două camere legislative s-au desfăşurat într-un ritm alert. Călin Popescu-Tăriceanu, copreşedinte ALDE, a fost ales pentru un nou mandat de preşedinte al Senatului, cu 87 de voturi pentru şi 40 împotrivă. El şi-a îndemnat colegii senatori să îşi ia în serios misiunea şi să acţioneze astfel încât legislativul să devină o instituţie puternică, şi nu una cu rol decorativ. Liviu Dragnea a fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor, cu 216 voturi pentru şi 101 împotrivă. Preşedintele social-democraţilor le-a cerut parlamentarilor ca, indiferent de culoarea politică, să fie parteneri în susţinerea proiectelor importante pentru ţară. Totodată, au fost aleşi şi membrii în cele două Birouri Permanente de la Senat şi Camera Deputaţilor, în funcţie de ponderea parlamentară.


    O altă etapă necesară desfăşurării activităţii noului legislativ o reprezintă constituirea grupurilor parlamentare. La Senat sunt şase: PSD, PNL, USR, ALDE, UDMR şi PMP, iar la Camera Deputaţilor, pe lângă cele şase, s-a constituit în plus şi grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. De asemenea, senatorii au ales prin vot componenţa celor 22 de comisii de specialitate. Tot prin vot au fost desemnaţi preşedinţii, vicepreşedinţii şi secretarii comisiilor permanente, proporţional cu numărul de mandate obţinute de fiecare formaţiune politică. PSD are preşedinţia a 11 comisii, între care cea juridică, Comisia de buget şi Comisia de învăţământ. PNL va conduce cinci comisii, precum apărarea sau cea economică, iar ALDE a obţinut şefia Comisiilor de constituţionalitate şi dezvoltare regională. USR, partid recent constituit, deţine preşedinţia a două comisii: mediu şi egalitate de şanse. PMP, al fostului preşedinte Traian Băsescu, şi UDMR au şefia câte unei singure comisii: dezvoltare şi strategie economică, respectiv sănătatea.



    În România, comemorări ale martirilor revoluţiei anticomuniste de acum 27 de ani


    În România a continuat, în această săptămână, comemorarea eroilor Revoluţiei anticomuniste de acum 27 de ani. 22 decembrie 1989 a fost ziua în care zeci de mii de bucureşteni au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva regimului Ceauşescu. Revolta începuse pe 17 decembrie, la Timişoara, oraşul din vestul ţării care devenea primul din România liber de comunism. În capitală, manifestanţii au ocupat Piaţa Palatului şi au forţat intrarea în Comitetul Central, iar Nicolae şi Elena Ceauşescu au părăsit clădirea cu un elicopter, fiind arestaţi câteva ore mai târziu. Între timp, demonstranţii au ocupat sediile Radioului şi Televiziunii Publice care au anunţat în cursul zilei căderea comunismului şi au ţinut la curent populaţia cu evenimentele aflate în desfăşurare. În memoria celor care şi-au pierdut viaţa în acele zile, au avut loc în capitală şi în alte oraşe din ţară o serie de manifestări de omagiere şi comemorare.


    Parlamentul a avut o şedinţă solemnă cu prilejul împlinirii a 27 de ani de la Revoluţie. Preşedintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj cu această ocazie, în care a apreciat că trebuie să ne amintim cu profund respect şi recunoştinţă de martirii din decembrie1989, fără al căror sacrificiu nu ar fi fost posibilă o Românie liberă şi democrată. România rămâne singura ţară din Blocul Estic unde schimbarea regimului s-a făcut violent şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi.