Tag: Dragobete

  • Dragobete – un Cupidon à la roumaine

    Dragobete – un Cupidon à la roumaine

    Selon les légendes
    locales de Roumanie, Dragobete est le fils de Baba Dochia, un homme fier, beau
    et très charmant, comparé par les ethnologues à Eros de la mythologie grecque
    ou à Cupidon de la mythologie romaine. Les préparatifs pour cette fête de la
    jeunesse et de l’amour commencent la veille du 24 février, lorsque les filles
    ramassent la neige de ce que l’on appelle symboliquement « la neige des
    fées », considérée comme la plus pure. Une fois cette dernière neige fondue,
    l’eau obtenue doit être très bien conservée pendant longtemps, car elle peut
    embellir celle qui l’utilise, selon la mentalité collective.

    La fête de Dragobete a ses origines dans les cycles de la nature, notamment dans le monde des oiseaux. Ce n’est pas un hasard, car l’oiseau était considéré comme l’une des divinités de la nature et de l’amour les plus anciennes. C’est précisément pourquoi, les Roumains appellent aussi la fête de Dragobete « Le fiancé des oiseaux », disant qu’à ce moment-là les oiseaux forment une famille et construisent un nid, une habitude qui a été reprise par les êtres humains aussi.

    La célébration commence à l’aube : les garçons et filles s’habillent en costumes traditionnels et se rendent dans les lieux où les premières fleurs du printemps ont déjà fait leur apparition : les perce-neiges, les scilles à deux feuilles, les crocus, les violettes et les corydales. Lorsque les garçons ramassent du bois de chauffage, les filles cueillent les fleurs mentionnées qu’elles utilisent ensuite pour divers rituels liés à l’amour ou à l’avenir. C’est le moment où la nature se réveille, après un long hiver, un moment où les gens, en particulier les jeunes, entrent en résonance avec l’environnement. Autour du feu allumé sur les collines entourant les villages, les garçons et les filles se rencontrent pour bavarder. Vers midi, les filles commencent à courir vers le village, la coutume étant connue dans le sud de la Roumanie sous le nom de « zburătorit », un mot qui renvoie à l’idée de « vol d’oiseau ». Chaque garçon commence à suivre la fille dont il est tombé amoureux, pour finir par la rattraper et l’embrasser longuement, devant tout le monde. Le baiser marque les fiançailles ludiques des deux pendant au moins un an, ce jeu d’engagement symbolique se transformant souvent en véritables fiançailles.

    Ce personnage appelé Dragobete n’est pas
    seulement un héros des jeunes, mais aussi des adultes. Et pour cause. On dit
    qu’il suffit aux femmes de toucher un étranger du village pour être aimées tout
    au long de l’année. Les jeunes épouses donnent de la bonne nourriture à tous
    les animaux de la ferme, mais surtout aux oiseaux, et aucun animal ne sera
    sacrifié ce jour-là. Dans la tradition roumaine, cette célébration de l’amour
    est considérée comme de bon augure. Et puis, si la tradition du Dragobete n’est
    pas respectée, on pense que les jeunes ne pourront plus tomber amoureux au
    cours de l’année à venir.

  • Dragobete, la festa romena dell’amore

    Dragobete, la festa romena dell’amore

    Il calendario popolare romeno apre le celebrazioni primaverili il 24 febbraio con la Festa dell’Amore, chiamata il Dragobete. Entità mitologica identificata con il dio dell’amore greco o romano (Eros – Cupido), Dragobete proteggeva i giovani sposi, ma anche le coppie di animali. Nella tradizione romena, il 24 febbraio era ritenuto il giorno in cui gli uccelli si fidanzavano. Oggi, i giovani si fidanzano in modo simbolico e, secondo la tradizione, chi partecipa alle usanze del Dragobete, resta sano e allegro per tutto l’anno.

    Il Dragobete è noto nell’intero Paese. Nella regione del Maramures, è chiamato anche Capo di Primavera o Dragomir, personaggio che assume tutti i compiti del Dragobete, tranne la sua doppia natura, zoomorfa e antropomorfa. All’esterno dell’arco carpatico, il Dragobete, come personaggio mitico, è raffigurato con testa di uomo e gambe di montone. Quindi, si tratta di un’antica raffigurazione, di origine tracica, che però si ritrova anche in altre mitologie del mondo. Sono tre le date in cui festeggia il Dragobete: il più spesso quella del 24 febbraio, ma anche l’ultimo giorno del corrente mese o il 1 marzo, spiega l’etnologa Delia Suiogan dell’Università del Nord di Baia Mare.

    A sua volta, l’etnologo romeno Simeon Florea Marian descriveva il Dragobete come un essere, parzialmente umano, parzialmente angelico, un giovane bello e immortale, che va in giro per il mondo. Però la gente non lo può vedere, in quanto macchiata di bestemmie e cattiveria.

    Questa festa è antichissima e particolarmente interessante. Purtroppo, è caduta nell’oblio soprattutto da quando abbiamo tentato di avvicinarci ad un’altra festa importante, quella di San Valentino. Il Dragobete si rifà ad antichi riti primaverili, poichè si credeva che questa stagione già comincia dopo il 15 febbraio. Cosicchè la festa si manifesta attraverso riti di fertilità e rinascita della natura, ma anche dell’uomo. Siccome la rinascita della natura e dell’uomo sta all’insegna dell’amore, questa festa del Dragobete riunisce tutti questi elementi ed offre un trasferimento di potenza sul nuovo anno e sulla nuova stagione, come promesso dalla rinascita, aggiunge Delia Suiogan.

    Per la festa del Dragobete, i giovani dei villaggi romeni di una volta indossavano i vestiti più belli e raccoglievano delle piante magiche, che conservavano per tutto l’anno, con l’augurio di sposarsi. Nessun giovane doveva rimanere senza partner in questo giorno.

  • Dragobetele sărută fetele – concert folcloric de ziua îndrăgostiților

    Dragobetele sărută fetele – concert folcloric de ziua îndrăgostiților

    Duminică, 19 februarie, de la ora 17:00, îndrăgostiții de toate vârstele sunt invitați la Sala Radio la tradiționalul concert folcloric de Dragobete, oferit în fiecare an în luna februarie de Orchestra de Muzică Populară Radio.

    Sub bagheta dirijorului Adrian Grigoraş, concertul prezentat de Orchestra de Muzică Populară Radio sub titlul Dragobetele sărută fetele va fi susţinut de tineri artişti şi cupluri deja cunoscute ale scenei folclorice românești: Cornelia şi Lupu Rednic, Ion Drăgan, Nicoleta Rădinciuc Vlad, Ruxandra Pitulice, Gheorghe Rizea, Valentin Sanfira, Codruţa Filip, Ilie Caraş, Alexandra Dan, Daniel Turică, Claudia Colniceanu, Georgiana Aurică, Cosmin Bîrlan, Roxana Goia, Dorinel Gavriluţ Pîrvoni, Ana Maria Marti, Bogdan Octavian Hurban.

    Invitat special al serii de la Sala Radio este și ansamblul folcloric Cununa Carpaţilor.

    Marcată pe 24 februarie, sărbătoarea românească dedicată dragostei și îndrăgostiților este, la bază, strâns legată de venirea primăverii, de fertilitate și de renașterea naturii.

    Evenimentul va fi prezentat de Georgel Nucă.

    Coproducător al evenimentului: Favorit TV.

    Biletele se pot achiziționa de la casa de bilete a Sălii Radio (tel. 021.314.6800). Programul casei de bilete, pe www.orchestreradio.ro – secțiunea Bilete. Biletele sunt disponibile în sistem online pe iabilet.ro, dar și în magazinele Flanco, benzinăriile Rompetrol, Metrou Unirii 1, magazinele Muzica, IQ BOX, Uman și pe terminalele Selfpay. Online, puteți plăti cu cardul, prin Paypal, carduri de tichete culturale Sodexo, pe factură la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier, oriunde în țară.

  • Pauza Mare 22.02.2022

    – Se apropie sărbătoarea Dragobetului. Interviu despre semnificațiile sale etnologice acordat în direct de profesoara universitară Antoaneta Olteanu.



    – Un nou Cărțișor de Autor apărut la Moara de Hârtie din Comana (interviu cu Ioan Georgescu, directorul Asociației Moara de Hârtie)



    – Despre istoria căminelor culturale (interviu cu istoricul Răzvan Andrei Voinea, contributor ale volumului Atlasul culturii” publicat sub egida Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală).




  • קפה מרצישור

    קפה מרצישור

    מכון התרבות הרומני בתל אביב מארגן ב -1 במרץ באינטרנט, בפייסבוק ובאמצעות זום, אירוע המוקדש לתחילת האביב, שכותרתו “קפה של מרצישור” – חגיגת האביב במסורת הרומנית והיהודית.



    דוינה איפנוני, חוקרת במוזיאון הלאומי של הכפר “דימיטרי גוסטי” בבוקרשט, תשתתף בדיון שנערך ברומנית עם תרגום סימולטני לעברית. גילברט שאיים, מבית הכנסת קורל שבבוקרשט, יסביר על מנהגים יהודים מקבילים.



    ראשון במרץ סימל בעבר תחילת שנה חקלאית חדשה. בהקשר זה במהלך האירוע יוצגו מסורות כמו DRAGOBETE חג האהבה, וBABELE, חג הזקנות מומחיות בניחוש העתיד בשיטות מסורתיות.

  • Festa degli Innamorati e Mărtişor all’Accademia di Romania in Roma

    Festa degli Innamorati e Mărtişor all’Accademia di Romania in Roma

    L’Accademia di Romania in Roma accoglie brillantemente la primavera, celebrando il 24 febbraio la Festa degli Innamorati alla romena, seguita il 1 marzo dalla bella tradizione del Mărțișor, inserita nel patrimonio immateriale dell’UNESCO, entrambe ricorrenze significative nel calendario popolare. Due eventi virtuali, promossi sulla pagina Facebook dell’Accademia di Romania insieme al Museo Nazionale del Villaggio Dimitrie Gusti di Bucarest.



    Le due prestigiose istituzioni culturali sono legate da una lunga e proficua collaborazione, ci spiega la vicedirettrice dell’Accademia di Romania, Oana Boșca-Mălin, invitando il pubblico italiano e romeno a seguire nei rispettivi giorni, dalle ore 15:00 (le 16:00 in Romania) due filmati che ripercorrono le tradizioni legate a queste usanze, proposti dal Museo del Villaggio.



    La seconda metà del mese di febbraio è contesa in Romania fra la Festa di San Valentino – di data più recente nel nostro Paese – e la rivalutazione della remota e bella festa tradizionale, quella del Dragobete. Antica divinità pagana dell’amore, un uomo bello e affascinante, considerato nella cultura popolare come portatore dell’inizio della primavera, quando spuntano i bucaneve e gli uccelli cominciano a farsi il nido. Un momento di rinascita, al quale venivano associati dei riti collegati alla vitalità, all’innamoramento e alla fertilità, ricorda la vicedirettrice dell’Accademia di Romania.



    La Giornata degli Innamorati è nota anche come Testa di primavera, che oltre all’inizio della stagione attesa da tutti dopo l’inverno, si rifà anche al calendario religioso cristiano, che associa al 24 febbraio il primo e il secondo ritrovamento della testa di San Giovanni Battista, come ricorda la direttrice del Museo del Villaggio Dimitrie Gusti, Paula Popoiu, nella presentazione riportata dall’Accademia di Romania. Un giorno in cui l’uomo doveva condividere la gioia della vita rinata dall’oscurità e dalla sterilità invernale. Entità mitologica simile a Cupido, il Dragobete era riverito nello spazio balcanico e danubiano-pontico come protettore degli animali, ma anche dell’amore tra uomini e donne che si incontrano e si fidanzano, così come gli uccelli «si fidanzano» in questo giorno, aggiunge la direttrice del Museo del Villaggio.



    E i festeggiamenti proseguono il 1 marzo, che porta una delle più amate tradizioni in Romania, ma anche nello spazio balcanico, quella del Mărțișor, simbolo di rinascita, purezza e amore, il cui nome deriva dal diminutivo del mese di marzo, che in romeno si chiama martie: un amuleto portafortuna legato da doppio filo bianco e rosso, offerto alle donne all’inizio di questa bella stagione. Al solito, gli amuleti sono sempre simboli della fortuna, come il trifoglio a quattro foglie, il ferro di cavallo, lo spazzacamino o il cuoricino. Nel passato, venivano accompagnati da una monetina, come simbolo del Sole, che irradia sempre luce e calore.



    Nel mondo moderno, il Martisor viene regalato alle ragazze, ma nel mondo moderno veniva offerto ai ragazzi. Viene portato per otto giorni, dopo di che va legato a un albero, per dargli frutto e fertilità, dice ancora la vicedirettrice dell’Accademia di Romania, Oana Boșca-Mălin, ricordando che le usanze e i riti dedicati all’arrivo della primavera verranno svelati nel filmato presentato nel primo giorno del prossimo mese.



    Dal 2017, le pratiche culturali associate al 1° Marzo sono incluse nel Patrimonio mondiale UNESCO, grazie allo sforzo condiviso e alla collaborazione di più Paesi: Romania, Bulgaria, Moldova e la Repubblica della Macedonia del Nord, ricorda ancora l’Accademia di Romania.



  • La fête de Dragobete

    La fête de Dragobete

    Après le 11 février, date de la fête religieuse de Saint Vlasie et qui marque aussi la fin de l’hiver, le calendrier traditionnel des Roumains ouvre la série de célébrations du printemps avec une fête redécouverte par les jeunes de Roumanie, sous l’influence de la mondialement connue fête de la Saint Valentin, célébrée le 14 février. La Dragobete, fête de l’amour chez les Roumains mais aussi dans l’ensemble de l’espace balkanique, est marquée le 24 février et place au premier plan des rituels de fertilité. Être mythologique identifié au dieu de l’amour, Cupidon chez les Romains ou Eros chez les Grec antiques, Dragobete était le protecteur des jeunes couples d’humains, mais aussi d’animaux. Et c’était toujours lui qui facilitait la reproduction des espèces au début de la belle saison. Dans les campagnes roumaines, l’on considérait que le 24 février était le jour de fiançailles des volatiles. Delia Suiogan, ethnologue à l’Université du Nord de la ville de Baia Mare, explique.



    « C’est une fête très ancienne et très intéressante. Elle a malheureusement été oubliée, surtout depuis que nous avons essayé d’adopter une autre fête, celle de la Saint Valentin, importée de l’étranger. La fête de Dragobete est fondée sur d’anciens rituels de printemps, car les gens croyaient que cette saison commençait juste après le 15 février. Cette fête est donc liée à la fertilité et au renouveau de la nature et de l’être humain. Et puisque ce renouveau doit être placé sous le signe de l’amour, une fête telle la Dragobete contient aussi tous ces éléments. »



    Le jour de Dragobete, il y avait cette tradition qui voulait que les jeunes se nettoient le visage avec de la neige, pour rester belles et en bonne santé toute l’année. Bien que spéciales de par leur ancienneté et leurs significations, ces traditions ont disparu avec le temps et des spécialistes du folklore tentent aujourd’hui de les faire revivre. La Dragobete porte aussi d’autres noms chez les habitants de la province historique de Maramureş, (au nord du pays), explique Delia Suiogan.



    « Au Maramureş, cette fête est plutôt connue sous le nom de Pointe du Printemps (Cap de Primăvară) ou de Dragomir, qui est un personnage ressemblant fortement à Dragobete, la double nature zoomorphe et anthropomorphe en moins. À l’extérieur des Carpates, Dragobete est un personnage mythique qui a une tête humaine et des pattes de bélier. C’est une représentation très ancienne, d’origine trace. »



    Ce type de représentation existe aussi dans d’autres mythologies du monde, étant associée, dans l’espace occidental, à Pan, dieu de la fertilité. Fête de l’harmonie et de la bonne humeur, Dragobete est tout de même gérée par des règles claires, que tous ceux qui souhaitent avoir une année calme doivent respecter à la lettre. Le jour de Dragobete, les paysans ne tuent pas des animaux, ne font pas de la couture et cherchent à ne pas se brouiller avec qui que ce soit. Pourtant, aujourd’hui, la signification de la fête de Dragobete est inconnue d’un nombre croissant de jeunes, tandis que la version empruntée à l’Occident et présente surtout dans le milieu urbain qu’est le Jour des amoureux ou la Saint Valentin, est souvent réduite à une dimension strictement commerciale.


    (Trad. : Ileana Ţăroi)

  • Jurnal Românesc – 19.02.2021

    Jurnal Românesc – 19.02.2021

    Ministrul de
    Externe, Bogdan Aurescu, s-a deplasat la Chişinău cu ocazia acordării de către
    România a unui ajutor umanitar ce constă în echipamente medicale şi de
    protecţie pentru combaterea pandemiei de COVID-19. Vizita reprezintă o
    ocazie de a reconfirma relaţia specială dintre cele două state, precum şi de
    a-i asigura pe cetăţenii Republicii
    Moldova că România rămâne un partener solid, care îşi menţine şi onorează în
    mod constant angajamentele asumate, a transmis MAE român. Bucureştiul a
    decis pe 12 februarie să doneze Republicii Moldova 1,5 milioane de măşti
    chirurgicale, 100.000 de măşti de protecţie de tip FFP3, 100.000 de
    combinezoane complete şi 100.000 de mănuşi de unică folosinţă, în valoare de
    peste 11 milioane de lei. De asemenea, România va mai trimite în stânga
    Prutului 200.000 de doze vaccin pe care preşedintele Klaus Iohannis le-a promis
    cu ocazia vizitei pe care a efectuat-o la Chişinău, în decembrie 2020. Anul
    acesta, Bucureştiul a mai oferit o tonă de medicamente şi echipamente, a căror
    valoare depăşeşte 650.000 de lei, iar în mai 2020, a trimis peste Prut 20 de
    camioane cu echipamente sanitare a căror valoare a fost estimată la 16,5
    milioane de lei.




    Camera
    Deputaţilor a adoptat o lege care prevede îmbunătăţirea calităţii serviciilor
    consulare prin digitalizare extinsă şi implementarea unui sistem de feedback.
    Iniţiativa legislativă i-a aparţinut senatorului USR de diaspora Radu Mihail şi
    stabileşte includerea în sistemul informatic de management al serviciilor
    pentru cetăţeni al Ministerului Afacerilor Externe a unei platforme prin care
    românii să evalueze serviciile consulare de care au beneficiat şi să ofere
    sugestii pentru îmbunătăţirea lor şi implementarea unei proceduri prin care
    aceste evaluări şi sugestii să fie parte componentă a analizei privind
    serviciile consulare oferite de statul român. Beneficiul imediat al
    proiectului este că cetăţeanul poate contribui în mod activ la îmbunătăţirea
    serviciilor pe care le primeşte de la statul român. Vocea sa este ascultată,
    iar experienţa sa la consulat se dovedeşte una utilă şi pentru oficiile
    consulare, care astfel înţeleg mai bine nevoile celor pe care îi servesc,
    a declarat Radu Mihail. Legea merge acum la Preşedintele Klaus Iohannis pentru
    promulgare şi va intra în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial.




    Liga Studenţilor
    Români din Străinătate filiala Italia organizează pe 21 februarie a 10-a ediţie
    a Atelierului de Lectură. Cu acest prilej, tinerii propun o călătorie în
    fascinanta lume a poeziei româneşti de dragoste din secolele 19 şi 20, dat
    fiind că luna aceasta se sărbătoreşte Dragobetele. Organizatorii transmit că în
    secolul 19 poezia romantică atinge desăvârşirea prin pana lui Mihai Eminescu,
    iar Lucian Blaga şi Nichita Stănescu sunt printre cei mai de seamă poeţi români
    ai veacului trecut. Atelierul de Lectură este coordonat de
    Alexandra Chilian, studentă la psihologie la Universitatea Sapienza din Roma.
    Proiectul se desfăşoară cu patronajul Ambasadei României la Roma şi s-a născut
    din dorinţa studenţilor din LSRS de a promova literatura română în diaspora.
    Atelierul de lectură reuneşte lunar tineri studenţi şi profesori români din
    Italia alături de persoane de diverse profesii. În general, participanţii
    discută despre cele recente apariţii dar şi despre romane clasice sau despre
    cărți cu o nuanță științifică sau filosofică astfel încât să acopere gusturile
    unui segment cât mai vast de cititori. Prima ediţie a avut loc în aprilie 2020.
    Întâlnirea din 21 februarie este programată începând cu ora 18.00 (ora
    Italiei). Detalii despre modalitatea de înscriere se găsesc pe paginile de Facebook şi
    Instagram ale LSRS Italia.




    Designerul
    vestimentar Carmen Emanuela Popa prezintă colecția Il Lamento
    pentru toamnă-iarnă la Săptămâna Modei de la Londra, care se desfășoară online
    în perioada 19-23 februarie. Aceasta este a doua participare a artistei, după
    ce, în septembrie 2020, colecția sa Ancient Dream a fost selectată
    în cadrul aceleiaşi manifestări şi în urma căreia românca a fost comparată de
    către presa franceză cu reputatul designer britanic Alexander McQueen.
    Reprezentanţa Institutului Cultural Român din capitala britanică transmite că
    este partener permanent al creatorilor de modă români și își propune să ajute
    la promovarea designului românesc pe piaţa britanică. În marja evenimentului,
    ICR Londra va difuza, pe 22 februarie, un portret al Emanuelei Carmen Popa,
    designerul român care s-a remarcat pe plan internațional în domeniul modei
    conceptuale și de avangardă. Săptămâna Modei de la Londra reunește creatori
    vestimentari, critici și jurnaliști de modă din întreaga lume și reprezintă cel
    mai amplu eveniment din industria modei din Marea Britanie şi unul dintre cele
    patru mari festivaluri de modă din lume, alături de cele de la Paris, New York
    şi Milano.

  • Frühlingsbräuche:  Bukarester Dorfmuseum bietet Werkstätte für Kinder an

    Frühlingsbräuche: Bukarester Dorfmuseum bietet Werkstätte für Kinder an

    Wie üblich lädt das Bukarester Dorfmuseum Dimitrie Gusti“ auch dieses Jahr die Kinder auf eine Reise durch die Welt der Traditionen“ ein. Das Dorfmuseum veranstaltet demnach in den Gassen und Alleen des Museums ab Februar bis Mitte März jedes Wochenende Werkstätte für Kinder. Im Rahmen dieser Werkstätte haben die Kinder die Gelegenheit, verschiedene Frühjahrsbräuche zu entdecken. Echte Kunsthandwerker stehen ihnen bei und zeigen ihnen, wie früher die Symbole des Frühlings — Puppen, Dekorationen, Spielsachen und, selbstverständlich die beliebten Märzchen-Amuletten — gefertigt wurden. Lia Cosma, Forscherin mit Doktortitel für Volkskunde im Bukarester Dorfmuseum, lieferte uns mehr Einzelheiten zum Thema:



    Wir starteten mit dem »Dragobete«, dem Liebesfest in Rumänien, ein einheimischer Valentinstag. Dragobete wird am 24. Februar gefeiert und wird auch »Frühlingsbeginn« genannt. Wir beobachten gerne, was zu diesem Anlass in den traditionellen Gemeinden vor sich geht, wie sich die Leute in den herkömmlichen traditionellen Gemeinschaften darauf vorbereiten. Unsere Absicht ist, die frühere Stimmung in Bezug auf diese Feste im ländlichen Raum wieder zu erwecken. Daher laden wir Leute ein, die sich mit herkömmlichen Sitten und Bräuchen auskennen und diese immer noch aktiv ausleben. Anlässlich des Liebesfestes, des Dragobete, so wie es hierzulande bekannt ist, besuchten uns zahlreiche Kinder. Sie lernten hier Bräuche kennen, die vor allem für den Süden des Landes typisch waren. Die Kunsthandwerker brachten den kleinen Gästen bei, wie sie Vögel aus Wolle herstellen können. Denn die zwitschernden Vögel kündigen den Frühling an. Die Kinder lernten auch, traditionelle Puppen zu fertigen. Und im März werden sie die Gelegenheit haben, die alte hässliche Baba Dochia kennenzulernen. Die Greisin ist sowohl böse als auch hässlich und will uns nicht glauben lassen, dass der Frühling wirklich kommt.“




    Lia Cosma erzählte uns, dass das als Märzchen“ bekannte Frühlingsamulett ursprünglich lediglich aus zwei verflochtenen Schnürchen bestand, einem roten und einem wei‎ßen. Oder, wenn wir noch mehr zurück schauen — einem wei‎ßen und einem schwarzen, die das Licht und die Dunkelheit, die Kraft und die Zärtlichkeit, das Gute und das Böse darstellen. Später fügte man noch eine Münze den zwei Schnürchen hinzu, die für die Sonne stand. Denn es hie‎ß, die Sonne bringe immer Licht und Wärme.



    Laut Tradition schenkten die jungen Damen den jungen Männern solche Märzchen. Vor allem in der Moldau war es so üblich. In den restlichen Regionen war es umgekehrt, die Männer schenkten die Märzchen den Frauen. Dieser Brauch hat eine tiefgehende symbolische Relevanz. Es wurde am Handgelenk oder um den Hals gehängt getragen. Nach einer Weile — zwei Wochen oder sogar einem Monat in manchen Regionen — wurden die Märzchen an den Zweigen eines Baums gehängt. In Siebenbürgen hing man die Märzchen sogar an den Hörnern der Viecher oder am Stallbalken auf. Denn man glaubte, sie würden alles Böse fernhalten und die Dunkelheit des Winters verjagen und das Gute, den Wohlstand anziehen. Märzchen werden in mehreren Ländern am Balkan verteilt — in Bulgarien, in Albanien. Daher wurde das Märzchen als Bestandteil des UNESCO-Weltkulturerbes im Jahr 2017 erklärt. Das hei‎ßt, dass sowohl seine hohe Bedeutung wie auch seine Schönheit und die langwierige Tradition anerkannt wurden.“




    Doktor Lia Cosma, Forscherin für Volkskunde im Dorfmuseum Dimitrie Gusti“ in Bukarest erzählte uns, was die Kinder im Rahmen der Frühjahrs-Werkstätte lernten:



    Die Kunsthandwerker brachten ihnen bei, wie die Schnürchen gefertigt oder wie die Münzen — früher aus Gold oder Silber — hergestellt werden. Hauptsache, sie erinnern an frühere Zeiten. Im Rahmen der Werkstätte werden vielfältige Fertigkeiten gefördert. Man arbeitet mit Blumen, mit Schneeglöckchen, mit kleinen Nähten, volkstümlichem Schmuck. All das lockt die Kinder an. Manchmal ist die Nachfrage so gro‎ß, dass wir nicht imstande sind, alle Anträge entgegenzunehmen. Die Eltern tragen Sorge dafür, dass die Kinder die Vergangenheit, die Traditionen unseres Volkes kennenlernen. Und das ist erfreulich.“




    Über die Werkstätte für Kinder oder für Familien hinweg bietet das Dorfmuseum viele weitere Überraschungen an. Mit Details dazu Lia Cosma:



    In unserem Stra‎ßenmuseum fand Anfang März der Märzchenmarkt statt. Zahlreiche Kunsthandwerker boten dort ihre handgefertigten Produkte an. Die Schneeglöckchen — als absolutes Symbol des Frühlings — durften selbstverständlich nicht fehlen. Das Schneeglöckchen war ein sich stets wiederholendes Motiv in vielen Keramikgegenständen, auf Textilien und sogar in den kleinen Holzschnitzereien. Es ist eine Freude für alle, die damit arbeiten.“




    Trotz der grö‎ßeren Vielfalt der angebotenen Märzchen werden die traditionellen Märzchen immer noch am besten verkauft. Ihre Eleganz, Feinheit und Einfachheit überzeugt auch heute noch. Das Dorfmuseum Dimitrie Gusti“ in Bukarest markiert jedes festliche Ereignis im Laufe des Jahres durch entsprechende spezifische Veranstaltungen. Daher haben schon die Vorbereitungen für die Ostern- und Pfingsten-Werkstätte angefangen. Die Kinder werden auch zu diesen Anlässen herzlichst eingeladen, sich an den Aktivitäten zu beteiligen. Eierfärben und Ikonenmalerei stehen unter anderem im Angebot.

  • Călător prin tradiții… de Dragobete și Mărțișor

    Călător prin tradiții… de Dragobete și Mărțișor

    Aşa cum ne-a obişnuit,Muzeul Naţional al Satului Dimitrie
    Gusti, din Bucureşti, invită și anul acesta copiii să fie Călători prin
    tradiţii. Astfel în fiecare weekend de la jumătatea lunii februarie până la
    jumătatea lunii martie, uliţele satului îi aşteaptă pe copii cu ateliere în
    care aceştia pot să descopere alături de
    meșteri populari autentici cum erau confecționate simboluri ale primăverii.
    păpuși, decorațiuni, jucării și, bineînțeles, mărțișoare.


    Lia Cosma, doctor, cercetător
    etnolog la Muzeul Satului din Bucureşti, ne-a spus mai multe: Am început cu Dragobetele, fiindcă îi şi spune Cap de Primăvară, pe
    24 februarie, şi de fiecare dată ne gândim ce se întâmpla în comunităţile
    tradiţionale, în satul de odinioară. Şi cum la Muzeul Satului vrem să refacem
    puţin atmosfera de altă dată, aducem oameni care încă mai poartă ceea ce era
    încărcătura tradiţională, cu datini şi obiceiuri legate de aceste momente. Dragobetele
    a trecut, copiii au venit şi au descoperit obiceiuri ce se făceau mai ales în
    sudul ţării şi au intrat şi în ateliere de creaţie, pentru că aşa cum am spus,
    Cap de Primăvară fiind, meşteri populari şi artişti plastici s-au apropiat de
    copii, arătându-le cum să realizeze din materiale tradiţionale, de pildă din
    fir de lână, păsărelele ce vin să ciripească şi să ne anunţe că se apropie
    primăvara, păpuşi, pentru cei mai mici, iar acum, în martie, vor face ateliere
    şi cu Baba Dochia, care e cea rea şi urâtă, ce timp de nouă zile (n.r. în
    perioada 1-9 martie tradiţia spune că femeile trebuie să îşi aleagă o babă şi
    aşa cum e ziua, frumoasă sau urâtă, aşa sunt şi femeia şi baba ei) nu ne lasă
    să credem că a venit primăvara.


    De la Lia Cosma am aflat că la
    început mărţişorul consta în două fire împletite, alb cu roşu sau şi mai la
    începuturi, alb şi negru, reprezentând lumina şi întunericul, puterea şi
    gingăşia, binele şi răul, şi că mai apoi firele împletite erau însoţite de un
    bănuţ, ca simbol al soarelui, cel care aduce întotdeauna lumină şi căldură: În tradiţia populară, acest mărţişor era oferit de fete băieţilor, în
    Moldova mai ales, iar în restul ţării de băieţi fetelor. Acest
    obicei este plin de încărcături şi simbolice şi apotropaice. Şi asta pentru că
    era purtat la gât sau la mână, iar după două săptămâni sau chiar o lună, în
    unele zone, mărţişoarele erau puse în ramuri de copaci, în Transilvania chiar
    şi pe coarnele animalelor şi la grinda grajdurilor, tocmai pentru că se
    considera că au rol de a îndepărta tot ce a fost mai întunecat din iarnă şi a
    aduce bunăstarea şi binele. Întâlnindu-se şi în alte ţări din Balcani, în
    Bulgaria, în Albania, acest mărţişor a fost introdus în patrimoniul mondial
    imaterial UNESCO, în 2017, prin urmare a fost recunoscut prin semnificaţie,
    prin frumuseţe şi mai ales prin tradiţia ancestrală.


    Lia Cosma, Doctor, cercetător etnolog la Muzeul Satului din Bucureşti, ne-a
    spus ce au învăţat copiii la atelierele desfăşurate la început de primăvară: Acum copiii au învăţat şi cum se fac şnururile, cum se realizează
    bănuţii, altă dată de aur sau argint, care să amintească de ce era odinioară.
    Sunt atelierele cu floricele, cu ghiocei, cu mici cusături, cu podoabe
    populare, care atrag foarte mulţi copii, chiar uneori Muzeul satului nu face
    faţă la solicitările pe care le are din partea părinţilor grijulii să-şi
    orienteze copiii către lucruri ce au aparţinut acestui neam dintotdeauna.


    Dincolo de atelierele pentru copii sau pentru copii şi părinţi, Muzeul Satului
    mai are şi alte surprize. Vine cu detalii Lia Cosma: Muzeul de la şosea are chiar şi în aceste
    zile Târgul de mărţişor, unde şi-au dat întâlnire foarte mulţi creatori, unii
    păstrând tradiţia propriu-zisă, alţii având alte surse de inspiraţie, dar
    nepărăsind niciodată tematica mărţişorului. Nu lipseşte ghiocelul, acest simbol
    al primăverii, fie în ceramică, în ţesătură, în împletitură, chiar şi în mici
    obiecte din lemn. Este o bucurie pentru cei care îl realizează.


    Iar Lia Cosma ne-a spus că în ciuda diversificării modelelor de mărţişoare
    din ultimii ani, cel mai mare succes îl au tot cele tradiţionale, prin eleganţa,
    fineţea şi simplitatea lor.



    Şi pentru că la Muzeul Naţional al Satului
    Dimitrie Gusti, din Bucureşti fiecare prag din timpul anului este marcat prin
    manifestări specifice, Lia Cosma a anunţat că sunt în pregătire atelierele de
    Paşte şi de Florii, în care copiii învaţă să încondeieze ouă şi să picteze
    icoane.

  • Viaggio nelle tradizioni primaverili: Dragobete e Mărţişor

    Viaggio nelle tradizioni primaverili: Dragobete e Mărţişor

    Anche quest’anno il Museo Nazionale del Villaggio Dimitrie Gusti di Bucarest invita i bambini ad un Viaggio nelle tradizioni. Ogni fine settimana, tra metà febbraio e metà marzo, i piccoli sono attesi a tanti workshop, per scoprire insieme agli artigiani come venivano confezionati i simboli della primavera: bambole, decorazioni, giocattoli e, ovviamente, i martisor – gli amuleti portafortuna legati da un filo bianco intrecciato a uno rosso, offerti alle donne all’inizio della primavera. Siamo accompagnati dalla ricercatrice Lia Cosma, etnologa presso il Museo del Villaggio di Bucarest.

    Abbiamo cominciato con festa romena dell’amore – il Dragobete, celebrato il 24 febbraio, pensando, ovviamente a ricreare l’atmosfera delle comunità tradizionali di una volta. Perciò, invitiamo degli artigiani che portano avanti quelle belle tradizioni legate a questi momenti. Per la Festa del Dragobete, i bambini hanno scoperto le usanze tipiche soprattutto nel sud del Paese, svelate da artigiani e artisti figurativi. Hanno imparato a confezionare da materiali tradizionali – ad esempio da un filo di lana – gli uccelli che vengono a cinguettare per annunciare l’arrivo della primavera, e tanti altri oggetti, spiega Lia Cosma.

    I bambini hanno imparato inoltre a portare avanti la bella usanza del martisor. Il nome deriva dal diminutivo del mese di marzo, che in romeno si chiama martie. Al solito, gli amuleti legati da un filo bianco intrecciato a uno rosso sono sempre simboli della fortuna, come il trifoglio a quattro foglie, il ferro di cavallo, lo spazzacamino o il cuore. A volte, venivano accompagnati da una monetina, come simbolo del Sole, che irradia sempre luce e calore.

    Nella tradizione popolare, soprattutto nella regione storica della Moldavia, erano le ragazze a offrire il martisor ai ragazzi. E viceversa nel resto del Paese. Era un’usanza carica di simboli. Veniva appeso al collo o alla mano, e dopo un paio di settimane o persino un mese, in alcune zone, venivano legati ai rami di alberi, in Transilvania persino alle corna degli animali o alle travi delle stalle, per rimuovere tutto quanto era rimasto di buio dall’inverno e portare salute e benessere in primavera. Il martisor è un’usanza comune dei Balcani, la ritroviamo anche in Bulgaria o Albania. Nel 2017, è stato inserito nel Patrimomio mondiale immateriale dell’UNESCO, quindi riconosciuto come significato, bellezza e soprattutto antica tradizione, aggiunge Lia Cosma.

    Anche i genitori sono stati desiderosi di portare i piccoli a vedere come vengono creati tutti questi oggetti: fiori, bucaneve, ornamenti popolari. In questi giorni il Museo de del Villaggio ospita anche la Fiera del Martisor, che riunisce una rosa di artigiani autentici, creatori dei piccoli oggetti così amati dalla gente. Non manca il bucaneve – in ceramica o tessitura, e persino raffigurato su piccoli oggetti di legno, dice ancora Lia Cosma, spiegando che, nonostante la diversificazione dei modelli avvenuta negli ultimi anni, sono sempre quelli tradizionali a riscuotere successo, per eleganza, finezza e semplicità. La nostra ospite ha già anticipato che sono in corso i preparativi degli workshop per la Domenica delle Palme e Pasqua, quando i bambini impareranno a dipingere icone e uova.

  • Traditions in the Romanian space

    Traditions in the Romanian space

    The Dimitrie Gusti National Village Museum in
    Bucharest, this year as well, invites children to discover the traditions of the
    Romanian space. Therefore, every weekend starting from mid February until mid
    March, the workshops on the ‘village lanes’ are waiting for children to
    discover alongside genuine folk artists the ways in which the symbols of spring
    used to be manufactured: dolls, decorations, toys and of course the March
    amulets or martisoare.

    Ethnologist and researcher with the
    Village Museum in Bucharest Lia Cosma:


    The celebrations of spring start with
    Dragobete, on February 24, and at this time of year, we always recollect what
    used to happen in traditional communities. Here at the Village Museum we want
    to recreate the atmosphere of the past, so we bring folk artists and people who
    still preserve the traditions and customs related to the spring rituals. Dragobete
    is gone now, but children have come and discovered the customs observed mainly
    in the south of Romania. They participated in workshops in which folk artists
    and fine artists showed them how to manufacture various objects from
    traditional materials such as wool yarn. In March we’ll have workshops devoted
    to the legendary Old Lady Dochia, the wicked and ugly old lady who, from March
    1 to 9, will try to delay the coming of the spring season.


    Lia Cosma also told us that the March amulet was
    initially made from two woven threads, white and red, or white and black in
    earlier times, which represent light and darkness, power and gentleness, the good
    and the evil. Later a small coin was added to the March amulet, symbolizing the
    Sun which always brings light and heat:

    Lia Cosma:

    According to
    tradition, the March Amulet was offered to the lads by the girls mainly in
    Moldavia, while the lads offered the March Amulet to the girls elsewhere around
    the country. The custom is replete with symbolical and protection qualities.
    And that, because people wore it as a necklace or at the wrist, while in two
    weeks’ time or even after a month, in some regions, the March Amulets were
    placed in tree branches, they were even hung on animals’ horns or at the roof
    beam of the stables, precisely because their role was to avert the ever darker
    side of winter and attract welfare and well being. Also used in other Balkan
    countries, in Bulgaria, in Albania, the March Amulet was included in UNESCO’s
    world immaterial heritage list, in 2017, so it had its recognition thanks to
    its significance, thanks to its beauty and especially because of its ancestral
    tradition.


    Dr Lia Cosma, doing research in ethnology with the
    Village Museum in Bucharest told us what exactly children learned in the
    workshops held in early spring.

    Lia Cosma:

    This time children learned how
    threads were made, how to manufacture the little coins, which in the past were made
    of gold or silver, reminding everyone of the old-time tradition. There were
    workshops with little flowers, with snowdrops, with little seams, with traditional
    adornment drawing a great many children, there have been times when the Village
    Museum couldn’t cope with the demands from parents, keen on orienting their
    children towards things that belong to our people from time immemorial.


    Apart from the workshops for children or for parents
    and children, the Village Museum has other surprises in store.

    Lia Cosma:


    The museum located at the Promenade
    these very days plays host to the March Amulet Fair, where a great many artists
    chose to meet, some of them observing the tradition proper, others choosing
    other sources of inspiration, yet always sticking to the theme of the March
    amulet. The snowdrop is a recurrent presence, this symbol of spring can be
    found in ceramics, in weaving patterns, in knitting, it can even be found in
    little wooden items. It is a real joy for those working on it.


    Lia Cosma also told us that despite the wide variety
    of March Amulets available on the market in recent years, the most successful
    ones are still the traditional March Amulets, thanks to their elegance, finesse
    and simplicity.


    The Dimitrie Gusti National Village Museum in
    Bucharest marks every passage of the year through specific events, so Lia Cosma
    announced us the Easter and Palm Sunday workshops were being prepared, with
    children learning to paint eggs and icons.





  • Concert de Gală dedicat Sărbătorii tradiţionale “Dragobete” la Kaisersaal, Viena

    Concert de Gală dedicat Sărbătorii tradiţionale “Dragobete” la Kaisersaal, Viena

    Exasperaţi, ca şi mulţii alţii, de avalanşa
    comercială care îmbracă St Valentine’s Day, unii români pun din ce în ce mai
    mult accent pe echivalentul străvechi şi mai ales autohton: Dragobetele. În
    mitologia românească, Dragobete era zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii. Se
    pare că Dragobetele este un personaj transmis din generatie in generatie,
    transformat în protector al tinerilor şi patron al iubirii. Oricum,
    comercianţii nu ratează nici ziua cu pricina – 24 februarie – dar promovarea de
    produse este mult mai puţin agresivă. Cel puţin deocamdată. Dincolo de asemenea
    consideraţii mai mult sau mai puţin generale, un concert de gală care stă sub
    semnul acestei Sărbători la Viena merită să fie numit eveniment. Nu este
    singular, după cum ne explică Eliza
    Marian Zurmann, născută la Cluj dintr-o familie bilingvă şi stabilită la
    Viena imediat dupa 1989.


    Am văzut cât mult mult este agreată aici şi ne-am
    dat seama că muzica noastră – vorbesc aici despre folclorul curat, nu despre
    prelucrări sau manele – nu este aproape deloc cunoscută în Austria. Ne-am
    gândit ce important este să promovăm acest gen de cultură. Şi pot spune că,
    pînă acum, am făcut-o cu succes. Grupul Transylvania, din care şi eu fac parte,
    se numeşte aşa pentru că toţi cei care îl constituie vin, întâmplător, din
    Transilvania. De cântat, cântăm din absolut toate zonele ţării de origine, iar
    uneori promovăm şi cântece din ţări apropiate de România. De Dragobete,
    accentul a fost pus pe romanţe româneşti. Textele româneşti sau măcar sensul
    lor sunt traduse chiar de mine pentru ca toţi nevorbitorii de română – şi aici
    predomină austriecii – să ştie despre ce anume cântăm.


    Organizat
    de Asociaţia condusă de aceeaşi Eliza Marian Zurmann, Rundreise der
    Traditionen/Drumurile tradiţiei/, evenimentul a avut loc la Kaisersaal pe
    22 februarie 2020. Invitata noastră de astăzi este prima româncă din
    Ansamblul Corului Operei vieneze, pe care l-a şi condus vreme de câţiva ani
    buni. Nu e de mirare că în jurul ei s-au strâns mulţi colegi români, angajaţi
    sau colaboratori ai celebrei Opere de la Viena. Acest adevărat nucleu muzical dovedeşte
    vădite talente organizatorice şi de promovare. În plus, sunt constant
    preocupaţi să atragă spre Viena alte talente. Buna colaborare dintre ei şi Academia
    pentru tineri muzicieni a Operei de la Viena se vădeşte în audiţiile organizate
    în ultimii ani, la Bucureşti şi la Cluj.

    Drept urmare, 4 tineri români se
    bucură de avantajele acestei Academii.Ore de canto şi co-repetiţii, prezenţa pe
    scenă şi cursurile de germană îi ajută să crească profesional, în condiţii optime
    – ne asigură Eliza Marian Zurmann Anul acesta am fost în Cluj şi am
    adus voci foarte bune. Din Bucureşti am adus două soprane, iar una
    dintre ele este pe cale să facă o carieră remarcabilă pentru vârsta ei. Îi susţinem pe toţi pentru că sunt cu adevărat voci
    de excepţie. Pentru noi e mai uşor şi, sincer vorbind, nu ne costă foarte mult
    să mergem personal şi să ascultăm oameni foarte tineri care au potenţial şi nu
    întotdeauna îşi pot permite să vină ei la noi.


    Audiţiile vor continua, poate şi în
    alte oraşe… De unde se vede că românii de la Opera din Viena nu se mulţumesc
    doar să Iubească… femeia (Este numele
    spectacolului din 22 febr, preluat după o veche romanţă romînească) şi s-o
    declare, în diverse registre şi tonalităţi. Nu se limitează la promovarea
    muzicii autentice din partea noastră de Europă. Ei par decişi să deschidă cât
    mai multe uşi spre un continent unit prin scene muzicale pe care talentul şi
    profesionalismul să strălucească, dincolo de culoarea paşaportului.


  • Dragobete’s Wings: Jazz la Sala Radio cu Luiza Zan

    Dragobete’s Wings: Jazz la Sala Radio cu Luiza Zan

    Un cadou frumos oferit de Ziua Îndrăgostiţilor sau de Dragobete. Sau, pur şi simplu, o seară de muzică bună în prag de primăvară. Joi, 20 februarie (ora 19:00), la Sala Radio, Luiza Zan – una dintre cele mai apreciate voci în jazz-ul românesc, propune publicului un concert în ritm de swing, sub titlul Dragobete’s Wings, alături de Big Band-ul Radio şi Jazzpar Trio (Gaspar Almos, Gaspar Csaba, Vitalyos Lehel).

    O muzică vioaie, în tempo rapid, aceasta este esenţa proiectului Luiza Zan & Jazzpar Trio. Big Band-ul Radio va susţine cu forţă şi vitalitate muzica invitaţilor săi, în vreme ce publicul va fi invitat să savureze piese celebre – un mic extras din Cartea Junglei, clasicele Minor Swing, Lady Be Good, Four şi surprize dedicate zilei de Dragobete.

    Concertul extraordinar se va derula sub bagheta cunoscutului dirijor şi compozitor Ionel Tudor şi va fi prezentat de Ştefan Naftanailă, realizator la Radio România Cultural.

    Luiza Zan a absolvit cursurile Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi şi ulterior a experimentat ipostaza de pedagog – între anii 2008-2010 a predat jazz vocal la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi între anii 2010-2014 a susţinut cursul de jazz vocal în cadrul taberei de muzică IconArts. A studiat jazz cu saxofonistul american Rick Condit şi cu pianistul american Armen Donelian.

    În 2014, Luiza Zan a obţinut premiul al II-lea la Shure Jazz Voice Competition, în cadrul festivalului de Jazz din Montreux, Elveţia, cel mai vechi festival din Europa. Anterior, în 2004 obţinuse premiul I la festivalul Cerbul de Aur, alături de trupa Slang.

    Muzica Luizei Zan este rezultatul unei combinaţii inedite de influenţe: New jazz inspirat de Billie Holliday, Ella Fitzgerald, Kurt Elling, Dianne Reeves şi mai ales Nat King Cole, Soul & funk inspirat de Aretha Franklin, Chakka Khan, Erykah Badu, Hip hop & R&b, inspirat de D’Angelo, Angie Stone, Bilal.

    A cântat cu nume sonore din ţară: Sorin Romanescu, Mircea Tiberian, Pedro Negrescu, Romeo Cosma, Ion Baciu Jr., Mihai Iordache, Alex Man, Abert Tajti, Liviu Butoi, Nicolas Simion, Arthur Balogh, Cătălin Milea, Sebastian Burneci, Vlad Popescu, Emil Bâzgă, Big Band-ul Radio, dar şi cu muzicieni străini: Rick Condit, Dave Stamps, Petras Geniusas, Corrine Chapelle, Gyarfas Istvan, Berkes Balazs, Peter Sarik, UNC Jazz Lab 1, McNeese State University Big Band.

    Luiza Zan a compus muzică de film, pentru producţiile Carambol, Circul Vesel (o producţie HBO) şi Maria (nominalizat la categoria cel mai bun film documentar la Festivalul de la Lucarno – 2013). Muzica ei a fost apreciată şi pe scenele de teatru din România. A compus muzica pentru spectacolul Năpasta – regia Radu Afrim, care se joacă la Teatrul Naţional Bucureşti şi în care este şi protagonistă şi muzica spectacolului Trei rupturi – tot în regia lui Radu Afrim, care se joacă la Teatrul Andrei Mureşanu şi în care Luiza Zan are o apariţie live pe durata întregului spectacol.

    Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio se pot achiziţiona online prin reţeaua www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio.

    Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro.

  • Le « Dragobete » – la fête roumaine des amoureux

    Le « Dragobete » – la fête roumaine des amoureux

    Depuis quelques années, les Roumains accordent de
    plus en plus d’importance à la Saint Valentin. Et pourtant, nous avons notre propre
    fête des amoureux. Elle s’appelle Dragobete et elle est célébrée le plus
    souvent le 24 février, mais aussi, parfois, le 28 février ou le 1-er
    mars. Son nom provient du mot « drag », qui signifie
    « cher ». Dans la tradition roumaine, Dragobete est « un être moitié
    homme, moitié ange, jeune, beau et immortel, qui parcourt le monde, mais que
    les humains ne peuvent pas voir, car la terre a été souillée de crimes et de
    jurons » – pour citer l’ethnologue Simeon Florea Marian. Ce personnage mythique
    est connu à travers le pays. Au Maramureş, dans l’extrême nord de la Roumanie,
    on l’appelle « Dragomir ». Il a toutes les caractéristiques du
    Dragobete, à l’exception de sa double nature zoomorphe et anthropomorphe. A
    l’extérieur de l’arc des Carpates, ce personnage a une tête humaine et des
    pieds de bouc. C’est là une représentation très ancienne, d’origine thrace,
    mais que l’on retrouve également dans d’autres mythologies du monde. Ce
    jour-là, les jeunes des villages roumains s’habillaient de fête et cueillaient
    des plantes magiques, qu’ils gardaient pendant toute l’année, leurs vertus
    étant liées au mariage. Des groupes de jeunes hommes et de jeunes filles
    faisaient également ce jour-là des serments et devenaient amis à la vie et à la
    mort pour le reste de l’année.

    Afin de contrebalancer la fête si médiatisée de
    la Saint Valentin, les musées du village du pays ont célébré la fête
    traditionnelle des amoureux – le Dragobete – l’expliquant et l’illustrant pour
    ceux qui souhaitaient en savoir davantage. Le Musée national du Village
    « Dimitrie Gusti » de Bucarest a offert à ses visiteurs un programme
    spécial. L’acteur Alexandru Nicolae Mihai a raconté l’histoire de cette fête: « Le 24 février nous fêtons
    le Dragobete, la fête roumaine des amoureux. Ce jour-là, les jeunes hommes et
    les jeunes filles s’en allaient cueillir ensemble les premières fleurs du
    printemps sorties après la fonte des neiges. Cette cueillette a la valeur d’un
    sacrifice végétal assurant la sacralité et la pureté du temps à venir. Le
    Dragobete marque également ce qu’on appelle « les fiançailles des
    oiseaux ». On dit que l’oiseau qui n’a pas trouvé un ou une partenaire jusqu’à
    la fête du Dragobete restera seul toute l’année. La période de solitude est
    donc limitée, elle ne dure pas toute la vie, mais une année seulement. Transposé
    dans le monde humain, ce principe veut dire : si vous n’avez pas réussi
    cette année, ça ne fait rien, peut-être réussirez-vous l’année
    prochaine. »


    Narcisa Mihai parle d’un rituel magique spécifique à
    cette fête : « Il y a de nombreuses traditions liées à
    la fête de Dragobete. Pour se faire aimer des garçons qui leur plaisaient, les
    jeunes filles devaient faire un rituel magique le mardi et le jeudi. Pour cela,
    il leur fallait du sel, du miel et « l’eau des fées ». Du sel et du
    miel, nous en avons tous chez nous, mais où trouver l’eau des fées ?
    « L’eau des fées » est l’eau obtenue par la fonte des derniers restes
    de neige qui se trouvent dans les forêts, sur les collines ou dans la cour. Cette
    eau était gardée soigneusement, presque comme de l’eau bénite, spécialement
    pour ce rituel. On mettait dans un récipient du sel et du miel, on les
    chauffait on versait dessus cette eau des fées. Pour que l’amour soit durable,
    la jeune fille qui voulait se soumettre à ce rituel devait se tenir dévêtue devant
    l’icône, pour être arrosée, de la tête aux pieds, avec cette eau. La personne
    qui accomplissait le rituel prononçait certaines paroles magiques. Si la jeune
    fille gardait ses vêtements, l’amour risquait d’être passager. »


    Ce rituel avait un effet magique, ajoute Narcisa
    Mihai: « Ce rituel était censé
    assurer aux jeunes filles, lors de la fête de Dragobete, la rencontre avec le
    garçon qu’elles aimaient. Si la rencontre ne se produisait pas, on répétait le
    rituel l’année suivante. Le plus souvent, lors de cette cueillette des fleurs,
    des couples se formaient et les jeunes se mariaient avant l’automne. Une fois
    devenues épouses, les filles n’étaient pas tout à fait tranquilles, pas plus
    que celles qui cherchaient encore leur futur mari, car l’amour risque de
    disparaître et pour le rendre stable et durable, chaque année, lors de la fête
    de Dragobete, elles devaient respecter d’autres traditions – cette fois-ci
    destinées aux femmes mariées. On dit que ce jour-là, les maris doivent bien se
    garder de fâcher leurs femmes, sinon ils risquent d’avoir de la malchance toute
    l’année. »


    De leur côté, les femmes, pour avoir de la chance
    toute l’année, devaient toucher un bel homme, autre que leur mari. Pour savoir
    si les jeunes mariés allaient bien s’entendre, on mettait sur les charbons
    ardents deux noix sur lesquelles étaient inscrits leurs noms. Si elles
    brûlaient silencieusement, leurs relations allaient être harmonieuses. Si, par
    contre, les noix craquaient et sautaient sur les charbons ardents, leur amour
    allait être capricieux. (Trad. : Dominique)