Radio România Internațional

Tag: Dobrogea

  • De 26 de ani, în Dobrogea. La Mulţi Ani, Radio Constanţa!

    De 26 de ani, în Dobrogea. La Mulţi Ani, Radio Constanţa!


    La aniversarea celor 26 de ani de activitate, Radio Constanţa, Primul Radio din Dobrogea, este alături de ascultătorii săi. Colegii noştri sărbătoresc fiecare an aniversar cu bucurie pentru toate lucrurile bune pe care le duc spre ascultători: informaţia locală şi regională, programele de educaţie, cultură şi divertisment, în limba română, în limbile greacă, turcă, tătară, ruso-lipovenească, armeană şi în dialect aromân. Bucuria unei aniversări atât de frumoase este dublată de ceea ce defineşte, astăzi, Radioul Public: credibilitate, notorietate şi profesionalism.



    Înfiinţat pe 21 ianuarie 1990, în zilele tumultoase ale perioadei post-decembriste, ca Studio Teritorial al Radiodifuziunii Române, Radio Constanţa a rămas aproape de oameni, conectat la evenimentele regionale. A reuşit să fie aşa cum publicul a dorit.



    Astăzi, Radio Constanţa acoperă Dobrogea cu frecvenţele 100,1FM, 90,8FM, 106,2FM Sulina, 93 FM Tulcea (în curând), 909 Khz şi 1530 Khz, însă este recepţionat şi în judeţele Brăila, Buzău, Vrancea, Galaţi, Ialomiţa şi Călăraşi. În acelaşi timp, prin prezenţa în online, răspunde aşteptărilor unui public activ şi interesat de consumul pe internet şi de prezenţa pe reţelele de socializare.



    Radio Constanţa deschide astăzi porţile pentru a-i întâmpina pe cei care vor să cunoască echipa care dă voce radioului, ideilor, inspiraţiei.




  • Social Enterprises Gain Popularity

    Social Enterprises Gain Popularity

    Social economy, a non-profit sector based on social solidarity and environmental protection, accounted for 4% of the GDP as early as 2010. In Romania, as early as 2009, social enterprises employed over 3.3% of the total working population. This sector has been slow in growing, but finally last year a law was passed on the social economy, aimed at developing an alternative model of social inclusion for vulnerable groups.



    Dobrogea is one of the regions of Romania with the worst combination of social and environmental problems. 10 social economy structures (SES) have been created in that region, as well as around Bucharest. These micro enterprises appeared as a result of the TURECO project run by the National Center for Sustainable Development, with European financing. TURECO aims to help 460 people through this initiative. These are members of families with more than two children, single parent families, school dropouts, people in isolated communities, people living on minimum wage, people with disabilities, ethnic Roma, as well as people over 18 years of age who have recently left a child protection institution.



    The Danube Delta, an ecologically significant area, but faced with social challenges, was one of the targets of the project. In Maliuc, on the Sulina canal, two social economy structures have emerged: a travel agency for nature watching and photography, and another one for producing local souvenirs.



    Florin Palade from EcoPontica Foundation, the creator of the two SES, told us why they picked this village: “This village has around 1,060 inhabitants, in five clusters. This village has a crucial position, being placed at Mile 24 on Sulina Canal, close to the city of Tulcea. At the same time, it is close to Fortuna Lake, an area considered one of the best for photography by us, nature and fauna watchers.” The Delta has always been attracting foreign bird watchers, and the project initiators aim to attract more and more. However, they don’t aim to develop mass tourism in the Delta.



    Florin Palade points out that more advantageous would be small scale, ecologically responsible tourism: “We try to educate tourists, even the Romanian tourists, to show more respect for nature and to discover the pleasure of nature watching. Compared to central and western European countries, we are just beginning. However, we notice that more and more young people from Romania take up nature photography and protection. The market is growing.”



    Also in Dobrogea, in the northwest, close to Braila and Galati, you can find the Macin Mountains National Park, as spectacular and diverse an area as the Danube Delta, but unfortunately lesser known. The local administration in Greci also developed two SES: a bicycle rental center for exploring the mountains, and a souvenir shop. In addition, they organize a cycling competition, a marathon, and a photography camp, in the hope of elevating the tourism and economic potential of the area.



    Deputy mayor of Greci, Bogdan Bajenaru, told us about the local attractions: “Macin Mountains National Park is not a big one, it has around 11,000 ha, but has a great biodiversity. You can find here over half of Romania’s flora, over 1,900 plant species. Macin Mountains are the oldest in Romania, among the oldest in Europe, around 350 million years old, way older than the Carpathians. Its highest point is Tutuiatu Peak, within our village limits, and has an elevation of 467 meters.”



    The people in the Macin area also want to encourage eco-tourism, as opposed to mass tourism. Here is Bogdan Bajenaru once again: “This is an area that attracts tourists who love nature and want to enjoy it in tranquility. They walk or bike in the area. The possibility offered by the SES to rent bikes, or hire a guide, is another important aspect, which encourages locals to try new things or develop existing opportunities. This is what we’ve been trying: to make them understand that the area is their home, it brings added value through agro-tourism and eco-tourism. We have developed a food market where we sell exclusively natural and traditional products. We also use the local granite, wood and roof tiles. At the market, the locals sell their merchandise, supplying tourists with organic products. The market also has a tourist information center, that provides local souvenirs.”



    The TURECO project has created 4 jobs in Greci, and has provided counseling to 40 people, helping them discover alternative sources of income. A best practices guide is also available for people interested in developing the social economy.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie
    cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria
    dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de
    pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de
    orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt
    folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Dintre mâncărurile specifice pot fi menţionate
    ciorbele pescăreşti, peştele marinat,
    saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie,
    mielul la proţap, dar şi preparate care poartă marca minorităţii turco-tătare:
    chebap, cârnaţii uscaţi precum ghiudem şi babic, musacaua dobrogeană sau
    garniturile de orez. Să nu uităm şi de deserturile specifice Dobrogei, cu
    stafide sau cu rahat şi nici de celebrele baclavale şi sarailii.


    Deşi la prepararea ei sunt
    folosite legume precum roşiile, ardeiul gras, ceapa şi castraveţii, salata
    dobrogeană are un aspect diferit faţă de alte salate. La pregătirea ei se mai
    folosesc două ouă fierte, măsline, smântână, telemea de oaie, zeamă de lămâie
    şi puţin cimbru. Roşiile sunt tăiate în bucăţi potrivite, castraveţii în felii
    subţiri, ardeiul gras în fâşii subţiri, iar ceapa solzişori, iar toate aceste
    legume sunt amestecate. Pot fi adăugate şi frunze de salată, tăiate mărunt.
    Separat, se face un sos, amestecând gălbenuşurile fierte cu puţină smântână, cu
    albuşurile tocate mărunt şi cu măsline mărunţite. Se adaugă puţină zeamă de
    lămâie şi cimbru măcinat şi se omogenizează. Acest sos este amestecat apoi cu
    legumele deja pregătite, iar deasupra se pune telemea de oaie, dată prin răzătoare.
    Se poate consuma ca atare sau în combinaţie cu carne pe grătar.

    Vă mai propunem un alt
    preparat specific Dobrogei, frigăruile cu carne de berbec. Avem nevoie de un kg
    de pulpă de berbec, de câteva cepe, de piper şi de cimbru măcinat şi de puţin
    vin. Se taie carnea în felii subţiri, se sărează puţin şi se lasă pentru câteva
    ore într-un baiţ, adică un amestec de vin, cimbru şi piper. După aceea, se
    înfig bucăţile de carne în ţepuşe de lemn sau din oţel inox, punând între ele
    foi de ceapă. Frigăruile se pun apoi pe grătar şi se rotesc pentru a fi
    pătrunse uniform de dogoare. Se consumă cu o salată de murături sau cu o salată
    de varză acră.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie
    cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria
    dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de
    pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de
    orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt
    folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Dintre mâncărurile specifice pot fi menţionate
    ciorbele pescăreşti, peştele marinat,
    saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie,
    mielul la proţap, dar şi preparate care poartă marca minorităţii turco-tătare:
    chebap, cârnaţii uscaţi precum ghiudem şi babic, musacaua dobrogeană sau
    garniturile de orez. Să nu uităm şi de deserturile specifice Dobrogei, cu
    stafide sau cu rahat şi nici de celebrele baclavale şi sarailii.


    Deşi la prepararea ei sunt
    folosite legume precum roşiile, ardeiul gras, ceapa şi castraveţii, salata
    dobrogeană are un aspect diferit faţă de alte salate. La pregătirea ei se mai
    folosesc două ouă fierte, măsline, smântână, telemea de oaie, zeamă de lămâie
    şi puţin cimbru. Roşiile sunt tăiate în bucăţi potrivite, castraveţii în felii
    subţiri, ardeiul gras în fâşii subţiri, iar ceapa solzişori, iar toate aceste
    legume sunt amestecate. Pot fi adăugate şi frunze de salată, tăiate mărunt.
    Separat, se face un sos, amestecând gălbenuşurile fierte cu puţină smântână, cu
    albuşurile tocate mărunt şi cu măsline mărunţite. Se adaugă puţină zeamă de
    lămâie şi cimbru măcinat şi se omogenizează. Acest sos este amestecat apoi cu
    legumele deja pregătite, iar deasupra se pune telemea de oaie, dată prin răzătoare.
    Se poate consuma ca atare sau în combinaţie cu carne pe grătar.

    Vă mai propunem un alt
    preparat specific Dobrogei, frigăruile cu carne de berbec. Avem nevoie de un kg
    de pulpă de berbec, de câteva cepe, de piper şi de cimbru măcinat şi de puţin
    vin. Se taie carnea în felii subţiri, se sărează puţin şi se lasă pentru câteva
    ore într-un baiţ, adică un amestec de vin, cimbru şi piper. După aceea, se
    înfig bucăţile de carne în ţepuşe de lemn sau din oţel inox, punând între ele
    foi de ceapă. Frigăruile se pun apoi pe grătar şi se rotesc pentru a fi
    pătrunse uniform de dogoare. Se consumă cu o salată de murături sau cu o salată
    de varză acră.

  • Heritage buildings in Constanta

    Heritage buildings in Constanta


    The beach, the sea, the Aquarium and the Casino are Constantas main tourist attractions. The citys historical and ethnic diversity is mirrored in its landmark buildings.



    The Art Museum, for instance, hosts an impressive collection of works of art by renowned Romanian fine artists. The museum was set up in 1961 around a painting and sculpture exhibition, with items donated by the artists themselves or borrowed from the Town Halls art collection. The building that hosts the museum is also a heritage building. Designed by architect Ion Socolescu and built between 1891 and 1893, it originally hosted the Romanian School in Constanta. Paintings and sculptures by artists like Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Jean Steriadi, Ion Andreescu, Cornel Medrea, Dimitrie Paciurea, Ion Tuculescu, Ion Jalea, Vida Gheza, Theodor Pallady, Corneliu Baba and many others are on display in the two buildings.



    The Art Museum in Constanta has been reopened recently, after a long period of refurbishment. Its director, Doina Pauleanu, tells us more about it:



    “We have taken all the paintings out of the deposit in order to pick the most important and representative ones, or to create a highly coherent series of paintings. We now have dedicated rooms for almost every great Romanian modern artist. Having to remove one or several works from the permanent exhibition was a very difficult thing to do. Thats why we came up with the idea of a temporary exhibition, which shows in fact that in a large museum, the ratio between the exhibited and the stored items is in favor of the latter. The storage rooms include more items than the ones on display. Our storage room includes works by Tonitza, Sirato, Dimitrescu, Pallady, Petrascu and many others, which are now part of a temporary exhibition entitled The museum from the storage room. It gives visitors the chance to see works that have been displayed on rare occasions.”



    Dating back to the end of the 19th Century, the building that currently hosts the Art Museum in Constanta was erected at a time when Dobruja was a prosperous area. After being part of the Ottoman Empire for a long time, the province once again joined Romania after the independence war of 1877-1878. Doina Pauleanu:



    “Dobruja became a part of Romania again after the Independence War of 1878. People who came to this place from other parts of Romania used to feel exiled, but wanted to leave some marks of their presence there. Few people know that the sea front in Constanta is artificial, being the result of the reformist thinking of the Constanta-based engineer Scarlat Varnav, head of the National School of Bridges and Roads in Bucharest, and of the courage of Anghel Saligny, who took up such a difficult task, considering that he had already started construction works on the port. This is an extraordinary area, an area of confluences, a multiethnic space where empires were formed and dismantled and which migratory peoples had crossed on their way to Constantinople, the worlds capital at that time.”



    In an inter-ethnic and inter-religious space, religious tolerance was crucial, and it was King Carol I who created the circumstances for its preservation. Doina Pauleanu:



    “Symbolically, the two most important examples of religious architecture, after Dobrujas union with Romania, were the Cathedral of St. Apostles Peter and Paul and the Royal Mosque, erected with funds from the Romanian state on the location of an old mosque. Part of the old sacred furniture was left in the royal mosque. King Carol I had this initiative, in an attempt to prove that in Greater Romania, religious tolerance was extremely important. All the buildings in the city, since the Union and up until 1914, were erected thanks to the kings extraordinary openness towards this area and of his great understanding of Dobrujas geopolitical importance.”



    For a better understanding of the culture and history of Constanta, a visit to the Art Museum must be followed by a walk through the citys old district.




  • Callatis- ciudadela antigua a la orilla del Mar Negro

    Callatis- ciudadela antigua a la orilla del Mar Negro


    Entre los siglos VIII y VI antes de nuestra era, tuvo lugar la gran colonización griega. Desde los centros civilizados de la antigua Hélade, los colonos se dirigieron hacia todos los puntos cardinales y echaron las bases de asentamientos urbanos que iban a mantener relaciones comerciales, políticas y culturales con las ciudadelas de origen. Así aparecieron a orillas del mar Negro, las ciudadelas de Histria y Tomis, fundadas por los colonos de Mileto, ciudad situada en la orilla este del mar Jónico, y Callatis, fundada por los habitantes de Heraclea Póntica, situada en la orilla sur del mar Negro, a una distancia de cien kilómetros frente al estrecho del Bósforo.



    Los especialistas y los arqueólogos consideran que la ciudadela Callatis era, en la Antigüedad, el más importante centro cultural situado en la actual región de Dobrogea. Era también un importante centro económico dado que existía también el puerto de Callatis donde se intercambiaban mercancías. La ciudadela de Callatis fue fundada por los colonos griegos llegados de la Heraclea Póntica a este asentamiento de los getas, mencionado en las fuentes históricas bajo el nombre de Acervetis o Cerbates. Sus habitantes eran los getodacios de Dobrogea, y los griegos que llegaron fundaron la ciudadela. En el presente, en el lugar de la antigua Callatis se alza la ciudad de Mangalia que cuenta con alrededor de 33.000 habitantes.



    Sorin Marcel Colesniuc, director del Museo Callatis del Complejo Cultural Callatis, nos habla de las huellas de la antigua ciudadela que se han conservado hasta hoy en día, y que justifican la existencia de una importante vida cultural en la antigua Callatis.



    “ Existen en primer lugar las inscripciones descubiertas en Mangalia, así como las representaciones de unos maestros en varios monumentos funerarios. Tenemos pruebas de la existencia de varios escritores antiguos como por ejemplo Istros de Callatis, Demetrios de Callatis, Heráclides, llamado también Lembos, y el rétor Thales. En Mangalia fue descubierto el único papiro antiguo del territorio de Rumanía. Fue descubierto en 1959, y como en Rumanía no había condiciones para conservarlo, fue enviado a Moscú. Todos los científicos de Rumanía lo consideraron perdido durante medio siglo, pero yo, junto con mi colega, Ion Paslaru, buscamos este papiro y al cabo de dos años lo descubrimos en 2011, en el Centro de Restauración y Conservación de Moscú, y lo trajimos al país. No se puede saber a ciencia cierta qué contiene dicho papiro porque al ser descubierto, el contacto con el aire y el sol hizo que se desintegrara. Por otra parte se hubiera podido perder definitivamente si no hubiera sido conservado en el Centro de Restauración de Moscú. En el presente hay 154 fragmentos y en los pedazos más grandes de dichos fragmentos se pueden descifrar letras escritas en antiguo griego. No se ha conservado ninguna palabra entera, sino varias letras discontinuas. Este papiro data del siglo IV antes de nuestra era.”



    Le preguntamos a Sorin Marcel Colesniuc qué se puede ver en el Museo Callatis.



    “El museo alberga numerosas piezas arquitectónicas como columnas, capiteles, arquitrabes, cornisas, frisos con métopas, ánforas, candeleros, estatuillas de tipo Tanagra, representaciones de dioses, joyas, monedas y estelas funerarias. Existe también un parque arqueológico y a este se añaden también los sitios arqueológicos de la zona de Mangalia. Se trata del muro nórdico de la ciudadela de Callatis, o de la tumba principesca descubierta a 3 kilómetros de Mangalia, por el camino que conduce a la localidad de Albesti.”



    Una prueba importante de la vida económica de la colonia de Callatis la representa el puerto antiguo que hoy está por debajo del nivel del mar. Sorin Marcel Colesniuc nos amplía detalles al respecto.



    “El puerto de Callatis fue construido en el siglo IV antes de nuestra era. Desgraciadamente, en los últimos 2000 años el nivel del mar ha aumentadocasi 2 metros y el puerto y los acondicionamientos portuarios están ahora bajo las aguas del mar Negro. En los años 60-70, Constantin Scarlat efectuó inmersiones en Callatis y luego dibujó un mapa del puerto antiguo. Scarlat descubrió muchos fragmentos arquitectónicos, mucha cerámica, especialmente ánforas y tejas, y publicó un mapa en 1973, en una revista científica de Cluj, en el que figuran también los restos de varios barcos naufragados. Nosotros colaboramos con empresas de Italia y Hungría que llegaron y escanearon el fondo del mar Negro en la zona de la ciudad de Mangalia y en los escáneres se veían los pecios de los barcos antiguos.”



    A causa de la invasión de los pueblos migratorios, la ciudadela de Callatis quedó destruida. Marcel Colesniuc nos habla de estos.



    “En el siglo II de nuestra era, en la región aparecieron los pueblos migratorios. Los primeros fueron los costobocos, luego los godos, los carpos, y los hunos en el siglo V. A finales del siglo V y comienzos del séptimo, vinieron los ávaros y los eslavos que iban a destruir definitivamente la ciudadela de Callatis. Siguió un período de 300 años del cual nada sabemos por falta de fuentes arqueológicas. Más tarde, en el siglo XIII, en el lugar en que había existido la antigua ciudadela de Callatis, apareció por primera vez la denominación de Pangalia, mientras que la denominación de Mangalia iba a aparecer en 1593.”



    Tal como ocurre con las cosas en la historia, de la desaparecida ciudadela de Callatis han quedado sólo fragmentos que nos dicen pocas cosas acerca de la población que la habitó pero nos permite imaginar sobre otros secretos que se descubrirán en estos lugares y que la harán más atrayente.