Radio România Internațional

Tag: democratie

  • Tsi aleadzi Republica Moldova

    Tsi aleadzi Republica Moldova

    Ca daima, istoria tuti li exighiseaşti. Locărli anamisa di Prutu și Nistru, ţi u yilipsescu, tru linii cabaia mări, actuala Republică Moldova, fură bănati ditu veclliulu kiro di româñi.
    Easti zborlu di româñilli a prinţipatlui medieval Moldova, aţelu cari s’feaţi ună, tru 1859 cu văsilia soră, Muntenia, și băgă thimeallili a cratlui român contemporan. Rușlli, cari aputrusescu cu halatu cât cama multu ditu Estul european, agiumsiră aoa amănatu, pritu secolu XVIII-ţi. Tru 1792, askerili arusești țaristi agiungu la Nistru, tru multili alumti cu Imperiul otoman. Dupu alti dauă dekenii, elli arăkescu loclu cu numa Basarabia, anamisa di Prut și Nistru, bănatu di români, ama tut dupu azvindzearea-a turţăloru. Calea a loru cătă Istanbul s’făţea jgllioată cu jgllioată. Tru 1918, bănătorlli ali provinţie țaristă Basarabia apufusescu ta s’facă ună cu Regatlu ali Românie.

     

    Tru 1940, Stalin da un lăhtărosu ultimatum ti România, şi deapoa intră cu askerili pisti Nistru și aputruseaşti aestă parti ali Moldovă. Ahurhescu dzălili lăi cu sovietizarea ali Basarabie, cu arăkearea a teritoriului, a limbăllei și a culturăllei. Tru 1991, Republica Moldova, republică unională a URSS, tu atelu kiro, u proclamă a llei independența, cum feaţiră tuti ateali 15 componenti a statlui sovietic. Tu şcurtu kiro, lenu turlii di grupuri etniţi ditu năulu stat indipendintu ahurhiră acțiuni separatisti, sumu coordonarea a Moscovăllei. Tru 33 di añi di existență ca stat independentu, Republica Moldova s’ampulisi cu catandisi di nai ma ndilicati: polimlu separatistu a raioanilor di pisti Nistru, prublemi economiţi cabaia greali, emigrarea babageană a bănătorloru, influența cabaia mari ali Rusie, zñiia lăhtăroasă a propagandăllei arusească, nica şi dupu ţi Rusia u aputrusi Ucraina.

     

    Multu kiro, liderlli di Chișinău aplicară caplu dinintea ali Moscova iarapoi Republica Moldova fu goalu cazlu ditu spațlu fostu sovietic tru cari partidlu comunistu agiumsi la puteari, și nu cumu ţi s’hibă ama pritu alidzeri. Aprindu Cărciunlu ditu 2020 adusi un nău prezidentu Chișinău. Maia Sandu eara băgată tu nai marea ipotisi, dupu un mesu şi 10 dzăli di la doilu tur di scrutin a prezidențialilor ditu aţelu an. Alumta electorală fu extremă, ama absolventa di Harvard cu ună vidzută crehtă lu azvimsi confortabilu, cu cama di 57 tru sută ditu voturi, pi un nicurmatu andrupătoru ali Moscova. Aestă aradă, politicieañilli pro-europeañi ditu Republica Moldova amintară alidzerli. Mandatlu ali Maia Sandu fu unu ndilicatu ama limbidu tru favoarea dişcllidearillei cătă lumea a democrațiillei, cătă Europa, cătă Vestu. Și aesta, acă ma multu di giumitati ditu aestu mandatu tricu tu hăvaia a fuvirsearillei a aputrusearillei ţi u feaţi Rusia contra ali Ucraină.

     

    Republica Moldova easti anamisa di România și sudlu ali Ucraina, nu alargu di Odesa și di frontul dişcllisu di ruși tru aestă parte ali Ucraină. A deapoa, dronili arusești cari s’higu pi curarea di bitisită a Dunăllei tra s’arucă topi tru porturli ucrainene anamisa di România și Republica Moldova easti un piriclliu mari tră siguranța ali Românie, stat membru al NATO. Ditu furñii limbidz, România ndrupaşti Republica Moldova tru gaereţli a llei di integrari tru Uniunea Europeană și tru spațlu di democrație pi cari aesta-lu reprezintă.

     

    Ună apofasi ţi ari scupolu s’bagă lucărli tu aradă fu aţelu ta s’ndreagă unăoară cu protlu turu a prezidințialelor ditu 20 di sumedru, un referendum tră ”alăxearea ali Constituție cu scupo ti adearea ali Republică Moldova la Uniunea Europeană”. A deapoa, maca votlu tru favoarea a Europllei fu niheamă pisti 50 tru sută yilipsi căţe catandisea paradoxală tru cari să spunu cu mindita votanțăllii ditu Republica Moldova easti alithea, sertă și lișor ti exighiseari. Propaganda arusă arcă tuti griutătli pi zverca ali Europă, neise cu cari s’ampulisi văsilia, și lu mută maxus aşi dzălu tricutu giunescu și cu tuti a kirolui sovieticu. Acă cu hăiri, formula easti aplo și europeañilli cu oclli patru putură s’veadă paradigma arusă ţi lucradză tru ași-dzăslu referendum ditu Ucraina, tru 2014, ică tru deplasare, la votlu tră Brexit, nica și tru separatismul catalan.

     

    Tutunăoară, propaganda arusă easti vizibilă și tru multi alidzeri a cetățeañilor europeni cari nu pot s’akicăsească câtu hăirlătică easti subversiunea moscovită, thimilliusită pi informații arădociki și alăxearea a argumentelor cu impulsuri superfiţiale. Alidzerli prezidențiali ditu Republica Moldova și referendumlu ali integrari europeană scoasiră diznău tu migdani aesti acțiuni primari și paranomu cari vor s’aducă ună apandisi-reacție anti-occidentală a cetățeañilor moldoveni. Maia Sandu avu niheamă sumu 50 tru sută, tru primlu tur, ași că va s’ţănă un doilu tur di scrutin. La 3 di brumaru, votanțălli ditu Republica Moldova au furñia să spună desi vor s’nkisească calea ali democrație occidentală, europeană, ică s’armănă un spațlu di keatră tru sfera di influență aruso-sovietică.
    Constituţie, dimocraţie, Republica Moldova, scrutin

    Autoru: Marius Tiţa
    Armănipsearea: Taşcu Lala

  • Un nou impuls pentru Europa democratică

    Un nou impuls pentru Europa democratică

    La fiecare cinci ani, cetăţenii europeni sunt chemaţi la urne pentru a-şi
    desemna reprezentanţii în Parlamentul European, singura instituţie a Uniunii
    Europene aleasă prin vot direct. Anul acesta, alegerile sunt programate între 6
    şi 9 iunie. Va înceta mandatul actualului Parlament, care a fost marcat de o
    serie de provocări, de la pandemia de COVID-19 la războiul din Ucraina. Care este
    bilanţul forului european în ultimii cinci ani şi ce pot aduce nou alegerile
    din iunie? Vor reprezenta ele un nou impuls pentru democraţia europeană? Care
    vor fi principalele teme ale campaniei electorale pentru Europarlamentare? Care
    va fi prezenţa la vot? Sunt Florin Orban
    şi vă invit să aflaţi răspunsuri la aceste întrebări de la eurodeputatul Iuliu
    Winkler, din grupul Partidului Popular European, membru al Uniunii Democrate Maghiare
    din România.

    Disclaimer: Sprijinul Parlamentului European pentru producerea acestui podcast nu constituie o aprobare a conținutului, care reflectă doar opinia autorului. Parlamentul European nu poate fi făcut responsabil pentru nicio utilizare a informațiilor conținute în podcast.


  • Parlamentarism, cetățenie europeană și importanța democrației

    Parlamentarism, cetățenie europeană și importanța democrației

    Raportul
    Parlamentarism, cetățenie europeană și democrație a fost adoptat luna trecută
    în plenul Parlamentul European. Prin acest raport se propune o nouă viziune
    asupra democrației europene, una în care Parlamentul European este în centrul
    vieții democratice a Uniunii, în care votul în unanimitate nu mai poate bloca
    decizii și în care cetățenii sunt implicați în elaborarea priorităților Uniunii
    mai des și permanent.



    Consiliul UE devine
    una dintre cele două camere ale unui Parlament bicameral european, format din
    actualul Parlament (o camera inferioară, asemănătoare Camerei Deputaților) și
    Consiliul UE (camera superioară, asemănătoare unui Senat). În raport s-a cerut
    renunțarea la votul prin metoda unanimității în Consiliu și trecerea la vot
    prin majoritate calificată.


    De asemenea, în
    raport s-a cerut crearea unui Statut European al Cetățeniei care să definească
    clar conceptul de cetățean european, dar și armonizarea regulilor pentru
    obținerea cetățeniei europene.


    Prevederile din
    raport nu vor fi implementate direct, dar reprezintă un mesaj puternic transmis
    de Parlamentul European în favoarea creării unui nou contract social. În plenul
    Parlamentului European, europarlamentarul, Ramona Strugariu a susținut
    implicarea activă a europarlamentarilor în viața de zi cu zi a cetățenilor.




    Le mulțumesc colegilor mei pentru acest
    raport, fiindcă au pus pe masă o viziune pentru Europa și viitorul democrație,
    pe care puțin avem curajul să o proiectăm. Dar realitatea e una singură
    populismul crește în Europa și pentru că suntem departe de oameni, guverne,
    instituții, nu mai ajungem la ei, nu sunt destul de implicați în decizii, nu
    promovăm cultura transparenței și a dialogului.

    Dacă le explicăm, nu se mai
    nasc frici exploatate de extremism. Dacă suntem transparenți și corecți, nu mai
    există îndoieli și percepția că toți suntem corupți și la fel.

    Populismul
    crește și în România din același motiv. Iar răspunsul e unul singuri trebuie să
    ascultăm oamenii, să le livrăm ce le-am promis.

    Trebuie să știe ce facem și de
    ce, cu banii lor, cu energia lor bună, cu speranțele lor și să nu le mai
    înșelăm așteptările. Dacă vrem democrație, uniune și valori, trebuie să
    ascultăm vocile celor care iubesc democrația și o apără. Tot lor trebuie să le
    dăm socoteală. E atât de simplu.


  • Ingerințele străine în procesele democratice

    Ingerințele străine în procesele democratice

    Ingerințele străine, dezinformarea și atacurile
    asupra democrației se vor intensifica tot mai mult și vor deveni mai
    sofisticate în perioada de dinaintea alegerilor pentru Parlamentul European din
    iunie 2024, declară eurodeputații. Această atenționare apare într-un raport al
    Comisiei speciale privind ingerințele externe în toate procesele democratice
    din cadrul Uniunii Europene, inclusiv privind dezinformarea, adoptat în plen cu
    469 voturi pentru, 71 împotrivă și 75 abțineri.


    În text, eurodeputații abordează ingerințele de pe
    platformele online, protecția infrastructurii critice și a sectoarelor
    strategice, ingerințele din timpul proceselor electorale, finanțarea disimulată
    a activităților politice de către actori străini și reziliența la atacurile
    cibernetice. Raportul se concentrează în special asupra ingerințelor Rusiei și
    Chinei în Uniunea Europeană, în țările care solicită aderarea la Uniune,
    inclusiv din Balcanii de Vest, și în țările din sudul global.


    În plenul Parlamentului European, europarlamentarul Maria Grapini a condamnat fenomenul periculos al dezinformării:




    Dezbatem un lucru foarte important, mai ales
    cu un an înainte de alegeri. Clar, dezinformarea duce la o alegere greșită,
    induce cetățenilor un alt drum. Problema este cum facem. Am definit foarte clar
    ce înseamnă ingerință străină, pentru că vedem acum, a apărut un conflict în
    Serbia și Kosovo, conflictul din Ucraina, primim informații greșite și cred că
    dezinformarea este cel mai grav lucru care duce la alegeri greșite și la
    imixtiunea în actul democratic dintr-un stat membru.

    Problema pe care eu o pun
    acum aici și vreau să fiu înțeleasă corect, cred că trebuie să vedem
    ingerințile străine din toate părțile, cum facem să oprim dezinformarea? Da,
    noi reglementăm aici, problema este de aplicare în statele membre și cred că și
    statele membre au o obligație extrem de mare, împreună cu Uniunea Europeană, să
    oprim o dată dezinformarea și să nu mai fie ingerințe străine în actul
    democratic. Cetățenii să decidă.




  • Sondaj privind alegerile europarlamentare și democrația în UE

    Sondaj privind alegerile europarlamentare și democrația în UE


    Alegerile europarlamentare sunt de interes pentru 56% dintre cetățenii europeni şi 61% dintre români potrivit sondajului Eurobarometru prezentat la Bruxelles, de Parlamentul European în parteneriat cu European Newsroom. Totodată, două treimi dintre respondenții din UE (67%) declară că probabil ar vota dacă alegerile europene ar avea loc săptămâna viitoare, un procent mult mai bun față de același sondaj Eurobarometru realizat în 2018, tot cu un an înainte de alegeri, când numai 58% dintre cei intervievați și-au exprimat dorința de a vota.



    Eurobarometrul arată că și numărul românilor care ar merge la cabinele de vot ar fi mai mare dacă alegerile pentru Parlamentul European (PE) s-ar organiza peste o săptămână. Astfel, 64% dintre respondenții din țara noastră au spus că ar vota, cu patru puncte procentuale mai mult față de ce arăta sondajul din urmă cu cinci ani.

    Majoritatea europenilor consideră că acțiunile UE au efect asupra vieții de zi cu zi

    eurob-iun23-impact-ue.jpg



    Sondajul a luat și pulsul cetățenilor din cele 27 de state membre cu privire la valorile pe care PE le poate apăra. Astfel, 37% dintre europeni au indicat democrația ca cea mai importantă valoare în sarcina forului legislativ european (24% dintre respondenții români au avut același răspuns). Libertatea de circulație a fost indicată de 27% dintre români și numai 15% la nivelul Uniunii, diferență ce poate fi justificată prin faptul că România nu a primit unda verde pentru intrarea în Spațiul Schengen la finele anului trecut. Diferențe de opțiuni s-au mai înregistrat și pentru răspunsurile


    “Respectarea identităților naționale, culturilor și tradițiilor în statele membre ale UE (17% UE27 față de 23% România) sau “Libertatea religiei și convingerilor (8% UE27 și 16% România).



    Ca subiecte pe care europenii și le doresc să fie abordate cu prioritate de legislativul european, prima opțiune pentru cetățenii UE este lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale (38% UE 27 și 29% România), urmată de sănătatea publică (33% UE27 și 36% România). Sprijinul pentru economie și crearea de noi locuri de muncă a fost, însă, prima opțiune pentru respondenții din țara noastră (40%).

    O treime dintre români dezaprobă sprijinul european acordat Ucrainei

    eurob-iun23-acord-sprijin-ucraina.jpg



    Modul în care funcţionează democraţia în Uniunea Europeană satisface 54% dintre cetăţenii europeni şi pe 52% dintre cei români, mai arată sondajul Eurobarometru. Întrebați cât de mulțumiți sau nemulțumiți sunt de unele aspecte ale democrației, 70% dintre europeni se declară mulțumiți de libertatea de exprimare (62% în România). Tot 70% dintre respondenții europeni sunt mulțumiți de alegerile libere și echitabile, față de numai 54% dintre cei chestionați în România. Cele mai mari nemulțumiri au fost manifestate la opțiunea de răspuns “Partidele politice iau în considerare interesele persoanelor ca dvs. unde 63% dintre români și 52 dintre europeni au dezaprobat. Respondenții se declară nesatisfăcuți și de lupta împotriva corupției (60% UE27 și 57% România).



    În ceea ce privește situația finaniară, jumătate dintre respondenţii europeni (50%) au constata că nivelul lor de trai a scăzut şi se aşteaptă ca acest lucru să continue în anul următor, cu trei puncte procentuale mai puțin în țara noastră (47%). Răspunsul autorităților față de scăderea nivelului de trai nemulțumește 65% dintre respondenţii europeni şi 69% dintre românii intervievaţi. Totodată, 57% dintre europeni şi 60% dintre cei români nu sunt mulţumiţi nici de ceea ce a făcut Uniunea Europeană pentru a remedia situaţia.

    eurob-iun23-prioritati-parl-eu.jpg





  • UE, un nou cadru de măsuri restrictive împotriva celor care atentează la stabilitatea R. Moldova

    UE, un nou cadru de măsuri restrictive împotriva celor care atentează la stabilitatea R. Moldova

    Consiliul European a adoptat, la solicitarea autorităţilor de la Chişinău, un nou cadru de măsuri restrictive care va permite Uniunii Europene să impună sancţiuni împotriva persoanelor responsabile de acţiuni care subminează sau ameninţă suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova, precum şi democraţia, statul de drept, stabilitatea sau securitatea.

    Fiind unul dintre statele cele mai afectate de consecinţele invadării ilegale a Ucrainei de către Rusia, asistăm la creşterea şi continuarea încercărilor de destabilizare a Republicii Moldova – a transmis şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, într-un comunicat. El a explicat că noul regim de sancţiuni va oferi Bruxelles-ului posibilitatea de a continua să consolideze rezistenţa Moldovei prin vizarea celor care încearcă să o destabilizeze şi a subliniat că acesta este un semnal politic important al sprijinului Uniunii Europene pentru Moldova, în contextul dificil actual.

    Consiliul European susţine că, graţie acestui nou cadru, Uniunea va putea viza, de pildă, persoanele care obstrucţionează sau subminează procesul politic democratic, inclusiv organizarea alegerilor, sau încearcă să răstoarne ordinea constituţională, chiar şi prin acte de violenţă. Măsurile restrictive viitoare s-ar putea îndrepta şi împotriva celor care se angajează în abateri financiare grave în ce priveşte fondurile publice şi exportul neautorizat de capital, în măsura în care ar putea prelua controlul sau influenţa serios activităţile autorităţilor statului. Potrivit Bruxelles-ului, sunt avute în vedere îngheţarea activelor şi interdicţia de a pune la dispoziţie fonduri pentru persoane fizice şi entităţi, precum şi interdicţii de călătorie în spaţiul comunitar pentru diverşi indivizi.

    Eforturile de destabilizare a Republicii Moldova s-au intensificat în mod vizibil de la invadarea Ucrainei de către Rusia şi reprezintă o ameninţare directă la adresa stabilităţii şi securităţii frontierelor externe ale Uniunii Europene.

    Amintim că, acum 10 zile, miniştrii europeni de Externe reuniţi la Luxemburg au ajuns la un acord politic pentru crearea unui regim de sancţiuni al Uniunii pentru contracararea acţiunilor de destabilizare la adresa Republicii Moldova şi a ordinii sale constituţionale – o iniţiativă lansată de şeful diplomaţiei române, Bogdan Aurescu.


  • Another brick in the wall?

    Another brick in the wall?

    Tu kirolu ditu soni, s’veadi ună haristuseari ahoryea, tru zonele di argumentație antiamericană, antidimocratică ică anticapitalistă di tamam, ta s’aducă tu muabeti alăncearea a unăllei alianțe vărtoasă a alternativelor la sistemlu dimocratic contemporan.


    Numa easti simplă, un acronim, BRICS, di la văsiliili ţi fac parti: Brazilia, Rusia, India, China și Africa di Sud, dimi South Africa. Ama aestă parei și numa a llei nu suntu năi, au di cama di dauă dikenii di existență. Numa u diadi un economist ditu SUA, prota fu BRIC, diapoa South Africa adusi un “S” di bitisită. Aţeali patru, cama diapoa ţinţi, văsilii reprezentau mări state cari cunuștea ună creaștire rapidă, atea ti da izini a statisticienilor s’pruveadă ună dominație a văsiliiloru ditu aestă parei tru economia mondială di la giumitatea aluştui secol.


    Fenomenul nu easti nău niţi tora ma niţi atumţea, tu ahuhrita añiloru 2000, cându fu thimilliusită pareia BRICS, atea tin ă da izini s’invocăm cunuscuta piesă Pink Floyd. S’nă aduţemu aminti maş di “tigrilli” asiatiţ ali economiei mondiale, aţeali văsilii cari ciudusea pritu creastirea a lor economică, acă niscănti nu aveau niţi dipu multi resurse și niţi sisteme politiţi dimocratiţi. Ma ninti, mărli văsilii ditu America di Sud avea dimăndată rezultate di simasie tru dizvoltarea economică, aplicânda cearei di la mărlie școlliuri americane di mindueari economică ama eșuară tru niveluri multu mări a borgillei externe.


    Dialihea, nu easti zborlu ti parei cari agiumsiră la gradul di organizare al BRICS că, nica ma multu, la fenomene di dizvoltare cari ciudusiră cumata a jurnaliștilor.


    Tu ahuhrită și BRIC a fost tut un subiect di ahtări hăbări, ama nu alăncră andamasili şi gaereţli di organizare și formalizare a idiiille. Ditu 2009, di la primul summit BRIC, dizvărtitu la Ekaterinsburg, tru Rusia, s-feaţiră jgllioati relativ timidi cătă alăxearea a inițiativăllei tru ună organizație economică, cu coopearare streasă ama și adunarea tu idyiulu scupo a niscăntoru elemente. Ndauă naeţ suntu evidinte: antiamericanismul, naetea ta s’da ună apandisi a gruplui G7 a naima diezvultate state ditu lume, alumta anamisa di Rusia și China, năuntrulu a BRICS, tră dominarea aluştui mecanismu.


    Istoriţlli nă aduc aminti di “Mișcaria văsiliiloru nealiniate”, cari vrea ta s’hibă ună organizație a economiilor emergente, cari nu aproaki adiararea la vără ditu mările puteri, occidintalii pro-americani ică Uniunea Sovietică și lagărlu a llei comunist. Tru realitate, anticapitalismul eara cabaia vărtosu, tru kirolu anda s’mutrea cu simbatie la comunism și la agiutorlu sovietic. Tutunăoară, figurile di prota thesi a Minarillei di nealiniere eara un şingiru di lidiri autocrat a aluştoru năi craturi emergente di atumţea. Și tru aestu kiro, lidirllii cabaia vărtoşi a niscăntoru regimuri cu mari probleme tru tiñisearea a ndrepturilor omului s’vedi tu harea di promotori a pareiillei sumu hlambura alumtăllei politice, acă principiile arădăpsiti suntu economice.


    Prezența Rusiillei tru BRICS easti tributară acutotalui pritu opera a lidirlui dia Moscova, alumta internațională contra ti tut ţi nsimneadză dimocrație ică mecanism cari nu-lli străxeaşti dotu absurdul ti s’nkisească ataca iuţido tu lumi și căndu s’va, ta s’alikească ţi va şi di iu va.


    Dimensiunea reală a colaborarillei tru cadrul BRICS, nica şi atea ti băgarea tu lucruu a niscăntoru mecanisme comune, avu cabaia kindinu tu kirolu a crizăllei COVID. Nkisitu ditu China, virusul feaţi fănicadz tru tută lumea, dimocratică ică nu, ama maxus tru India și Brazilia și baş şi tu Africa di Sud. Dialihea, nu ari informații credibile ti criza COVID ditu un sistem ncllisu cata cum atelu arus. Un altă luyurie ţi nu poati s’hibă dukită easti agioclu diplo ali Rusiei cari llia parti la lucrările G7, acă tu aestu kiro minduea s’ascumbusească economiile emergente contra aliştei parei. Tru 1997, tru un gest di dişcllidiari cătă Rusia, condusă atumţea di Boris Elțtru, nai ma dizvoltate văsilii ditu lume călisiră aestă văsilie, multu ma pțănu dizvoltată și dimocratică, la andamasili a lor la kipită, formând un G8. Tru 2014, cându anexarea ali Crimei yilipsi alithili naeţ a prezidintului rus, Moscova işi ditu G7. BRICS nu easti ună inițiativă nauă și niţi un acronim di cari avdzămu ti prima oară. Năi pot s’hibă maş politiţli pi cari văsiliili participante li hăbărisescu și le promoveadză, dialihea, tru sinferlu işiş, tru cadrul a relațiilor internaționale a lumillei globale di astăndză.



    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Another brick in the wall?

    Another brick in the wall?

    Tu kirolu ditu soni, s’veadi ună haristuseari ahoryea, tru zonele di argumentație antiamericană, antidimocratică ică anticapitalistă di tamam, ta s’aducă tu muabeti alăncearea a unăllei alianțe vărtoasă a alternativelor la sistemlu dimocratic contemporan.


    Numa easti simplă, un acronim, BRICS, di la văsiliili ţi fac parti: Brazilia, Rusia, India, China și Africa di Sud, dimi South Africa. Ama aestă parei și numa a llei nu suntu năi, au di cama di dauă dikenii di existență. Numa u diadi un economist ditu SUA, prota fu BRIC, diapoa South Africa adusi un “S” di bitisită. Aţeali patru, cama diapoa ţinţi, văsilii reprezentau mări state cari cunuștea ună creaștire rapidă, atea ti da izini a statisticienilor s’pruveadă ună dominație a văsiliiloru ditu aestă parei tru economia mondială di la giumitatea aluştui secol.


    Fenomenul nu easti nău niţi tora ma niţi atumţea, tu ahuhrita añiloru 2000, cându fu thimilliusită pareia BRICS, atea tin ă da izini s’invocăm cunuscuta piesă Pink Floyd. S’nă aduţemu aminti maş di “tigrilli” asiatiţ ali economiei mondiale, aţeali văsilii cari ciudusea pritu creastirea a lor economică, acă niscănti nu aveau niţi dipu multi resurse și niţi sisteme politiţi dimocratiţi. Ma ninti, mărli văsilii ditu America di Sud avea dimăndată rezultate di simasie tru dizvoltarea economică, aplicânda cearei di la mărlie școlliuri americane di mindueari economică ama eșuară tru niveluri multu mări a borgillei externe.


    Dialihea, nu easti zborlu ti parei cari agiumsiră la gradul di organizare al BRICS că, nica ma multu, la fenomene di dizvoltare cari ciudusiră cumata a jurnaliștilor.


    Tu ahuhrită și BRIC a fost tut un subiect di ahtări hăbări, ama nu alăncră andamasili şi gaereţli di organizare și formalizare a idiiille. Ditu 2009, di la primul summit BRIC, dizvărtitu la Ekaterinsburg, tru Rusia, s-feaţiră jgllioati relativ timidi cătă alăxearea a inițiativăllei tru ună organizație economică, cu coopearare streasă ama și adunarea tu idyiulu scupo a niscăntoru elemente. Ndauă naeţ suntu evidinte: antiamericanismul, naetea ta s’da ună apandisi a gruplui G7 a naima diezvultate state ditu lume, alumta anamisa di Rusia și China, năuntrulu a BRICS, tră dominarea aluştui mecanismu.


    Istoriţlli nă aduc aminti di “Mișcaria văsiliiloru nealiniate”, cari vrea ta s’hibă ună organizație a economiilor emergente, cari nu aproaki adiararea la vără ditu mările puteri, occidintalii pro-americani ică Uniunea Sovietică și lagărlu a llei comunist. Tru realitate, anticapitalismul eara cabaia vărtosu, tru kirolu anda s’mutrea cu simbatie la comunism și la agiutorlu sovietic. Tutunăoară, figurile di prota thesi a Minarillei di nealiniere eara un şingiru di lidiri autocrat a aluştoru năi craturi emergente di atumţea. Și tru aestu kiro, lidirllii cabaia vărtoşi a niscăntoru regimuri cu mari probleme tru tiñisearea a ndrepturilor omului s’vedi tu harea di promotori a pareiillei sumu hlambura alumtăllei politice, acă principiile arădăpsiti suntu economice.


    Prezența Rusiillei tru BRICS easti tributară acutotalui pritu opera a lidirlui dia Moscova, alumta internațională contra ti tut ţi nsimneadză dimocrație ică mecanism cari nu-lli străxeaşti dotu absurdul ti s’nkisească ataca iuţido tu lumi și căndu s’va, ta s’alikească ţi va şi di iu va.


    Dimensiunea reală a colaborarillei tru cadrul BRICS, nica şi atea ti băgarea tu lucruu a niscăntoru mecanisme comune, avu cabaia kindinu tu kirolu a crizăllei COVID. Nkisitu ditu China, virusul feaţi fănicadz tru tută lumea, dimocratică ică nu, ama maxus tru India și Brazilia și baş şi tu Africa di Sud. Dialihea, nu ari informații credibile ti criza COVID ditu un sistem ncllisu cata cum atelu arus. Un altă luyurie ţi nu poati s’hibă dukită easti agioclu diplo ali Rusiei cari llia parti la lucrările G7, acă tu aestu kiro minduea s’ascumbusească economiile emergente contra aliştei parei. Tru 1997, tru un gest di dişcllidiari cătă Rusia, condusă atumţea di Boris Elțtru, nai ma dizvoltate văsilii ditu lume călisiră aestă văsilie, multu ma pțănu dizvoltată și dimocratică, la andamasili a lor la kipită, formând un G8. Tru 2014, cându anexarea ali Crimei yilipsi alithili naeţ a prezidintului rus, Moscova işi ditu G7. BRICS nu easti ună inițiativă nauă și niţi un acronim di cari avdzămu ti prima oară. Năi pot s’hibă maş politiţli pi cari văsiliili participante li hăbărisescu și le promoveadză, dialihea, tru sinferlu işiş, tru cadrul a relațiilor internaționale a lumillei globale di astăndză.



    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • La Révolution roumaine, 33 ans après

    La Révolution roumaine, 33 ans après

    Il y 33 ans, les Roumains descendaient dans la rue pour exprimer leur mécontentement envers le régime communiste et pour demander le départ du dictateur Nicolae Ceausescu. Les premières protestations ont eu lieu dans l’ouest de la Roumanie, dans la ville de Timisoara, où un petit rassemblement a eu lieu devant la maison de Laszlo Tokes, paster de l’église réformé magyare, qui allait être évacué. Ce fut le 16 décembre 1989 que les habitants de Timisoara ont crié « à bas Ceausescu », demandant leur droit à la liberté. Les manifs se sont poursuivies pour se transformer dans des combats de rue entre les protestataires et les forces de répression. Le 20 décembre, Timisoara a été proclamée première ville roumaine libérée du communisme. Inquiet, Nicolae Ceausescu a convoqué le 21 décembre un grand rassemblement national dans la Capitale dans l’espoir de pouvoir calmer la population et préserver son pouvoir.

    Le rassemblement s’est transformé en Révolution qui s’est répandue à travers le pays. Suite aux violences qui ont eu lieu durant ces journées de décembre, un millier de personnes ont été tuées et quelque 3 mille ont été blessées. D’ailleurs, la Roumanie a été l’unique Etat de l’Europe de l’est où le changement de régime s’est réalisé par la violence. Des manifestations de commémoration ont eu lieu ces jours-ci à travers le pays à la mémoire des personnes qui ont fait le sacrifice suprême pour la liberté. Des cérémonies et des réunions publiques ont eu lieu dans les endroits clé des événements de 1989. Les témoins de la Révolution et les descendants des victimes ont prié et déposé des fleurs dans les endroits où les pires combats de rue ont eu lieu.

    « Gardons vive la mémoire des héros de la révolution de décembre 1989 et perpétuons les idéaux pour lesquels nous avons lutté ! » a écrit le chef de l’Etat Klaus Iohannis sur Facebook. Celui-ci a déposé mercredi une couronne de fleurs à la croix en bois érigée sur la place de l’Université dans le centre de Bucarest à la mémoire des victimes de la Révolution anticommuniste roumaine de décembre 1989. « C’est aux martyrs de la Révolution roumaine et à tous ceux qui ont souffert durant la période de la dictature communiste que nous devons la liberté dont nous bénéficions aujourd’hui et nous devons leur en remercier en prenant soin de la Roumanie et en consolidant le processus démocratique » a également déclaré dans un message le premier ministre Nicolae Ciucă.

    Une minute de silence a été respectée mercredi dans le Sénat roumain, à la mémoire des victimes de la Révolution. « C’est la 33e année de liberté. En décembre 1989, les Roumains demandaient avec d’immenses sacrifices, leur portion de liberté, de respect des droits et libertés citoyennes, de libre circulation à l’extérieur du pays. Fin 1989, les Roumains espéraient que leurs vies allaient changer radicalement au plus vite », ont rappelé les sociaux-démocrates.

    Présente aux commémorations de Timisoara, consacrées à la Révolution roumaine, la présidente du Sénat, la libérale, Alina Gorghiu, a souligné le fait que la ville avait certainement été un exemple pour tout le pays, il y a 33 ans, et que ce fut toujours il y a 33 ans, durant la Révolution roumaine, que le parcours pro-européen et pro-OTAN de la Roumanie a commencé. Alina Gorghiu a transmis aux révolutionnaires de décembre 1989 de Timisoara de se rappeler qu’ils avaient énormément aidé leur pays par leur effort et leur courage de participer activement aux efforts de la société roumaine, parce que la période est très compliquée et que chaque Roumain sera nécessaire en 2023, une année particulièrement difficile.

  • Consiliul de asociere UE – Georgia

    Consiliul de asociere UE – Georgia

    La Bruxelles a avut loc o nouă reuniune a Consiliului de asociere UE-Georgia.
    Au fost discutate relațiile bilaterale, în contextul cererii fostei republici
    sovietice de a adera la Uniune, cu accent pe dialogul politic și pe reformă, pe
    cooperarea economică și sectorială, pe comerț, precum și pe soluționarea
    pașnică a conflictelor. Totodată, a fost abordată și politica
    externă și de securitate. Consiliul
    de asociere a subliniat importanța istorică a deciziei Consiliului European din
    iunie de a recunoaște perspectiva
    europeană pentru Georgia.


    Șeful diplomației europene, Josep Borrell,
    apreciază că relațiile UE cu Georgia au făcut un salt calitativ, îndemnând la
    continuarea reformelor și depășirea polarizării politice în vederea progresului
    pe calea europeană.


    Sperăm că toate forțele politice din Georgia vor
    profita de această oportunitate istorică și își vor intensifica eforturile
    pentru a obține statutul de candidat și pentru a se apropia de UE    , a mai spus
    el.


    La randul său,comisarul
    european pentru vecinătate şi extindere, Oliver Varhelyi, a vorbit despre
    perspectiva europeană a Georgiei:

    Ar trebui să fim cu toții mulțumiți de
    faptul că Georgia este o țară cu o perspectivă europeană recunoscută. Aceasta
    este o oportunitate majoră, o dezvoltare majoră, nu numai în comparație cu
    întâlnirea pe care am avut-o anul trecut, ci și față de orice întâlnire pe care
    am mai avut-o cu Georgia în Consiliile de Asociere. Și cred că acum
    prioritățile sunt clare. Am avut o discuție deschisă și sinceră și, desigur,
    acesta este modul în care putem ancora cooperarea noastră solidă pe care am
    construit-o de-a lungul anilor pe baza Acordului de Asociere pentru a face din
    această perspectivă europeană o realitate.


    Consiliul a salutat adoptarea agendei
    revizuite de asociere UE-Georgia pentru perioada 2021-2027. Documentul
    stabilește un set de priorități convenite în comun pentru implementarea
    ulterioară a Acordului de Asociere, inclusiv Zona de Liber Schimb Aprofundată
    și Cuprinzătoare (DCFTA).


    Pe
    de altă parte, UE a recunoscut că Georgia a efectuat o
    serie de reforme provocatoare și și-a modificat legislația în multe sectoare.
    UE a încurajat Georgia să își dubleze eforturile pentru a consolida în
    continuare democrația și a reduce polarizarea politică, pentru a consolida
    statul de drept, independența, integritatea și responsabilitatea sistemului
    judiciar și lupta împotriva corupției.


    De asemenea, UE a cerut Georgiei să
    consolideze în continuare respectarea drepturilor omului și a libertăților
    fundamentale, inclusiv egalitatea de gen și să asigure egalitatea de tratament
    între femei și bărbați, precum și între persoanele aparținând minorităților,
    indiferent de religie sau convingeri, origini etnice sau naționale, rasă,
    limbă, gen, orientare sexuală, identitate de gen, abilitate sau alte temeiuri
    în viața socială, politică și economică și a subliniat importanța libertății
    presei și a implicării societății civile. Democrația, statul de drept și
    drepturile omului sunt priorități esențiale pentru ca Georgia să avanseze pe
    calea sa europeană, au precizat oficialii de la Bruxelles.






  • UE și apărarea multilateralismului

    UE și apărarea multilateralismului

    Parlamentul European a adoptat de
    curând o rezoluție referitoare la modul în care Uniunea Europeană apără
    multilateralismul. Multilateralismul, ca mijloc pașnic de organizare a
    relațiilor dintre statele suverane, este din ce în ce mai contestat. Motivele
    sunt legate de schimbările în sistemul internaţional şi anume, apariția de noi actori pe scena mondială și
    amenințări hibride din partea acestora, tensiunile generate de natura
    instituțiilor multilaterale și de nevoia de a reforma instituții vechi de
    decenii. De asemenea, decalajul tot mai mare dintre opinia publică și
    instituții, creșterea sentimentelor anti-globalizare, declinul puterilor
    geopolitice tradițional dominante și declinul libertăților și democrației
    mondiale care i-a urmat.


    Despre acest subiect a vorbit în Parlamentul European
    Dragoş Tudorache, europarlamentar.


    Democrația nu doar se
    întâmplă, iar libertatea nu ne este pur şi simplu dată. Am luptat și încă
    luptăm în războaie pentru ordinea bazată pe reguli. Pentru a o consolida, am
    creat instituții multilaterale și, până în prezent, am fost interconectați,
    oferindu-ne astfel oportunitatea de a rezolva probleme prin diplomație și
    dialog, pentru a trage la răspundere regimurile necinstite. Deci, în primul
    rând, avem datoria de a menține multilateralismul funcțional și eficient.
    Trebuie să actualizăm și să reinventăm în mod constant instituțiile sale,
    astfel încât acestea să rămână în pas cu realitățile noastre geopolitice. Când
    eșuează, în special în asigurarea răspunderii pentru încălcarea regulilor,
    trebuie să găsim modalități de a le reforma. Acest lucru este valabil atât
    pentru Organizaţia Mondială a Comerţului, cât şi pentru Organizaţia Naţiunilor Unite. De la
    schimbările climatice la războiul împotriva foametei, trebuie să ne
    repoziţionăm și trebuie să lucrăm mai strâns cu cei care gândesc ca noi.



    Parlamentul European doreşte să
    se implice mai mult şi reamintește că,
    pentru a face ca multilateralismul guvernat de norme, eficace, orientat spre
    rezultate și interconectat să prospere, implicarea parlamentelor alese
    democratic este importantă pentru asigurarea unui acces mai bun la o gamă largă
    de părți interesate și pentru extinderea dialogului și cooperării la entitățile
    nestatale, cum ar fi guvernele regionale, administrațiile locale, mediul
    academic, societatea civilă și sectorul economic.


  • Democrația încotro?

    Democrația încotro?

    Democrația încotro? Maria Ţoghină a discutat la “Serviciul de noapte”, de la Radio România Actualităţi, despre conflictele mocnite și crizele multiple ale planetei, despre derivă și pericolele ascunse ale ascensiunii iliberalismului cu politologul Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA (Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative).



    Emisiunea poate fi urmărită aici:



  • UE susține Albania în procesul de aderare

    UE susține Albania în procesul de aderare

    Eurodeputaţii, care au adoptat recent două rapoarte privind progresele
    Albaniei şi Macedoniei de Nord în direcţia aderării, au subliniat că, deşi cele
    două ţări au îndeplinit condiţiile puse şi au obţinut rezultate durabile,
    Consiliul nu a început încă negocierile de aderare. Or, notează eurodeputaţii,
    acest lucru a subminat atitudinea publicului faţă de UE şi reprezintă un
    pericol grav pentru politica de extindere în ansamblul său. Ei cer ca UE să
    examineze cu maximă atenţie implicaţiile de securitate de importanţă
    istorică pe care le-ar avea decizia de aderare a celor două state pentru
    stabilitatea şi unitatea continentului european şi a Balcanilor de Vest.

    În
    raportul privind Albania, eurodeputaţii salută orientarea strategică şi
    angajamentul ferm ale acestei ţări faţă de integrarea europeană şi îşi exprimă
    sprijinul clar faţă de transformarea democratică şi aspiraţiile sale la
    integrare, îndemnând-o în acelaşi timp să-şi intensifice eforturile pentru
    eficientizarea justiţiei şi întărirea democraţiei, a statului de drept şi
    economiei. PE mai consideră că Albania trebuie să ia măsuri pentru a sprijini
    societatea civilă, pentru a combate corupţia şi crima organizată, pentru a
    asigura libertatea presei şi a garanta protejarea drepturilor minorităţilor.

    Europarlamentarul Vlad
    Botoș, membru al Grupului Renew Europe, a declarat în plenul Parlamentului
    European că această țară trebuie să treacă la pasul următor, iar Uniunea
    Europeană trebuie să susțină acest demers:

    Trecerea
    spre o democrație reală, puternică, este un proces lung și foarte dificil. Iar
    odată create instituțiile democratice funcționale este nevoie de hotărâre și
    efort să le menții. Valorile democratice, drepturile omului, lipsa
    discriminării, libertatea cuvântului și toate celelalte valori pe care Uniunea
    Europeană le susține, necesită atenție și eforturi permanente. Pașii făcuți de
    Albania pentru a se apropia de valorile noastre sunt mari, procesul a fost unul
    de lungă durată și anevoios după decenii de dictatură, după zeci de ani în care
    societeatea civilă, cetățenii, fie ei politicieni sau magistrați sau având alte
    profesii, au fost obișnuiți cu un alt mod de viață. Eforturile Albaniei arată
    clar dorința de a merge mai departe, de a se alătura Uniunii Europene și chiar
    dacă mai sunt progrese de făcut, trebuie să acordăm această șansă unui popor
    care face demersuri susținute de aproape zece ani. Cred că Albania trebuie să
    treacă la pasul următor, iar Uniunea Europeană trebuie să susțină acest demers.


  • Juin 1990, la jeune démocratie roumaine mise à l’épreuve

    Juin 1990, la jeune démocratie roumaine mise à l’épreuve

    Plus de trois décennies se sont écoulés depuis le moment le plus sombre de l’histoire de la Roumanie post-communiste et le pays ne réussit toujours pas à identifier et à punir les responsables de cette action. Il y a trois ans déjà, la Haute Cour de Cassation et de Justice renvoyait le dossier de la descente des mineurs sur Bucarest les 13 au 15 juin 1990 et demandait que le réquisitoire soit refait. Le dossier a été instruit par les procureurs militaires qui avaient terminé leur enquête en 2017 et déféré à la justice 14 personnes. Les vedettes du lot étaient l’ex-président du pays, Ion Iliescu, nonagénaire aujourd’hui, le premier ministre de l’époque, Petre Roman, son adjoint, Gelu Voican-Voiculescu, et le directeur des renseignements généraux de l’époque, Virgil Măgureanu. De l’avis des hommes de la loi, ceux-ci auraient organisé et directement coordonné l’attaque contre les protestataires installés place de l’Université au cœur de Bucarest, qui exprimaient pacifiquement leurs opinions politiques en contradiction pourtant avec la majorité qui soutenait le pouvoir politique de l’époque.

    Ce fut le 20 mai 1990, cinq mois après l’écroulement de la dictature communiste de Nicolae Ceusescu qu’un de ces anciens ministres des années 1970, Ion Iliescu, un des leaders de la Révolution de décembre 1989 était carrément plébiscité lors du premier scrutin présidentiel libre, qu’il avait remporté avec 85% des voix. Son parti, un mélange hétérogène de révolutionnaires authentiques et d’apparatchiks de deuxième rang, s’était adjugé à son tour deux tiers des voix au Parlement.

    La place de l’Université de Bucarest, occupée dès le mois d’avril par les étudiants qui avaient proclamé une zone libérée du néocommunisme était désormais vide, puisque la vaste majorité des protestataires avaient accepté le verdict sévère des urnes. Au lieu de plusieurs dizaines de milliers de Roumains exubérants et pacifiques se trouvaient quelques dizaines de grévistes de la faim, qui semblaient être incapables de continuer leurs vies à l’extérieur de la Place. Leur évacuation par la police la nuit du 13 juin s’est réalisée avec une force disproportionnée, similaire à celle utilisée durant la révolution de décembre 89. Il n’est toujours pas clair si les personnes qui ont mené des combats de rue le lendemain contre la police et qui ont pénétré les sièges du ministère de l’Intérieur et de la télévision publique étaient vraiment issus de la Place de l’Université. Ion Iliescu et ses proches les ont qualifiés de partisans de la Légion de l’archange Michel soit l’extrême droite d’avant la Seconde guerre mondiale. Même si l’armée avait rétabli l’ordre, les responsables de l’époque ont appelé la population à descendre dans les rues pour sauver la « démocratie en danger ».

    Parmi eux, les mineurs de la Vallée du Jiu, dans le centre ouest du pays. Les 14 et 15 juin ils se sont emparés de la Capitale où ils se sont substitués aux autorités de l’Etat. Le bilan : 1 300 blessés, un millier de personnes abusivement arrêtées et au moins six morts. L’immeuble de l’Université de Bucarest a été dévasté, tout comme les sièges des parti politiques d’opposition et les rédactions des quotidiens indépendants. La Cour européenne des droits de l’Homme a émis une décision qui imposait à la Roumanie de poursuivre les investigations dans ce dossier. Et pourtant, même l’ancienne procureur générale Laura Codruta Covesi a avoué que l’enquête visant la descente des mineurs sur Bucarest avait compté parmi les grands échecs du Parquet roumain.

  • Invazie și libertate, în dreptul internațional

    Invazie și libertate, în dreptul internațional


    Un stat vecin, ce are multă frontieră cu Moscova, a dorit să își trăiască viața pe propriile picioare, cu bucuriile și tristețile sale, cu bogățiile și aspirațiile personale. Liderul de la Moscova și încruntatul său cerc de încredere nu au fost de acord. Atunci, fără să țină cont de vreo lege internațională sau a bunului simț, liderul bolșevic de la Moscova a trimis tancurile să zdrobească aspirațiile de libertate ale statului vecin.


    Până în acest punct am crezut că este vorba de drama ce se petrece chiar în aceste zile, în Ucraina. De fapt, vorbim, în linii largi dar dureros de identice, despre cele petrecute în 1968, în Cehoslovacia de atunci. Cam în această perioadă a lunii mai, cehoslovacii organizau “Primăvara de la Praga”, un festival muzical dedicat marelui compozitor Bedrich Smetana. În 1968, la vremea acestui eveniment, liderii de la Praga lucrau la democratizarea societății, la implantarea “comunismului cu față umană”.



    Moscova era capitala Uniunii Sovietice, un stat federal de 15 republici. Fiecare dintre acestea aveau un specific național și o istorie proprie, fiind adunate cu forța mai întâi în Imperiul Țarist, apoi în Uniunea Sovietică, ciudata continuatoare comunistă a ideii țariste. Moscova se credea, însă, stăpână și pe destinul altor state din Europa de Est în care impusese comunismul. Asta se întâmplase la sfârșitul celui De Al Doilea Război Mondial, când Armata Roșie, în ofensivă împotriva fostului aliat nazist, căzuse ca un lințoliu greu, peste România, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia și Estul Germaniei. Când unul dintre ele, Cehoslovacia, a vrut libertatea de a umaniza regimul, Moscova a strigat, ultragiată: Invazie! Iar tancurile sale, alături de cele ale altor țări dintre cele enumerate mai sus, cu excepția României, au pornit invadarea unui stat independent, membru al ONU, care nu plăcuse Moscovei.



    Povestea se repetă în aceste zile, mult mai sângeros și dureros. Tot un lider comunist de la Moscova, dar unul expirat de vreo trei decenii, căzut în afara timpului istoric, ridică mânia invaziei armate împotriva unui stat independent, membru al ONU, Ucraina. Aliații săi, de această dată, sunt o oaste de strânsură, una hilară, de operetă, dacă nu ar fi stârnit un masacru cât de concret. Este vorba de un singur subiect internațional, Belarus, și, în rest, rebuturi ale propriului imperiu, un fel de țarism cu ideologie comunistă, soldați buriați, voluntari ceceni, mercenari de peste hotare, toți chemați să îndeplinească pofte neclar formulate de șeful de la Moscova.



    Și în 1968, Moscova a pornit invazia fără să știe ce vrea. Cehoslovacia nu ieșea din organizațiile țărilor comuniste și nici nu deranja pe cineva. Au hotărât să îi aștepte pe invadatorii tanchiști cu flori astfel că atunci când l-au arestat pe liderul “Primăverii de la Praga”, tovarășii de la Moscova nu prea știau ce să facă cu el. Rezultatul a fost, totuși, bun pentru ei. Comunismul, instalat cu forța armată, conform algoritmului puterii în Europa, agreat de Stalin și Churchill, era reconfirmat cu aceleași metode de forță. Dacă atunci, Moscova trimitea tancurile să șteargă fața umană a comunismului propusă de cehoslovaci, acum vor să impună ucrainenilor un comunism vetust cu cea mai inumană față posibilă.



    În principiu, la mai bine de trei decenii de la înlăturarea comunismului în Europa, inclusiv în Uniunea Sovietică de atunci, nu ar trebui să vorbim de o copiere dureroasă a metodelor comuniste. Ne reamintim, însă, că meseria de bază a liderului de acum de la Moscova este una din nomenclatorul sovietic, cea de lucrător al sângerosului serviciu secret. Nici doctrina Brejnev de atunci nu ar avea ce să caute în actualitatea de secol XXI. Și, totuși, invadarea Ucrainei are la bază un drept arogat de un stat de a interveni militar în alt stat, pentru a-i schimba opțiunile naționale și strategice. Nici doctrina Brejnev, nici cea practicată acum nu au nimic de a face cu democrația și cu dreptul internațional. Dimpotrivă, de mai bine de un secol, oamenii politici și diplomații fac și adoptă reglementări care au scos războiul împotriva legii, care vorbesc de crime de război, care dau dreptul popoarelor să se guverneze cum pot mai bine în propriul stat, fără teamă că vreo fantomă a trecutului le va bombarda casele și fabricile, teatrele și spitalele.