Tag: drepturi

  • Strategia europeană pentru drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030

    Strategia europeană pentru drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030

    Prin această strategie, Comisia Europeană își propune să ofere îmbunătățiri semnificative în toate aspectele vieții pentru persoanele cu dizabilități din UE și nu numai.

    Noua strategie privind
    drepturile persoanelor cu dizabilități a fost elaborată urmărind trei teme: drepturile
    existente în UE, viață independentă și autonomie, nediscriminare și egalitate
    de șanse. Persoanele cu dizabilități au aceleași drepturi ca oricare alt
    cetățean al UE de a se muta în altă țară sau de a participa la viața politică, de
    a duce o viață independentă și de a alege unde și cu cine doresc să locuiască. Strategia
    urmărește să protejeze persoanele cu dizabilități de orice formă de
    discriminare și violență. De asemenea, printre scopurile sale se numără
    asigurarea egalității de șanse în toate privințele, precum și a accesului la
    justiție, educație, cultură, sport și turism. Trebuie garantat și accesul egal
    la toate serviciile de sănătate și la ocuparea forței de muncă.

    Am vorbit cu
    Dragoș Pîslaru, europarlamentar Renew Europe, despre noua strategie:

    Există un consens la nivel politic european,
    s-a văzut și în Parlamentul European dacă ne amintim rezoluția PE referitoare
    la Strategia Europeană pentru persoanele cu dizabilități, dar și în toate
    dezbaterile ulterioare. S-au făcut progrese dacă vorbim de incluziunea socială
    a persoanelor cu dizabilități, de includerea acestora pe piața muncii. Ca să înțelegem de ce a fost necesară această
    nouă strategie avem nevoie de a lămuri contextul, care ne arată că în acest
    moment în UE doar una din două persoane cu dizabilități este încadrată în
    muncă.

    Este incredibil că rata de
    angajare a persoanelor cu dizabilități este atât de redusă, dar acest aspect
    este legat de intoleranța și prejudecățile noastre. Asta subliniază strategia,
    că suntem într-o situație tragică și trebuie să regândim modul în care ne
    raportăm la această situație. Nu este vorba de a mai cheltui niște bani pentru
    a mai crea niște locuri de muncă, așa cum s-a mai întâmplat în trecut, ci este
    vorba de investiții care oferă oportunități.

    Ca să dau un exemplu concret:
    există peste 30 de milioane de persoane cu deficiențe de vedere în UE și cele
    mai multe dintre acestea nu au loc de muncă. În acest moment însă, datorită
    tehnologiei, aceste persoane pot duce la sfârșit sarcini complicate, care ar fi
    fost în afara posibilităților lor. Astfel că dacă am investi mai mult în
    tehnologie și digital, mare parte din aceste persoane cu dizabilități de vedere
    ar putea fi angajate. Incluziunea persoanelor cu dizabilități ar trebui să ne
    preocupe pe toți, pentru că am avea de câștigat văzând cum semenii noștri
    aflați în vulnerabilitate pot contribui la dezvoltarea societății, pot avea o
    viață independentă, pot să se bucure de un trai decent.


    Strategia sprijină punerea
    în aplicare de către UE și statele membre a Convenției Națiunilor Unite privind
    drepturile persoanelor cu dizabilități la nivelul UE și național. Aplicarea
    strategiei presupune integrarea ei în politicile interne și externe ale
    statelor UE, acestea urmând să aibă un rol esențial în procesul de implementare
    a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități.


  • Muncind în Europa

    Muncind în Europa

    Unde vă puteţi adresa în cazul în care drepturile dvs., de lucrător român cu forme legale în străinătate, nu sunt respectate, inclusiv în cazul traficului de persoane, supuse exploatării prin muncă.

    Interviu cu Ciprian Ghiţuleasa, purtător de cuvânt al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane.


  • Strategia privind drepturile victimelor

    Strategia privind drepturile victimelor

    Spre sfârşitul
    lunii trecute, Comisia Europeană a prezentat prima strategie privind drepturile
    victimelor elaborată vreodată la nivelul UE,
    menită să asigure că toate victimele criminalității își pot exercita pe
    deplin drepturile, indiferent de locul din UE în care a avut loc infracțiunea.



    Christian
    Wigand, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, ne-a explicat: Vedem că nu întotdeauna victimele se pot baza pe drepturile lor,
    practic. Câteodată asta se întâmplă pentru că
    poate nu există suficiente reguli, iar alte dăţi fiindcă regulile nu
    sunt corect implementate. Şi de aceea s-a simţit nevoia creării unei strategii.
    Nivelul violenţei de gen la nivelul UE face ca una din trei femei să
    fi avut de suferit de pe urma violenţei domestice.

    Vedem că pandemia cu
    Coronavirus a avut un puternic impact asupra situaţiilor de acest gen, pentru
    că s-a înregistrat o creştere a violenţei domestice în multe state membre, în
    privinţa abuzului sexual asupra copiilor, a criminalităţii cibernetice, dar şi
    în privinţa acţiunilor rasiste şi xenofobe. Un alt motiv pentru care a fost
    creată această strategie este ca să ne asigurăm că victimele se pot baza
    complet pe drepturile pe care le au.


    Strategia
    stabilește o serie de acțiuni pentru următorii cinci ani, concentrându-se pe
    două obiective. Unul este consolidarea capacității de acțiune a victimelor,
    astfel încât acestea să raporteze infracțiunile, să solicite despăgubiri și, în
    ultimă instanță, să își revină în urma infracțiunii, depășind consecințele
    acesteia. Al doilea obiectiv este colaborarea cu toți actorii relevanți pentru
    drepturile victimelor.


    Christian
    Wigand, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a precizat: Comisia a lansat o campanie de creştere a nivelului de conştientizare
    a acestor drepturi şi de promovare a unor măsuri specifice de protecţie, pentru
    nevoile specifice ale victimelor. De asemenea, promovăm şi susţinem activităţi
    de pregătire pentru aceia ce intră primii în contact cu victimele, fie ei
    poliţişti sau lucrători din domeniul juridic. Sigur, este foarte importantă
    acţiunea Comisiei, dar este important şi ca statele membre, prin autorităţile
    locale şi naţionale, să facă aceasta, de asemenea. În cadrul strategiei am
    creat contextul în care statele membre îşi fac campaniile lor naţionale.



    UE dispune
    deja de un set solid de norme pentru garantarea drepturilor victimelor. Cu
    toate acestea, victimele criminalității nu își pot exercita pe deplin
    drepturile oferite. Pentru ca această situație să se schimbe, trebuie mai întâi
    să aplicăm mai bine normele UE în practică. Dacă va fi necesar, Comisia va
    prezenta, până în 2022, propuneri care să consolideze în continuare normele
    respective.

    Noua strategie prezentată stabilește o serie de acțiuni axate pe
    cinci priorități-cheie: comunicarea eficace cu victimele și asigurarea unui
    mediu sigur care să le permită acestora să raporteze infracțiunile; îmbunătățirea
    sprijinului și a protecției acordate victimelor celor mai vulnerabile; facilitarea
    accesului victimelor la despăgubiri; consolidarea cooperării și a coordonării
    între actorii din domeniul drepturilor victimelor; şi consolidarea dimensiunii
    internaționale a drepturilor victimelor.


  • Percepții despre comunism după 30 de ani

    Percepții despre comunism după 30 de ani

    După 30 de ani de
    la prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de est, potrivit unui sondaj de
    opinie, 27% dintre români consideră că regimul
    comunist a făcut mai mult bine României, iar aproape 30% au apreciat că regimul
    comunist a făcut mai mult rău țării. În același timp, 34,3% au ales varianta de
    răspuns Lucrurile sunt mai complicate. Comunismul din anii 50 este una, cel
    din vremea lui Ceauşescu este cu totul altceva. Altă cercetare sociologică,
    lansată în noiembrie, arată faptul că peste jumătate dintre români cred că era
    mai bine pe vremea comunismului. Genul acesta de studii au fost realizate în
    mod regulat pe parcursul celor trei decenii scurse din 1989 până azi, având
    rezultate ușor diferite. De pildă, la 20 de ani de la Revoluția din decembrie,
    aproape jumătate dintre români
    considera că înainte de 1989 era mai bine, iar 14% dintre ei credeau că era la
    fel ca în prezent. Indiferent de diferențele
    dintre rezultatele și metodologiile cercetărilor, este limpede că percepțiile
    pozitive asupra comunismului sunt destul de numeroase, poate la fel de
    numeroase ca cele negative.

    Cercetătoarea Manuela Marin, de la Universitatea
    din Vest din Timișoara, a analizat în câteva studii ceea ce a ajuns să fie
    definit drept nostalgia comunismului. Ea consideră că, pentru a explica
    fenomenul nostalgiei, trebuie analizate acele aspecte pe care românii le asociază într-o notă pozitivă cu trecutul
    recent. Manuela Marin. Din câte am observat eu, acestea se referă
    mai degrabă la partea materială, la acea bunăstare pe care statul paternalist
    comunist le-a asigurat-o: de la stabilitatea unui loc de muncă și condiții de
    viață pe care le considerau decente până la ceea ce percepeau ei a fi o
    oarecare egalitate în cadrul societății românești. Mi se pare că ceea ce
    apreciază unii români la comunism, retrospectiv vorbind, este, de fapt, statul
    paternalist care se implică în viața cetățenilor. Ar mai trebui menționat, cu
    privire la sondajele din anii trecuți, faptul că românii nu vor o întoarcere la
    regimul politic de atunci, cu limitările sale impuse libertății individuale și
    de exprimare. Ei vor mai degrabă o formă mixtă între bunăstarea de tip
    socialist și libertatea de care ei se bucură acum


    În realitate, bunăstarea de tip
    socialist nu era bunăstare veritabilă. În acest condiții, ce explicații are
    această percepție edulcorată a trecutului? Ne răspunde tot Manuela Marin. Trebuie să ne gândim că pentru cei care trăiau în anii 1970 / 1980,
    chiar și pentru cei din anii 1960 – căci, mai nou se face o diferență între
    comunismul din anii și cel din anii 80 -, era important faptul că aveau o
    locuință la bloc, acces la curent electric, apă caldă și o sursă de venit
    stabilă. Pentru generația născută în anii 1940 și începutul anilor 50, acesta
    era maximul de bunăstare la care îndrăzniseră să viseze. Anii 70 sunt
    considerați anii bunăstării socialiste, dar oamenii de atunci n-aveau cu ce să
    compare nivelul acestei bunăstări. Ei își amintesc că aveau o slujbă stabilă,
    că au putut să-și petreacă vacanțele în stațiuni de la mare sau la munte și că,
    în anumite cazuri, și-au putut cumpăra o mașină de spălat sau un televizor.
    Trebuie să-l înțelegem pe omul care s-a stabilit la oraș în acea perioadă și
    care a venit de la sat. Era un pas înainte pentru bunăstarea lui materială


    Toate aceste erau puse la dispoziție
    de stat, deci percepția pozitivă a comunismului este și o nostalgie după un
    stat paternalist. În comunism, totul era reglementat de stat: de la slujbe,
    locuințe, vacanțe și chiar și timp liber. Răsturnarea rapidă și traumatică a
    situației economice produsă de tranziția de la socialism la comunism i-a
    dezorientat pe mulți și i-a lăsat nostalgici după o formă de implicare a
    statului, implicare care, însă, avea prețul său, ne amintește Manuela Marin. Individul s-a văzut confruntat cu
    o multitudine de provocări care pun sub semnul întrebării tot ceea ce cunoștea
    și știa el despre viață și despre existența lui. Este vorba de ceea ce eu
    numesc dispariția contractului social. Statul comunist e unul paternalist care
    a făcut următoarea înțelegere nescrisă cu cetățeanul de rând: eu îți asigur
    nevoile de bază, iar tu te obligi să mi te subordonezi, să pui în aplicare
    deciziile partidului comunist sau ale statului


    La 30 de ani după prăbușirea acestui
    stat paternalist, structurile guvernamentale și administrative care i-au urmat
    n-au reușit, se pare, să înlocuiască dependența de stat cu încrederea în
    funcționalitatea unor instituții îți garantează anumite drepturi, ne explică
    istoricul Alina Pavelescu, directoarea adjunctă a Arhivelor Naționale din
    București. Sentimentul de bine și de siguranță al cetățeanului în prezent e legat de
    un sentimente de încredere în ceilalți membri ai societății, în autorități și
    în instituții. Și este explicabil atâta vreme cât relația dintre cetățean și
    instituții nu prea funcționează bine la noi, atâta vreme cât au rămas atâtea
    puncte neelucidate în istoria acestor ultimi 30 ani, care sunt legate și de
    perioada comunistă, dar și de istoria anilor post-comuniști, și care constau în
    perpetuarea după 1990 a unor interese personale ale unor personaje angrenate în
    aparatul comunist. Ele au drept consecință lipsa de încredere a cetățenilor
    între ei, dar și a cetățeanului în instituții


    Pe de
    altă parte, multe probleme apărute în comunism n-au fost corectate la timp.
    Dimpotrivă au fost perpetuate, cu bună știință, creând confuzie printre tineri
    care le consideră fenomen ale istoriei recente. Alina Pavelescu. E bizar să constați că mulți oameni tineri sau de vârstă mijlocie spun
    că înainte era mai bine având în vedere faptul că oamenii care au prins acea
    perioadă ar trebui să știe că, în spitale, condițiile de tratament era
    cumplite, mai cumplite în unele cazuri decât acum. De pildă, fenomenul mitei în
    spitale se generalizase încă din anii 1980



    Dar pentru ca generațiile tinere să afle aceste
    lucruri, este nevoie ca istoria comunismului să fie cât mai bine cunoscută și
    înțeleasă. Așadar, educația cuplată cu reducerea așteptărilor legate de un stat
    paternalist pot fi soluții ca generațiile mai tinere să depășească mentalitatea
    lăsată moștenire de comunism. Și tot cei mici reprezintă, ca de obicei, sursa
    optimismului, consideră Alina Pavelescu. Eu am o sursă de optmism gândidu-mă la
    copiii din ziua de azi care trăiesc într-o lume mult mai deschisă decât ne-am
    fi putut-o imagina noi, nu doar cei care au trăit în comunism, ci și cei care
    trăiau în anii 80 în societăți democratice. Chiar dacă școala încearcă să
    eludeze problema comunismului sau dacă părinții încearcă să-i țină deoparte, ei
    vin în contact cu foarte multe informații adeseori contradictorii despre
    același subiect. Astfel li se va forma spiritul critic, defrișând și lămurind
    aceste informații. Asta e sursa mea de optimism: faptul că trăim într-o
    societate deschisă. Și ca sursa mea de optimism să persiste, trebuie să avem
    grijă să ne menținem societatea deschisă

  • Recomandare pentru aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen

    Recomandare pentru aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen

    România şi
    Bulgaria ar trebui primite ca state membre ale spaţiului Schengen în cel mai
    scurt timp posibil, îndeamnă eurodeputaţii din Comisia pentru libertăţi civile
    (LIBE), potrivit unui comunicat dat publicităţii luni pe site-ul Parlamentului
    European. Cele două ţări vecine, care au aderat împreună la Uniunea Europeană
    în 2007, ar fi trebuit să primească statutul de membre cu drepturi depline ale
    spaţiului de liberă circulaţie încă din martie 2011. Speranţa s-a năruit, însă,
    la momentul respectiv, deşi Bucureştiul şi Sofia urmaseră cu consecvenţă
    strategia de aderare şi îndepliniseră exigenţele, bifând, rând pe rând,
    reperele acquis-ului Schengen. Opoziţia unor ţări, precum Olanda, Austria sau
    Germania a dus la amânarea în
    repetate rânduri a includerii celor două ţări în Schengen. Motivele
    invocate – neîndeplinirea
    unora dintre obiectivele asumate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi
    Verificare prin care Comisia Europeană
    monitorizează evoluţiile din justiție,

    Acum, eurodeputaţii
    LIBE au readus în discuţie subiectul, argumentând – spaţiul Schengen este un
    sistem unic şi una din cele mai mari realizări al UE, iar refuzul de a primi
    Bulgaria şi România ca state cu drepturi depline a adus consecinţe negative nu
    doar pentru cele două ţări, dar şi pentru întreaga Uniune Europeană. Ei
    resping, în acelaşi timp, perspectiva vehiculată a unei aderări parţiale cu
    graniţele aeriene şi maritime într-o primă fază şi apoi, eventual, cu graniţele
    terestre. Această abordare în două etape este un precedent periculos care nu
    are nicio justificare legală solidă şi atrage o serie de incoveniente economice,
    sociale şi politice pentru UE
    , a afirmat raportorul bulgar Serghei Stanişev,
    din partea Grupului socialiştilor şi democraţilor, citat în comunicat.

    Menţinerea sau reintroducerea controalelor interne în spaţiul Schengen
    subminează încrederea cetăţenilor în integrare şi instituţiile europene, au subliniat
    eurodeputaţii, potrivit cărora, extinderea spaţiului Schengen nu ar trebui să
    fie afectată de deficienţele legate de alte politici ale blocului comunitar,
    cum ar fi politica de azil şi de migraţie. În prezent, România şi Bulgaria
    aplică acquis-ul Schengen parţial, iar la frontierele celor două ţări au loc
    controale. Raportul LIBE, fără caracter legislativ, ar urma să fie supus în
    decembrie votului plenului Parlamentului European care şi-a dat acordul pentru aderarea
    Bulgariei şi României încă din iunie 2011, ulterior reiterându-şi poziţia de
    mai multe ori.

  • Iniţiative pentru românii din afara ţării

    Iniţiative pentru românii din afara ţării

    Românii care sunt detaşaţi la muncă în străinătate vor
    avea la dispoziţie, până la sfârşitul anului, o platformă online care va
    conţine informaţii despre drepturile pe care le au. Este vorba despre un
    proiect finanţat cu fonduri europene şi în care Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative este
    cobeneficiar, alături de alte universităţi şi instituţii publice din nouă state
    europene. Platforma va conţine materiale de informare în 11 limbi.

    Ofiţerul de
    proiect din cadrul SNSPA, Sonia Dragomir, vorbeşte despre problemele cu care se
    confruntă lucrătorii detaşaţi. Sonia Dragomir: Începând de la primirea
    salariului, sau, mai exact, forma în care le este dat salariul, la condiţiile
    de muncă precare, la faptul că nu li se face un instructaj în ceea ce priveşte
    sănătatea şi securitatea în muncă pentru posturile pe care le ocupă în
    străinătate. Apoi, sunt, de asemenea, şi barierele lingvistice. Ei, de regulă,
    lucrează în ţări a căror limbă nu o cunosc şi rareori se întâmplă să aibă la
    dispoziţie un consilier care să faciliteze comunicarea cu angajatorul. Dar, în
    cele mai multe cazuri, organizaţii non-guvernamentale sau uniuni sindicale
    ajung să le sară în ajutor.

    Aproximativ 35% din populaţia activă a
    României a plecat, în ultimii zece ani, să lucreze în străinătate, a informat
    consilierul de stat Laszlo Borbely, coordonatorul Departamentului pentru
    Dezvoltare Durabilă. Potrivit lui, găsirea unor soluţii de oprire a acestei
    migraţii este unul dintre cele 17 obiective principale ale Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă, care are nevoie de
    o revizuire. În acest scop, ar trebui înfiinţate nuclee de dezvoltare durabilă
    la nivelul ministerelor, mai spune oficialul. Laszlo Borbely: Tot
    ceea ce există într-o societate sunt cuprinse în aceste 17 obiective. Sunt şi
    probleme sociale, sunt şi probleme economice, sunt de toate felurile. Chiar
    dacă pare complicat, cu cele 17 obiective şi 169 de ţinte, cu 244 de indicatori
    definiţi de ONU, se pot face lucruri foarte utile pentru comunităţi mai mici
    sau mai mari.


    Cel mai recent studiu despre diaspora românească,
    comandat de RePatriot şi realizat de Open-i Research, arată ca 57% dintre
    românii emigraţi vor să se întoarcă în ţară. Totodată, 56% dintre românii
    emigraţi vor să investească în România, însă principala lor barieră este
    corupţia din ţară şi clasa politică.

    Pe de altă parte, 43% dintre românii din
    diaspora estimează că în următorii ani lucrurile se vor îmbunătăţi în România,
    iar 26% cred că lucrurile se vor înrăutăţi – mai arată studiul.

  • Drepturile angajaţilor în Marea Britanie

    Drepturile angajaţilor în Marea Britanie

    Drepturile angajaţilor în Marea Britanie



    Inspecția Muncii Britanică, Gangmasters & Labour Abuse Authority (GLAA) – organizație înființată pentru protejarea angajaților împotriva exploatării, a publicat un material informativ despre drepturile angajaţilor conform legislaţiei din Marea Britanie.



    Pentru respectarea acestor drepturi, angajaţilor li se oferă informaţii despre contractul de muncă, salariul minim, programul de lucru, concediul de odihnă, concediul medical şi altele.



    Salariul



    În ceea ce priveşte salarizarea, GLAA precizează că pentru orice angajat permanent, chiar şi cu un contract pe o perioadă scurtă, remunerația minimă pe care ar trebui să o primească este salariul minim corespunzător. De asemenea, orice angajat are dreptul să primească statul de plată detaliat, cu informaţii despre salariul brut, salariul net şi deducerile din salariu.


    Programul de lucru



    Programul de lucru nu ar trebui să depăşească 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare în cazul în care acestea sunt alegerea angajatului. De asemenea, fiecare angajat are dreptul la cel puțin o zi liberă pe săptămână sau două zile la fiecare două săptămâni, iar pauza, în cazul în care programul depăşeşte șase ore pe zi, trebuie să fie de cel puțin 20 minute.


    Concediul



    Fiecare angajat este îndreptățit prin lege să beneficieze de numărul minim de săptămâni de concediu plătit pe an, începând din prima zi de lucru. Detaliile despre drepturile la concediu sunt incluse în contractual de angajare şi se bazează pe numărul orelor de lucru normale. Angajatorul poate să decidă când un angajat va putea beneficia de concediu, dar dacă nu îi oferă permisiunea şi nu îi respect drepturile, angajatul poate sesiza situaţia la GLAA.



    Sesizarea încălcării drepturilor


    Angajaţii din Marea Britanie pot sesiza încălcarea drepturilor de muncă sau exploatare prin muncă la GLAA, folosind adresa de e-mail: intelligence@glaa.gsi.gov.uk, telefonul +44 (0)345 602 5020 sau linia gratuită de raportare confidențială 0800 432 0804.

  • Începe campania națională „Informare acasă! Siguranță în lume!”

    Începe campania națională „Informare acasă! Siguranță în lume!”

    Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu alte instituții publice, va începe în județul Botoșani, pe data de 9 august a.c., campania națională Informare acasă! Siguranță în lume!, destinată românilor care doresc să muncească, să studieze și să locuiască în străinătate.

    Campania își propune să informeze asupra drepturilor pe care persoanele care vor să se stabilească în afara granițelor le au în țările membre UE, precum și asupra riscurilor la care se expun odată cu decizia de a munci în străinătate. De asemenea, vor fi informați în legătură cu siguranța la locul de muncă, riscurile unor boli profesionale, protecția față de abuz și exploatarea prin muncă sau orice alt tip, susținerea accesului nediscriminatoriu al lucrătorilor români pe piața muncii, precum și numerele de urgență în caz de necesitate.

    Campania de informare începe cu un proiect pilot în județele Botoșani (9 august), Suceava (10 august) și Neamț (11 august) și va continua și-n alte regiuni ale țării.

    Această campanie va fi derulată de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni în parteneriat cu Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, care au confirmat prezența atât la nivel de secretar de stat, cât și la nivel de expert, precum și autoritățile locale din fiecare județ.

    De asemenea, la eveniment sunt așteptați reprezentanți ai Corpului Diplomatic la București, îndeosebi ambasadori care provin din țări în care sunt comunități semnificative de români, precum Italia, Spania sau Marea Britanie.

  • Informare acasă! Siguranţă în lume!

    Informare acasă! Siguranţă în lume!

    Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu alte instituții publice, va începe în luna august campania de informare Informare acasă! Siguranță în lume!, destinată românilor care doresc să muncească, să studieze și să locuiască în străinătate.

    Campania își propune să informeze asupra drepturilor pe care persoanele care vor să se stabilească în afara granițelor le au în țările membre UE, precum și asupra riscurilor la care se expun odată cu decizia de a munci în străinătate. De asemenea, vor fi informați în legătură cu siguranța la locul de muncă, riscurile unor boli profesionale, protecția față de abuz și exploatarea prin muncă sau orice alt tip, susținerea accesului nediscriminatoriu al lucrătorilor români pe piața muncii, precum și numerele de urgență în caz de necesitate.

    Campania de informare va începe cu un proiect pilot în județele Botoșani (9 august), Suceava (10 august) și Neamț (11 august) și va continua și-n alte regiuni ale țării.

    Această campanie va fi derulată de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni în parteneriat cu Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe și autorități locale.

    De asemenea, vor fi invitați reprezentanți ai Corpului Diplomatic la București, îndeosebi ambasadori care provin din țări în care sunt comunități semnificative de români, precum Italia, Spania, Marea Britanie, Germania și Franța.

  • România 43

    România 43

    Modificarea şi completarea legii privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri; interviu cu deputatul Bogdan Diaconu iniţiatorul legii, membru al Comisiei pentru Comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaţilor.



  • Românii din Transcarpatia  își cer dreptul de a fi români si în acte

    Românii din Transcarpatia își cer dreptul de a fi români si în acte

    Redobândirea cetățeniei
    române, recunoașterea de către Ucraina a diplomelor de studii efectuate în
    România și deschiderea unui consulat la Slatina se numără printre doleanțele
    românilor din Transcarpatia (Ucraina) care depun eforturi continue pentru păstrarea
    identității naționale.




    ‘Este oarecum nedrept,
    întrucât în baza legii care funcționează în prezent în România. românii nu pot să-și revendice, la nivel oficial,
    dreptul de a fi români și în acte, pentru că ei în suflet, în simțiri, în limbă
    sunt români autentici, își afirmă identitatea, însă există această barieră care
    nu s-a pus doar pe Tisa, s-a pus și la nivel politic. Și atunci avem nevoie de
    atitudinea potrivită din partea politicienilor români în acest sens. (…)
    Sperăm la o schimbare cât mai rapidă, pentru că sunt sute, dacă nu mii de
    dosare, care în acest moment se află la Autoritatea Națională pentru Cetățenie.
    Procesul de redobândire stagnează, a fost reluat pentru o perioadă scurtă, însă
    lucrurile nu se îndreaptă în direcția pozitivă pentru românii de aici’, au
    declarat pentru Agerpres reprezentanții Clubului Maramureșenilor din dreapta
    Tisei.

    O situatie care ii nemultumeste pe romanii de dincolo de Tisa este nereconoasterea etnicității românești de către autoritățile ucrainene. Mai multe persoane declara ca detin certificate de naștere recente unde la rubrica ‘etnie’ este trecut ‘ucraineană’ în loc de ‘română’, spre deosebire de modul cum se proceda până în urmă cu câțiva ani.

    Românii din dreapta Tisei se mai plâng si că, pentru a ajunge în România, au nevoie de o viză pe care o pot obține doar de la consulatul României din Cernăuți, aflat la aproximativ 400 de kilometri, și că se impune deschiderea unui consulat în Transcarpatia.

    Nerecunoașterea de către autoritățile ucrainene a diplomelor de studii obținute de românii care și-au făcut studiile în România și care vor să se întoarcă acasă pentru a schimba lucrurile la nivelul comunității este o alta problema adusă în discuție de reprezentații asociațiilor românilor din Ucraina. Se mai solicita creșterea numărului de burse pentru tinerii din dreapta Tisei, manuale scolare imbunatatie calitativ fata de cele actuale editate la Kiev, dar și necesitatea schimburilor de experiență între profesorii români din dreapta Tisei și cei din România, în vederea profesionalizării cadrelor didactice, precum și nevoia deschiderii unor instituții de cultură destinate românilor din regiune si implicit construirea unei case de cultura in Slatina, localitate cu 10.000 de locuitori, si care nu detine o astfel de institutie culturala.

    Romanii din Transcarpatia mai spun că trebuie inițiat un dialog între instituțiile românești și românii din dreapta Tisei, despre care afirmă că ‘lipsește cu desăvârșire’ și este nevoie de intensificarea schimburilor culturale cu România.

    Conform recensământului din 2001, comunitatea românească din Transcarpatia numără 32.000 de persoane, dar reprezentanții asociațiilor românești spun că, în realitate, numărul este mult mai mare.

  • Probleme europene stringente

    Probleme europene stringente

    Liderii europeni s-au reunit, la sfârşitul săptămânii trecute, în cadrul unui consiliu, la Bruxelles, pentru a dezbate, în principal, problema Marii Britanii, care ar putea părăsi Uniunea Europeană daca, în urma unui referendum, britanicii vor vota acest lucru. În cadrul negocierilor care au urmărit acordarea unor concesii Londrei, pentru a încuraja opţiunea pro-UE, Marea Britanie a obţinut posibilitatea să suspende timp de patru ani ajutoarele sociale pentru imigranţii comunitari şi centrul financiar londonez să nu se supună regulilor europene privind băncile şi pieţele de capital.



    Pentru Londra, acordul obţinut la finalul acestor negocieri dificile era necesar pentru a putea anunţa referendumul intern din luna iunie. David Cameron a promis că va face campanie, astfel încât Marea Britanie să rămână în Uniune. El nu are, însă, o susţinere populară confortabilă, în Regat, pe ideea păstrării statutului de membru al UE şi chiar la nivelul cabinetului său de miniştri nu există unanimitate în privinţa alegerii viitorului european. Preşedintele României, Klaus Iohannis a participat la summit şi a exprimat poziţia Bucureştiului, care nu poate accepta discriminarea şi pentru care soluţia identificată la cererile Londrei trebuie să fie în deplină concordanţă cu prevederile şi principiilor tratatelor Uniunii Europene.



    Temperând temerile privind statutul şi drepturile muncitorilor români în Marea Britanie, presedintele Klaus Iohannis a declarat, la finalul summit-ului, că aceia care lucrează, deja, în Regat, nu vor fi afectaţi de acordul încheiat de la Bruxelles. Klaus Iohannis: ‘Cetăţenii români care lucrează, deja, pe piaţa muncii din Marea Britanie, atenţie, foarte important, nu vor fi afectaţi de acest mecanism. Acesta priveşte doar eventualii lucrători care vor intra pe piaţa muncii din Marea Britanie, după intrarea în vigoare a mecanismului, dar şi aceştia îşi vor recupera accesul la aceste prestaţii, gradual, pe parcursul unei perioade de patru ani.’



    Deşi au obţinut mai puţin decât ar fi dorit înaintea negocierilor, românii vor fi nevoiţi să se mulţumescă şi cu atât, în condiţiile în care, aşa cum notează “Financial Times”, Cameron ar fi dorit ca “frâna de urgenţă” să fie aplicată pentru o perioadă de 13 ani!

  • Drepturile pacienţilor la servicii medicale

    Drepturile pacienţilor la servicii medicale

    Speranţa de viaţă a românilor este mai redusă faţă de alte ţări din Europa. Românii trăiesc, în medie, cu 7 ani mai puţin decât germanii, cu 8 ani mai puţin decât spaniolii şi francezii şi cu 9 ani mai puţin decât elveţienii. Un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi al Comisiei Europene arată că România stă bine la incidenţa diabetului şi a cancerului, în schimb mortalitatea infantilă este ridicată. Mai ales în mediul rural unde trăieşte 46% din populaţie şi aproape 50% din copiii ţării, rata mortalităţii infantile în anul 2013 a fost de 10,4 la mia de copii, faţă de urban – 6,8 la mia de copii. Cauza este naşterea prematură, care apare în 10 la sută din sarcini. Factorii care stau la baza acestui fenomen ar fi stilul de viaţă, lipsa informaţiilor şi a atenţiei atribuite prevenţiei şi, nu în ultimul rând, sistemul de sănătate subfinanţat din România.



    In mediul rural, multe decese ar putea fi prevenite prin dezvoltarea de programe suport pentru mame şi copii, dotarea maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi cu echipamente medicale performante, acestea au fost concluziile dezbaterii intitulate Drepturile pacienţilor-între teorie şi practică”, organizată de către Fundaţia World Vision România în parteneriat cu Comisiile de Specialitate ale Senatului României. Cu această ocazie s-a lansat un apel la acţiune comună către toţi decidenţii din mediul politic şi instituţional pentru a găsi soluţii de îmbunătăţire a accesului la servicii medicale de calitate, mai ales pentru familiile vulnerabile din mediul rural. Organizatorii dezbaterii au dorit să analizeze cât de mare este decalajul între teorie şi practică, atunci când vorbim despre drepturile pacienţilor la servicii bune de sănătate.



    Fundaţia World Vision România lucrează, în special, în mediul rural, iar pentru copiii de aici există multe inegalităţi când vine vorba de accesarea serviciilor de bază, inclusiv cele medicale, după cum ne spune directorul executiv al fundaţiei, Daniela Buzducea: ” Într-un studiu pe care noi l-am publicat anul trecut şi care se numeşte “Bunăstarea copilului din mediul rural” am găsit unul din cinci copii cu vârstă de până la cinci ani care nu fusese la medic în ultimul an, deşi, aşa cum majoritatea dintre noi ştie, copiii au foarte mare nevoie să fie văzuţi de un medic, să fie vaccinaţi la timp, să fie monitorizaţi din punctul de vedere al creşterii şi dezvoltării. Dacă nu identificăm la timp eventualele probleme apărute la copii în creşterea şi dezvoltarea lor, intervenţiile ulterioare nu sunt doar mai costisitoare, din punct de vedere al bugetului sau al investiţiei pentru sănătate, dar sunt costisitoare şi pentru viaţa şi dezvoltarea copilului şi pentru potenţialul lui de a ajunge o persoană care să poată să contribuie din punct de vedere social şi economic.. Nu s-a făcut o investiţie serioasă în educaţia părinţilor pentru sănătatea copiilor lor, sunt în continuare foarte mulţi părinţi care nu ştiu că, indiferent dacă ei plătesc sau nu asigurări de sănătate, copiii au dreptul, conform legislaţiei româneşti, la servicii medicale de bază. De asemenea, gravidele au dreptul la îngrijire medicală, indiferent dacă sunt sau nu sunt asigurate. Vedem în ultima vreme un curent antivaccinare, din păcate. Ar trebui să ne punem foarte serios problema ca stat să construim o strategie mult mai bună de comunicare cu privire la importanţa vaccinării. Nu există niciun studiu solid care să justifice faptul că atât de mulţi părinţi îşi exprimă sau îşi exercită dreptul de a refuza să le fie vaccinaţi copiii.



    La dezbatere a fost prezent şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, medicul Vasile Ciurchea. Acesta a vorbit, printre altele, despre cardurile de sănătate care devin obligatorii de la 1 mai şi despre cheltuielile pentru tratamente în străinătate pentru care CNAS plăteşte aproximativ 70 de milioane de euro anual. Vasile Ciurchea a recunoscut însă că există multe localităţi în România unde nu există medici de familie. De exemplu, în Delta Dunării sunt doar trei medici: ” La nivel naţional, 300 de localităţi nu au medic de familie. Unele localităţi sunt foarte mici, altele mai mari. Sunt câteva localităţi în Vaslui, în Apuseni, în general în locuri mai greu accesibile sau zone mai defavorizate. Tocmai pentru a stimula prezenţa medicilor acolo, am revizuit sporurile acordate în rural şi prin noul contract-cadru avem un plus de 25% din medici din mediul rural care primesc un spor considerabil. Dacă ne referim la cei din Delta Dunării unde, într-adevăr, sunt condiţii speciale, acolo există un spor de 200%…Aceştia au un număr foarte mare de pacienţi. Un medic are cam 4500 de pacienţi…De aceea încercăm să discutăm cu autoritatile locale sau la nivel de judeţ să vină şi ei cu un spor în plus, astfel încât să determinăm medicii să se ducă acolo.”



    Tuberculoza este o boală care, depistată timpuriu şi tratată corespunzător, se vindecă. Din păcate, şi aici înregistrăm cele mai multe cazuri: unul din cinci europeni diagnosticaţi cu tuberculoză este din România. In fiecare zi, în România, trei persoane mor din cauza acestei boli. Netratarea bolii reprezintă o ameninţare şi la adresa celor din jur. Un singur bolnav de tuberculoză poate infecta până la 15 persoane pe an. Nevoia implicării autorităţilor locale în eradicarea tuberculozei prin finanţarea unor servicii gratuite de suport psihologic şi social pentru pacienţi a fost tema unei dezbateri organizată, recent, de Fundaţia Romanian Angel Appeal. Deja bolnavii de tuberculoză beneficiază în 4 spitale de pneumoftiziologie din ţară (Bucureşti, Bisericani, Baia Mare şi Leordeni) de servicii gratuite de consiliere psihologică şi socială, precum şi de sprijin financiar pentru susţinerea tratamentului. Este vorba de un proiect al Fundaţiei Romanian Angel Appeal demarat anul trecut prin care 1000 de pacienţi cu tuberculoză sunt ajutaţi să depăşească neplăcerile bolii. Iată ce ne-a declarat dr. Cristina Popa, medic la Institutul de pneumoftiziologie “Marius Nasta” din Bucureşti, unul dintre cele patru spitale care beneficiază de acest tip de servicii: ”218 pacienţi au fost înrolaţi în proiect şi s-au desfăşurat 163 de anchete sociale. De asemenea, 172 de persoane au beneficiat de sprijin financiar ceea ce înseamnă că pe perioada fiecarei luni de medicaţie corect administrată, pacienţii cu primit 100 de lei, iar 26 de bolnani au fost înscrişi la cursuri de formare profesională. Din totalul acestor 218 pacienţi, cei mai mulţi sunt bărbaţi. Observaţiile mele personale, vis a vis de derularea acestui program, este că, atunci când pacientul primeşte o abordare în echipă, va primi informaţii de calitate din mai multe puncte de vedere şi atunci şi calitatea actului medical va fi mai bun. Apoi există o comunicare directă şi deschisă între membrii echipei şi pacient. Aici am considerat că un factor foarte important este asistenta din sala de tratament care urmăreşte pacienţii, ceea ce a dus la acea încredere în serviciile medicale. Chiar dacă până acum am înregistrat doar doi pacienţi care au abandonat tratamentul din totalul de 218, mi se pare un rezultat foarte bun. Este vorba de un procent de 1 la sută, în condiţiile în care un Program Naţional de Control al Tuberculozei acceptă ca rată de abandon un maxim de 10%.”.



    Un pas important pe care România îl face în lupta cu tuberculoza este adoptarea de către Guvern a Strategiei Naţionale de Control al Tuberculozei pentru perioada 2015-2020. La fel de important este şi bugetul alocat strategiei – de 1,571 miliarde de lei.

  • Ce presupune detaşarea ca muncitor în Italia

    Ce presupune detaşarea ca muncitor în Italia

    Publicaţia Gazeta Românească din Italia a realizat cu sprijinul biroului ataşatului pentru probleme de muncă de la Ambasada României din Italia pentru ca lucrătorii detaşaţi în Italia să îşi cunoască drepturile.


    Astfel, un muncitior detaşat trebuie să aibă o legătură directă cu întreprinderea care îl detaşează. Munca trebuie desfăşurată în interesul şi în beneficiul întreprinderii care detaşează lucrătorul şi compania are în continuare obligaţiile tipice: contract de angajare, gestionarea raportului de muncă, plata salariilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale aferente, precum şi dreptul de a adopta şi aplica măsuri disciplinare şi de concediere.



    Un lucrător poate fi detaşat maximum doi ani în Italia. Orice perioadă de muncă mai mare de trei luni presupune obligaţia muncitorului de a se înscrie în Registrul de evidenţă a populaţiei din cadrul primăriei locale. Pe durata contractului, muncitorul beneficiază de prevederile legale italiene în ceea ce priveşte: programul maxim de lucru şi perioada minimă de odihnă, durata minimă a concediului anual plătit, salariul minim, inclusiv plata orelor suplimentare, condiţiile de punere la dispoziţie a lucrătorilor, în special de către agenţii de muncă temporară, securitatea, sănătatea şi igiena la locul de muncă, precum şi egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei şi alte măsuri de împiedicare a discriminării.



    De notat că indemnizaţiile specifice detaşării sunt considerate parte integrantă a salariului minim, dacaă acestea nu sunt plătite pentru rambursarea cheltuielilor suportate ca urmare a detaşării: transportul, cazarea ş.a. În schimb, luctătorilor detaşaţi în Italia li se aplică legislaţia în vigoare în România în ceea ce priveşte sisetmul de protecţie socială, retribuţiile fiind calculată conform principiului egalităţii de tratament între lucrătorii detaşaţi şi cei autohtoni.



    În cazul în care unui lucrător nu îi sunt respecatate drepturile şi tratamentul egal, atunci inspectorii de muncă pot lua măsuri împotriva angajatorului aflat în Italia, în baza principiului răspunderii solidare. În fine, angajatorul are obligaţia la încheiere contractului să înregistreze în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (REVISAL) perioada detaşării, precum şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea. Totodată, trebuie să solicite la Casa Naţională de Pensii Publice / Direcţia Relaţii Internaţionale eliberarea documentului portabil A1 (fostul formular E 101), iar la Casa Judeţeană/Municipală de Sănătate, eliberarea formularului S1 (fostul formular E 106).



    Sursa: Gazeta Românească (Italia)

  • Interviu cu Angel Tîlvăr, după vizita în Italia

    “Foarte multe din plângerile depuse de români ţin de lucrul la negru. Din cauza muncii la negru la negru, o parte dintre români nu pot cere drepturi iar tentaţia angajatorului de a îi exploata este mare. Există o preocupare clară pentru diminuarea muncii la negru”, spune oficialul român în interviul realizat de Nicoleta Stoica.



    Ascultaţi aici interviul cu minsitrul delegat pentru românii de pretutindeni, Angel Tîlvăr: