Radio România Internațional

Tag: Dimitrie Gusti

  • Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

    Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

    Călătoria noastră de astăzi ne poartă către unul dintre
    cele mai fascinante muzee în aer liber din România. Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti a fost denumit de
    mari personalităţi ale vremii, dar şi de către vizitatori un spectacol al
    anotimpurilor, un popas pentru suflet, hrană pentru minte, un sat al satelor
    româneşti sau chiar satul de la şosea. De fapt, Muzeul Satului este localizat
    lângă cel mai mare parc din Bucureşti, pe malul lacului Herăstrău, într-un
    decor istoric, dar plin de viaţă.


    Este unul dintre cele
    mai mari şi mai vechi muzee în aer liber din Europa, spune Iuliana Mariana
    Grumăzescu, director de comunicare şi pedagogie muzeală. Muzeul
    Satului a fost constituit în anul 1936, iar anul acesta împlineşte 80 de ani.
    Majoritatea caselor din muzeul care numără în acest moment 365 de monumente au
    fost aduse din sate din România şi aşezate piesă cu piesă, ca un joc de Lego.
    Ideea a fost, şi atunci ca şi acum, ca să prezentăm publicului vizitator o
    sinteză a arhitecturii tradiţionale specifice satului românesc. Casele sunt
    diferite de la o zonă la alta, în funcţie de specificul locului şi, de
    asemenea, respectă tiparul arhitecturii zonei din care provin. Toate casele
    prezintă istoria locului, fiind amenajate cu obiecte din zonele respective şi
    pot fi considerate muzee în muzeu. Muzeul nostru se bucură de un mare număr de
    vizitatori anual, peste 465.000 de vizitatori ne trec pragul în fiecare an,
    fiind şi o destinaţie recomandată de diverse agenţii de turism şi site-uri de
    profil. Muzeul este brand românesc, fiind înregistrat la OSIM în 2007, dar şi
    brand european.


    Muzeul are trei intrări şi beneficiază de casierii, dar
    şi de automate de bilete electronice. Există un magazin, numit Galeria de Artă
    Populară Contemporană, de unde pot fi cumpărate ghiduri turistice, dar şi
    albume. Şi, un lucru interesant, instituţia este deschisă aproape mereu: 360 de
    zile pe an, între orele 9.00 – 17.00 sau 9.00 – 19.00. Avem
    foarte mulţi turişti străini. De câţiva ani, a crescut numărul turiştilor din
    Spania şi din Asia. Avem, de asemenea, foarte mulţi turişti din Israel şi din
    Germania. Am încheiat diverse contracte de parteneriat cu diverse agenţii de
    turism şi turoperatori, iar printre serviciile pe care le oferim se numără şi
    ghidajul profesionist realizat de muzeografii noştri în limbile română,
    engleză, franceză, spaniolă şi italiană. Muzeul Naţional al Satului Dimitrie
    Gusti este locul preferat de copii, dar şi de adulţi cu inima de copil. Este o
    alegere excelentă pentru weekend, dar şi pentru toţi cei care doresc să
    cunoască valorile şi identitatea unui popor prin prisma modului său de viaţă.
    Pe lângă plăcerea unei plimbări, într-un cadru plin de vitalitate şi puritate,
    vă invităm la o veritabilă lecţie de istorie, în care prezentul se îmbină cu
    trecutul într-o poveste fără sfârşit.


    Iată aşadar o destinaţie
    din care puteţi admira arhitectura rurală românească, îmbinând frumuseţea şi
    autenticitatea satului cu farmecul viu al naturii. În speranţa că v-am convins,
    vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.

  • Der Soziologe Dimitrie Gusti

    Der Soziologe Dimitrie Gusti


    Der wohl herausragendste Vertreter der rumänischen Soziologie in der ersten Hälfte des 20. Jahrhunderts war Dimitrie Gusti. Es gibt kaum wissenschaftliche Leistungen der damaligen Zeit in Rumänien, die nicht mit seinem Namen in Verbindung gebracht werden können, seine Forschungsergebnisse sind Meilensteine in der rumänischen Soziologie. Gusti war Universitätsprofessor, Mitglied der Rumänischen Akademie, Bildungsminister in den Jahren 1932-33, er gründete das rumänische Institut für Sozialwissenschaften und leitete Fachpublikationen.


    Berühmtheit erlangten in der Epoche die von Dimitrie Gusti initiierten gemischten“ Feldforschungsteams, die aus Studenten und Fachleuten unterschiedlicher Disziplinen bestanden — die Ergbenisse der Untersuchungen im ländlichen Milieu mündeten stets in Monographien über verschiedene Dörfer in Rumänien. Gusti förderte auch ein als Sozialdienst“ bezeichnetes Unterfangen, das akademische Forschung mit Sozialpädagogik verband; der Soziologe hegte ein Ideal: die rumänischen Bauern sollten aus ihrer wirtschaftlichen, politischen und kulturellen Rückständigkeit herausgeholt und in den Stand der Bürger des nach 1918 errichteten modernen rumänischen Staates erhoben werden. Die rumänische Hauptstadt hat Dimitrie Gusti schlie‎ßlich eines seiner heutigen Wahrzeichen zu verdanken — das 1936 gegründete Dorfmuseum.


    Über das Wirken und die Bedeutung Dimitrie Gustis für die rumänischen Sozialwissenschaften sprechen in der Audiodatei die Soziologen Vintilă Mihăilescu und Dumitru Sandu. Eine Randbemerkung über Benito Mussolinis Parteiprogramm, die er Anfang der 1920er gemacht hatte, brachte Gusti in der französischen Fachzeitschrift Les Études Sociales“ im Jahr 2011 den Vorwurf, ein Sympathisant des Faschismus gewesen zu sein. Was es damit darauf hat, erläutert ebenfalls in der Audiodatei Antonio Momoc, Lektor an der Bukarester Fakultät für Journalismus und Kommunikationswissenschaften.


    Audiobeitrag hören:


  • Le sociologue Dimitrie Gusti (1880-1955)

    Le sociologue Dimitrie Gusti (1880-1955)


    Dimitrie Gusti a été la plus importante personnalité de la sociologie roumaine de la seconde moitié du 20e siècle. La plupart des réalisations de ce domaine en Roumanie sont liées à son nom.Il a été professeur d’université, membre de l’Académie roumaine, ministre de l’Enseignement en 1932-1933, il a créé l’Institut social roumain et dirigé des publications spécialisées. Dimitrie Gusti a lancé les fameuses « équipes mixtes » constituées d’étudiants et de chercheurs spécialistes de plusieurs domaines différents, qui faisaient des études sur le terrain. Ce travail aboutissait sur la rédaction de monographies des villages roumains.


    Dimitrie Gusti a également été un promoteur du service social, qui réunissait recherche académique, action sociale et pédagogie sociale. Son idéal était l’émancipation des paysans, qu’il voulait sortir de l’état d’arriération économique, politique et culturelle, pour en faire des citoyens de l’Etat roumain constitué après 1918. En 1936, Gusti a créé l’institution publique qui a bénéficié de la plus grande visibilité jusqu’à nos jours : le Musée du Village de Bucarest.


    Dimitrie Gusti est considéré comme le fondateur d’un courant de pensée sociologique dont est issue la plus importante école roumaine de sociologie. Dimitrie Gusti et l’«école Gusti» ont été réévalués par la revue française Les Études Socialesdans un numéro double paru en 2011 sous le titre : « Sociologie et politique en Roumanie (1918-1948) ». Dimitrie Gusti a-t-il été un novateur ? Le sociologue Vintilă Mihăilescu explique: « Dimitrie Gusti n’est pas un novateur, il n’est pas un pionnier, il s’inscrit dans la tradition roumaine des études rurales. Le problème qui se pose là est très délicat. Quelqu’un qui se propose de faire une sociologie nationale est libre de le faire, pour servir la nation. Ce qu’il ne devrait pas faire, c’est une sociologie nationaliste. Et Gusti l’a affirmé clairement: tant que la construction nationale est le principal enjeu de la sociologie actuelle, la sociologie doit s’en occuper aussi. Par contre, si au 21e siècle, la sociologie s’occupait uniquement de l’état d’asservissement de la paysannerie, ce serait étrange. »


    Après la seconde guerre mondiale, la sociologie devait changer de contexte. Pourtant, dans les conditions où 85% de la population roumaine était rurale, accuser un sociologue de s’occuper uniquement de la paysannerie est plutôt bizarre.


    Dimitrie Gusti a été le fondateur de l’école de sociologie de Bucarest, qui étudiaient les changements au sein de la société, ainsi que la manière dont on pouvait prévoir les tendances et analyser les processus sociaux. Il a été un promoteur de la méthode de recherche monographique selon laquelle on pouvait considérer qu’un sujet était connu si on l’abordait par le biais de plusieurs disciplines.


    Le sociologue Dumitru Sandu a répondu à la question posée par la revue Les Études Sociales, à savoir si l’école créée par Gusti a vraiment été une école : « Tâchons de répondre à la question : quelle sorte d’école était celle de Gusti ? Car, à mon avis, Gusti a vraiment créé une école. Les étiquettes, on les connaît déjà : l’école Gusti, l’école sociologique de Bucarest, l’école monographique, l’école roumaine de sociologie. En fait, en sociologie, il y a 3 types d’écoles : l’école de méthode, l’école de théorie et l’école de méthodologie-épistémologie. A cette classification s’ajoute l’école de promotion d’un modèle d’action sociale, à savoir une école d’intervention. Or, l’école de Gusti avait toutes ces composantes. »


    L’un des reproches que la revue française fait à Dimitrie Gusti dans son dossier était d’avoir été un sympathisant du fascisme. Antonio Momoc, lecteur à la Faculté de journalisme et des sciences de la communication de Bucarest, explique la raison d’une telle accusation : « L’Institut social roumain organisait des débats auxquels toute l’élite intellectuelle de l’époque était présente. Or, lors d’une de ces rencontres il a fait une affirmation à propos des doctrines des partis politiques. C’était en 1922. Le fascisme italien était à ses débuts. En Roumanie, à l’époque, le mouvement fasciste était pratiquement inexistant. Il allait naître en 1922-1923, en tant que réaction à la Constitution de 1923. Dans les années ’20, avec ses scrutins, l’appui de la population aux partis extrémistes était très faible — soit 3-4% des suffrages. Dans les années ’20, le fascisme était une curiosité. Le seul à se rapporter au fascisme — à celui de Mussolini — a été Dimitrie Gusti. Aucune des personnes présentes ne considérait que ce qui se passait en Italie avait vraiment de l’importance. Dans quel contexte Gusti faisait-il sa remarque pour que l’on puisse en tirer brusquement la conclusion qu’il était fasciste ? Dimitrie Gusti parlait de la distinction entre les différents partis politiques. A son avis et jugeant d’après le système de la sociologie politique et éthique qu’il avait adopté, il existait deux types de partis : les partis dotés d’un programme et les partis opportunistes. Selon lui, le parti fasciste faisait partie de la première catégorie, celle des partis dotés d’un programme politique. Et il affirmait que ce parti avait suscité un certain enthousiasme, une certaine émulation. Un point c’est tout. Et c’est tout ce qu’il a dit du fascisme italien. Mais de là jusqu’à l’accuser de fascisme, le chemin est long. »


    Après la guerre, Gusti a collaboré discrètement avec le parti communiste. Ce qui prouve que — tout comme les autres intellectuels qui ont marié science et politique — lui, non plus, il n’a pas pu se soustraire aux influences que le temps et l’époque a exercées sur lui. (aut.: Steliu Lambru; trad. : Dominique)

  • Sociologlu Dimitrie Gusti


    Sociologlu Dimitrie Gusti


    Aţea ma importanta numâ ali sociologii româneascâ dit prota giumitati a secolului XX fu Dimitrie Gusti. Pţâni realizări dit sociologii nu sunt ligati di numa a lui. Fu profesor universitar, membru ali Academii Români, ministru a înviţâmintului întrâ 1932 şi 1933, înhiinţă Institutlu Social Român şi cumândisi publicaţii di specialitati. Tut el iniţie ghinicânascutili ”echipi mixte” formati di studenţ şi cercetători ditru ma multi domenii ţi adrau studii di teren, încl’isi cu redactarea di monografii mutrinda horli dit Românii. Fu şi promotor al serviciului social prit cari cercetarea academicâ s-împiltea cu acţiunea socialâ şi cu pedagogia socialâ. Idealu a lui eara scutearea a ţărănimil’ei dit starea di înapoiari icunumicâ, politicâ şi culturalâ, ama şi alâxirea a lor tu cetăţen’i ai statlui român adratu dupu 1918. Tu 1936, Dimitrie Gusti adră instituţia publicâ cu nai ma marea vizibilitati pânâ azâ: Muzeulu a Hoarâl’ei dit Bucureşti.


    ………………………………………………………………………

    Continuare audio–>

  • Sociologul Dimitrie Gusti

    Sociologul Dimitrie Gusti


    Cel mai important nume al sociologiei româneşti din prima jumătate a secolului al 20-lea a fost Dimitrie Gusti. Puţine realizări în sociologie nu sunt legate de numele lui. A fost profesor universitar, membru al Academiei Române, ministru al învăţământului între 1932 şi 1933, a înfiinţat Institutul Social Român, a condus publicaţii de specialitate. A iniţiat celebrele ”echipe mixte” formate din studenţi şi cercetători din mai multe domenii care efectuau studii de teren, finalizate cu redactarea de monografii privind satele din România. A fost promotor al serviciului social prin care cercetarea academică se îmbina cu acţiunea socială şi cu pedagogia socială. Idealul său era ridicarea ţărănimii din starea de înapoiere economică, politică şi culturală şi transformarea în cetăţeni ai statului român construit după 1918. În 1936, Dimitrie Gusti a creat instituţia publică cu cea mai mare vizibilitate până azi: Muzeul Satului din Bucureşti.


    Despre Dimitrie Gusti se spune că este fondatorul unei şcoli de gândire sociologică, cea mai importantă şcoală românească de sociologie. Dimitrie Gusti şi ”şcoala Gusti” au fost reanalizate de revista franceză de specialitate Les Études Sociales într-un număr dublu din 2011 sub titlul ”Sociologie et politique en Roumanie (1918-1948)”. Sociologul Vintilă Mihăilescu a dat răspuns la întrebarea dacă Gusti a fost un inovator: ”Gusti nu este un inovator, nu este un precursor, ci se înscrie în tradiţia românească a studiilor rurale. Aici este o problemă foarte delicată. Cineva care şi-a propus să facă din sociologie una naţională putea s-o facă, adică să servească naţiunii. Dar nu una naţionalistă. Şi Gusti arată asta foarte clar: atâta vreme cât construcţia naţională este principala miză a societăţii actuale, sociologia se ocupă şi cu asta. Dacă în secolul 21 sociologia s-ar ocupa doar de problema aservirii ţărănimii ar fi puţin cam deplasat. După cel de-al doilea război, Gusti avea în vedere o cu totul altă poveste, cea cu Naţiunile Unite. Sociologia trebuia să se mute în alt context. Dar în contextul a peste 80% populaţie rurală, a acuza sau suspecta un sociolog că se ocupă doar de ţărănime este puţin ciudat.”




    Dimitrie Gusti a fost fondatorul şcolii de sociologie de la Bucureşti care urmărea cum se produc schimbările în societate, cum se pot prevedea tendinţele şi cum se pot analiza procesele sociale. El a promovat metoda de cercetare monografică prin care un subiect era cunoscut dacă era cercetat din perspectiva mai multor discipline. Sociologul Dumitru Sandu a răspuns la întrebarea pusă de revista Les Études Sociales, şi anume dacă şcoala creată de Gusti a fost chiar o şcoală? ”Să încercăm să răspundem la întrebarea “ce fel de şcoală este Şcoala Gusti?”. Eu cred că este o şcoală. Problema este ce fel de şcoală este? Lista de etichete o ştim: şcoala Gusti, şcoala sociologică de la Bucureşti, şcoala monografică, şcoala românească. Dacă trecem de la sistemul de listă la cel de analiză, avem trei tipuri de şcoli: şcoală de metodă, şcoală de teorie, şcoală de metodologie-epistemologie. Ceea ce adaug la această clasificare este şcoala de promovare a unui model de acţiune socială, şi anume şcoală de intervenţie. Şcoala Gusti are toate aceste componente.”




    Unul dintre reproşurile făcute lui Gusti de către revista franceză în dosarul său a fost cea de simpatizant al fascismului. Antonio Momoc, lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti, a arătat care au fost afirmaţiile lui Gusti care i-a atras acuzaţia de fascism: ”Aveau loc dezbateri la Institutul Social Român la care participau toţi intelectualii care contau în acea perioadă. Afirmaţia pe care Dimitrie Gusti a făcut-o este în timpul unei dezbateri despre doctrinele partidelor politice. Era în 1922 şi lucrarea va apărea în 1924. Era începutul fascismului italian. În România în acea perioadă, mişcarea fascistă practic nu exista. Ea abia apărea în 1922-23 ca o reacţie la Constituţia din 1923. În anii 1920, cu toate ciclurile electorale, sprijinul pentru partidele extremiste era destul de mic, undeva la 3-4%. În anii 1920, fascismul era o curiozitate. Singurul care face referire la fascism, la cel al lui Mussolini, este Dimitrie Gusti. Niciunul dintre cei prezenţi nu consideră că ce se întâmpla în Italia ar fi fost important. În ce context face Gusti acea referire din care se poate trage concluzia abruptă că este fascist? El făcea o distincţie între partide politice şi din punctul lui de vedere, în acord cu propriul său sistem al sociologiei politice şi etice, există două tipuri de partide: cele de program şi cele oportuniste. Din punctul lui de vedere, partidul fascist era unul de program. Şi arăta că există un entuziasm şi o emulaţie în legătură cu acest partid. Atât. Asta este tot ce-a spus el despre fascismul italian. De aici şi până la a-l acuza de fascism este cale lungă.”




    După război, Gusti a colaborat discret cu Partidul Comunist. Ceea ce arată că, asemenea multor altor exemple de intelectuali care au legat ştiinţa de politică, nimeni nu este scutit de influenţele pe care timpul prezent le are asupra individului.

  • Maschere e costumi popolari romeni al Carnevale di Venezia

    Maschere e costumi popolari romeni al Carnevale di Venezia


    La Romania è di nuovo presente al Carnevale di Venezia, che quest’anno ha come parola d’ordine “Vivi in colori”.




    Dal 2 al 14 febbraio, l’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, con il sostegno del Museo Nazionale del Villaggio “Dimitrie Gusti” di Bucarest e in collaborazione con la Scuola Grande di San Teodoro — Venezia e Venezia Marketing & Eventi, organizzatori ufficiali del Carnevale, invita il pubblico alla mostra intitolata “Romania: costumi e maschere popolari da cerimonia”.




    L’evento sarà ospitato dalla Scuola Grande di San Teodoro di Venezia – San Marco 4810.




    Il responsabile del progetto, Mihai Stan dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, ha offerto tutti i dettagli in un collegamento con Radio Romania Internazionale.