Lideril’i ţel’i mai puterniţ di-tru
întreaga lume si adunară la
Ierusalim, la 75 de an’i di la eliberarea di cătră Armata Roşă a lagărului di
exterminare di Auschwitz, într-un forum mondial cu tema Amintirea
Holocaustului – alumta cu antisemitismul. La 27 ianuarie 1945, mai exactu,
armata sovietică, în ofensiva l’ei spre Berlin, agiundze tru casabălu polonez
Oswiecim şi descoaperă un complexu de nu mai puţăn di 40 di lagăre di
concentrare, adiverate uzine a moartilei care nu avea altu scupo decât să-l’i
moară, să-l’i vatămă oamen’il’i. Aproapea un milion di aţeale 1,2 milioane di
persoane asasinate la Auschwitz eara evrei, oamen’i simpli deportaţ din toată
Europa tra să hibă vătămaţ/ muriţ.
Cifrile menţionate în discuţiile dispre Holocaustu sunt cutremburătoare, zburăscu
eale singure. Sunt tot ahâtea destine distruse, oameni muriţ fără altă căbate dicât
că si născură într-un anumit popor, de ună anumită relighie. Din-tru aţel chiro
nă v’in informaţii şi mărturii care depăşescu, trec di capacitatea noastră de să
faţim di căbule, tra să achicăsim că fu posibil aşi ţiva, trec di iţe imaghinaţie
lăndzidă. Antisemitismul nu si născu tru Ghermănia a lu Hitler, easte ună
problemă veacl’e a Europălei, în general, ama tot ţi se feaţe tru an’il’i 40,
politica sistematică de asasinare lo/cunoscu aspecte şi dimensiun’i
incredibile. Si estimeadză că piste 6 milioane di evrei fură vătamaţ/asasinaţ
în Europa a ţelui chiro, tru lagăre di exterminare, în pogromuri şi foveroase
execuţii sistematiţe, în torturi şi înfomitare, inclusiv tru demente
experimente pseudomedicale. Să nu agărșim
că politica di exterminare a reghimului nazistu
asasinăă romi şi slavi, opozanţă politiţ şi prizonieri di polim,
minorităţ sexuale sau relighioase, oamin’i cu diferite handicapuri/zăvale. La
împlinirea unei giumitate di secol di la
eliberarea lagărului Auschwitz, Elie Wiesel spunea că după Auschwitz, condiţia
umană nu mai easte tot aţeauăşi, ici ţiva nu va mai hibă ca năinte. După ninca
un cirec di secol, ţel’i mai puterniţ oamin’i din lume, şefi di stat şi lideri
politiţ si adunară la Ierusalim tră comemorare foverosulu chiro a nazismului ama
şi tra să atragă atenţia că opţiunile, convindzerile şi faptile antisemite cunoscură ună resurecţie incredibilă. Diz
nou, cifrile zburăscu de tot mai multe atacuri antisemite, de incitări şi
poziţii de ahte/ură, di profanarea chimitirelor şi a altor simboluri evreieşti.
Him, cu toate aestea/ totuşi, la 75 de ani di la descoperirea existenţăl’ei
lăhtăroasă a lagărilor di exterminare, sunt cunoscute tot mai multe realităţ, băgate
în evidenţă şi discutate deşcl’is, cu recunoaşterea unor responsabilităţ duriroase,
şi, totuşi cu aestea, ninca mai zburăm de manifestări antisemite, de violenţă,
di moarte. Amintirea Holocaustului easte cutremburătoare ama lipseaşte analizat
tot ţe si feaţe atumţea, cauze şi evenimente, tra să achicăsim cum fu posibil
şi ţe lipseaşte să faţim ca aşa ţiva să devină imposibil. Exiistă un aliat, tru
tot aestu efortu, un aliat tru tot pidimolu a societatilei umană tra să cunoască
averulu şi să anuleadză i ţe posibilă bănare diznou a trecutului. Din păcate,
istoria omeniril’ei are numeroase exemple di repetare a unor lăieţ şi fapte
foveroase, cum fură şi polimulu şi antisemitismul. Ama lumea nu fu niţeunăoară, niţe pe diparte, aşi
globalizată cum easte tora, cându ici ţiva nu mai poate să hibă ascumtu,
ocultat sau mistificat. Ama, si pare, că nu averulu are prioritate pi maghistralile
a informaţil’ei globală. Dăm de para multe ori de discursuri ale ahte, a urăl’ei,
a violenţăl’ei şi minciunăl’ei, iu niţe nu ti aştepţă, în medii superioare, ţi
lipseaşte să facă diferenţă întră aver şi minciună. Ura/ahtea nu băneadză aclo iu
si aaflă averulu. Ura si aaflă în actualitate ama aestă realitate easte didp
alta turlie. Easte multu mai transparentă, mai ieftină, mai rapidă, mai
puternică. Tora easte borgea/datoria noastră să aflăm adiverulu şi, mai ahoria,
să îl căftăm.
Autor: Marius Tiţa
Armipsire: Hristu Steriu
