Tag: doctorat

  • Le Petitjournal radio 05.07.2016

    Le Petitjournal radio 05.07.2016

    La synthèse d’actualité de RRI et de LPJ de Bucarest est de retour avec les sujets qui ont retenu l’attention des journalistes des deux médias. Cette semaine, Jonas Mercier, co-rédacteur en chef de lantenne roumaine de la plus importante publication en ligne destinée aux Français et aux francophones de l’étranger, parle du débat autour du plagiat de la thèse de doctorat de Victor Ponta, de la disparition dElie Wiesel, Prix Nobel de la Paix en 1986, et de ses traces en Roumanie, de la campagne “Romanians adopt Remainians”, ainsi que de limage que les différentes églises chrétiennes entendent renvoyer.


  • A la Une de la presse roumaine – 01.06.2016

    A la Une de la presse roumaine – 01.06.2016

    « C’est officiel, Victor Ponta est dépourvu du titre académique de docteur parce qu’il a plagié ». Entre temps, la lenteur avec laquelle l’administration adopte des changements exaspère le vice-premier ministre Vasile Dâncu. Le ministère de l’agriculture veut limiter à 50 hectares, la superficie de terrain que peuvent acheter les étrangers. Pourtant, un site créé le long d’un week-end invite les jeunes entrepreneurs britanniques à s’installer à Cluj après le Brexit.



  • Reglementări privind obţinerea doctoratului

    Reglementări privind obţinerea doctoratului

    Dezbaterea cu rădăcini mai vechi ce are ca miez reuşitele din mediul academic românesc a fost reaprinsă, zilele acestea, de prospătul ministru al educaţiei, Adrian Curaj. Dornic să spargă cutumele perpetuate în mandatele predecesorilor săi, ministrul Curaj propune, fără bâlbe şi reţineri, schimbarea legislaţiei privind doctoratele. Modificările, adunate într-un proiect intrat, deja, în dezbatere publică, ţintesc, susţine el, consolidarea autonomiei universitare şi, implicit, transparentizarea procesului doctoral.



    Adrian Curaj: “Am avut în vedere şi sunt afectate cinci articole din cele peste 300 de articole ale Legii educaţiei şi pe intervenţiile făcute nu am avut în vedere decât acele articole legate de doctorat şi de etică. Prin ceea ce am reuşit să facem, am făcut ca o problemă de sistem să aibă o arbordare de sIstem”.



    El a reiterat că acordarea şi retragerea titlurilor de doctorat se vor afla, de acum înainte, în atribuţia instituţiilor organizatoare, respectiv universităţi şi Academia Română, în timp ce Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) va fi instanţă de apel. În plus, toate ordinele de acordare a titlurilor de doctor vor fi publicate pe site-ul Ministerului Educaţiei. Tot acest buchet de propuneri ar urma să intre în practica universitară la jumătate lunii martie.



    Împrospătarea legislaţiei în domeniul doctoratelor este vitală, fiindcă, în forma actuală, aceasta este incoerentă şi haotică, şi-a motivat ministrul Curaj demersul. El nu s-a sfiit să critice în termeni duri ingerinţa politicului în traiectoria urmată în postcomunism de învăţământul românesc, căruia nu i-a fost creat un cadru robust şi nu i-a fost oferită atât de necesara autonomie. Iar reproşurile sale nu s-au oprit aici. Ministrul a adus în discuţie şi ceea ce a numit dublul standard de care au beneficat doctorii sau doctoranzii oameni politici, în cazul cărora criteriile de acordare a titlurilor universitare nu ar fi fost aplicate cu acurateţe.



    Fără doar şi poate, cel mai cunoscut caz e al fostului premier, social-democratul Victor Ponta. În 2012, suspicinile de plagiat privind teza sa de doctorat au fost confirmate de CNATDCU, potrivit căruia zeci de pagini au fost copiate într-o manieră grosolană. Scandalul a fost amplificat de faptul că îndrumătorul ştiinţific al lucrării a fost chiar tutorele politic al lui Ponta, Adrian Nastase, şi el fost premier, condamnat pentru fapte de corupţie. Pentru Ponta însă, plagiatul dovedit al lucrării sale nu a fost un argument suficient de solid încât să-şi dea demisia. Adică aşa cum se întâmplă, firesc, în cazul unui politician la nivel înalt dintr-o ţară civilizată.

  • Vol intellectuel en prison et à l’université – peut-on l’endiguer?

    Vol intellectuel en prison et à l’université – peut-on l’endiguer?

    “Nous avons à faire avec un plagiat subtil, utilisant des méthodes masquées de copier ou de reraconter le travail dorigine. Il ne sagit pas dun copier/coller classique, mais dun auteur professionnel, caché, qui a réalisé des paraphrases inacceptables, comme on les appelle dans le jargon spécialisé. Cest une situation insolite”. Le professeur Marian Popescu, président de la Commission déthique de lUniversité de Bucarest ne cache pas sa stupeur. Comme pour les faux billets, de plus en plus similaires à loriginal, ce cas de plagiat avec dimportantes implications légales na pu être tiré au clair quau bout de plusieurs mois.



    Condamné pour corruption, George Copos, ancien vice-premier ministre et homme daffaires très prospère, a réussi à réduire sa peine de prison grâce à plusieurs livres quil aurait écrits, pratiquement en un clin dœil, derrière les barreaux. Une issue de secours autorisée par la loi, à condition quil sagisse de travaux scientifiques. Cest ainsi que George Copos aurait élaboré un ouvrage dhistoire très pointu, portant sur les alliances matrimoniales des princes roumains et des autres pays de lEurope du sud-est, entre le 14e et 16e siècles.



    Non seulement le sujet est identique à celui traité par un diplômé de master de la Faculté dhistoire de lUniversité de Bucarest, le coordinateur des deux travaux est une seule et même personne, mais, au moment des faits, le détenu George Copos était dans limpossibilité deffectuer ce genre de recherches, précise le professeur Marian Popescu : “Il y a des indices clairs que M. George Copos naurait pas pu réaliser ce travail et donc il ne saurait être reconnu comme auteur. Il na pas dantécédents dans lactivité scientifique et, en prison, il na pas eu les conditions détude requises ou encore laccès aux documents darchive cités dans le volume. Il nous semble également éloquent que sa documentation sarrête à 2005, lannée de la soutenance de la dissertation de lauteur ayant fait un travail similaire. (625) Un auteur caché ayant réécrit un ouvrage est une situation à laquelle nous navons pas eu à faire jusquà présent. Les universités nont pas toujours les ressources pour identifier et examiner ce type de plagiat insidieux”.



    Les conclusions de la Commission déthique de lUniversité de Bucarest seront notifiées à la Direction roumaine des pénitenciers de même quau ministère de la Justice. Ce cas est loin dêtre singulier. Ces trois dernières années, près de 200 détenus roumains ont écrit et publié en temps record plus de quatre cents ouvrages dit scientifiques alors quils se trouvaient en prison. A tout cela sajoutent les suspicions voire les accusations prouvées de plagiat formulées à lencontre de plusieurs hauts responsables politiques roumains, dont lex-premier ministre Victor Ponta.



    Or, la recrudescence du plagiat ternit limage de lEducation nationale. Elle lui impose aussi de revoir durgence ses moyens coercitifs et ses fondements éthiques, à tous les niveaux. Tout dabord, celui des cadres universitaires – à sensibiliser au sujet des préjudices quils portent, en facilitant le plagiat, à leurs propres carrières et à leurs établissements. Ensuite, il y a lautre défi majeur – les élèves et les étudiants, selon le président de lUniversité de Bucarest, le professeur Mircea Dumitru: “Cest la face cachée dun iceberg énorme. Nous constatons ainsi quel est létat réel de lenseignement roumain. Les jeunes qui arrivent dans les universités ont été éduqués à copier. Ils sont tranquilles avec ce genre de méthode et lacceptent sans réticences”.



    Le problème cest que les démarches de lUniversité de Bucarest en faveur du renforcement de la culture éthique de lEducation restent à ce jour singulières dans le paysage académique roumain, précise encore le professeur Marian Popescu, président de la Commission spécialisée de cette institution. Il est vrai quen dehors du consortium constitué par les grandes universités du pays, les établissements situés dans les villes moyennes ou petites ont préféré faire profil bas lorsquils avaient été pointés du doigt pour des irrégularités de ce genre.



    Face au volume grandissant de travaux dits scientifiques réalisés dans les prisons roumaines, la ministre de la justice, Raluca Pruna, promet déliminer les diminutions des peines auxquelles ces ouvrages donnent droit. “Il est discriminatoire, dans ce cas, que le travail intellectuel soit mieux récompensé que le travail physique”, précise Raluca Pruna. Effectivement, pour un livre écrit et publié, un détenu bénéficie dune réduction de 30 jours de sa peine, alors que 4 jours de travail physique ne donnent droit quà un seul jour de liberté supplémentaire.



    Dans le même temps, le milieu universitaire tente de changer le cadre législatif régissant les doctorats en Roumanie. Pour mieux endiguer les abus, un décret gouvernemental déchoira, dès le mois de février, le ministère de lEducation de ses compétences dattribuer ou de lever le titre de docteur, pour les conférer aux universités. Son application nest pourtant pas rétroactive – une suite de la controverse est donc à attendre.

  • A la une de la presse roumaine – 09.01.015

    A la une de la presse roumaine – 09.01.015

    L’attentat de Paris a remis dans l’attention des autorités la loi Big Brother. Victor Ponta pourrait perdre aussi son statut d’avocat, en raison notamment du scandale de plagiat qui entoure sa thèse de doctorat. Et l’Union démocratique des magyars de Roumanie propose de permettre aux prêtres de devenir aussi des fonctionnaires d’Etat civil.

  • Un nou an universitar

    Un nou an universitar

    Ziua de 1 octombrie, când prin tradiţie, se deschide un nou an universitar în România, este, în 2014, un moment atât al bilanţului, cât şi al noutăţilor. Bilanţul este prilejuit de faptul că una din cele mai importante universităţi din ţară, cea din Bucureşti, aniversează 150 de ani de funcţionare. De-a lungul acestui secol şi jumătate i s-au alăturat şi alte instituţii de învăţământ superior de stat şi, în ultimul sfert de veac, instituţii particulare. Cum au evoluat cele două tipuri de învăţământ superior şi, mai ales, dacă s-a ajuns la acelaşi nivel calitativ al actului educaţional, l-am întrebat pe expertul în educaţie Marian Staş, profesor atât la Universitatea Harvard, cât şi la Universitatea Bucureşti.


    Răspunsul scurt la întrebare este Nu”, din cel puţin două motive importante. Când te referi la un învăţământ superior cu vechime de 150 de ani, aşa cum e cazul Universităţii din Bucureşti, e un lucru diferit de instituţiile de învăţământ create cu 15-20 de ani în urmă. Mă refer aici la durata organizării noilor universităţi. Cel de-a doilea motiv este deja existent în conversaţia publică şi se referă la temerea — probată în fapt de multe ori — că universităţi particulare sunt mai degrabă fabrici de diplome decât şcoli unde studenţii învaţă. Există posibilitatea ca studenţii la universităţi private să-şi cumpere examenele şi diplomele. În acelaşi timp, acest lucru s-a întâmplat şi la unele facultăţi de stat. Dar am întâlnit şi profesori buni şi studenţi interesaţi în învăţământul privat. Aici mai e de făcut o observaţie, din punct de vedere cantitativ. În general, învăţământul privat în România are o pondere de 3% – 5% în sistemul educaţional. Deci o pondere extrem de scăzută.



    În privinţa noutăţilor care-i aşteaptă pe studenţi din anul acesta, ele apar într-o ordonanţă de urgenţă prin care guvernul a modificat anumite reglementări din Legea Educaţiei. De pildă, dacă până acum programele de doctorat se puteau organiza numai la forma de învăţământ cu frecvenţă, ordonanţa prevede ca acestea să se poată organiza şi la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă. O altă modificare se referă la înfiinţarea, în cadrul universităţilor, a unor colegii terţiare. În cadrul lor statul poate asigura, din finanţarea de bază sau din alte surse de finantare, organizarea de cursuri de pregătire pentru bacalaureat, pentru absolvenţii de liceu care nu au promovat acest examen. Cu alte cuvinte, în cadrul universităţilor, elevii care nu îndeplinesc condiţia elementară de intrare la facultate, pot urma o formă de învăţământ post-liceal şi pot promova, cu condiţia ca, la un moment dat, să ia bacalaureatul. Această prevedere este motivată de următoarea situaţie apărută prima dată în 2011 şi perpetuată de atunci în fiecare an: doar 40%-50% dintre absolvenţii de liceu promovează bacalaureatul, calificându-se astfel pentru admiterea la universitate. Marian Staş: În momentul în care din 2011, sub 50% dintre elevii de liceu promovează examenul de bacalaureat, dintr-o dată cei care aveau dreptul să meargă în învăţământul superior s-au împuţinat semnificativ. De-a lungul anilor, catedrele se calibraseră se primească mai mulţi studenţi, iar acum, dintr-o dată, au rămas puţini. A doua dimensiune a problemei, care este încă şi mai perfidă, este dimensiunea calitativă. Copiii care absolvă liceul şi iau bacul nu ştiu carte. Nu ştiu cartea cerută de universităţi. Sunt anumite praguri. Copiii care trec din clasa VIII-a într-a IXa, nu ştiu carte pentru a IXa, iar cei care trec dintr-a XII-a în anul I de facultate nu ştiu cartea necesară pentru ceea ce înseamnă învăţământ superior. Dar nivelul de bacalaureat, de pildă, califică un copil care este onest şi învaţă de nota şase.



    Poate remedia, aşadar, problema promovabilităţii bacului, dar şi a calificării pentru facultate, înfiinţarea acestor colegii post-liceale? Marian Staş: Sigur că atunci, când pui profesori universitari să pregătească astfel de copii, nu e ceva rău la limită. E bine că sunt oameni care-şi pot pune expertiza profesională la dispoziţie. Dar menirea universităţilor e alta. Ele sunt mai orientate spre conceptualizare şi constructe intelectuale mai degrabă decât spre ceea ce înseamnă exerciţii şi deprinderi practice. Acesta e rostul şcolilor post-liceale. Dintre copiii care intră acum în aceste colegii terţiare, non-universitare, eu aştept să-i văd pe primii care vor intra mai departe în învăţământul universitar şi cum se va întâmpla acest lucru. Şi aici trag un semnal de alarmă, căci metodologia-cadru ca atare este insuficient construită din punctul de vedere al detaliilor şi lasă loc unor interpretări arbitrare. Astfel pot apărea comportamente incorecte de a facilita accesul unor tineri spre facultăţi în condiţiile în care nu toţi parametrii de promovabilitate ai liceului sunt îndepliniţi.



    Cei care doresc să se înscrie în aceste colegii o pot face chiar de anul acesta, căci guvernul a cerut universităţilor să întocmească listele de specializări şi programele de studii până pe 20 octombrie. Până acum mai multe universităţi de stat şi particulare şi-au anunţat disponibilitatea de a înfiinţa aceste colegii. Printre ele nu se află, însă, universităţi de renume precum Universitatea Bucureşti, Babeş-Bolyai din Cluj, Alexandru Ioan Cuza din Iaşi sau Universitatea Politehnică tot din Bucureşti.